404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Daune interese moratorii. Dobânzi. Reactualizarea lor în funcţie de rata inflaţiei.

Dobânda determinată în raport de dispoziţiile art. 43 cod com. constituie un mijloc de despăgubire a celui vătămat prin neexecutarea la timp a obligaţiei de plată asumate de debitor şi, totodată, o sancţiune legală aplicată acesuia din urmă.

Reactualizarea dobânzii în raport de rata inflaţiei nu poate fi acceptată, întrucât acest fapt ar echivala cu aplicarea unei duble sancţiuni.

Reclamanta S.C. GU S.R.L., prin reprezentant legal, a solicitat obligarea pârâtei S.C. F S.R.L. la plata sumei de 259.949.156 lei cu titlu de dobânzi comerciale, datorate pentru plata cu întârziere a sumei de 215.649.536 lei, constatată prin sentinţa civilă nr. 969/ 1996 a Tribunalului Constanţa.

Titularul acţiunii a susţinut că această creanţă, stabilită printr-o hotărâre judecătorească, a fost achitată în două tranşe, la 29.03.1997 şi respectiv la 06.04.1997, deşi creanţa era scadentă la 30.10.1995.

Pentru perioada de întârziere s-au calculat dobânzi comerciale la nivelul dobânzilor la vedere practicate de Bankcoop S.A. Constanţa, pentru perioada 01.05.1996 – 31.03.1997.

În cursul judecăţii, reclamanta şi-a modificat acţiunea şi a solicitat obligarea societăţii pârâte la valoarea actualizată a dobânzii pretinse, în raport de rata inflaţiei.

Temeiul în drept invocat pentru reevaluarea pretenţiilor l-a constituit art. 1084 cod civil.

Administrarea expertizei contabile a relevat că valoarea dobânzii comerciale, calculate în funcţie de criteriile menţionate de acţiunea reclamantei, este de 43.542.019 lei.

Instanţa a admis în parte acţiunea, respectiv, doar sub aspectul acordării dobânzii comerciale, raportate la valoarea dobânzii bancare la care reclamantul este îndreptăţit, în situaţia neachitării la scadenţă a creanţei.

Dobânda determinată în raport de dispoziţiile art. 43 cod com. constituie un mijloc de despăgubire a acestuia în cadrul raporturilor comerciale pentru prejudiciul suportat şi, totodată, o sancţiune legală aplicată debitorului.

Reactualizarea dobânzii în raport de rata inflaţiei nu poate fi, însă, acceptată.

Aceasta ar echivala cu aplicarea unei duble sancţiuni, în măsura în care plata dobânzii, privită ca echivalent al daunelor interese, urmează să acopere – din perspectiva art. 1084 cod civil invocat de creditor – beneficiul de care a fost lipsit.

În consecinţă, pârâta urmează a fi obligată la plata sumei de 43.542.019 lei, cu titlu de dobândă comercială calculată pentru neachitarea în termen a creanţei certe şi exigibile, statuate prin hotărârea judecătorească, dar a respins ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei, pentru diferenţa rezultată din reactualizarea aceloraşi dobânzi.

(sentinţa civilă nr. 1285 COM/ 22.05.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 630/2001 a Curţii deApel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Daune-interese moratorii. Penalităţi de întârziere. Reactualizarea lor în funcţie de rata inflaţiei

Reactualizarea penalităţilor de întârziere stabilite prin titlu şi care nu au fost achitate creditorului se fundamentează pe imperativul reîntregirii patrimoniului celui prejudiciat cu o valoare corespunzătoare pierderii suportate, ca efect al neexecutării obligaţiei dispuse prin hotărâre judecătorească.

Reclamanta este îndreptăţită să pretindă beneficiarei mărfii livrate şi neachitate, faţă de care a obţinut un titlu executor – o hotărâre judecătorească pronunţată în luna oct. 1999 – despăgubiri rezultate din reactualizarea penalităţilor de întârziere stabilite prin titlu.

Întrucât plata efectivă a acestora s-a realizat în luna iunie 2001, pârâta este ţinută la achitarea daunelor rezultate din reactualizarea acesteia în raport de intervenţia inflaţiei, pentru ca reclamantei să-i fie reîntregit patrimoniul cu o valoare corespunzătoare dreptului său patrimonial stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

(sentinţa civilă nr. 2601 COM/ 18.10.2001, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Daune-interese moratorii. Penalităţi de întârziere. Datorarea lor după încheierea unui acord de compensare asupra debitului.

Penalităţile de întârziere care curg la facturile neachitate în termen sunt datorate de la data scadenţei, până la intervenţia procesului-verbal de compensare, în măsura în care părţile nu convin prin acelaşi act şi asupra stingerii lor.

Reclamanta S.C. V SR.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. AD S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere calculate la facturile emise până la momentul încheierii procesului-verbal de compensare, pentru facturile neachitate.

Pârâta – societate comercială a susţinut, prin întâmpinare, că încheierea acordului de compensare a stins obligaţia sa de plată pentru penalităţile de întârziere calculate pentru facturile ce au făcut obiectul compensării.

Această apărare nu este fondată.

Potrivit art. 969 cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

În absenţa unui acord neechivoc al părţilor cu privire la daunele-interese calculate la sumele neachitate la scadenţă, titularul obligaţiei nu se poate considera exonerat de plata acestora. Caracterul accesoriu al daunelor calculate pentru întârzierea la plată, faţă de obligaţia principală, nu exclude existenţa lor de-sine-stătătoare după împlinirea scadenţei.

(sentinţa civilă nr. 284 COM/10.02.2000 a Tribunalului Constanţa-secţia comercială, definitivă conform deciziei civile nr. 930/2000 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Etichete:

Daune interese moratorii. Determinare în raport de rata inflaţiei.( II )

Neîndeplinirea, de către pârâtă, a obligaţiei de a achita la scadenţă marfa livrată implică producerea unei pagube certe, prin devalorizarea debitului ca efect al inflaţiei, astfel că reclamanta este îndreptăţită să pretindă reactualizarea sumei datorate, în raport de acest criteriu.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 25.471.419 lei, reprezentând daune interese sub forma inflaţiei suportate pentru neexecutarea obligaţiei de plată a mărfurilor livrate, pentru perioada decembrie 1999 – iunie 2001.

S-a susţinut că valoarea prejudiciului a fost calculată la debitul restant de 16.022.827 lei, rezultat din livrarea către societatea pârâtă, în perioada dec. 1999 – ian. 2000, a unor cantităţi de marfă (produse auto).

Reclamanta a arătat că în urma notificării pârâtei, potrivit dispoziţiilor art. 7201 cod proc. civilă, i-a fost achitat doar debitul menţionat.

Acţiunea este întemeiată, pârâta urmând a fi obligată la plata sumei pretinse cu titlu de daune interese.

Prejudiciul pretins de societatea furnizoare a rezultat din derularea unor raporturi juridice comerciale, pârâta beneficiară neîndeplinindu-şi obligaţia de a achita la scadenţă marfa livrată.

Potrivit art. 1084 cod civil, creditorul este îndreptăţit să pretindă atât repararea pierderii suferite, cât şi a beneficiului de care a fost lipsit.

În modalitatea de executare a obligaţiilor comerciale nu poate fi ignorată producerea unei pagube certe prin neplata integrală a preţului mărfii livrate, prin operarea inflaţiei, astfel că reclamanta este îndreptăţită să pretindă reactualizarea debitului, în raport de acest criteriu.

(sentinţa civilă nr. 2920 COM/ 9.11.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 241/ 2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Etichete:

Daune interese moratorii. Determinare în raport de rata inflaţiei.( I )

Prin neexecutarea la scadenţă a plăţii, furnizorul suportă un prejudiciu datorită inflaţiei, ce nu poate fi acoperit decât printr-o valoare corespunzătoare prestaţiei efectuate în favoarea pârâtei.

Reclamanta S.C. R S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. A S.R.L. la plata de daune rezultate din reactualizarea sumei de 8.122.000 lei, pe perioada decembrie 1995 – aprilie 2000, prejudiciul fiind motivat de neexecutarea la scadenţă a obligaţiei de plată izvorâte din raporturile comerciale.

Instanţa a admis acţiunea, apreciind că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1084 cod civil, conform cărora creditorul este îndreptăţit să primească – cu titlu de daune interese – atât pierderea suportată, cât şi beneficiul de care a fost lipsit.

Prin neexecutarea la scadenţă a plăţii, pe fondul intervenţiei inflaţiei, reclamantei i-a fost adus un prejudiciu ce nu poate fi acoperit decât printr-o valoare corespunzătoare prestaţiei efectuate în favoarea pârâtei.

(sentinţa civilă nr. 1712 COM/ 22.06.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 982/2000 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro