404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Nerespectarea prevederilor art. 267 din Codul muncii. Decizie lovită de nulitate absolută.

Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

În speţă, contestatoarea nu a fost convocată în scris, sub semnătură, de la domiciliu, pentru a se lua notă explicativă şi a i se examina apărările formulate.

Anunţurile din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unităţii, nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.

Prin decizia nr. 8 din 22 iunie 2007, emisă de directorul general al S.C. „C.” S.A. Botoşani, angajatei C. E. i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.

Această măsură a fost atacată cu contestaţie, pe considerentul că, în cauză, nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă.

Prin întâmpinare, unitatea intimată relevă că a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că a fost convocată în scris, cu precizarea zilei, orei, locului şi motivului acesteia (convocării). Or, potrivit procesului – verbal încheiat, salariatul respectiv, în mod nejustificat, nu s-a prezentat, aşa încât decizia menţionată nu este lovită de nulitate.

Tribunalul Botoşani – secţia civilă, prin sentinţa nr. 937 din 26 septembrie 2007, a admis excepţia nulităţii absolute, a admis contestaţia formulată de C. E. împotriva deciziei nr. 8 din 22 ianuarie 2007, în contradictoriu cu unitatea intimată S.C. „C.” S.A. Botoşani. Pe cale de consecinţă, a constatat nulă această decizie şi a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior. Totodată, a obligat intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ea, începând cu data de 22 ianuarie 2007 şi până la data reintegrării efective pe post.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că, în cauză, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă şi că decizia atacată nu cuprinde elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. „A.” S.A. Botoşani.

Criticile sale se referă la împrejurarea că în cauză, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă şi, deci, sub acest aspect, soluţia instanţei este greşită. Celelalte critici se referă la chestiuni de fond şi la „modul în care a fost realizată cercetarea judecătorească”.

Recursul unităţii intimate care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, este nefondat.

Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

În speţă, contestatoarea n-a fost convocată în scris, sub semnătură, de la domiciliu, pentru a i se lua notă explicativă şi a i se examina apărările formulate.

Anunţurile din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unităţii nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.

Încălcarea acestei prevederi, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută a deciziei respective.

Osebit, în această decizie nu se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, care se pretinde că au fost încălcate de salariat şi care constituie o altă cauză de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.

Cum în cauză au fost încălcate prevederile legale menţionate, recursul S.C. „A.” S.A. Botoşani, nefiind fondat, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, a fost respins.

Etichete:

DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI DE MUNCA. INOPERABILITATEA IN CAUZA A NULITATILOR PREVAZUTE DE ART. 268 ALIN. 2 LIT. B SI F DIN CODUL MUNCII

Prin sentinta nr. 433 din 30 mai 2005 a Tribunalului Suceava – Sectia civila, s-a admis actiunea reclamantului P.N., in contradictoriu cu parata R.T.F.C. Iasi, s-a constatat nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 601/2/691 din 15.04.2005 emisa de parata, s-a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior emiterii dispozitiei, a fost obligata parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Dispozitia de desfacere a contractului de munca a fost emisa avandu-se in vedere abaterea disciplinara savarsita de reclamant care, indeplinind functia de mecanic ajutor la Depoul Suceava – Nord, la data de 23 ianuarie 2005, fiind de serviciul pe locomotiva D.H.C. 452, in conducerea trenului 5631/5641, a permis operatorului tratare apa J.G. sa sustraga motorina din rezervorul auxiliar al locomotivei, indicandu-i si locul pe unde sa monteze furtunul folosit la sustragere.

Referindu-se la prevederile art. 268 din Codul muncii, instanta de fond (prin sentinta sus-mentionata) a retinut ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru ca din continutul ei lipsesc prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca care au fost incalcate de reclamant si nu indica instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Urmare recursului declarat de parata impotriva sentintei nr. 433/30.05.2005 a Tribunalului Suceava – Sectia civila, curtea, in legatura cu cele 2 motive de nulitate absoluta a dispozitiei de desfacere a contractului de munca a reclamantului a retinut urmatoarele:

Astfel, referitor la faptul ca in decizia de sanctionare disciplinara nu s-au indicat – contrar prevederilor art. 268 din Codul muncii – prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de reclamant, pe de o parte, din continutul deciziei rezulta ca acesta a incalcat prevederile din Instructia personalului de locomotiva nr. 201/1996, art. 6 A, Regulamentul intern de organizare si functionare a R.T.F.C. Iasi, cap. IV, art. 14, coroborat cu prevederile din fisa postului art. 6 alin. 5, iar, pe de alta parte, chiar si in lipsa mentiunilor de mai sus, tot nu s-ar fi putut retine nulitatea absoluta a deciziei cata vreme reclamantul – asa cum rezulta din Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Radauti din 24 martie 2005 – a savarsit, in executarea atributiilor de serviciu, o fapta penala (complicitate la infractiunea de furt calificat).

Or, este de notorietate ca o abatere disciplinara de asemenea gravitate nu poate fi lasata nesanctionata doar pentru ca in statutul personalului nu s-a inscris expres ca acesta – in exercitarea sarcinilor de serviciu – nu are voie sa savarseasca fapte penale.

Nici cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta a deciziei contestate (cel legat de faptul ca in decizie nu s-a trecut instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata) nu este data in cauza.

Aceasta pentru ca sanctionarea unui act juridic cu nulitatea absoluta se impune in cazul in care nerespectarea de catre organul emitent al actului al unui text normativ a produs o vatamare reala si efectiva persoanei lezate de un astfel de act juridic.

Or, in cauza, nu se poate retine ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru faptul ca in aceasta nu s-a indicat ca instanta competenta sa judece contestatia este Tribunalul Suceava, cata vreme – asa cum rezulta din dosarul cauzei – reclamantul a adresat contestatia la Tribunalul Suceava, sub acest aspect el nefiind in nici un fel prejudiciat.

In aceste conditii, curtea, prin decizia nr. 612/13.10.2005, avand in vedere prevederile art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a admis recursul paratei si a modificat in totalitate sentinta recurata in senul ca a respins, ca nefondata, contestatia reclamantului P.N. impotriva dispozitiei nr. 601/”/691 din 15 aprilie 2005 emisa de parata.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro