404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CIVIL. DREPT DE SUPERFICIE. POSIBLITATEA INSTANTEI DOAR DE A CONSTATA EXISTENTA LUI

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante reclamanta AM (fosta C) a solicitat in contradictoriu cu paratii CE, MP, SC, CF sa se constate prin hotararea ce se va pronunta existenta in favoarea sa a unui drept de superficie asupra suprafetei de 1000 mp. teren aferent casei de locuit ce i-a fost atribuita prin decizia civila pronuntata de Tribunalul Buzau cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

A sustinut aceasta ca in timpul casatoriei a construit alaturi de fostul sot cu acordul bunicii lui o casa de locuit pe terenul acesteia din urma , ca prin hotararea judecatoreasca mai sus mentionata constructia i-a fost atribuita in proprietate exclusiva urmare a partajarii bunurilor comune si ca, ulterior, bunica fostului sot a decedat iar mostenitorii acesteia, parati in cauza de fata, refuza sa-i recunoasca dreptul de superficie asupra terenului.

In dovedirea celor sustinute a depus la dosar, in copie, titlul de proprietate, decizia civila pronuntata de Tribunalul Buzau, proces verbal de punere in posesie din 09.03.1994, la cererea ei fiind efectuata o expertiza tehnica in specialitatea cadastru de catre expert BE cu raspuns la obiectiuni.

Paratii au formulat intampinare aratand ca in principiu sunt de acord cu existenta in patrimoniul reclamantei a unui drept de superficie, insa pentru o suprafata mult mai mica de teren nicidecum pentru 1000 mp.

Au invederat, totodata ca sunt in proces de partaj in ceea ce priveste terenul in discutie.

Au formulat si cerere reconventionala solicitand sa fie despagubitipentru prejudiciul adus urmare a existentei dreptului de superficie conform dispozitiilor legale.

Prin precizarile la cererea reconventionala, prejudiciul solicitat prin cererea reconventionala a fost evaluat la suma de 10 lei/ mp. lunar pentru acoperirea lipsei de folosinta a terenului.

In cauza a formulat cerere de interventie PRIMARIA COMUNEI G aratand ca o suprafata de 500 mp. aflata in imediata vecinatate a proprietatii paratilor si imprejmuita cu gard si folosita fara niciun drept de reclamanta, apartine domeniului privat al localitatii motiv pentru care solicita ca atat reclamanta dar si parata CE sa fie obligate sa lase in deplina proprietate localitatii acest teren pe care urmeaza a se amenaja un drum de acees absolut necesar proprietarilor de terenuri agricole din zona.

Din oficiu, la termenul de judecata din 18.01.2008 s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor MP, SC, CF fata de imprejurarea ca prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Buzau terenul in discutie a fost atribuit in proprietate exclusiva paratei reclamante CE.

A fost atasat spre consultare dosarul acestei instante avand anexat dosarul Tribunalului Buzau.

Analizand anasamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului acestei instante reclamanta AM impreuna cu fostul sot CV, fiul paratei CE au edificat in timpul casatoriei pe un teren in suprafata de 1200 mp. tarlaua …., parcelele …. inscris in titlul de proprietate, un imobil casa de locuit cu anexe.

Urmare a partajarii bunurilor comune prin decizia civila pronuntata de Tribunalul Buzau constructiile au fost atribuite reclamantei parate in exclusiva proprietate.

Aceasta sustine ca are un drept de superficie in componenta caruia intra proprietatea asupra constructiilor dar si un drept de folosinta asupra suprafetei de 1000 mp. teren aferent.

Instanta retine ca dreptul de superficie, desi nu isi gaseste o consacrare expresa in legislatia noastra civila, este indeobste recunoscut ca un dezmembramant al dreptului de proprietate si are la baza instrainarea de catre titularul dreptului de proprietate asupra unui teren a unuia din atributele acestui drept si anume folosinta catre un tert proprietar al constructiei edificata pe terenul respectiv.

In speta de fata terenul pe care se afla constructiile proprietatea reclamantei a fost reconstituit in proprietate, in baza Legilor de fond funciar numitului ST, bunicul fostului sot al reclamantei, actualmente decedat.

Tot din actele dosarului atasat instanta mai retine ca la momentul partajarii bunurilor comune, ST era deja decedat iar in cauza a figurat ca parte sotia supravietuitoare a acestuia, SC care, la interogatoriul ce i-a fost luat de catre reclamanta, a recunoscut ca cei doi fosti soti au edificat constructiile pe terenul reconstituit sotului sau avand acordul ei. Tot atunci a aratat ca nu are vreo pretentie asupra vreunei suprafete de teren.

Tot cu ocazia partajarii bunurilor comune, prin expertiza efectuata atunci de expert RM s-a determinat ca terenul pus la dispozitie de bunicii numitului CV pentru edificarea constructiilor ar masura 500 mp., suprafata pe care partile, inclusiv reclamanta de astazi nu au contestat-o.

Pornind de la imprejurarea ca dreptul de superficie nu se constituie de catre instanta intrucat nu exista un temei legal in acest scop si o asemenea conduita ar insemna o ingerinta in exercitarea dreptului de proprietate dar si de la faptul ca instanta poate dosar sa constate existenta unui asemenea dezmembramant ce a fost constituit de titlularul dreptului de proprietate in favoarea proprietarului constructiei edificate pe terenul sau, actiunea de fata este gasita intemeiata in parte, respectiv in limita suprafetei de 500 mp. teren ce a fost marcata de expertiza tehnica efectuata in cauza de fata de expert BE, mai exact completarile efectuate de expert pentru termenul de judecata din 27.11.2008 sub titulatura „Precizari suplimentare”, ca avand coordonatele ……….

Pe cale de consecinta, actiunea principala este gasita ca neintemeiata in ceea ce priveste restul de 500 mp teren asupra carora reclamanta pretinde de asemenea un drept de superficie.

Avand in vedere ca pe parcursul solutionarii cauzei de fata, prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Buzau, definitiva si irevocabila, terenul inscris in titlul de proprietate emis de pe urma lui ST a fost partajat intre parate, suprafata in discutie revenind in exclusiva proprietate paratei CE, va fi admisa exceptia invocata din oficiu iar actiunea va fi respinsa in ceea ce le priveste pe paratele MP, SC, CF care nu mai justifica vreo calitate procesuala pasiva in cauza.

Referitor la cererea reconventionala asa cum a fost precizata prin care parata reclamanta CE a solicitat cu titlu de despagubiri suma de 10 lei/ mp. lunar pentru lipsa de folosinta a terenului, instanta o gaseste ca neintemeiata avand in vedere ca la momentul la care in favoarea reclamantei si a fostului ei sot s-a instrainat de catre proprietara de atunci a terenului, SC atributul folosintei, acest lucru s-a facut cu titlu gratuit asa cum rezulta tot din interogatoriu luat acesteia in dosarul de partaj atasat.

Ori, instanta nu poate modifica vointa de atunci a partilor schimband acum conditiile in care dreptul de proprietate a fost dezmembrat iar, de cealalta parte, parata, in calitate de mostenitoare a autorilor sai, este si ea tinuta de caracterul gratuit al transmiterii folosintei convenit de acestia.

Cat priveste cererea de interventie in interes propriu formulata de PRIMARIA COMUNEI G instanta o gaseste intemeiata in limita suprafetei de 377 mp. teren determinat de expertiza BE ca avand coordonatele ……. pe schita anexata raportului aflat la dosar.

Aceasta pornind de la imprejurarea ca terenul detinut in proprietate urmare a partajului succesoral de parata si folosit de reclamanta masoara cu 377 mp. mai mult decat suprafata inscrisa in titlul de proprietate eliberat lui ST.

Mai mult, parata CE a recunoscut la termenul de judecata din 20.06.2008 ca la momentul la care s-a eliberat titlul de proprietate pe numele autorului sau primaria intentiona sa creeze un drum pe terenule existent langa cel reconstituit acesteia, teren pe care, ulterior, ea l-a inclus in curtea sa.

Asa fiind, atat parata cat si reclamanta vor fi obligate sa lase intervenientei aceasta suprafata in deplina proprietate si pasnica posesie.

In baza art. 274 Cod procedura civila parata reclamanta CE, cazuta in pretentii, va fi obligata sa plateasca reclamantei suma de 319,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu expert, taxa timbru si timbru judiciar.

De asemenea, in baza aceluiasi temei legal, atat parata reclamanta cat si reclamanta parata vor fi obligate sa plateasca intervenientei, ale carei pretentii au fost gasite intemeiate cate 33 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa timbru si timbru judiciar.

Etichete:

Drept de superficie

INSTANTA

La data de 3 iulie 2008, cu nr.x a fost inregistrata la instanta actiunea prin care reclamantii C D si C L au solicitat in contradictoriu cu piritul B T pronuntarea unei hotariri prin care sa se constituie in favoarea lor un drept de superficie in limita unei suprafete de 250-400 mp teren pentru buna folosinta a imobilului construit de ei in baza autorizatiei nr.3 din 23 februarie 1998 si a anexelor gospodaresti, inclusiv fantana de unde isi asigura sursa de apa, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamantii sustin ,ca el Cda primit in baza Legii nr.18/1991, titlu de proprietate pentru suprafata de 5000 mp, din care 900 mp in intravilan, iar 4100 mp teren extravilan, din care 750 mp in punctul P Sat in T 28, P 18 si pe baza titlului de proprietate nr. 46868 emis la data de 23 august 1994 si a autorizatiei de construire nr.5 din 23 februarie 1998 a construit o casa de locuit, compusa din cinci camere, chiler, bucatarie, acoperita cu tabla, avind si anexe gospodaresti si tot ce trebuie unei gospodarii, casa in care locuieste fiul lor C G F si pentru ca prin sentinta civila nr.274 din 20 septembrie 2007 a Judecatoriei B cererea piritului B T pentru constatarea nulitatii absolute pentru suprafata de 750 mp a fost admisa, iar in anul 1994 cind au intrat in posesia titlului nimeni nu a ridicat vreo pretentie cu privire la cei 750 mp din punctul Poiana Sat si nici dupa anul 1998 deoarece piritul B T a introdus actiune la Judecatoria B pentru constatarea nulitatii absolute la data de 7 mai 2007, a formulat prezenta actiune ei fiind constructori de buna credinta, iar constructia lor trebuie protejata si trebuie sa primeasca teren pentru buna folosinta a imobilului.

Actiunea nu a fost motivata in drept.

Piritul a formulat intimpinare-cerere reconventionala prin care a sustinut ca este de acord cu construirea unui drept de superficie pentru suprafata de 250 – 400 mp teren cu conditia ca reclamantii sa plateasca suma de 1,5 EURO pe mp, iar in situatia in care reclamantii nu sunt de acord cu plata contravalorii lipsei de folosinta si refuza sa incheie contract in acest sens sa fie respinsa cererea lor deoarece prin sentinta civila nr.2274 din 20 septembrie 2007 i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului pe care se afla casa reclamantilor si a sperat sa incheie un contract cu reclamantii pentru vinzarea terenului insa nu au ajuns la o intelegere, iar pe cale reconventionala a solicitat in contradictoriu cu Comisia Locala de Fond Funciar P, Consiliul Local P si Primarul Com.P pronuntarea unei hotariri prin care sa se dispuna anularea autorizatiei de construire nr.5 din 23 februarie 1998 si a certificatului de urbanism nr.5 din 23 februarie 1998, sa fie obligat Primarul com.P la demolarea constructiei.

Cererea reconventionala a fost declinata spre competenta solutionare tribunalului V si a fost solutionata prin sentinta civila nr.40/C.A. pronuntata la data de 25 ianuarie 2010 in sensul ca s-a respins ca inadmisibila solicitarea de anulare a autorizatiei de construire nr 5 din 23 februarie 1998 si certificatului de urbanism nr.5 din 23 februarie 1998 deoarece anterior introducerii actiunii piritul B T nu a solicitat primarului sa dispuna demolarea constructiei, fiind respins si celalalt capat de cerere privind obligarea Primarului com.P sa dispuna demolarea constructiei piritilor, cererea principala privind construirea dreptului de superficie fiind suspendata pina la solutionarea cererii reconventionale si ulterior repusa pe rol.

Reclamantii au precizat asa cum s-a retinut in incheierea pronuntata in sedinta publica din 1 octombrie 2008 ca nu sunt de acord cu plata chiriei in suma de 1,5 EURO si nici 0,75 EURO asa cum a sustinut in aceeasi sedinta piritul, iar la reluarea judecatii in sedinta publica publica din 14 aprilie 2010 piritul a aratat ca nu este de acord cu mentinerea constructiei cu conditia acordarii vreunei sume de bani si nu-si mai mentine punctul de vedere cu privire la plata unei sume de bani in vederea constituirii dreptului de superficie.

Reclamantii si-au majorat pretentiile in sensul constituirii dreptului de superficie pentru suprafata de 750 mp, precizari depuse si in scris si aflate la fila 113, dosar.

Piritul B T a solicitat anexarea dosarului nr. 2010 avind ca obiect ridicare constructie la prezentul dosar, solicitare respinsa de instanta deoarece respectivul dosar a fost suspendat in temeiul disp.art.244 pct.1 Cod proc.civila pina la raminerea definitiva si irevocabila a prezentei hotariri.

La data de 23 aprilie 2010, cu nr.7602 s-a inregistrat la instanta cererea reconventionala formulata de piritul reclamant B T pentru obligarea reclamantilor piriti sa-si ridice constructiile edificate pe terenul proprietatea lui, cerere ce a fost disjunsa asa cum s-a retinut in sedinta publica din 12 mai 2010, intrucit prezenta cauza se afla in stare de judecata.

In prezenta cauza s-a administrat proba cu inscrisuri, interogatoriul piritului.

Desi legal citat, cu mentiunea personal la interogatoriu reclamantul Cd nu s-a prezentat in instanta situatie de fapt ce urmeaza a fi interpretata in temeiul disp.art.225 Cod proc civila ca un inceput de dovada in folosul reclamantului.

Din analiza probelor administrate instanta retine ca prin titlu de proprietate 688/46868 emis la data de 23 august 1994 de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate V s-a constituit pe numele reclamantului Cd dreptul de proprietate pentru suprafata de 5000 mp teren situat pe teritoriul satului si comunei P, jud.V ce include si suprafata de 750 mp teren extravilan situat in tarlaua 28 parcela 18.

Prin actiunea ce a constituit obiectul dosarului nr. /1992, piritul din prezenta cauza B T a revendicat respectiva suprafata de teren de la reclamantii C L si C D, la acea data cu numele – Bou, actiune admisa prin Sentinta Civila nr.1172 pronuntata la data de 3 martie 1994 in respectivul dosar, insa ulterior a fost respinsa prin decizia civila nr.49 din 17 ianuarie 1995 deoarece Cda depus titlu de proprietate nr.688/46868 emis la data de 23 august 1994 de Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate V.

Reclamantul Cda obtinut ulterior si autorizatia de construire nr.3 dar si certificatul de urbanism nr.5 din 23 februarie 1994 si a inceput constructia unei case compusa din cinci camere, chiler la spate, bucatarie, acoperita cu tabla, cu anexe gospodaresti, grajd pentru animale, cotet pentru pasari si porci, coser, fintina, imobil in care locuiesc cei doi fii ai reclamantilor.

Prin sentinta civila nr.2274 pronuntata la data de 20 septembrie 2007 de Judecatoria B s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.688/46868 emis la 23 august 1994, reclamantului C D, respectiv cu privire la suprafata de 750 mp, ce constituie tarlaua 28, parcela 18 din pct. Poiana Sat din extravilanul satului si comunei P, jud.V si a fost obligata Comisia com.P pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sa procedeze la punerea reclamantului in posesia suprafetei, urmind sa-i fie eliberat si titlu de proprietate pentru respectiva suprafata de teren.

In prezent reclamantii Cdsi C L solicita constituirea in favoarea lor a unui drept de superficie pentru suprafata de 750 mp situat in tarlaua 28, parcela18, in punctul P Sat pe care au edificat casa de locuit si constructiile gospodaresti anexe deoarece timp de 13 ani au fost proprietarii terenului, fiind constructori de buna credinta.

In prezent piritul B T este proprietarul respectivei suprafete de teren pentru care se solicita de catre reclamanti constituirea unui drept de superficie, iar potrivit disp.art.492 Cod civil orice constructie facuta in pamint sau asupra pamintului este prezumata a fi facuta de catre proprietarul acestui pamint cu cheltuiala sa si ca este a lui, pina se dovedeste din contra. In cazul de fata piritul, proprietarul actual al terenului pe care sunt edificate constructiile, recunoaste ca aceste constructii nu-i apartin, iar potrivit disp.art.494 Cod civil el are posibilitatea sa le pastreze pentru el, cu conditia sa plateasca valoarea materialelor, fara sa se ia in consideratie sporirea valorii fondului, sa le ridice, iar daca se apreciaza ca, constructorul a fost de buna credinta, nu va putea cere ridicarea lor, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului.

Instanta nu si-a propus sa stabileasca in prezenta cauza daca reclamantii au fost de buna sau de rea credinta, a prezentat aceste posibilitati pe care le are piritul pentru a ajunge la concluzia ca nu s-a prevazut obligatia pentru pirit de a accepta unilateral constituirea unui drept de superficie prin dispozitia instantei.

Disp.art.480 Cod civil arata ca dreptul de proprietate este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un bun in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege, iar art.481 Cod civil ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afara numai pentru cauza de utilitate publica.

Exista posibilitatea ca o parte din atributele dreptului de proprietate sa fie exercitate de catre o alta persoana decit proprietarul, in temeiul unui drept real derivat din dreptul de proprietate sau in temeiul unui raport juridic obligational situatie aplicabila pentru contractul de locatiune, dreptul de superficie, insa aceste atribute se exercita de o alta persoana in masura in care i-au fost conferite de proprietar. Cum in cazul de fata piritul B T nu este de acord sa permita reclamantilor C L si Cd exercitarea unui drept de folosinta asupra terenului, sustinerea acestora ca sunt constructori de buna credinta nu prezinta relevanta juridica, astfel ca actiunea reclamantilor urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a retinut in Hotarirea din 15 februarie 2007 (Bock si Palade contra Romaniei) ca dreptul de superficie poate fi dobindit numai prin lege, conventia partilor sau prin prescriptie achizitiva, iar simplu fapt de a ridica o constructie pe terenul altuia, chiar de buna credinta, constructorul avind convingerea c a este proprietarul terenului pe care o construieste, nu ar fi de natura sa conduca la recunoasterea unui drept de superficie in favoarea celui ce construieste pe terenul ce nu este proprietatea sa, in absenta posibilitatii aplicarii unui din modurile de dobindire sus amintite deoarece aparenta de drept nu intra in categoria actelor si faptelor juridice prin care se poate dobindi dreptul de superficie, astfel ca recunoasterea dobindirii dreptului de superficie pe cale judiciara ar reprezenta o incalcare a disp.art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, considerente pentru care actiunea reclamantilor se impune de asemenea a fi respinsa.

Actiunea a fost legal timbrata si s-a aplicat timbru judiciar corespunzator.

Etichete:

Drept de superficie, cu titlu oneros

Prin sentinta civila nr.577 din 15 decembrie 2008, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.GH., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Şuletea, judeţul Vaslui şi Comuna Şuletea, prin primar, pentru constatare drept de superficie.

S-a constatat existenţa unui drept de superficie cu titlu oneros al reclamantului, respectiv de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 1661,16 m.p.

Instanta a retinut ca la data de 20 decembrie 2004, prin înscrisul sub semnătură privată denumit „contract de vânzare- cumpărare”, numitul D.D a vândut reclamantului S.GH imobilul U.V. Şuletea Veche format din una clădire – cramă, una clădire birou şi una basculă din cărămidă cu o suprafaţa totală construită la sol de 406, 53 m.p.

Prin sentinţa civilă nr. 108 din 26 februarie 2008 s-a admis acţiunea în constatare formulată de reclamantul S.GH cu privire la vânzarea – cumpărarea imobilului arătat mai sus, hotărârea judecătorească ţinând loc de act autentic de vânzare cumpărare.

Terenul pe care se află amplasat imobilul cumpărat este proprietatea Unităţii Administrativ Teritoriale, Comuna Şuletea.

Chiar din momentul încheierii convenţiei între constructor şi proprietarul terenului, adică înainte chiar de momentul edificării construcţiilor, înainte de anul 1989, proprietarul construcţiilor a devenit superficiar asupra terenului proprietatea Comunei Şuletea, superficiarul având un drept de dispoziţie material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiilor.

Justificarea acestui drept rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor înscrise în art. 489 şi art. 482 Cod civil, dar un argument al existenţei dreptului de superficie este dedus din regula înscrisă în art. 492 Cod civil, potrivit căruia proprietarul terenului este prezumat a fi şi proprietar al tuturor construcţiilor sau lucrului făcut în pământ sau asupra pământului , „ până ce se dovedeşte din contra”.

Prezumţia stabilită în beneficiul proprietarului este relativă, constructorul o poate înlătura prin probă contrarie, dovedind că lui îi aparţine proprietatea clădirilor, plantaţiilor sau lucrărilor aflate pe teren.

În sensul celor mai de sus s-au pronunţat: CEDO în cauza Bock şi Palade împotriva României, Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 235/1994, Tribunalul Hunedoara prin decizia nr. 2659/1997.

Dreptul de superficie, dacă prin lege sau convenţie nu s-a prevăzut contrariul , este perpetuu, superficiarul putând dispune în mod liber de dreptul său,în sensul că atâta timp cât există construcţia, dreptul de superficie se poate înstrăina ori ipoteca numai odată cu aceasta .

Totodată dacă nu se prevede altfel titularul dreptului de superficie datorează sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piaţa liberă, ţinând cont de natura terenului, de destinaţia construcţiei, de zona în care se află terenul precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei, cuantumul plăţii chiriei fiind stabilit de părţi, iar în cazul neînţelegerii acestora , de către instanţa de judecată .

Construcţiile nominalizate în litigiu au fost ridicate cu acceptul Unităţii Administrativ Teritoriale Şuletea şi au fost transmise succesiv, prin vânzare- cumpărare, mai multor persoane până au devenit proprietatea reclamantului S.GH .

Dreptul de superficie se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, având aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei.

În cazul în care construcţia este demolată dreptul de superficie nu mai subzistă, posesia şi folosinţa terenului pe care se află o construcţie exercitându-se în strânsă legătură şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.

În speţă, dreptul de superficie invocat de către reclamant nu mai subzistă în totalitate întrucât una din construcţii a fost demolată, iar terenul aferent construcţiei demolate nu serveşte destinaţiei celorlalte două construcţii existente rămase în proprietatea superficiarului S.GH.

(Sentinta civila nr.577 din 15 decembrie 2008).

Etichete: ,

Drept de superficie, caracterizare.

Prin decizia civilă nr. 496/25.10.2004 a Curţii de Apel Iaşi, s-a admis recursul formulat de S.C. „HOFFER IMPEX” SRL Iaşi împotriva deciziei civile nr. 1406/06.10.2003 a Tribunalului Iaşi care a fost recurată.

Prin consecinţă, s-a respins apelul formulat de reclamanta – inculpată.

S.C. „INGERL ROMÂNIA TRADING” SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 24.261/11.12.2002 a Judecătoriei Iaşi pe care a păstrat-o.

S-a reţinut că greşit s-a admis apelul împotriva sentinţei Judecătoriei Iaşi prin decizia civilă nr. 1406/06.10.2003 a Tribunalului Iaşi şi s-a schimbat în parte sentinţa Judecătoriei Iaşi nr. 24.261/11.12.2002, pe care a schimbat-o în parte în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulată de pârâta – reclamantă S.C. „HOFFER IMPEX” SRL în contradictor cu reclamanta – pârâtă vizând constituirea unui drept de superficie privind construcţiile proprietatea S.C. „HOFFER IMPEX” SRL edificate pe terenul proprietatea reclamantei, pe toată durata existenţei lor.

Dreptul de superficialitate este un drept real principal, dezmembrământ a dreptului de proprietate asupra unui teren proprietate unei persoane (superficiar) privitor la construcţia ce se află edificată pe terenul proprietatea altuia, asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent şi continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie.

Posesia şi folosinţa terenului pe care se află construcţia se exercită în strânsă legătură şi n limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.

Superficiarul are un drept de dispoziţie material asupra terenului care se circumscrie cu privire la posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiei.

De asemenea, superficiarul mai are dreptul să înstrăineze construcţia fără consimţământul proprietarului terenului, ceea ce defineşte acest drept (de superficie) ca fiind transmisibil prin acte juridice.

Aşadar, fiind un drept perpetuu, evident că acesta există cât timp există construcţia. Dreptul de superficie nu se poate stinge prin schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra terenului, se stinge numai atunci când este desfiinţată construcţia de către superficiar sau când prin convenţie, succesiune sau uzucapiune proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei.

În speţă, S.C. „INGERL ROMÂNIA TRADING” SRL, după pronunţarea sentinţei Judecătoriei Iaşi nr. 24.261/11.12.2002, la 20.01.2002 a vândut terenul în discuţie pe care s-a constituit dreptul de superficie, dar a cest fapt nu poate conduce la încetarea dreptului de superficie, avându-se în vedere toate aspectele relevate în cele ce preced.

Concluzionând, se constată că în mod corect instanţa de fond prin sentinţa menţionată a reţinut că dreptul de superficie este o suprapunere a două drepturi de proprietate aparţinând la doi proprietari diferiţi, proprietatea superficiarului asupra construcţiei şi proprietatea celuilalt titular asupra terenului. Dreptul de superficie este o excepţie de la regula potrivit căreia proprietarul terenului cuprinde şi proprietatea asupra a tot ceea ce se află pe suprafaţa acestuia. Acest drept se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, nestingându-se prin neuz, având aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei.

Decizia comercială nr. 496/25.10.2004

Etichete: ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro