404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Transfer al procedurii penale. Art. 110 alin. 2 din legea 302/2004 modificată

Imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală datorită faptului că învinuiţii se sustrag de la chemare în faţa autorităţilor judiciare române deşi, au fost legal citaţi nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 11o alin. 2 din Legea 302/2004 modificată.

Tribunalul Ialomiţa – Secţia penală, decizia penală nr. 199/R/30.08.2010

Prin încheierea pronunţată de J. S. la data de 7 iulie 2010 în cameră de consiliu s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de P. d. p. l. J. S. de transfer al procedurii penale privind pe învinuiţii Ş. C. şi Ş. S. L. de la autorităţile române, respectiv P. d. p. l. J. S. la cele spaniole.

Învinuiţii Ş. C. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 291 Cod penal, iar Ş. S. L. este cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 290 Cod penal.

Instanţa de fond a considerat că neprezentarea materialului de urmărire penală nu constituie un motiv suficient pentru a solicita transferul procedurii penale deoarece codul de procedură penală prevede dispoziţii în ceea ce priveşte cazurile când se poate dispune trimiterea în judecată fără prezentarea materialului de urmărire penală făcând trimitere la art. 254 Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. d. p. l. J. S. care a fost respins prin decizia penală nr. 199/R/30 august 2010.

P. şi-a motivat cererea de transfer al procedurii penale pe dispoziţiile art. 110 alin. 2 din Legea 302/2004 modificată şi completată, apreciind că „funcţie de particularităţile cauzei”, prezenţa învinuiţilor la cercetarea penală nu poate fi asigurată şi acest lucru este posibil în statul spaniol.

Simplul fapt că învinuiţii şi-au stabilit domiciliul în Spania, ori că au un copil minor – cum susţine recurentul, nu sunt împrejurări care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 110 alin. 2 din Legea nr. 302/2004.

În opinia tribunalului, ar putea constitui un caz de aplicare a dispoziţiilor art. 110 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, împrejurarea că învinuiţii ar fi cercetaţi penal în statul străin pentru alte cauze, având interdicţia de a părăsi ţara, arestaţi la domiciliu, etc., ceea ce nu e cazul în speţă.

În prezenta cauză, în legătură cu atitudinea procesuală a învinuiţilor, s-a apreciat că sunt suficiente date că aceştia se sustrag de la chemarea în faţa organului de cercetare penală, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 254 Cod procedură penală, privind cazuri de neprezentare a materialului de urmărire penală.

Pentru alte lucrări necesare a fi efectuate în cauză, parchetul are la îndemână alte posibilităţi create de Legea nr. 302/2004 (comisie rogatorie internaţională, audierea prin videoconferinţă).

Etichete:

Drept procesual penal. Incetarea procesului penal in temeiul art. 284 1 CPP, in conditiile in care partea vatamata era reprezentata de avocat. Casarea cu trimitere spre rejudecare

Drept procesual penal. Încetarea procesului penal în temeiul art. 284 1

Cod proc. penala, în conditiile în care partea vatamata era reprezentata de avocat. Casarea cu trimitere spre rejudecare.

Decizia penala 216/20 octombrie 2006

Prin plângerea prealabila înregistrata la Judecatoria Macin sub nr. 71/2006, partea vatamata P.N. l-a chemat în judecata pe inculpatul D.D. si a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie tras la raspundere penala pentru savârsirea infractiunii de lovire prev. de art.180 al. 2 cod penal.

În motivarea plângerii, partea vatamata a învederat faptul ca în seara zilei de 22 decembrie 2005 se afla în barul S.C. Ene, unde consuma o bere si o coca cola. În timp ce se afla la toaleta, a intrat peste el inculpatul D.D. si i-a aplicat mai multe lovituri.

Desi avea termenul în cunostinta, fiind prezent în sedinta publica din 22.02.2006, partea vatamata nu s-a prezentat la termenele de judecata din datele de 22 martie 2006 si 26 aprilie 2006, fara a-si justifica în vreun mod absentele.

Dispoz. art. 284/1 cod proc. penala prevad ca : În cazul infractiunii aratate în art. 279 al. 2 lit. „a”, lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive în fata primei instante este considerata drept retragere a plângerii prealabile”

În consecinta, prin sentinta penala nr. 96 din 26.04.2006a a Judecatoriei Macin s-a dispus, în conformitate cu art. 11, pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod proc. penala cu referire la art. 284/1 Cod proc. pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.D., pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 180 alin.2 cod penal la plângerea prealabila a partii vatamate P.N., întrucât partea vatamata a lipsit nejustificat la doua termene consecutive.

În baza art. 192 pct. 2 lit. c Cod proc. pen, partea vatamata a fost obligata la plata cheltuielilor judecatoresti în suma de 10 RON catre stat.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs partea vatamata P.N., criticând-o ca netemeinica si nelegala.

În motivarea apelului s-a aratat ca în mod gresit instanta de fond a constatat lipsa partii vatamate si a dispus încetarea procesului penal, desi partea vatamata a fost prin avocat si acesta a fost prezent.

Examinând sentinta penala pronuntata de prima instanta în raport de critica formulata, precum si sub toate celelalte aspecte ale cauzei, în conformitate cu art. 3856 Cod proc. penala, se va constata ca recursul este fondat.

Potrivit art. 174 Cod proc. pen. partea vatamata putea fi reprezentata în proces, iar din împuternicirea nr. 58 aflata la fila 3 a dosarului de fond rezulta ca partea vatamata P.N. a dorit sa fie reprezentat de avocatul sau.

Prin urmare, cum în mod gresit instanta de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, se impune casarea hotarârii pronuntate si trimiterea cauzei spre solutionare aceleasi instante.

Etichete:

Drept procesual penal. Probe indirecte. Forta probatorie

Decizia penala nr. 208/21 septembrie 2006

Prin sentinta penala nr. 883/22 mai 2006, Judecatoria Tulcea a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a cod pr. penala, achitarea inculpatei O.D. pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 180 alin. 1 cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penala achitarea aceleasi inculpate pentru savârsire infractiunii prevazuta de art. 193 cod penal, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b indice 1 cod pr. penala achitarea aceleasi inculpate pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 205 cod penal.

În baza art. 18 indice 1 cod penal, prima instanta a aplicat inculpatei sanctiunea amenzii administrative în cuantum de 100 lei.

Cererea partii civile privind acordarea daunelor morale a fost respinsa ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca la data de 18 mai 2005 între parti a avut loc o discutie în contradictoriu, pe un ton ridicat, în care s-au imputat de fiecare parte, lucruri ce tineau în exclusivitate de activitatea profesionala.

Pentru ca discutiile erau „aprinse”, inculpata s-a adresat la un moment dat partii vatamate spunându-i ca este „sef de rahat”. Pentru ca inculpata se afla în bucataria Centrului, l-a amenintat pe sef ca o sa-i arunce cu farfurii în cap si o sa-l bata.

Întrucât partea vatamata îi imputa inculpatei anumite nereguli în activitatea de serviciu, aceasta din urma, sub imperiul furiei, s-a deplasat din bucatarie în sala de mese unde era partea vatamata si a luat un mop din mâinile martorului S.T., ridicându-l asupra partii vatamate.

Dintre parti si martori, singurul care sustine ca a fost lovit, este partea vatamata. Inculpata nega acest lucru, iar martorii nu au perceput în mod direct ce s-a întâmplat în continuare. S.T. s-a retras pe un hol si a închis usa. Martorul S.A. s-a retras pe acelasi hol împreuna cu S.T. A auzit însa pe partea vatamata întrebând pe inculpata „dati în mine?”

Nici unul dintre ceilalti martori nu au perceput incidentul dintre parti, marginindu-se a relata despre neîntelegerile dintre parti derulate de-a lungul timpului si despre împrejurarea ca au auzit de la partea vatamata ca ar fi fost lovita.

Exista astfel, un dubiu în privinta partii vatamate de catre inculpata, dubiu care nu poate profita decât inculpatei.

S-a mai retinut ca este adevarat ca inculpata a amenintat pe partea vatamata ca-l va bate, ca-i va arunca cu farfurii în cap, dar asa cum partea vatamata a precizat, amenintarile nu i-au creat o stare de neliniste, de teama.

La fel de adevarat este si faptul ca inculpata i s-a adresat partii vatamate spunându-i ca-i „sef de rahat”

S-a avut în vedere împrejurarile în care s-a facut aceasta afirmatie. A rezultat din probatoriul administrat ca între parti a avut loc o discutie aprinsa în care ambele parti s-au imputat nereguli referitoare la activitatea de serviciu. A mai rezultat ca erau nervosi si ca tineau fiecare sa-si impuna punctul de vedere. Din acelasi probatoriu, a mai rezultat ca astfel de discutii au mai existat în trecut între parti, ca fiecare si-a anuntat superiorii fata de neregulile savârsite de celalalt.

În aceste conditii, instanta de fond a apreciat ca afirmatiile inculpatei „sef de rahat” nu este una dintre acelea care ar putea constitui elementul material al infractiunii de insulta. Tocmai datorita relatiilor preexistente între parti, a provocarii la o astfel de discutie, nu se poate socoti ca afirmatia retinuta mai sus, a fost facuta cu inatentia de a denigra,. De a aduce atingere onoarei partii vatamate. Este o expresie facuta „la nervi” si ca urmare a provocarii inculpatei de catre partea vatamata pe fondul relatiilor de indiferenta ori desconsiderare preexistente.

Relativ la actiunea civila, pornind de la solutiile adoptate în latura penala, judecatoria a considerat ca cererea de acordare a daunelor morale este nefondata.

Împotriva acestei solutii au declarat recursa O.D. si partea vatamata N.D..

Recurentul partea vatamata apreciaza ca prima instanta a valorificat în mod eronat probele administrate în cauza. Astfel, provocarea retinuta de judecatorie nu se justifica, atâta timp cât partea vatamata a fost cea care a intervenit într-o discutie de serviciu care nu o privea.

De asemenea, în legatura cu lovirea partii vatamate, existau suficiente date în dosar care sa permita instantei confirmarea situatiei de fapt reclamate prin plângerea prealabila.

În sfârsit, partea vatamata critica hotarârea si pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, desi din întreg probatoriul administrat la dosar rezulta ca ea este cea agresata fizic si verbal.

Sub aspectul laturii civile, recurentul parte vatamata, arata ca este o persoana cunoscuta în localitate si ca a suferit, prin faptele inculpatei, o reala vatamare de ordin moral. În consecinta, se impune admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata.

Recurenta inculpata critica hotarârea aratând ca prima instanta a retinut în mod gresit ca s-ar face vinovata de comiterea vreunei fapte de gradul celor reclamate de partea vatamata. În realitate, aceasta din urma este ce care întretine o stare conflictuala atât la serviciu cât si în comunitate.

Ambele recursul sunt fondate pentru considerentele ce se vor arata în continuare.

În general, martorii audiati de prima instanta nu au perceput direct incidentul, potrivit propriilor declaratii. Desi o poarte din ei au asistat la discutiile premergatoare conflictului în sine, fiecare dintre ei a lipsit sau s-a îndepartat în momentul în care a avut loc incidentul propriu-zis.

Totusi, chiar în acest context, tribunalul noteaza declaratiile martorului S.A. Acesta a vazut-o pe inculpata luând un mop pe care l-a ridicat în fata partii vatamate. În acest moment martorul s-a îndepartat dar a auzit zgomotul loviturilor si dialogul dintre parti care indica, în mod clar faptul ca partea vatamata a fost lovita.

Asadar, chiar daca martorul nu vazut incidentul, acesta poate fi „reconstituit” din zgomotele pe care S.A. le-a auzit. Este suficient, din perspectiva probatorie, ca exista un martor care reproduce sunetele pe care le-a perceput si le poate atribui, fara ezitare, unei anumite manifestari, pentru a avea o imagine a evenimentului în ansamblu. Nu este obligatoriu ca instanta sa-si întemeieze decizia exclusiv pe depozitiile martorilor oculari.

Prin urmare, în opozitie cu opinia exprimata de prima instanta, tribunalul considera ca inculpatul a aplicat lovituri partii vatamate, cu un mop, si ca aceasta fapta întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 180 alin. 1 cod penal.

În consecinta, recursul partii vatamate NDT va fi admis, iar hotarârea va fi modificata în latura penala. Rejudecând, tribunalul va dispune, în temeiul art. 180 alin. 1 cod penal, condamnarea inculpatei O.D. la o pedeapsa de 300 RON amenda.

În ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. 205 cod penal, tribunalul constata ca, în cursul procesului a intervenit legea 278/4 iulie 206, care a abrogat norma incriminatorie. În acest context, fapta pentru care s-a solicitat tragerea la raspundere penala nu mai este prevazuta de legea penala. Prin urmare, apelul declarat de inculpata va fi admis, iar solutia în latura penala, cu privire la infractiunea prevazuta de art. 205 cod penal va fi modificata, în sensul ca se va dispune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b cod penal, achitarea inculpatei O.D. pentru savârsirea infractiunii de insulta.

Cu privire la actiunea civila „atasata” actiunii penale, având ca obiect infractiunea prevazuta de art. 205 cod penal, tribunalul noteaza ca temeiul achitarii atrage aplicabilitatea art. 346 alin. 4 cod penal. Solutia ar fi nefavorabila recurentei, pentru ca ar lasa deschisa posibilitatea unei actiuni civile separate întemeiata pe raspunderea conflictuala, si de aceea nu poate fi adoptata în recursul inculpatei. Ea este posibila însa în recursul partii vatamate, astfel ca actiunea caii de atac declansate de aceasta va „acoperi” si solutia în latura civila corespondenta infractiunii prevazute de art. 205 cod penal.

Relativ la infractiunea de amenintare, tribunalul constata ca nu este suport probatoriu pentru retinerea faptei ca atare. Rezolvarea adoptata de judecatorie este corecta si va fi mentinuta de tribunal.

În ceea ce priveste acordarea despagubirilor civile solicitate de partea civila, corespondente infractiunii prevazute de art. 180 alin. 1 cod penal, tribunalul considera ca solutia de condamnare, în latura penala, constituie o justa si suficienta pentru prejudiciul de ordin moral cauzat victimei, astfel ca cererea va fi respinsa.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii atacate. Tribunalul va compensa cheltuielile de judecata efectuate de parti în recurs.

Etichete:

Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale

Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de

neîncepere a urmăririi penale.

Dosar nr. 1074/316/2009

Prin Sentinţa penală nr. 14/14.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:

Admiterea plângerii in recurs intrucât cercetare penală nu este completă.

Admite recursurile declarate de recurentii G V ( din Bucureşti), si G C( din jud.

Galaţi) împotriva sentinţei penale nr. 142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor şi extinde

efectele recursului şi cu privire la petenţii G V şi G S.

Casează sentinţa penală recurata si în rejudecare :

Admite plângerea formulată de petenţii G V, G C G V şi G S.

Desfiinţează rezoluţia nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lingă

Judecătoria Tg Bujor si dispune in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b cod procedura penala

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor in vederea începerii

urmăririi penale împotriva numitului D P

Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr.142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor s-a respins ca

nefondată plângerea formulată de petenţii G V, G C, G V şi G S împotriva rezoluţiei

nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor.

În motivarea hotărârii s-a arătat că,petenţii au solicitat să se constate vinovăţia

făptuitorului D P şi să fie trimis în judecată pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de C.Pen. în art. 290 al. 1 şi uz de fals, prevăzută şi

pedepsită de C.Pen. în art. 291.

În motivarea plângerii, petenţii au arătat că făptuitorul a formulat o acţiune civilă în

cadrul căreia a solicitat obligarea petenţilor la plata contravalorii unor îmbunătăţiri efectuate

la locuinţa lor, pe perioada cât a trăit în concubinaj cu petenta G V.

Printre actele doveditoare prezentate instanţei se numără şi factura nr.

172905/10.08.2002, care este emisă cu doi ani înainte ca societatea vânzătoare (E E SRL) să

fie înregistrată la Registrul Comerţului, fiind evident că este falsă.

Petenţii arată că organele de cercetare penală s-au mulţumit să constate doar că

semnătura de la rubrica privind primirea marfii aparţine făptuitorului, fără a se efectua toate

cercetările care se impuneau.

O altă neregularitate a modului în care s-a efectuat cercetarea penală o constituie

faptul că făptuitorul nu a fost audiat în cauză, deoarece este plecat în America, iar în cuprinsul

Rezoluţiei se precizează faptul că făptuitorul a recunoscut că semnătura îi aparţine, petenţii

ridicându-şi întrebarea cum a recunoscut dacă nu a putut fi audiat.

Petenţii au apreciat că organele de poliţie nu au făcut o temeinică şi judicioasă

cercetare a tuturor aspectelor arătate de ei prin plângerea formulată, aducându-se o gravă

vătămare a intereselor lor legitime.

Analizând coroborat probele administrate, instanţa a reţinut că prin rezoluţia nr.

1727/P/2007 din data de 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, s-a

confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de D P

pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 al. 1 şi art. 291 C.Pen, în temeiul art.

228, al. 6, C.P.Pen., raportat la art. 10, lit. d., C.P.Pen., nefiind întrunite elementele

constitutive ale acestor fapte.

S-a arătat că organul de cercetare penală nu doar s-a „mulţumit” să constate doar că

semnătura de la rubrica privind primirea mărfurilor aparţine făptuitorului, administrând în

acest sens o expertiză grafologică, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică aflându-se la

dosarul de urmărire penală, la filele 116 – 122. din cuprinsul acestei probe, şi nu din declaraţia

făptuitorului, s-a reţinut că semnătura a fost executată în mod clar de către făptuitor, astfel că

aprecierile petenţilor cu referire la această problemă sunt nefondate.

Însă, simpla constatare că semnătura aparţine făptuitorului, nu este suficientă pentru

reţinerea existenţei infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul

din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl

încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice,

respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.

Din conţinutul raportului nu reiese că făptuitorul ar fi scris în întregime conţinutul

facturii, atestând efectuarea unor operaţiuni care nu au fost niciodată efectuate, astfel că sub

aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii, acestea nu sunt întrunite.

În al doilea rând, pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii este necesar ca

autorul falsului să utilizeze înscrisul sau să îl încredinţeze altei persoane spre folosire.

Sub aspectul cercetărilor efectuate, în verificarea facturii seria CT VDU nr. 7704666-

01, pentru care petenţii au făcut plângerea, s-a reţinut că aceasta a fost emisă de SC E E SRL

Amzacea, societate care a fost înregistrată la Registrul Comerţului la data de 17.06.2004 şi a

avut drept obiect activitatea de comerţ cu ridicata de cereale, seminţe şi furaje.

Din luna iunie 2006, societatea se găseşte în stare de insolvabilitate, fără bunuri

urmăribile, neavând desemnat nici lichidator (fila 77 D.U.P.)

În ceea ce priveşte înfiinţarea acestei societăţi, în urma cercetărilor efectuate, s-a

stabilit că o persoană rămasă neidentificată a utilizat datele de stare civilă ale numitului C C,

domiciliat în satul D, comuna H, jud. Iaşi, pentru a înfiinţa firma sus menţionată.

SC E E SRL a făcut obiectul mai multor dosare penale, aflate pe rolul unităţilor de

poliţie şi al parchetelor din Mangalia, Turda, Caraş Severin, Tg. Mureş, la dosar (filele 106 –

113).

Fiind audiat în cauză, numitul C C a arătat că nu are nici un fel de legătură cu

societatea SC E E SRL (filele 98 -100), existând şi dovezi în acest sens şi, în consecinţă nu se

poate identifica persoana care ar fi săvârşit infracţiunea de fals.

S-a precizat că pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii nu este necesar numai

ca autorul să utilizeze sau să încredinţeze înscrisul spre folosire altei persoane, este necesar ca

această din urmă persoană să intre în posesia înscrisului falsificat prin încredinţarea de către

autor spre a-l folosi. Din probele administrate nu rezultă în mod obiectiv că făptuitorul ar fi

primit această factură, de la o persoană rămasă neidentificată, tocmai cu scopul de a fi folosită

drept probă în dosarul civil nr. 351/316/2006 al Judecătoriei Tg. Bujor. De altfel, din

cuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate la fond, respectiv în căile de atac, se observă că

instanţa a apreciat asupra pretenţiilor ca fiind dovedite IN PARTE cu facturile fiscale şi

chitanţele depuse la dosar, cu declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor (petenţii din

prezenta cauză) prezenţi la interogatoriu.

S-a apreciat că , luată la modul singular, nu se poate aprecia dacă factura în cauză a

avut sau nu aptitudinea de a produce consecinţe juridice, care reprezintă un element

constitutiv determinant pentru existenţa infracţiunii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii G V şi G C arătând că aceasta

este netemeinică şi nelegală.

Recursurile declarate de petenţii G V şi G C sunt fondate.

Examinând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.

385 6 al. 3 C.pr.pen., tribunalul constată că hotărârea primei instanţe este nelegală pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Susţinerea din rezoluţia nr.1727/P/2007, precum şi din hotărârea recurată, cum că,

luată în mod singular, factura nr.172905/10.08.2002 nu are aptitudinea de a produce

consecinţe juridice şi că nu ar fi fost considerată drept dovadă de către instanţa civilă este

eronată întrucât prin sentinţa civilă nr.529/11.10.2006 a Judecătoriei Tg. Bujor au fost obligaţi

pârâţii G V, G C, G V şi G S, petenţi în prezenta cauză, la plata sumei de 10.790,289 RON

către D P, instanţa reţinând ca fiind dovedită această sumă cu bonurile fiscale, facturile,

chitanţe depuse la dosar, declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor(fila 65 dosar

urmărire penală) .

Din actele aflate la dosar rezultă că suma de 8.090,289 RON (80.902.890 ROL) a fost

dovedită cu bonurile fiscale, facturile, chitanţe depuse la dosar (filele 28-57 dosar urmărire

penală), între care şi factura nr.172905/10.08.2002, iar restul până la 10.790,289 RON cu

declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor.

În consecinţă, factura nr.172905/10.08.2002 a fost reţinută de instanţă pentru

dovedirea parţială a pretenţiilor numitului D P, aceasta producând consecinţe juridice.

Însă, factura nr.172905/10.08.2002 este falsă întrucât nu putea fi emisă de S.C. E E

S.R.L. la data de 10.08.2002, aceasta fiind înfiinţată abia în anul 2004. Această factură putea

fi întocmită după înfiinţarea S.C. E E S.R.L. şi până la data folosirii de către D P la

Judecătoria Tg. Bujor, respectiv între anii 2004-2006.

Susţinerea din rezoluţia atacată, precum şi din hotărârea recurată, cum că D P nu ar fi

cunoscut caracterul fals al facturii şi că nu ar fi primit-o în scopul de a o folosi ca probă nu

poate fi primită întrucât nu s-au administrat nici un fel de probe în acest sens.

Analizând dosarul de urmărire penală se constată că cercetarea penală nu este

completă.

Astfel, deşi s-a efectuat o constatare grafoscopică prin care s-a stabilit că semnătura de

la rubrica „semnătura de primire” de pe factura nr.172905/10.08.2002 aparţine făptuitorului

D P (filele 118-122 dosar urmărire penală), în cauză nu s-au făcut cercetări cu privire la cine a

completat celelalte date cuprinse în factură, respectiv de la rubricile: denumirea produselor,

cantitatea, preţul, date privind expediţia, date privind cumpărătorul, nr. şi data facturii.

În acest sens trebuia efectuată o expertiză grafoscopică prin care să se stabilească dacă

făptuitorul D P a scris sau nu celelalte menţiuni din factura în cauză.

De asemenea, nu s-a stabilit modul în care a intrat făptuitorul D P în posesia facturii

nr.172905/10.08.2002. În declaraţia olografă (fila 128 dosar urmărire penală) făptuitorul D P

afirmă că a cumpărat tabla înscrisă în factură în anul 2004, fiind însoţit de numitul B P,

împrejurare în care a solicitat şi obţinut factura în cauză.

Pentru a se verifica susţinerile făptuitorului trebuia identificat şi audiat numitul B P.

Din cele arătate rezultă că pentru lămurirea aspectelor arătate mai sus trebuie

administrate noi probe în cauză.

În consecinţă trebuie începută urmărirea şi administrarea de probe, respectiv:

identificare şi audierea în calitate de martor a numitului B P, efectuarea unei expertize

grafoscopice, pentru stabilirea cu exactitate a situaţiei de fapt, respectiv: modul în care a intrat

făptuitorul D P în posesia facturii nr.172905/10.08.2002, dacă făptuitorul D P a scris sau nu

celelalte menţiuni din factura respectivă, dacă a cunoscut caracterul fals al acestei facturi.

Faţă de cele aratate, în baza disp .art. 385 15 al. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., vor fi admise

recursurile declarate de petenţii G V şi G C, se vor extinde efectele recursurilor şi cu privire

la petenţii G V şi G S şi se va casa sentinţa penală recurată.

În rejudecare, în baza disp. art.2781 al.8 lit.b C.pr.pen. se va admite plângerea

formulată de petenţii G V, G C, G V şi G S, se va desfiinţa rezoluţia nr.1727/P/2007 din

15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor şi se va dispune trimiterea cauzei

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor în vederea începerii urmării penale faţă de

numitul D P şi efectuarea actelor arătate mai sus, după care să se dea soluţia legală.

Etichete:

Drept procesual penal. Indreptare erorilor materiale (art 195 c p pen). Normele legale prevayute de art 195 c pr pen privind reglementarea erorilor materiale nu pot fi aplicate la dispoziţii ce ţin deliberare

Drept procesual penal. Indreptare erorilor materiale (art 195 c p pen). Normele

legale prevayute de art 195 c pr pen privind reglementarea erorilor materiale nu pot

fi aplicate la dispoziţii ce ţin deliberare, respective schimbare de incadrare juridical

sau condamnarea unei persoane.

Dosar nr. 3723/233/2008

Prin DECIZIA PENALĂ NR. 25/A DIN DATA DE 26.01.2010 a TRIBUNALULUI

GALATI s-a dispus:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi si in

consecinţă:

Desfiinţează in totalitate sentinţa penală nr. 1040/02.06.2009 a Judecătoriei

Galaţi si dispune trimiterea cauzei in rejudecare la această instanţă.

Menţine acte procedurale îndeplinite la Judecătoria Galaţi, până la termenul de

judecată din 26.05.2009.

Suma de 200 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu in

apel va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei

Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare pentru intimatul-inculpat B D L

– domiciliat in Galaţi.

Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Prin sentinta penala nr. 1040/02.06.2009 a Judecatoriei Galati (dosar fond nr.

3723/233/2008) inculpatul B D L a fost achitat conform art. 10 lit. d C.p.p pentru

comiterea infractiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002.

In baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74-76 C.pen, acelasi

inculpat a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru conducerea

autoturismului pe drumurile publice avand permisul suspendat.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a si b C.pen, iar in baza art. 81,82 si art. 71 al. 5 C.pen s-a suspendat executarea

pedepsei principale si pedeapsa accesorie pe durata termenului de incercare de 2 ani si

6 luni.

S-a atras atentia inculpatului B D L asupra consecintelor prev. de art. 83 C.pen.

Conform art. 189 si 191 C.p.p inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli

judiciare catre stat.

Ulterior la data de 29.06.2009, instanta fondului a pronuntata o incheiere de

indreptare eroare materiala retinand o alta incadrare juridica decat cea stabilita initial

(f.58).

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Judecatoria Galati a retinut urmatoarele:

Inculpatul B D L locuieste in municipiul Galati, are permis de conducere auto,

dar la data de 06.12.2007 i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o anumita perioada

, respectiv pana la data de 04.03.2008, pentru comiterea unor abateri la normele de

conducere a autovehiculelor pe drumurile publice.

Desi stia ca are dreptul de a conduce suspendat, inculpatul la data de

31.12.2007 s-a urcat la volanul unui autoturism pe care l-a condus pe strazile din

municipiul Galati, iar datorita neatentiei in conducere, pe zona strazii Frunzei din

municipiul Galati, inculpatul a tamponat usor un alt autoturism ce apartinea martorului

P G.

Inculpatul B D L a parasit locul accidentului, dar a fost identificat ulterior de

catre organele de politie in urma informatiilor comunicate de martorul C M.

S-a stabilit ca la momentul conducerii autoturismului si producerii accidentului,

inculpatul B D L avea dreptul de a conduce suspendat inca din data de 06.12.2007.

Instanta de fond pe baza probelor administrate si analizate a ajuns la concluzia ca

infractiunea de conducere a autovehiculului avand permisul suspendat exista si a fost

comisa cu vinovatie de catre inculpatul B D L.

In privinta infractiunii de parasire a locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din

OUG 195/2002, instanta de fond a apreciat ca se impune achitarea inculpatului conform

art. 10 lit. d C.p.p deoarece pentru aceasta fapta nu sunt intrunite elementele

constitutive ale infractiunii.

Impotriva sentintei penale nr. 1040/02.06.2009 a Judecatoriei Galati in termen

legal a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Galati , aratand ca hotararea

instantei de fond este nelegala si netemeinica.

In motivarea cererii de apel, parchetul a aratat ca instanta de fond a dispus in

mod gresit achitarea inculpatului B D L pentru comiterea infractiunii prev. de art. 89

din OUG 195/2002 intrucat probele existente la dosar dovedesc ca aceasta fapta exista,

inculpatul parasind locul accidentului fara incuviintarea organelor de politie.

S-a mai aratat ca prin retinerea de circumstante atenuante in favoarea

inculpatului pentru infractiunea prev. de art. 86 din OUG 195/2002, s-a aplicat o

pedeapsa nelegala, aceasta trebuind sa fie coborata sub limita minima de 6 luni.

La termenul de judecata din 12.01.2010, aparatorul inculpatului a solicitat

admiterea apelului declarat de parchet, pentru motive de nelegalitate.

Apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Galati este fondat.

Verificand sentinta penala apelata, prin prisma aspectelor invocate de parchet,

dar si din oficiu, conform art. 371 al. 2 C.p.p, tribunalul constata ca Judecatoria Galati

a pronuntat o hotarare nelegala din urmatoarele considerente si se impune trimiterea

cauzei in rejudecare la Judecatoria Galati deoarece:

Hotararea instantei de fond a fost pronuntata la data de 02.06.2009, iar la data de

29.06.2009 instanta fondului a pronuntat o incheiere de „indreptare eroare materiala”

in baza careia a retinut un alt temei legal pentru care a dispus condamnarea inculpatului

B D L.

In concret, inculpatul B D L a fost trimis in judecata printre altele si pentru

comiterea infractiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, fapta retinuta si de

instanta de fond prin hotararea pronuntata la data de 02.06.2009.

Situatia de fapt insa, ce rezulta din probe, conduce la concluzia logica, ca

inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice avand permisul de conducere

suspendat, ori in acest conditii, incadrarea juridica corecta este cea prev. de disp. art.

86 al. 2 din OUG 195/2002, text ce prevede o pedeapsa mai redusa, r espectiv de la 6

luni la 3 ani inchisoare.

In mod evident, pe durata judecatii sau in faza de dezbatere a fondului cauzei,

instanta de fond trebuia sa puna in discutie incadrarea juridica cu care a fost sesizata

prin rechizitoriu si nicidecum sa stabileasca ulterior pronuntarii hotararii o noua

incadrarea juridica dispusa printr-o incheiere de indreptare „eroare materiala”.

Normele legale prevazute de art. 195 C.p.p privind reglementarea erorilor

materiale nu pot fi aplicate la dispozitii ce tin de deliberare, respectiv schimbare de

incadrare juridica sau condamnarea unei persoane.

Prin folosirea textului prev. de art. 195 C.p.p se pot remedia simple inadvertente

strecurate intr-o hotarare precum gresita trecere a unui nume sau prenume, localitate,

date eronate, indicarea gresita a unor cifre si nicidecum aspecte de fond care tin de

procedura deliberarii, a dezbaterilor publice, a chibzuintei magistratului.

Practic instanta de fond printr-o incheiere „asa-zis” de indreptare a unei erori a

facut o schimbare de incadrare juridica a faptei, aspect nepermis de normele

procedurale, fiind incalcate in primul rand disp. art. 334 C.p.p.

Prin retinerea de circumstante atenuante in favoarea inculpatului si schimbarea

incadrarii juridice a faptei, prin incheierea de indreptare a „erorii materiale” din

29.06.2009, Judecatoria Galati a aplicat practic o pedeapsa in limite nelegale

inculpatului B D L pentru infractiunea prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 privind

circulatia pe drumurile publice.

Fata de aspectele aratate mai sus instanta de control judiciar va admite apelul

si va trimite cauza in rejudecare la Judecatoria Galati, mentinandu-se totodata toate

actele procedurale efectuate la Judecatoria Galati pana la termenul de judecata din

26.05.2009.

In rejudecare, va fi citat legal inculpatul si se va relua cauza din faza dezbaterilor

judiciare, cu discutarea pe fond a incadrarilor juridice retinute prin rechizitoriu in raport

de situatia de fapt ce rezulta din probe.

Vor fi luate in considerare si celelalte aspecte ce rezulta din motivele de apel

formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Galati

Etichete:

Drept procesual penal. Latura civila. Culpa comuna. Efectele asupra despagubirilor civile

Drept procesual penal. Latura civila. Culpa comuna. Efectele asupra despagubirilor civile. Dosar nr. 4383/324/2008 Prin DECIZIA PENALĂ NR. 32/A DIN DATA DE 29.01.2010 a TRIBUNALULUI GALATI s-a dispus: Admite apelul declarat de inculpatul B G împotriva sentinţei penale nr. 318/26.06.2009 a Judecătoriei Tecuci. Desfiinţează în totalitate sentinţa penală apelată şi în rejudecare: Condamnă pe inculpatul B G la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a,c Cod penal şi art. 76 al. 1 lit. d Cod penal. În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, teza II şi lit. b Cod penal. În baza art. 81,82 Cod penal şi art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor, principală şi accesorie, aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 359 C.p.p. atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate. Obligă pe inculpat şi pe Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii în calitate de garant al inculpatului, să plătească părţii civile B M sumele de 6.000 lei reprezentând daune materiale şi 6.000 lei reprezentând daune morale. Respinge ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă B M – din comuna Movileni, judeţul Galaţi. În baza art. 193 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească părţii civile B M suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond. În baza art. 191 al. 1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească către stat suma de 462 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la instanţa de fond. În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru apelantul – inculpat B G, pentru intimatul – asigurător Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii – cu sediul în Bucureşti, şi de la pronunţare pentru intimata – parte civilă B M. Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele: Prin sentinţa penală nr.318/26.06.2009 pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. 4383/324/2008 a fost condamnat inculpatul B G la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin 1, 2 C.pen cu aplicarea art. 74 alin 1 lit a şi c rap la art. 76 alin 1 lit d C.pen. I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prevăzută de art 71 C.pen. În temeiul art. 81, 82 şi art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni. Potrivit art. 359 C.pr.pen i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C.pen. A fost admisă în parte latura civilă, în sensul că inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B M suma de 10.000 lei daune materiale şi suma de 30.000 lei daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B M suma de 2000 lei cheltuieli judiciare. S-a constatat că Asociaţia Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii are calitatea de garant al inculpatului în ceea ce priveşte despăgubirile materiale şi morale. Inculpatul a fost obligat să plătească către stat suma de 462 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 302 lei reprezintă costul raportului de constatare medico-legală. Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele: Inculpatul B G locuieşte în comuna Movileni, judeţul Galaţi şi la data de 19.07.2008 în jurul orelor 21 a condus autoturismul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare GL pe DJ 252, pe raza comunei Movileni. La un moment dat, minorul B G I, în vârstă de 2 ani şi 9 luni, a scăpat de sub supravegherea mamei sale care se afla în apropiere şi s-a angajat în fugă în traversarea drumului prin loc nepermis şi fără să se asigure. Inculpatul, deşi circula cu o viteză de 47 km/h nu a mai putut evita impactul şi l-a lovit pe minor cu partea frontală a autoturismului proiectându-l pe suprafaţa carosabilă în partea din faţă a autoturismului la 5-6 metri distanţă de autoturismul oprit. Inculpatul a încercat să acorde primul ajutor victimei şi apoi l-a transportat la Spitalul Municipal „Anton Cincu” Tecuci şi ulterior la Spitalul de Urgenţă Galaţi, unde în data de 25.07.2008 a decedat. În urma necropsiei cadavrului, medicul legist a constatat că moartea victimei a fost violentă şi că s- a datorat comei consecutive ca urmare a unui politraumatism cu contuzie cerebrală difuză şi hemoragiei interne, contuziei pulmonare, multiplelor fracturi şi fisuri parietale drepte şi disjuncţiei atlanto-occipitală. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că leziunile constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire de către un autoturism, urmată de proiectare, în condiţiile unui accident rutier, între leziunile victimei şi deces existând un raport de cauzalitate direct. La o oră de la producerea accidentului, inculpatului i-a fost prelevată o singură probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2427/22.07.2008 a rezultat că inculpatul avea o concentraţie de 0,75 gr/l alcool pur în sânge. Din expertiza tehnică auto efectuată la urmărirea penală rezultă că viteza de deplasare a autoturismului a fost de 47 km/ h şi conducătorul auto putea evita producerea accidentului prin executarea manevrei de ocolire prin dreapta victimei, dacă nu s-ar fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice. Mai rezultă că victima putea evita accidentul dacă nu traversa strada în fugă fără să se asigure, printr-un loc unde nu există trecere de pietoni. Partea vătămată B M s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând daune materiale (cheltuieli efectuate cu înmormântarea şi pomenirile până la un an) şi cu 80.000 lei daune morale. Inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului deoarece victima era minoră, nu era supravegheată de părinţi şi a fost surprins de traversarea străzii în fugă şi prin loc nepermis fără să se asigure. Inculpatul a mai arătat că nu a consumat băuturi alcoolice, ci că face un tratament naturist şi că medicamentele (tincturile pe care le ia sunt pe bază de alcool). Inculpatul a propus în apărare proba cu martorele M D şi D C, care însă fiind audiate, au declarat că nu au văzut împrejurările producerii accidentului, ci ceea ce a urmat şi anume că inculpatul a încercat să acorde primul ajutor victimei, pe care apoi, a transportat-o la spital. Pe baza probatoriului administrat, prima instanţă a reţinut că existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat şi vinovăţia acestuia sunt pe deplin dovedite. Totodată instanţa de fond nu a primit concluziile de achitare a inculpatului, formulate de apărătorul său şi întemeiate pe disp. art.11 şi art.10 lit.d C.p.p, deoarece nu numai victima, ci şi inculpatul au o culpă în producerea accidentului. Prima instanţă a reţinut în drept că fapta inculpatului B G, care la data de 19.07.2008, în jurul orei 21,00, aflându-se la volanul autoturismului proprietate personală marca Dacia Logan cu nr. GL, în timp ce rula pe DJ 252, pe ruta Movileni-Furceni, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a accidentat mortal pe minorul B G-I, în vârstă de 2 ani şi 9 luni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.1 şi 2 Cod penal. La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume: limitele pedepsei prevăzută de legea penală pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei, circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, atitudinea inculpatului pe durata procesului penal, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului (studii medii, fără ocupaţie, fără antecedente penale). Deoarece inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea faptei, fiind la primul impact cu legea penală şi pentru că a avut o atitudine parţial sinceră, prima instanţă a aprecia că în cazul său se poate face aplicarea disp. art. 74 Cod penal şi ale art.76 Cod penal. Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc şi fără executarea acesteia, astfel că a dispus suspendarea condiţionată a executării, conform art.81şi 82 Cod penal. Cu privire la latura civilă, prima instanţă a reţinut că aceasta este fondată în parte, astfel că suma solicitată cu titlu de despăgubiri materiale a fost înjumătăţită, deoarece s-a reţinut culpa comună şi egală atât a inculpatului cât şi a victimei la producerea accidentului. În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa de fond a reţinut că s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral provocat de suferinţa produsă familiei prin dispariţia bruscă şi prematură a victimei, iar la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri s-a avut în vedere intensitatea tragediei, dar şi neglijenţa părinţilor, apreciind că suma solicitată cu titlu de daune morale este exagerată. Faţă de aceste considerente şi în conformitate cu art. 14 C.p.p. şi art. 998 Cod civil şi art. 346 alin.1 C.p.p. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 10.000 lei daune materiale şi 30.000 lei daune morale. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul B G care a criticat hotărârea primei instanţe pe motive de nelegalitate şi netemeinicie susţinând, în esenţă, că în mod greşit s- a dispus condamnarea sa, când de fapt culpa a aparţinut exclusiv victimei, astfel că soluţia ce se impune este achitarea în baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit d C.pr.pen. Pe de altă parte, a solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale şi a daunelor morale la plata căruia a fost obligat, apreciindu-l ca fiind prea mare. Verificând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate şi cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. 2 C.pr.pen, Tribunalul constată următoarele: Pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B G, dând faptei reţinute în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare. În acest sens au fost avute în vedere: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele-foto, schiţa locului accidentului, actul de constatare tehnică a autoturismului după accident, raportul de constatare medico-legală din 26.07.2008 a victimei, prin care s-a stabilit legătura directă de cauzalitate între politraumatism şi moartea victimei; raportul de expertiză tehnică auto, plângerea şi declaraţia părţii vătămate B M, declaraţiile martorului D C, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, certificatul constatator al decesului şi procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 3654839/01.08.2008 încheiat de IPJ Galaţi – Poliţia Movileni. Deşi inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului întrucât, pe de o parte, nu consumase băuturi alcoolice, ci doar făcea un tratament naturist, iar, pe de altă parte, victima, deşi minoră, nu era supravegheată de către părinţi, în mod corect prima instanţă a reţinut că vinovăţia acestuia rezultă din probatoriul administrat în cauză. În speţă nu se poate dispune achitarea inculpatului (cum a solicitat apărătorul său), având în vedere că din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că accidentul s-a produs din culpa comună a victimei B I G (în vârstă de 2 ani şi 9 luni care, nefiind supravegheată, a traversat strada în fugă fără să se asigure printr-un loc unde există trecere de pietoni, fiind încălcate prevederile art. 35 alin 1 şi art 72 alin 3 din OUG 195/2002, precum şi art 167 lit d din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002) şi a inculpatului (care avea obligaţia de a nu se urca la volan atâta timp cât a avut cunoştinţă de faptul că medicamentele pe care le lua erau pe bază de alcool, încălcând în acest fel dispoziţiile art. 102 alin 3 pct 1 din OUG 63/2006 şi art 35 alin 1 din OUG 195/2002). Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că la data de 19.07.2008, în jurul orei 21,00, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca Dacia Logan cu nr. GL pe DJ 252, pe ruta Movileni-Furceni, inculpatul B G, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a accidentat mortal pe minorul B G-I, în vârstă de 2 ani şi 9 luni. Fapta reţinută în sarcina inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 178 alin. 1 şi 2 C.pen. Tribunalul constată că în mod justificat prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev de art. 74 lit a şi c C.pen, însă apreciază că pedeapsa stabilită este prea severă, hotărârea apelată fiind netemeinică din acest punct de vedere. De asemenea, sentinţa penală este netemeinică şi sub aspectul conţinutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului. Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, condiţiile în care a fost săvârşită şi persoana inculpatului, se apreciază că în speţă se justifică doar interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit a teza II şi lit b C.pen. În ceea ce priveşte latura civilă, tribunalul constată că hotărârea apelată este nelegală şi netemeinică. Astfel, în primul rând, Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, în calitate de garant al inculpatului, trebuia obligat împreună cu inculpatul la plata sumelor stabilite cu titlu de daune materiale şi morale, şi nu doar să se constate această calitate. În al doilea rând, prin probele administrate, partea civilă a făcut dovada că pentru înmormântare şi toate pomenirile a cheltuit suma totală de 12.000 lei. Cum însă în mod corect s-a reţinut culpa comună în proporţie de 50 % a inculpatului şi a victimei, inculpatul va fi obligat la jumătate din această sumă, respectiv la plata sumei de doar 6.000 lei. În privinţa daunelor morale, tribunalul consideră că acestea se impun a fi acordate, însă nu în cuantumul stabilit de prima instanţă, pe care îl apreciază ca fiind excesiv. Este neîndoielnic că partea civilă a suferit din punct de vedere afectiv ca urmare a decesului fiului, dar având în vedere culpa comună în producerea evenimentului rutier, precum şi faptul că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este comisă din culpă şi nu cu intenţie, se apreciază că suma de 6.000 lei este suficientă şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. Neregularităţile menţionate vor fi remediate de tribunal, în rejudecare. Faţă de considerentele arătate urmează ca, în baza art. 379 pct 2 lit a C.pr.pen, să se admită apelul declarat şi se va desfiinţa în totalitate sentinţa penală supusă controlului judiciar. În rejudecare, va condamna pe inculpatul B G la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a,c Cod penal şi art. 76 al. 1 lit. d Cod penal. În baza art. 71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, teza II şi lit. b Cod penal. În baza art. 81, 82 Cod penal şi art. 71 al. 5 Cod penal va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor principală şi accesorie aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 359 C.p.p. va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate. Vor fi obligaţi inculpatul şi Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, în calitate de garant al inculpatului, să plătească părţii civile B M sumele de 6.000 lei reprezentând daune materiale şi 6.000 lei reprezentând daune morale. Va respinge ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă B M. În baza art. 193 alin. 2 C.pr.pen va obliga pe inculpat să plătească părţii civile B M suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond. Văzând şi art 191 alin. 1 C.pr.pen şi art 192 alin. 3 C.pr.pen

Etichete:

Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului . Solutiile ce pot fi date in cazul prevazute art 2781 alin 8 lit b cod proc pen

Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului .

Solutiile ce pot fi date in cazul prevazute art 2781 alin 8 lit b cod proc pen.

Dosar nr. 10531/233/2008

Prin Sentinţa penală nr. 40/28.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – D.N.A. – Serviciul Teritorial

Galaţi şi de intimaţii O C, S H, O F, P M, V I, L V, E G, B T, B F, C D, R T, G I, M G F(prin

serviciul personal al Direcţiei RegIale Vamale Galaţi,) împotriva sentinţei penale 773/24.04.2009

a Judecătoriei Galaţi.

Casează în totalitate sentinţa penală recurată şi-n rejudecare:

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC C G E SA Galaţi, cu sediul în

Galaţi, str. Ana Ipătescu nr. 18, bl. C, jud. Galaţi, împotriva rezoluţiilor nr. 119/P/2007 din

25.01.2008 şi nr. 47/II/2/2008 din 06.03.2008 ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D.N.A. –

Serviciul Teritorial Galaţi.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă pe petentă să plătească către stat suma de 500 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare la instanţa de fond.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina

acestuia.

Definitivă.

Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală 773/24.04.2009 a Judecătoriei Galaţi, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b

Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petenta S.C. C G E S.A. împotriva

rezoluţiei nr. 119/P/2007 din data de 25.01.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, Direcţia NaţIală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi.

S-a desfiinţat rezoluţia nr. 119/P/2007 din data de 25.01.2008 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia NaţIală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi şi s-a

trimis cauza la Direcţia NaţIală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi în vederea redeschiderii

cercetărilor.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat

au rămas în sarcina acestuia.

S-a reţinut printre altele că prin plângerea penală înregistrată sub nr. 7416/P/2007 din

data de 12.10.2007, petenta S.C. C G E S.A. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie – Direcţia NaţIală Anticorupţie, Secţia de Combatere a infracţiunilor conexe

infracţiunilor de corupţie, solicitând efectuarea de cercetări cu privire la făptuitorii O C, S H, M

G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr, E G, B T şi B F, inspectori în cadrul Direcţiei RegIale

Vamale Galaţi, sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, constând în aceea că nu au folosit scrisoarea de garanţie nr.

00614/19.07.2001, valabilă până la data de 31.12.2004, în valoare de 32.000.000.000 lei ROL

emisă de Banca „I Ţiriac” în favoarea Biroului Vamal, din ordinul S.C. G I S.R.L. Bucureşti,

titular al operaţiunii de antrepozit vamal.

S-a precizat că făptuitorii, în calitate de inspectori vamali, au efectuat controale şi au

stabilit în sarcina petentei, în mod abuziv, sume datorate către bugetul de stat, fără a avea în

considerare scrisoarea de garanţie, încălcând dispoziţiile art. 159 alin. 2 din Legea nr. 141/1997 şi

favorizând astfel S.C. G I S.R.L. Bucureşti.

Plângerea a fost trimisă spre competentă soluţIare Serviciului Teritorial Galaţi al D.N.A.

împreună cu actele ataşate acesteia.

Din înscrisurile depuse de către petentă ataşate plângerii penale iniţiale reiese că,

făptuitorii O C, S H şi M G, inspectori vamali în cadrul Direcţiei RegIale Vamale Galaţi, au

procedat la efectuarea unui control privind respectarea condiţiilor de organizare şi funcţIare a

antrepozitelor vamale aparţinând petentei S.C. C G E S.A., pe perioada 01.01.2003 – 31.10.2003,

control finalizat prin procesul verbal de control nr. 6277/04.03.2004.

S-au avut în vedere:

– antrepozitul aflat în incinta S.C. A S.A., autorizat de Biroul Vamal Galaţi sub nr.

3354/18.03.2003 – de unde s-a stabilit că a fost scoasă cantitatea de 3174,8 t feromangan, fără

respectarea dispoziţiilor legale privind antrepozitul vamal şi fără permisiunea autorităţii vamale, în

condiţiile în care petenta, în calitate de deţinător al antrepozitului vamal, de administrator şi

gestIar al mărfurilor avea obligaţia să îndeplinească condiţiile de organizare şi funcţIare ale

antrepozitului şi să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea de

la controlul vamal, astfel că potrivit art. 143 alin. 1 din Codul vamal ia naştere datoria vamală.

– antrepozitul aflat în incinta S.C. M S.A., autorizat de Biroul Vamal Galaţi sub nr.

13913/23.11.2001 – de unde s-a stabilit că a fost scoasă cantitatea de 2134,17 t feromangan, fără

respectarea dispoziţiilor legale privind antrepozitul vamal şi fără permisiunea autorităţii vamale.

S-a stabilit că petenta datorează suma totală de 20.455.429.685 lei, reprezentand comisI

vamal, dobânzi şi penalităţi, TVA cu dobânzi şi penalităţi şi amenzi.

În urma contestaţiei formulate de petentă, împotriva procesului verbal de control nr.

6277/04.03.2004, prin decizia nr. 263/31.08.2004 dată de A.N.A.F. – Direcţia generală de

soluţIare a contestaţiilor s-a desfiinţat capitolul referitor la sumele datorate cu titlu de comisI

vamal, dobânzi şi penalităţi şi TVA cu dobânzi şi penalităţi, urmând ca o altă echipă să

întocmească actul de control în vederea reanalizării aceloraşi obligaţii bugetare şi pentru aceeaşi

perioadă supusă controlului prin actul desfiinţat.

Organul de soluţIare a contestaţiei formulate a avut în vedere faptul că, din actele

prezentate de petentă, reiese că susţinerea organului de control privind sustragerea de la

supraveghere vamală a mărfurilor, prin scoaterea acestora din depozite, fără respectarea

dispoziţiilor legale şi fără permisiunea autorităţii vamale nu este suficientă şi nu poate fi însuşită,

atât timp cât există documente vizate de organele vamale în care se menţIează că acestea au

asistat la încărcarea şi cântărirea unor cantităţi de feromangan scoase din depozit, marfă care a

fost supusă operaţiunilor de vămuire, astfel cum rezultă din declaraţiile vamale de import nr.

8584/28.06.2003, 8587/28.06.2003, 8742/01.07.2003, 10814/14.03.2003, 10848/13.08.2003 şi

10871/14.08.2003, înregistrate la Biroul Vamal Galaţi.

Potrivit acestor declaraţii a fost indigenizată o parte din cantitatea de feromangan

introdusă în depozitul din incinta S.C. A S.A., iar prin declaraţiile vamale de import nr.

5879/05.05.2003, 6100/09.05.2003 a fost indigenizată întreaga cantitate de feromangan introdusă

în depozitul din incinta S.C. M S.A.

Faţă de această situaţie, indiferent din ce loc de depozitare au fost scoase mărfurile, prin

acceptarea declaraţiilor vamale de import, mărfurile au dobândit un regim vamal definitiv, astfel

că nu se poate reţine în sarcina petentei S.C. C Grup E S.A. sustragerea mărfurilor de la

supraveghere vamală.

Cel de al doilea control a fost efectuat de către făptuitorii G I, C D, R T şi O F, inspectori

de specialitate în cadrul D.R.V. Galaţi, fiind finalizat prin procesul verbal nr.

38109/AF/15.12.2004.

Cu această ocazie, făptuitorii au constatat că introducerea mărfurilor (feroaliajelor) în cele

două antrepozite autorizate a fost realizată de S.C. G I S.R.L. Bucureşti, antrepozitar şi titular al

regimului vamal de antrepozit, în baza autorizaţiilor de antrepozit vamal eliberate de Biroul vamal

Galaţi, iar administrarea şi gestIarea acestora a fost realizată de petentă, în calitate de deţinător de

depozit în locul de depozitare autorizat.

S-a stabilit că S.C. G I S.R.L. Bucureşti, în calitate de antrepozitar are obligaţia, potrivit

art. 173 din R.A.D. a Codului vamal, aprobat prin H.G. nr, 1114/2001, de a ţine evidenţa

operativă a mărfurilor aflate în antrepozit, însă potrivit art. 168 alin. 2 din acelaşi act normativ, în

urma autorizării, petenta devine titular de antrepozit vamal, fiind administrator şi gestIar al

acestuia, iar potrivit art. 106 din Codul vamal, acesteia îi revine obligaţia de a ţine evidenţa

operativă a mărfurilor aflate în antrepozit, în forma stabilită de autoritatea vamală.

S-a stabilit că din întreaga cantitate de marfă aflată în depozitul din incinta S.C. A S.A.,

cantitatea de 3174,8 t feromangan a fost introdusă în circuitul economic fără să se fi iniţiat

vămuirea la Biroul vamal Galaţi, autoritate care a fost indusă în eroare cu privire la realizarea

controlului vamal şi supravegherea mărfurilor, astfel că s-a apreciat că această cantitate de marfă a

fost sustrasă de la supraveghere vamală, condiţii în care, potrivit art. 143 alin. 1 din Codul vamal

ia naştere datoria vamală. În ceea ce priveşte depozitul din incinta S.C. M S.A. se reţine că o

cantitate de 2133,9 t feroaliaje a fost scoasă în perioada iunie – august 2003, fără permisiunea

autorităţii vamale. Se stabileşte în sarcina petentei un debit de 19.850.923 lei ROL, cu titlu de

drepturi vamale de import, către bugetul de stat.

Împotriva acestui act de control petenta formulează contestaţie, contestaţie admisă de

A.N.A.F. – Direcţia Generală de soluţIare a contestaţiilor prin decizia nr. 32/23.02.2005, act prin

care se desfiinţează procesul verbal de control nr. 38109/AF/15.12.2004, urmând ca o altă echipă

să întocmească actul de control în vederea reanalizării aceloraşi obligaţii bugetare şi pentru aceeaşi

perioadă supusă controlului prin actul desfiinţat.

În motivare se reţine că noua echipă, formată din făptuitorii G I, C D, R T şi O F nu a

avut în vedere recomandările făcute prin decizia nr. 263/31.08.2004, nu au analizat situaţia

cumulat pe cele doua antrepozite. Se impunea se dea eficienţă documentelor care atestă

supravegherea vamală, fără a se susţine că autoritatea vamală a fost indusă în eroare la momentul

emiterii acestora. Şi de data aceasta s-a stabilit că, în lipsa analizei cumulate a rulajelor mărfurilor

din cele două antrepozite, nu se poate susţine că ar exista scoateri de marfă peste stocul scriptic

existent în cele două depozite la un moment dat.

Un alt control ce a avut în vedere aceeaşi perioada 01.01.2003 – 31.10.2003, a fost

efectuat de către făptuitorii V I, P M, L Vr şi E G, control finalizat prin procesul verbal nr.

11497/20.04.2005.

Făptuitorii, reprezentanţi ai autorităţii publice, au reţinut că antrepozitarul S.C. G I S.R.L.

a încheiat regimul de antrepozit vamal pentru o cantitate de 12.462 t feromangan pe tipuri şi

calităţi diferite, iar petenta a operat scoaterile în contabilitatea proprie, înregistrând ieşiri în fişele

de stoc.

S-au constatat diferenţe cantitative cu privire la mărfurile din cele două depozite, în cu

totul alte cantităţi decât cele stabilite prin actele de control anterioare, diferenţe pentru care s-au

calculat comison vamal, cu dobânzi şi penalităţi şi T.V.A. cu accesorii, în total 417.197 lei RON,

sumă ce au fost stabilită în sarcina petentei în calitate de titular de antrepozit.

Prin decizia nr. 241/03.08.2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi respins

contestaţia formulată de petentă.

Un al patrulea control efectuat a vizat aceeaşi perioadă 2003 -2004, însă s-a avut în vedere

marfa aflată în depozitul din incinta S.C. Anlasen 2003 S.R.L: Galaţi, făptuitorii B T şi B F

întocmind procesul verbal de control nr. /20.05.2005

S-a stabilit că, în baza celor două autorizaţii emise, una pentru utilizarea de antrepozit

vamal (7468/28.05.2003) şi una pentru funcţIarea antrepozitului (7467/28.05.2003), în favoarea

S.C. G I S.R.L. Galaţi, în calitate de antrepozitar şi a S.C. C G E S.A. (titular de antrepozit),

evidenţa contabilă a fost ţinută de petentă, titularul de antrepozit, aceasta operând în

contabilitatea proprie. S-a stabilit lipsa cantităţii de 633 t feroaliaje şi s-au calculat comisI vamal,

TVA şi accesorii în sarcina petentei.

Acest act de control a fost menţinut ulterior prin sentinţa civilă nr. 41/20.01.2006 a

Tribunalului Galaţi, irevocabilă prin decizia penală nr. 241/R/20.06.2006 a Curţii de Apel Galaţi.

Faţă de activitatea desfăşurată de fiecare dintre făptuitori în parte, răspunderea penală

fiind individuală, organul de urmărire penală avea obligaţia să analizeze toate aceste acte,

prezentate de către petentă, să audieze pe făptuitori şi să procedeze la o anchetă efectivă a

aspectelor invederate de către petentă.

Organul de urmărire penală era obligat să efectueze acte premergătoare şi să verifice în ce

condiţii efectele scrisorii de garanţie bancară au fost sau nu ignorate de făptuitori în calitate de

inspectori vamali.

Potrivit art. 224 Cod procedură penală, efectuarea actelor premergătoare este facultativă

numai dacă sesizarea conţine date suficiente pentru începerea urmăririi penale.

În situaţia dată, având în vedere că organul de urmărire penală, stabilind că din sesizarea

primită nu rezultă suficiente elemente care să conducă la formarea convingerii că se impune

începerea urmăririi penale, era obligat să efectueze acte premergătoare, ca o garanţie privind

respectarea legalităţii soluţiei date.

În cauză se impunea audierea tuturor făptuitorilor şi ataşarea unor înscrisuri despre care

au făcut vorbire făptuitorii în cursul soluţIării plângerii formulate de petentă şi cu privire la

relevanţa cărora, inclusiv reprezentantul Ministerului Public, anterior închiderii dezbaterilor, a

apreciat că se impun.

Având în vedere că instanţa nu se poate substitui organului de urmărire penală pentru a

efectua cercetări şi a face verificări ale susţinerilor petentei, în lipsa unei anchete efective a

organului de urmărire penală, probele solicitate au fost respinse, urmând însă ca aceste probe să

fie administrate în cursul reluării cercetărilor penale.

Lipsa unei cercetări efective constituie o încălcare a obligaţiei legale ce revine organului

de urmărire penală de avea rol activ în vederea justei soluţIări a cauzei, obligaţie în conţinutul

căreia, potrivit art. 202 alin. 1 şi 4 Cod procedură penală, intră strângerea atât a probelor necesare

pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele precum şi a datelor cu

privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârşirea infracţiunii sau a

oricăror alte date de natură să servească la soluţIarea cauzei.

Împotriva sentinţei penale menţIate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. –

D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi şi intimaţii O C, S H, O F, P M, V I, L Vr, E G, B T, B F, C

D, R T, Guţoaie I şi M G Firicel.

În motivele de recurs, Parchetul a arătat printre altele că nelegalitatea soluţiei instanţei de

fond este reliefată de pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea prevederilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit.

b Cod pr. pen. ce prevede posibilitatea instanţei de judecată de a dispune, analizând în cazul unei

soluţii de neîncepere a urmăririi penale cuprinsul actelor premergătoare ale cauzei, fie începerea

urmăririi penale, fie redeschiderea urmăririi penale începută de procuror. Prin urmare soluţia de

admitere a plângerii şi dispunerea trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii cercetărilor

nu este prevăzută de lege.

Soluţia legală reglementată de art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b C.p.p. ca posibilitate prevăzută de

legiuitor în cenzurarea soluţiei procurorului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, se impune de

fapt, în situaţia în care organul de urmărire penală nu a lămurit aspectele esenţiale ale cauzei,

situaţie în care fie se impune începerea urmăririi penale, atunci când soluţia a fost de neîncepere,

fie redeschiderea urmăririi penale când s-a dispus o soluţie de scoatere sau de încetare a urmăririi

penale.

Corelativ cu acest aspect astfel argumentat există obligativitatea dispoziţiilor instanţei

pentru procuror ce include şi obligativitatea completării actelor premergătoare efectuate în cauză

în vederea începerii urmăririi penale.

În esenţă, în susţinerea soluţiei de trimitere a cauzei la parchet, apreciindu-se cercetarea

penală incompletă, instanţa de fond a menţIat necesitatea efectuării unei anchete efective prin

audierea făptuitorilor şi ataşarea unor înscrisuri (scrisoarea de garanţie bancară nr.

00614/19.07.2001 a Băncii Comerciale „I Ţiriac”, referatul Direcţiei RegIale Vamale Galaţi prin

care s-a propus anularea autorizaţiei de comisIar în vamă pentru petent, corespondenţa dintre

D.R.V. Galaţi şi instituţii bancare de solicitare a blocării conturilor petentei, referatele echipei de

control).

Controalele vizând respectarea condiţiilor de organizare şi funcţIare a antrepozitelor

vamale aparţinând SC C G E SA Galaţi au fost efectuate în perioada menţIată de către făptuitorii

reclamaţi de petent, în calitatea lor de inspectori vamali în cadrul D.R.V: Galaţi – Serviciul de

supraveghere vamală şi lupră împotriva fraudelor vamale, conform atribuţiilor de serviciu.

Stabilirea unor concluzii în detrimentul persoanei juridice verificate , fundamentate de o

anumită interpretare a normelor legale în materie nu conturează în sine indicii cu privire la

subzistenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor comisă în scopul

obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

Analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei reliefează în mod evident conturarea a

două opinii diferite privind naşterea obligaţiilor la bugetul de stat în sarcina antrepozitului vamal

cu privire la mărfurile lipsă, scoase fără respectarea dispoziţiilor legale şi fără permisiunea

autorităţilor vamale precum şi privind caracterul de marfă indigenizată prin validarea declaraţiilor

vamale de autoritatea vamală.

Existenţa sau inexistenţa drepturilor vamale de import, în cauză, a fost stabilită diferit de

organul de control, respectiv Direcţia regIală Vamală Galaţi – Autoritatea NaţIală a Vămilor –

Serviciul de supraveghere vamală şi respectiv organul competent în soluţIarea contestaţiilor,

Agenţia NaţIală de Administrare Fiscală. Acest aspect nu poate conduce la concluzia unei

încălcări cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de către inspectorii din cadrul Direcţiei RegIale

Vamale Galaţi cu scopul obţinerii la bugetul de stat a unor sume cu titlu de taxe vamale.

Executarea scrisorii de garabţie bancară depuse de SC G I SRL în calitate de antrepozitar

putea acoperi datoriile vamale constatate în condiţiile în care acesta din urmă nu ar fi finalizat

operaţiunile în termenul aprobat de autoritatea vamală.

Acţiunile şi contestaţiile formulate ulterior de petentă au fost respinse de instanţele de

judecată.

În cauză, competenţa organului de urmărire penală este dată de prevederile art. 13 alin. 1

lit. b din O.U.G. 43/2002 precum şi de posibilitatea dovedirii subzistenţei infracţiunii de abuz

reglementată de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, respectiv a scopului urmărit de personalul

vamal în obţinerea unor foloase materiale pentru sine sau pentru altul.

La termenul de judecată din 20.01.2010, apărătorul intimaţilor Guţoaie I, C D şi R T a

arătat printre altele că soluţia procurorului este legală şi temeinică, iar la dosar există o serie de

documente din care rezultă că făptuitorii au acţIat în interes de serviciu.

În motivele de recurs, intimatul M G Fa arătat printre altele că soluţia din sentinţa penală

recurată nu are temei legal, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.

13 ind. 2 din Lg. 78/2000, prejudiciul reclamat nedepăşind echivalentul în lei a 1.000.000 de euro.

Tot la termenul din 20.01.2010, intimaţii V I şi B F au solicitat admiterea recursurilor.

Recursurile sunt fondate.

Referitor la recursul lui M G Fdin adresa nr. 13082/12.052009 emisă de A.N.A.F. –

Direţia RegIală Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi reiese că procedura de comunicare a

hotă rârii instanţei de fond nu s-a putu respecta întrucât acesta nu mai este angajatul indtituţiei

din data de 09.07.2008. (f. 212 dosar fond).

Sentinţa primei instanţe a fost comunicată de instituţia menţIată intimatului M Gheorhe

Fla data de 15.05.2009 prin poştă (f. 20-22 dosar recurs), iar acesta a declarat recurs la 18.05.2009

(data înregistrării la instanţă – f. 19 ds. recurs), astfel încât se poate considera că recursul acestui

intimat este introdus în termen.

Prin rezoluţia nr. 119/P/2007 din 25.01.2008, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. –

Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii O C, S H, M G,

G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr, E G, B T şi B F pentru comiterea faptei prevăzută de art. 13

ind. 2 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Disjungerea cauzei faţă de făptuitorii O C, S H, M G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr,

E G, B T şi B F sub aspectul comiterii faptei prevăzută de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41

al. 2 Cod penal şi înaintarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, spre competentă

soluţIare.

Prin rezoluţia nr. 47/II/2/2008 din 06.03.2008 acelaşi Parchet a respins ca nefondată

plângerea formulată de petenta Sc C G E SA Galaţi.

Rezoluţiile Parchetului sunt legale şi temeinice.

Ca situaţie de fapt, se constată că petenta SC C G E SA Galaţi a sesizat comiterea

infracţiunii prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,

constând în aceea că în mod eronat făptuitorii O C, S H, M G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L

Vr, E G, B T şi B F au reţinut datorii la bugetul de stat cu titlu de taxe vamale în numele lui SC C

G E SA Galaţi, întocmind în acest sens un număr total de trei procese-verbale de control

(p4.03.2004, 15.12.2004 şi 20.04.2005) în condiţiile în care pentru marfa importată, era depusă

scrioarea de garanţie nr. 00614/19.07.2001 emisă de Banca Ţiriac – Sucursala Bucureşti din

ordinul SC G I SRL Bucureşti. Urmare acestor constatări, ulterior pentru asigurarea plăţii taxelor

vamale au fost sechestrate mai multe bunuri ale SC C G E SA Galaţi.

Concret, SC G I SRL Bucureşti a încheiat un contract de prestări servicii cu SC C E SA

Galaţi, urmând ca aceasta să presteze serviciu de transport (expediţii), pentru marfa importată de

SC G I SRL Bucureşti (feroaliaje).

SC C G E SA Galaţi a fost autorizată prin autorizarea nr. 13913/23.11.2001 şi nr.

3354/18.03.2003, emise de Direcţia RegIală Vamală Galaţi, ca titular de antrepozit vamal (pentru

feroaliaje).

În aceste antrepozite, SC G I SRL Bucureşti, în calitate de antrepozitar a plasat mărfuri pe

numele SC C G E SA Galaţi, cantităţile respective fiind evidenţiate în actele contabile ale celor

două societăţi comerciale.

Urmare controalelor efectuate la aceste antrepozite, s-a reţinut că o parte din cantitatea de

feroaliaje importată lipseşte, inspectorii vamali stabilind obligaţii vamale în sarcina SC C G E SA

Galaţi, inclusiv pentru marfa lipsă.

Aşa cum rezultă din coroborarea disp. art. 101 şi 180 din Codul vamal, cu dispoziţiile

cuprinse în secţiunea 30 din regulamentul de aplicare al Codului Vamal, SC C G E SA Galaţi

deţinea antrepozitele descrise având obligaţia de a îndeplini condiţiile de organizare şi funcţIare a

acestora, făcând totoată şi gestIarea mărfurilor depozitare.

Conform deciziilor nr. 270/1999, respectiv nr. 180/2003 emise de Direcţia Generală a

Vămilor, obligaţiile vamale se datorează şi pentru mărfurile constatate lipsă de către Biroul vamal,

iar înc azul neachitării acestora, se datorează dobânzile aferente.

Acelaşi lucru a fost reţinut şi de D.G.F.p. galaţi prin deciziile nr. 258/19.09.2005 şi nr.

267/28.09.2005.

Referitor la neexecutarea scrisorii de garanţie bancară, faptă invocată de SC C G E SA

Galaţi în actul de sesizare, menţIăm că acesta putea acoperi datoriile vamale dacă antrepozitarul

nu ar fi finalizat operaţiunile în termenul aprobat de autoritatea vamală (prin autorizaţii).

Prin urmare, intimaţii O C, S H, M G, G I, C D, R T, O F, V I, P M, L Vr, E G, B T şi B

F, lucrători în cadrul Direcţiei Vamale Galaţi au calculate taxele vamale datorate de petentă având

în vedere dispoziţiile legale menţIate anterior, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în mod

corespunzător, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 ind. 2

din Lg. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

De asemenea, având în vedere cursul de schimb leu-euro de la data ultimului act material

sesizat, 31.12.2004, prejudiciul în discuţie nu depăşeşte suma de 39.378.000.000 lei vechi pentru a

atrage competenţa materială a D.N.A., potrivit art. 17 din OUG nr. 134/2005.

Trebuie ţinut cont şi de împrejurarea că activitatea intimaţilor nu s-a făcut în scopul

obţinerii pentru sine sau pentru altul de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, taxele vamale

fiind virate statului.

Aspectele de fapt prezentate rezultă din cercetările penale efectuate în cauză, inclusiv din

înscrisurile depuse la dosar.

Soluţia instanţei de fond se bazează în principal pe faptul că actele premergătoare

efectuate nu sunt suficiente, însă conform art. 224 C.p.p. aceste activităţi anterioare începerii

urmăriri penale nu sunt obligatorii, ci doar facultative, iar procedura prev. de art. 278 ind. 1 C.p.p.

nu prevede ca şi posibilitate a instanţei desfiinţarea rezoluţiei petru completarea actelor

premergătoare.

Pe de altă parte, dosarul nu a fost închis complet, întrucât s-a dispus prin rezoluţia

Parchetului disjungerea sub aspectul comiterii faptei prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art.

41 al. 2 Cod penal, competent în acest sens fiind Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Faţă de cele arătate şi de dsp art. 278 ind. 1, art. 385 ind. 14, art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d

C.p.p., Tribunalul va admite recursurile declarate de Parchet şi de intimaţii O C, S H, O F, P M, V

I, L Vr, E G, B T, B F, C D, R T, G I, M G împotriva sentinţei penale 773/24.04.2009 a

Judecătoriei Galaţi şi va casa în totalitate sentinţa penală recurată.

În rejudecare,

Tribunalul va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiilor

nr. 119/P/2007 din 25.01.2008 şi nr. 47/II/2/2008 din 06.03.2008 ale Parchetului de pe lângă

Î.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., Tribunalul o va obliga pe petentă să plătească către stat suma

de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la instanţa de fond.

Văzând şi art. 192 al. 3 C.p.p.,

Etichete:

Drept procesual penal. Menţionarea în încheierea recurată a unor menţiuni străine de natura cauzei. Nerelevanţa acestei împrejurări asupra legalităţii încheierii recurate.

Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive. Recurs împotriva încheierii prin care a fost menţinută arestarea preventivă.

Art. 300 ind. 1 C.p.p.

„Este reală afirmaţia recurenţilor privitoare la înserarea în cuprinsul încheierii a unor menţiuni străine de natura cauzei…. Această împrejurare constituie însă doar o greşeală de redactare .menţiunile fiind preluate din eroare probabil dintr-o altă cauză şi nu este de natură însă să atragă nulitatea hotărârii recurate întrucât în continuare prima instanţă face referiri ample la situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu cu privire la activitatea infracţională reţinută în sarcina fiecărui inculpat, la temeiurile legale ale arestării preventive care impun în continuare menţinerea arestării, este invocată şi jurisprudenţa CEDO în materie, astfel că nu se poate concluziona că încheierea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia. ”

Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi

pentru cauze cu minori şi de familie

Decizia penală nr. 586 din 14 octombrie 2009

Prin încheierea din data de 12.10.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău – Secţia Penală în dosarul 6366/110/2009 a fost menţinută, în condiţiile art. 300 ind. 1 C.p.p., starea de arest preventiv a inculpaţilor H. O., G.C., P. A. şi A. 1..

În esenţă prima instanţă a avut în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, deşi tineri inculpaţii au avut o poziţie oscilantă, nu au recunoscut în totalitate comiterea faptelor, iar din datele dosarului există date că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Activitatea desfăşurată de cei 4 inculpaţi expune actualitatea implicării infracţionale a cetăţenilor români pe segmentul de criminalitate organizată în domeniul fraudei cu cârduri donate, traseul infracţional fiind identificat ca având caracter transfrontalier, aceştia acţionând în celule specializate în ţară şi străinătate.

Împotriva încheierii toţi cei patru inculpaţi au promovat recurs, cererile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău. Motivele de recurs comune ale inculpaţilor au fost următoarele:

– în cuprinsul încheierii recurate se găsesc menţiuni străine de natura cauzei, acest aspect demonstrând că prima instanţă nu a analizat dacă subzistă temeiurile arestării

– a fost finalizată urmărirea penală, astfel că menţinerea arestării nu se justifică nici pe motivul bunei desfăşurări a procesului penal, a fost depăşit termenul rezonabil al detenţiei

– toţi inculpaţii sunt tineri, se bucură de o bună reputaţie, nu sunt elemente din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică

Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Este reală afirmaţia recurenţilor privitoare la înserarea în cuprinsul încheierii a unor menţiuni străine de natura cauzei. Astfel, la pag. 5 al. 10 din cuprinsul încheierii prima instanţă face referire la vârsta înaintată a părţilor vătămate, la mijloacele folosite de inculpaţi, respectiv exercitarea de violenţe prin folosirea unui spray lacrimogen şi a unei cagule. Această împrejurare constituie însă doar o greşeală de redactare, menţiunile fiind preluate din eroare probabil dintr-o altă cauză şi nu este de natură însă să atragă nulitatea hotărârii recurate întrucât în continuare prima instanţă face referiri ample la situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu cu privire la activitatea infracţională reţinută în sarcina fiecărui inculpat, la temeiurile legale ale arestării preventive care impun în continuare menţinerea arestării, este invocată şi jurisprudenţa CEDO în materie, astfel că nu se poate concluziona că încheierea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

În ceea ce priveşte analiza de fond a temeiurilor care fac oportună menţinerea stării de arest preventiv faţă de inculpaţi Curtea reţine că faptele care formează obiectul acuzaţiilor expun un grad ridicat de pericol social, cu aspecte de criminalitate organizată, prin periclitarea sistemelor bancare de securitate în scopul fraudării unor cetăţeni din Uniunea Europeană. Pericolul concret pentru ordinea publică care este prezent în continuare în cauza de faţă rezultă din sentimentul de nesiguranţă indus în rândul opiniei publice de împrejurarea că persoane care comit fapte de natură a deprecia sistemele de siguranţă bancare, cu consecinţa deposedării titularilor de cârduri bancare prin extragerile de numerar sunt puse în libertate după o perioadă scurtă de timp, aspect de natură să încurajeze alte persoane să comită fapte asemănătoare. Din acest punct de vedere, respectiv complexitatea cauzei, nu se poate concluziona că perioada de timp de circa 3 luni scursă de la durata arestării ar fi una excesivă, la aprecierea termenului rezonabil al arestării fiind avut în vedere şi comportamentul inculpaţilor, respectiv declaraţiile contradictorii ale acestora.

Referitor la elementele de circumstanţiere invocate de inculpaţi, acestea pot fi valorificate cu ocazia soluţionării fondului cauzei, neputând constitui prin ele însele, în stadiul actual al procesului penal, aspecte care să conducă la punerea în libertate a inculpaţilor.

Pentru considerentele expuse vor fi respinse recursurile şi obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 al. 2 C.p.p.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro