404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Faliment – contestatie

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINTA CIVILA Nr. 483

Sedinta publica de la 22 Aprilie 2010

Pe rol fiind pronuntarea cauzei Faliment privind pe creditor D.G.F.P.BACAU, creditor AVAS BUCURESTI si pe debitor SC”B.”SA, PRIN L.J. I.E. IPURL, având ca obiect contestatie.

Dezbaterile pe fond au avut loc în sedinta publica din data de 12.04.2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi.

INSTANTA

-deliberând-

Asupra contestatiei de fata constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.690/08.05.2009 pronuntata de Tribunalul Bacau în dos nr. */2003 judecatorul sindic a respins contestatia DGFP BACAU la raportul asupra fondurilor si planul de distributie, ca nefondata, formulata în contradictoriu cu debitoarea SC.B..SA PRIN L.J. I.E. IPURL BACAU, si aproba raportul si planul de distributie din 20.02.2009.

Pentru a se pronunta în acesta sens , judecatorul sindic a constatat ca

L.J. al debitoarei a depus, la data de 20.02.2009, raport asupra fondurilor obtinute din lichidarea bunurilor debitoarei si plan de distributie între creditori, care au fost afisate la usa instantei la data de 20.02.2009.

La data de 6.03.2009, creditoarea DGFP BACAU a formulat contestatie la raportul si planul de distributie.

În motivarea contestatiei, arata ca L.J. a propus pentru distribuire suma de 675 lei, cu titlu de cheltuieli reprezentând taxe U.N.P.I.R., prin aplicarea procentului de 1,5 % din creantele încasate, conform art.4 al.6lit.c din Lg.85/2006, actualizata de O.G. 173/2008.

Având în vedere ca suma supusa distribuirii a fost încasata în perioada 31.10.2008-26.01.2009, iar OUG nr.173/2008 a intrat în vigoare la 26.11.2008, (M.O. 792), considera ca nu se justifica aplicarea procentului de 1,5 % la întreaga suma, ci doar la cea încasata dupa data intrarii în vigoare a acestui act normativ.

Totodata, considera ca suma de 53.500,03 lei, retinuta de L.J. ca rezerva în contul de lichidare nu se justifica, fiind prea mare pentru eventualele cheltuieli de procedura ce urmeaza a fi efectuate, având în vedere iminenta închidere a procedurii.

Împotriva acestei sentinte contestatoarea declarat recurs iar prin decizia civila nr.762 pronuntata la data de 02.10.2009 de Curtea de Apel Bacau s-a admis recursul,s-a casat sentinta civila si s-a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecarea contestatia a fost înregistrata sub nr. */2009 iar dupa solutionarea cererii de abtinere a fost înregistrata sub nr. */2010.

Legal citate partile au fost reprezentate si au depus înscrisuri.

La termenul din 22.03.2010 reprezentantul lichid. jud. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a A.V.A.S. având în vedere ca acesta nu a formulat nicio obiectiune a la raportul si planul de distributie a sumelor ci doar contestatoarea D.G.F.P.

Asupra acestei exceptii, judecatorul sindic retine ca este întemeiata, întrucât calitatea procesuala activa presupune justificarea îndreptatirii unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil . În speta,aceasta justificare presupune calitatea de titular al dreptului ce formeaza continutul juridic de drept material suspus judecatii.

În speta AVAS nu are calitatea de contestator întrucât nu a învestit judecatorul sindic cu o contestatie la raportul si planul de distributie din 19.02.2009, si pe cale de consecinta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active AVAS.

Judecatorul sindic, analizând contestatia formulata si sustinerile partilor, constata neîntemeiata contestatia, pentru considerentele ce succed:

Prezenta contestatie poarta asupra trei motive

1. În mod nejustificat a aplicat lichidatorul judiciar procentul de 1,5% reprezentând taxa UNPIR pentru toata suma , în mod corect , în opinia contestatoarei având în vedere ca suma a fost încasata în perioada 31.10.2008-26.01.2009 , partial anterior intrarii în vigoare ,(26.11.2008 )a O.U.G. nr.173/2008 ,trebuia aplicat procentul în functie de data încasarii sumelor.

2.Suma de 53.500,03 lei constituita de lichidator ca rezerva în contul de lichidare este nejustificata si disproportionata fata de eventualele cheltuieli ce urmeaza a fi efectuate în cadrul procedurii având în vedere iminenta închiderii procedurii. În acest sens contestatoarea a solicitat refacerea raportului si a planului de distributie în sensul distribuirii a cel putin30.000 lei, diferenta fiind suficienta pentru acoperirea eventualelor cheltuieli de procedura.

3. Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante , planul de distributie nu a fost prezentat Comitetului Creditorilor asa cum prevad dispozitiile art.122 alin1 din lg. nr.85/2006.

Din analiza actelor dosarului judecatorul sindic retine urmatoarele:

Cu privire la primul motiv judecatorul sindic retine ca, în urma operatiunilor de lichidare efectuate în perioada 31.10.2008-26.01.2009. s-au obtinut fonduri în cuantum de 48.287,84 Ron .Potrivit extrasului de cont nr.3 din 27.01.2009 totalul disponibilului existent în conturile deschise de lichidatorul judiciar la BCR Sucursala Bacau era de 154.075,45 Ron.

O.U.G. nr.173/2008 a intrat în vigoare la data publicarii în M.O. , respectiv la 26.11.2008, conform dispozitiilor art.11al.2 din Lg.24/2000 republicata, privind normele de tehnica legislativa .

Potrivit art.123 pct.1 raportat la art.4 al.6 lit.c) si al.9 din Lg.85/2006 modificata si completata cu O.U.G. nr.173/2008, planul de distributie întocmit de A.J./L.J. va cuprinde sumele reprezentând 1,5 % din sumele obtinute din vânzarea bunurilor debitoarei sau din recuperarea de creante ale acesteia ca sume destinate fondului de lichidare.

Judecatorul sindic nu poate primi sustinerea contestatoarei ca acest procent de 1,5 % se aplica doar pentru sumele încasate dupa data intrarii în vigoare a O.U.G.173/2008 întrucât nici o dispozitie din Lg.85/06, cum a fost modificata nu prevede ca sumelor obtinute anterior intrarii în vigoare a , dar distribuite dupa intrarea în vigoare a acestui act normativ, nu li se aplica procentul de 1,5% pentru F.L.

Având în vedere ca dispozitiile procedurale sunt de imediata aplicare si ca raportul asupra fondurilor trebuie sa cuprinda, potrivit art.122 al.11 lit.a) „soldul aflat în contul de lichidare dupa ultima distribuire”, judecatorul sindic considera neîntemeiat acest capat de cerere al contestatiei.

În ceea ce priveste suma de 53,500,03 Ron retinuta ca rezerva, L.J. a aratat în raportul asupra fondurilor ca aceasta suma a fost retinuta în vederea achitarii unui eventual impozit pe profit si al comisioanelor bancare, ce se vor calcula la sfârsitul exercitiului bugetar si ca sumele ramase vor fi distribuite creditorilor, prin planul de distributie finala.

Art.127 pct.4 din Lg.85/2006 prevede în mod expres ca rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului cu ocazia distribuirilor partiale vor fi previzionate.

Judecatorul sindic retine ca legea nu stabileste criteriu de cuantificarea a cuantumului rezervelor ce urmeaza destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.

Faptul ca ,contestatoarea apreciaza ca suma de 23.000 lei ,reprezentând diferenta dintre suma previzionata de l.j ca rezerva si suma de 30.000 lei pe care contestatoarea o solicita a fi distribuita, ar fi suficienta pentru acoperirea eventualelor cheltuieli de procedura , nu duce la concluzia temeiniciei acestui capat de cerere al contestatiei.

Aceasta si în considerarea faptului ca debitoarea nu mai detine bunuri ce ar putea fi valorificate si ca, dupa acoperirea cheltuielilor viitoare ale averii debitoarei falite ,prin planul de distributie finala suma ramasa va fi distribuita creditorilor.

Cu privire la cel de-al treilea motivul invocat de contestatoare judecatorul sindic ,respectiv ca nu a fost comunicat comitetului creditorilor retine ca nu este întemeiat întrucât, pe de o parte în procedura falimentului nu a fost constituit un comitet al creditorilor, iar pe de alta parte atât raportul cât si planul de distributie au fost afisate la usa instantei , conform procesului verbal de afisare ori, termenul de contestatie este prevazut de la data afisarii. Contestatoarea nu si-a exercitat dreptul de a formula contestatie si în lipsa unei sanctiuni a legii, vatamarea trebuie dovedita.

Pentru aceste motive, în temeiul art.122 al.4 din Lg.85/2006, va respinge, ca nefondata, contestatia .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a A.V.A.S. BUCURESTI, cu sediul în Bucuresti.

Respinge ca nefondata contestatia la raportul asupra fondurilor si planul de distributie afisate la data de 20.02.2009, formulata de contestatoarea D.G.F.P.BACAU, cu sediul în Bacau, în contradictoriu cu debitoarea SC”B.”SA, PRIN L.J. I.E. IPURL Bacau, cu sediul în Bacau, jud.Bacau.

Definitiva.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica.

Etichete:

Faliment.Contestaţie

La data de 17.04.2010 Banca I-R Spa a formulat contestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar de neînscriere în tabelul suplimentar al ceanţelor a acestei creditoare cu o creanţă supimentară în cuantum de 404511,07 RON.

S-a arătat în esenţă că această sumă reprezintă sold linie credit, dobânzi şi cheltuieli de judecată aferente executării silite a garantului ipotecar al societăţii falite, respectiv a SC V SRL.

A motivat contestatoarea că prin art. 9 din convenţia la linia de credit încheiată cu debitoarea falită s-a stabilit că debitoarea va suporta” toate costurile şi cheltuielile generate”, astfel încât debitoarea trebuie să fie obligată la cheltuielile generate de recuperarea debitului.

A mai susţinut contestatoarea că în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 274 Cod procerdură civilă în sensul că partea care cade în pretenţii trebuie să plătească cheltuielile de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Instanţa apreciază contestaţia ca nefondată pentru următoarele motive.

Astfel, prin SC nr. 235/18.02.2010 s-a deschis procedura falimentului în formă generală împotriva debitoarei SC C SRL, fiind stabilite termenele pentru înregistrarea creanţelor născute după data deschiderii procedurii, întocmirea tabelului suplimentar al creanţelor, etc.

Creditoarea Banca I-R Spa a solicitat înscrierea la tabelul suplimentar al creanţelor cu o creanţă compusă din sold linie credit precum şi cheltuieli de executare generate de executarea silită a unui garant al debitoarei falite, cerere respinsă de lichidaotorul judiciar.

Instanţa aprecaiză că sunt aplicabile în special acestei situaţii dispoziţiile art. 36 şi art. 41 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, pe de o parte de la data deschiderii procedurii toate măsurile întreprinse de debitor pentru recuperarea debitului se suspendă, acest demers fiind ţinut să-l desfăşoare alături de ceilalţi crfeditori, în cadrul procedurii colective a insolvenţei.

Pe de altă parte legea insolvenţei a stabilit imperativ faptul că înce priveşte cuantumul creanţei rezultat în baza unui titlu născut anterior deschiderii procedurii, acesta practic „înngheaţă” la nivelul pe care îl avea la acest moment.

Creanţa astfel stabilită, nu poate fi majorată prin cumularea de penalită, dobânzi sau penalităţi şi de asemenea nici prin cumularea de „cheltuieli” ori „accesorii”.

Este evident astfel că toate demersurile făcute de creditori pentru recuperarea creanţelor acestora se desfăşoară în cadrul procedurii insolvenţei urmând regulile stabilite imperativ de dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Din momentul în care un creditor părăseşte procedura ori acţionează alternativ acesteia pentru recuperarea creanţei el nu se poate folosi ulterior de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 pentru recuperarea în cadrul procedurii a cheltuielilor de executare astfel născute, faţă de dipoziţiile art. 41 din Lege.

Creanţele suplimentare la care se referă dispoziţiile art. 108 din Legea nr 85/2006 nu sunt creanţe exterioare procedurii insolvenţei ci provin din interiorul acesteia, sunt creanţe derivate din desfăşurarea activităţii de către debitorul falit de la data deschiderii procedurii generale şi până la data deschiderii procedurii falimentului.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu poate fi asimilată unei astfel de creanţe o creanţă reprezentând cheltuieli de executare generate de executarea unui codebitor, garant, etc.

Aprecind prin urmare ca nefondată contestaţia, instanţa o va respinge ca atare.

Etichete:

Faliment ( contestaţie )

A) Prin contestaţia înregistrată la data de 29.10.2009 în dosarul nr. /110/2006, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a jud. Bacău a formulat contestaţie împotriva deciziei Comitetului Creditorilor luate in cadrul şedinţei acestuia din 23.10.2009.

În motivarea contestaţiei se arată că in cadrul Comitetului Creditorilor din data respectiva s-au aprobat cu o majoritate simpla (doi din trei membri ai comitetului) propunerile lichidatorului cu privire la următoarele aspecte:

1) Aprobarea desemnării unei societăţi de expertiza contabila in vederea efectuării analizei financiar contabile asupra situaţiilor financiare aparţinând societăţii/valorificării inventarului. Societatea de expertiza contabila propusa fiind S.C. C SRL cu un onorariu de lei pentru aceasta lucrare.

Aprobarea ţinerii contabilităţii SC E SA de către SC C pentru suma de 500 lei lunar.

2) Aprobarea desemnării unui expert evaluator pentru bunurile imobile ale

Falitei, respectiv a societăţii S SA cu un onorariu de 8200 lei.

Aşa cum rezulta din Procesul verbal DGFP Bacău a solicitat amânarea dicuţiilor pentru pct. 1 a şedinţei Comitetului creditorilor considerând ca sunt necesare, pentru exprimarea votului, unele explicaţii suplimentare din partea lichiatorului judiciar cu privire la necesitatea angajării firmei contabile si motivele pentru care specialiştii proprii nu pot efectua analiza financiar contabila asupra situatiilor financiare aparţinând debitoarei si tinerea contabilităţii acesteia.

Faţă de faptul ca DGFP Bacău nu si-a exprimat votul practic se poate considera ca , Comitetul a fost in imposibilitate de a delibera si de a lua decizii, întrucât din interpretarea art. 17 alin. 4 rezulta ca, pentru luarea deciziilor este necesar ca toţi membrii comitetului sa participe la vot.

„Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritate simpla din totalul numărului de membri ai acestuia”.

Un alt motiv de nelegalitate ii constituie faptul ca nu au fost îndeplinite

Condiţiile prevăzute de art. 17 (3).

Din text rezulta ca in cadrul Comitetului creditorilor deciziile se iau urmare a deliberărilor (in urma consultărilor, discuţiilor), ceea ce presupune prezenta efectivă a membrilor comitetului. Având in vedere ca un membru al comitetului a votat prin corespondenta iar DGFP Bacău, care este si preşedintele Comitetului creditorilor a solicitat amânarea dezbaterii, se poate lesne constata că, practic, comitetul nu a deliberat in sensul prevăzut de lege asupra deciziilor ce urmau a fi luate.

Se mai arată că în cazul deciziilor comitetului creditorilor votul prin corespondenta nu poate fi luat in considerare, ca in cazul şedinţei adunării creditorilor. Pe de o parte, întrucât membrii comitetului au o calitate in plus fata de simplii creditori conferita de atribuţiile speciale pe care le au (care reclama prezenta efectiva- fapt confirmat de prevederile art. 17, alin. 2 „Comitetul creditorilor se întruneşte lunar si…”) iar pe de alta parte, legiuitorul a prevăzut in mod expres situaţiile in care creditorii pot vota prin corespondenta, respectiv in cadrul adunării creditorilor, potrivit art. 14 (4).

În aceste conditii în care, din cei trei membri ai comitetului unul a votat prin corespondenta iar altul (DGFP Bacău) a solicitat amânarea votului, a deliberărilor, nu se poate retine ca deciziile sunt luate in condiţii de legalitate.

Prin singurul vot valabil- al Politiei Primăriei nu se realizează majoritatea simpla prevăzuta de lege.

Contestatoarea consideră ca refuzul lichidatorului de a amâna discutarea pct. 1 si chiar a pct. 2, întrucât in acest din urma caz s-a constatat existenta unei confuzii cu privire la atribuţiile firmei T, generata de precizările din Raportul de activitate prezentat, este nejustificat. Supunerea la vot si adoptarea unei decizii în aceste condiţii contravin principiilor transparentei si a necesitaţii informării complete, amănunţite a comitetului creditorilor, pentru ca deciziile sa fie luate corect, în cunoştinţa de cauza.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 17 alin 6 din Legea 85/2006.

Prin notele crise, lichidatorul judiciar a arătat că în data de 23.10.2009 lichidatorul a convocat comitetul creditorilor pentru a aproba in baza dispoziţiilor art. 23 din legea 85/2006 angajarea unor specialişti in cadrul procedurii de faliment a S.C. E S.A. in vederea finalizării inventarierii si evaluării bunurilor imobile ale falitei.

Pentru aceeaşi data, dar alta oră, lichidatorul a convocat adunarea creditorilor pentru a prezenta, discuta si aproba alte chestiune ce erau de competenta adunării creditorilor conform Legii 85/2006.

Anterior acestei date, lichidatorul a mai convocat odată creditorii (14.19.2009) in vederea desemnării specialiştilor sus menţionaţi, insa acelaşi creditor contestator a solicitat amânarea discutării acestor probleme si prezentarea unor puncte de vedere detaliate privind necesitatea angajării acestor specialişti.

Contestaţia DGFP Bacău vizează deciziile comitetului creditorilor din 23.10.2009 prin care s-a aprobat angajarea/desemnarea unor specialişti, o societate de expertiza contabila si o societate de evaluare, in vedere valorificării operaţiunii de inventariere si tinerii evidentei contabile si evaluării bunurilor imobile ale societăţii falite.

Critica principala adusa de contestatoare acestor decizii ale comitetului creditorilor o constituie neintrunirea condiţiilor de cvorum pentru desfăşurarea şedinţei respective si a conditiilor legale pentru a lua deciziile menţionate.

In opinia lichidatorului ambele critici sunt nefondate si neintemeiate. Astfel, Legea 085/2006 nu conţine reglementari cu privire la condiţiile de cvorum pentru desfăşurarea unei sedinte a comitetului creditorilor, ci doar cu privire la cvorumul necesar pentru luarea deciziilor.

Legea nu sancţionează in nici un fel desfăşurarea şedinţei comitetului creditorilor in prezenta unui număr mai mic decât totalul membrilor din comitet, situaţie fata de care critica DGFP Bacau constituie o adăugare la lege, fapt ce incalca principiul potrivit căruia „unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distingă”.

Pe de alta parte critica este nefondata, in condiţiile in care in data de 23.10.2009 au fost prezenti in aceptiunea Legii 85/2006 toţi cei 3 membri in comitet, respectiv DGFP, Politia Primăriei Bacău si Primăria Bacău ca urmare a votului comunicat prin coresponenta.

Modificarea adusa Legii 85/2006 prin Legea 277/2009 stipulează in mod clar faptul ca, creditorii pot vota prin corespondenta. Dispoziţiile art. 14 alin. 4 se aplica nu doar in cadrul adunarilor creditorilor, cum in mod greşit a subliniat contestatoarea, ci si in cadrul şedinţelor comitetului creditorilor intrucat art. 14 dispune cu privire la convocarea creditorilor in general, nu particularizează pentru un caz sau altul. Dovada in acest sens este ca acest text de lege (desi in forma veche a Legii 85/2006) se regăseşte atât in formularul tip reglementat pentru convocarea adunării creditorilor cat si in formularul tip reglementat pentru convocarea comitetului creditorilor din Ordinul 1692/C/2006 anexa 3.1 si anexa 3.2.

Ori in condiţiile in care ceditorii pot vota in lipsa se prezuma ca sunt luaţi in calcul si la stabilirea condiţiilor de cvorum pentru desfăşurarea acesteia. In plus legea nu vorbeşte despre o participare efectiva in sensul prezentei fizice a creditorului la şedinţele convocate de lichidator, ci de o participare efectiva in -sensul îndeplinirii actiunilor/masurilor/deciziilor, finalitatea urmărita fiind celeritatea procedurii si parcurgerea tuturor etapelor procedurii cu respectarea acestui principiu.

In condiţiile in care legiutorul ar fi urmărit o prezenta fizica a creditorilor nu ar fi admis votul prin corespondenta si ar fi sancţionat creditorul care din varii motive lipseşte si impiedica atfel continuarea procedurii. Or in acest caz, la şedinţa comitetului din 19. 10.2009 au participat toţi membrii si au luat decizii cu majoritate simpla din numărul membrilor (2 la 1).

In consecinţa interpretarea data de contestatoare privind lipsa de cvorum in cadrul adunării creditorilor atât in ceea ce priveşte prezenta cat si deliberările nu se justifica, fiind neîntemeiata si nefondata.

La soluţionarea contestaţiei instanţa va avea în vedere următoarele aspecte:

Scopul reglementarii aduse prin Legea nr. 85/2006 atunci când vorbeşte despre comitetul creditorilor ca entitate, este acela de a asigura un for decizional consistent, format, potrivit art. 16 din Legea nr. 85/2006 din 3-5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare, atunci când numărul creditorilor este mare sau în funcţie de complexitatea cauzei -apreciată de către judecător.

După modalitatea în care legiuitorul a conceput componenţa comitetului sau necesitatea constituirii sale şi după domeniul competentelor sale decizionale, creditorii care compun comitetul au atribuţii imediate, directe şi active în legătură cu procesul de insolvenţă în care sunt implicaţi, făcând analize, negocieri, având iniţiativa de a acţiona în procedură, de a se consulta în procesul deliberativ, proces care are loc în prezenţa administratorului judiciar/lichidatorului.

Ca reprezentant al tuturor creditorilor, comitetul asigură în mod evident o legătură imediată şi permanentă între cei reprezentaţi şi ceilalţi participanţi la procedură.

În acest scop, trebuie apreciat că legiuitorul a considerat că singura modalitate de asigurare a acestor garanţii, este aceea a unei participări directe şi comune a creditorilor în şedinţele comitetului, dat fiind şi numărul lor redus şi necesitatea consultărilor, aşa încât, cu privire la modalitatea de luare a deciziilor, regulile au fost stabilite prin art. 17 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006.

Votul prin corespondenţă în şedinţele comitetului creditorilor nu reprezintă astfel o omisiune a legiuitorului, ci reclamă regula prezentei lor directe în şedinţele de deliberare, ca o măsură de responsabilizare a membrilor acestui for.

Aceasta nu semnifică, pe de altă parte că Legea nr. 85/2006 minimalizează importanţa adunărilor creditorilor, întrucât în acest caz se concepe o modalitate de facilitate a votului, mai ales în situaţiile în care cauzele de insolvenţă sunt deosebit de complexe prin numărul mare de creditori şi dificultăţile obiective care ar putea apărea în privinţa regulilor de cvorum şi vot.

De altfel, pentru securizarea votului prin corespondenţă, legiuitorul a impus reguli stricte de formalizare a votului, reguli pe care nu le-a reluat în privinţa comitetului creditorilor, un for cu activitate permanentă.

Este justă prefigurarea, în cele două cazuri a diferenţei de reglementare, astfel că scopul legii este diferit în art. 14 alin. (4) (care priveşte adunarea creditorilor) şi art. 17 alin. (3) (care priveşte comitetul creditorilor) din Legea nr. 85/2006.

Nici aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 în cazul şedinţelor comitetului creditorilor nu este justificată.

Analogia poate fi un mijloc de interpretare a legii, iar nu un mod de aplicare. Ca mijloc de interpretare, prin analogie, aşa cum s-a arătat, trebuie considerat primordial scopul reglementarii.

Aplicarea unei legi sau dispoziţii prin analogie nu poate fi concepută ca un mijloc de complinire a unei norme parcimonioase sau susceptibile de interpretare.

Instanta consideră aşadar că interpretarea legii treebuie să corespundă scopului acesteia astfel încât, va admite contestaţia, considerând decizia comitetului ca fiind nelegală, prin adoptarea ei prin vot prin corespondenţă.

B) Prin contestaţia înregistrată la dosarul cauzei la data de 18.11.2009 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a jud. Bacău a formulat contestaţie în ceea ce priveşte Raportul privind fondurile obţinute din lichidare.

La termenul din data de 09.12.2009 lichidatorul judiciar, prin consilier juridic a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

Faţă de această excepţie, judecătorul sindic reţine că, Raportul privind fondurile oblinute din lichidare şi planul de distribuţie înregistrat sub nr. S5098/AL589/20.10.2009 a fost depus de lichidatorul judiciar, la dosarul cauzei, în data de 26.10.2009, prin judecătorul de serviciu.

Acest raport a fost afişat la data de 29.10.2009 ( conform procesului verbal de afişare, fl.107 dosar).

De la această dată a curs termenul de contestaţii prevăzut de art. 122 al.3 din Legea 85/2006.

Este adevărat că la termenul din data de 04.11.2009, judecătorul sindic ( conform planificării de permanenţă ) a dispus afişarea planului de distribuţie, însă termenul pentru contestaţii începuse să curgă de la data de 29.10.2009.

Faţă de aceste aspecte, contestaţia creditoarei Direcţia Generală a Finanţelor Publice a jud. Bacău, este tardivă, motiv pentru care instanţă va admite excepţia tardivităţii şi, în consecinţă:

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro