404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Fond Contencios Administrativ. Exceptie de nelegalitate. Reglementarea printr-o hotarare de consiliu local a unui domeniu deja existent reglementat printr-o ordonanta de admisibilitate

Reclamantul G.M. a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Slobozia susţinând nelegalitatea unor prevederi din H.C.L. nr. 39/2009 care reglementau domenii intrate deja sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a admis în parte cererea formulată constatând nelegale dispoziţiile art. 1 pct. 1.16 şi art. 2 pct. 2.1. din H.C.L. nr. 39/2009 emisă de pârâtul Consiliul Local Slobozia.

Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut faptul că potrivit art. 1 pct. 1.16 s-au reglementat reguli de staţionare sau parcare a autovehiculelor pe toate drumurile publice din domeniul privat şi public al Municipiului Slobozia, reglementare care este însă cuprinsă deja la capitolul 5 – Reguli de circulaţie, Secţiunea a 2 –a – Reguli pentru circulaţia vehiculelor pct. & 10. Oprirea, staţionarea şi parcarea din O.U.G. nr. 195/2002.

În aceste condiţii se constată că autoritatea publică a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, reglementând un domeniu care deja este reglementat printr-o ordonanţă de Guvern, astfel încât dispoziţiile art. 1 pct. 16 sunt nelegale.

Nelegală apare şi dispoziţia de sancţionare reglementată de art. 2 pct. 2.1. întrucât aceasta sancţionează fapte reglementate de art. 1 pct. 1.16 din H.C.L. nr. 39/2009, articol constatat ca nelegal.

Etichete:

Fond Contencios Administrativ-anulare autorizatie de constructie

Dosar nr. 2851/88/2007 R O M Â N I A TRIBUNALUL TULCEA SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV SENTINTA CIVILA Nr. 1006 Sedinta publica de la 07 Mai 2008 Completul compus din: Presedinte: Luminita Diana Pisica Judecator: Stefania Roibu Asistenti judiciari: T R I B U N A L U L, Prin cererea adresata acestei instante, reclamantele au …………, au chemat în judecata S.C. „……….. SA Tulcea, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor banesti ce li se cuvin, reprezentând garantii materiale, salarii pentru timpul lucrat în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale si religioase, precum si daune reprezentând dobânda legala pentru neplata la timp a creantelor, cât si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor efectuate în cauza. În motivare, reclamantele au aratat ca, au fost angajatele pârâtei, în functia de vânzatoare la punctul de lucru „………”,astfel: ……… – în baza contractului individual de munca nr.174/28.12.2005 desfacut prin decizia 29/17.05.2007 în baza art.55 lit.b) din Codul Muncii. ………. – în baza contractului individual de munca nr.130/02.03.2006 desfacut prin decizia 155/15.05.2007 în baza art.55 lit.b) din Codul Muncii. ………. – în baza contractului individual de munca nr.153/28.12.2005 desfacut prin decizia 105/27.07.2007 în baza art.55 lit.b) din Codul Muncii. ……….. – în baza contractului individual de munca nr.57/07.02.2006 desfacut prin decizia 282/06.04.2007 în baza art.55 lit.b) din Codul Muncii si ……… – în baza contractului individual de munca nr.143/28.12.2005 desfacut prin decizia 41/29.05.2007 în baza art.55 lit.b) din Codul Muncii. Au aratat reclamantele ca, în toata perioada în care au lucrat la societatea pârâta, au lucrat ore suplimentare în zilele de sâmbata si duminica, în sarbatorile legale si religioase si, întrucât au avut în primire gestiunea pentru care au fost emise garantii, pentru eventualitatea angajarii raspunderii lor patrimoniale, lunar li s-a retinut 10% din venituri. Au precizat reclamantele ca, de la data desfacerii contractelor de munca, pârâta a refuzat în mod constant sa le plateasca drepturile solicitate precum si garantiile retinute pâna la data plecarii lor din firma. În dovedire, reclamantele au depus copii xerox dupa: contract individual de munca nr.174/28.12.2005, decizia nr.29/17.05.2007, contract individual de munca nr.130/02.03.2006, decizia nr.125/15.02.2007, contract individual de munca nr.153/28.12.2005, stat de plata pentru lunile oct.2006, aug.2006, ianuarie 2007 si pentru perioada martie 2007 – iulie 2007, decizia nr.105/27.07.2007, contract individual de munca nr.57/07.02.2006, decizia nr.282/06.04.2007, contract individual de munca nr.143/28.12.2005, decizia nr.41/29.05.2007. În aparare, a formulat recurs societatea pârâta, prin care a aratat ca, din analiza foilor de prezenta rezulta faptul ca reclamantele nu au prestat munca peste programul normal de lucru, deci nu au efectuat ore suplimentare. A mai aratat pârâta ca, obiectul de activitate al societatii impunea desfasurarea activitatii si în zilele de sâmbata, duminica sau sarbatori legale. Chiar daca reclamantele au prestat munca în zilele de sâmbata, duminica sau alte zile în care potrivit legii nu se lucreaza, ziua de lucru a fost de 8 ore în saptamâna de 5 zile, iar salariul motivat. Se apreciaza ca, fata de aceasta au fost situatii în care repausul saptamânal s-a acordat în alte zile decât cele de sâmbata si duminica. În acest sens sunt prevederile art.132 alin.2 din Codul muncii potrivit cu care „În cazul în care repausul în zilele de sâmbata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii acesta poate fi acordat si în alte zile…” S-a mentionat ca, din evidentele societatii rezulta ca: reclamanta ………. a lucrat un numar de 54 zile pentru care a beneficiat de 54 zile libere; reclamanta ……….. a lucrat un numar de 43 zile pentru care a beneficiat de 43 zile libere; reclamanta …………. a lucrat un numar de 58 zile pentru care a beneficiat de 58 zile libere; reclamanta …………… a lucrat un numar de 19 zile pentru care a beneficiat de 19 zile libere; reclamanta ………….. a lucrat un numar de 57 zile pentru care a beneficiat de 57 zile libere. A mentionat pârâta ca, în ceea ce priveste sporul pentru aceste zile Codul muncii nu instituie o obligatie în sarcina angajatorului, ci lasa la latitudinea acestuia. Conditiile de munca au fost avute în vedere cu ocazia încheierii contractului individual de munca, în sensul ca s-au negociat solutii corespunzatoare si salarii motivate pentru care nu a fost prezentata nici o obiectie din partea niciunui salariat în perioada lucrata. În anul 2007 societatea a acordat un sport de 1%/luna din salariul de încadrare având în vedere aceasta situatie. În ceea ce priveste garantia retinuta, pârâta a învederat faptul ca inventarierea gestiunii în care au lucrat reclamantele nu a avut loc, urmând ca odata cu efectuarea inventarului sa se stabileasca daca au fost sau nu prejudicii si daca se impune antrenarea sau nu a raspunderii patrimoniale. Totodata, pârâta a depus în aparare, copii xerox dupa tabelul cu zilele lucrate – recuperate, decizia nr.282/06.04.2004, contract individual de munca nr.57/07.02.2006, foi colective de prezenta corespunzatoare perioadei februarie 2006 – aprilie 2007, decizia nr.41 din 29.05.2007, contract individual de munca nr.143 din 28.12.20905, foi colective de prezenta aferente perioadei decembrie 2005 – iunie 2007, decizia nr.105/27.07.2007, contract individual de munca nr.153/28.12.2005, foi colective de prezenta pentru perioada decembrie 2005 – august 2007, stat de plata pentru perioada mai 2007 – iulie 2007, decizia nr.29/17.05.2007, contract individual de munca nr.174/28.12.2005, foi colective aferente perioadei decembrie 2005 – mai 2007, stat de plata pentru perioada decembrie 2005 – mai 2007, stat de plata pentru luna mai 2007. La data de 18 martie 2008 la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza contabila admis de instanta a fi efectuat în cauza. La dosarul cauzei, reclamantele au depus la dosar copii dupa fluturasii de lichidare pentru lunile decembrie, martie, aprilie, iulie, sept., oct., nov.2006. La termenul din data de 15 aprilie 2008, la dosar a fost depus raspunsul la obiectiunile formulate la expertiza contabila efectuata în cauza. La termenul din 7 mai 2008, pârâta a depus la dosar întâmpinare. Examinând actiunea, instanta urmeaza a retine urmatoarele: Asa dupa cum rezulta din copiile contractelor individuale de munca, între parti au existat raporturi de munca, raporturi care au încetat astfel: – pentru reclamanta …………. în baza art.55 lit.b) din Codul muncii, începând cu data de 17.05.2007, conform deciziei nr.29/17.05.2007; – pentru reclamanta ………. în baza art.55 lit.b) din Codul muncii, începând cu data de 28.02.2007, conform deciziei nr.125/15.02.2007; – pentru reclamanta ………… în baza art.55 lit.b) din Codul muncii, începând cu data de 27.07.2007, conform deciziei nr.105/27.07.2007; – pentru reclamanta ………., în baza art.55 lit.b) din Codul muncii, începând cu data de 06.04.2007, conform deciziei nr.282/06.04.2007; – pentru reclamanta …………., în baza art.55 lit.b) din Codul m uncii, începând cu data de 29.05.2007, conform deciziei nr.41/29.05.2007; Cu privire la capatul de cerere privitor la plata orelor suplimentare lucrate în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale, instanta analizând foile colective de prezenta, constata ca, pentru zilele de sâmbata si duminica în care au prestat activitate, reclamantele au beneficiat de repaus saptamânal acordat de pârâta în alte zile ale saptamânii, conform prevederilor art.132 (2) din Codul muncii si de compensare cu timp liber corespunzator în urmatoarele 30 de zile, conf.prev.art.137 (1) din C.muncii. În ceea ce priveste sporul la salariu pentru zilele de sâmbete si duminici lucrate se retine ca potrivit prevederilor art.133 (3) din Codul muncii: „Salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau dupa caz, prin contractul individual de munca”. Analizând contractele individuale de munca ale reclamantelor, se constata ca în ele nu au fost prevazuta vreo clauza cu privire la plata acestor sporuri pentru zilele de sâmbata si duminica lucrate. Dealtfel, asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat în cauza, pârâta nu datoreaza reclamantelor nici o suma de bani cu titlu de plata pentru orele suplimentare lucrate de acestea în zilele de sâmbata, duminica si sarbatori legale, raspuns pe care dealtfel reclamantele si le-au însusit, nemai formulând obiectiuni. Asa fiind, instanta urmeaza a respinge capatul de cerere, ca nefondat. Cu privire la capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata catre reclamante a drepturilor banesti reprezentând garantii materiale, instanta, analizând fluturasii de plata a salariilor catre reclamante si raportul de expertiza contabila efectuat în cauza, constata ca reclamantele sunt îndreptatite la a primi aceste drepturi banesti, astfel: – ……… – suma de 845 lei; – ……… – suma de 361,56 lei; – …….. – suma de 914,55 lei; – …………- suma de 878,43 lei; – ……….. – suma de 610,54 lei. Totodata, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit de reclamante prin neplata la timp a acestor drepturi, instanta va obliga pârâta sa aplice la sumele de mai sus dobânda legala, începând cu data scadentei si pâna la plata efectiva. Având în vedere ca, în cauza reclamantele au efectuat cheltuieli de judecata reprezentând c/val. onorariu expert si fata de prevederile art.274 C.proc.civ., instanta urmeaza a obliga pârâta la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre reclamante.

Etichete:

Fond Contencios administrativ-Anulare dispozitie reincadrare in functie

Dosar nr. 2948/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 468

Şedinţa publică de la 19 Martie 2009

Completul compus din:

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată sub nr.2512/88/11.10.2007 la Tribunalul Tulcea, reclamantul ………….. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr.6820/11.09.2007 emisă de Primarul Municipiului Tulcea, solicitând anularea acesteia, reintegrarea sa pe una din funcţiile existente până la soluţionarea definitivă a cauzelor aflate pe rolul instanţelor din Tulcea, recalcularea drepturilor salariale şi plata de daune morale în sumă de 50.000 lei.

În motivarea contestaţiei reclamantul a arătat că, Consiliul Local Tulcea, deşi cunoştea că solicitase în instanţă invalidarea concursului din 22-23 august 2007 pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere din cadrul Direcţiei de Poliţie Comunitară Tulcea, a iniţiat un proiect de hotărâre pentru validarea rezultatului acestui concurs, aprobat la data de 6 sept.2007.

S-a mai arătat că, prin hotărârea nr.231 din acea dată, prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de muncă cu petentul, se face trimitere la calitatea sa de angajat al Primăriei Tulcea, în baza contractului individual de muncă nr.214/28 iulie 2005, contrar prevederilor Hotărârii Consiliului Local Tulcea nr.180/2005 şi dispoziţiei primarului nr.347/2005.

S-a mai susţinut că, în contractul individual de muncă este specificată durata contractului pe perioadă nedeterminată, iar modificarea prevederilor contractului se putea face numai cu acordul scris al ambelor părţi şi că atât Hotărârea Consiliului Local, cât şi dispoziţia primarului se referă la calitatea sa de funcţionar public de conducere.

Mai susţine contestatorul că, dispoziţia nr.6820/2007 a Primarului Mun.Tulcea nu respectă nici termenul de preaviz prevăzut în codul muncii şi confirmat în contractul său de muncă.

În dovedirea acţiunii au fost depuse în copie: HCL nr.231/6.09.2007, acţiunea înregistrată la Tribunalul Tulcea la 27.08.2007 prin care contestatorul solicita anularea concursului organizat de pârâtă în perioada 22-23 august 2007, adresele nr.29100/10.09.2007 şi 947/12.09.2007, contractul individual de muncă şi dispoziţia nr.6820/11.09.2007.

Primarul Mun.Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată întrucât contestatorul a deţinut funcţia de director executiv adjunct pe o perioadă determinată, concursul pentru ocuparea acestei funcţii fiind organizat la expirarea acestei perioade legale.

Totodată, pârâta a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii dispoziţiei contestate şi de asemenea, la solicitarea instanţei, s-a depus la dosar şi HCL nr.247/28.07.2005 a Consiliului Local al Mun.Tulcea împreună cu actele care au stat la baza adoptării acesteia.

Prin sentinţa civilă nr.1014/9.05.2008 Tribunalul Tulcea – Secţia civilă comercială şi contencios administrativ a respins contestaţia ca nefondată şi a obligat contestatorul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Primarul mun.Tulcea.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs reclamantul ………….. şi prin decizia civilă nr.638/CA/20.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea pentru a se pronunţa în limitele investirii.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, deşi prima instanţă a constatat calitatea de funcţionar public a reclamantului, a soluţionat litigiul având în vedere dispoziţiile codului muncii şi nu prevederile Legii nr.188/1999, încălcând astfel disp.a.rt.129 al.6 C.proc.civ., cu privire la limitele investirii.

La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr.2948/88/12.12.2008.

La termenul de judecată din data de 12 februarie 2009 pârâtul Primarul Municipiului Tulcea a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile prev.de art.7 din Legea nr.554/2004.

La termenul de judecată din data de 12 martie 2009 reclamantul a solicitat instanţei a se lua act că renunţă la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi excepţia invocată instanţa reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

În cauză, reclamantul contestator a făcut dovada respectării acestor prevederi legale cu plângerea administrativă formulată la data de 12.09.2007 aflată la fila 7 din dosar şi prin urmare excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa plângerii prealabile urmează a fi respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei, se reţine că, prin dispoziţia nr.6820/11. sept.2007 emisă de Primarul Mun.Tulcea s-a constatat încetarea de drept în temeiul art.56 lit.j din Codul muncii, a contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul ………….. în calitate de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Poliţiei Comunitare pentru Ordine Publică a Municipiului Tulcea.

Această dispoziţie a fost emisă urmare concursului pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere din cadrul Direcţiei Poliţiei Comunitare, respectiv funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct organizat de către Primăria Mun.Tulcea în perioada 22-23 august 2007.

De reţinut este faptul că, petentul ………….. a fost numit în funcţia de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Poliţiei Comunitare pentru Ordine Publică a Municipiului Tulcea prin hotărârea nr.247/28 iulie 2005 a Consiliului Local al Mun.Tulcea, prin care s-a prevăzut în art.1 că această numire este valabilă până la organizarea concursului în condiţiile prevăzute de lege începând cu data de 1.08.2005, hotărâre pe care reclamantul nu a atacat-o în justiţie.

Este adevărat că, în contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul la data de 28 iulie 2005, s-a prevăzut că durata contractului este nedeterminată, însă, cu privire la perioada pentru care ………….. a fost numit în funcţia de director executiv adjunct s-a specificat prin HCL nr.247/2005 că aceasta durează până la ocuparea funcţiei prin concurs, în condiţiile art.16 lit.b din Legea nr.371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, funcţia de director executiv adjunct al acestei instituţii fiind o funcţie publică.

Deşi reclamantul a atacat în justiţie solicitând anularea concursului (pentru ocuparea acestei funcţii) din perioada 22-23.08.2007, prin sentinţa civilă nr.2344/13.12.2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea şi rămasă irevocabilă, această acţiune a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se legalitatea concursului din data de 22 – 23.08.2007 pentru ocuparea funcţiilor publice, respectându-se prevederile HG nr.120/2003.

Se mai reţine şi faptul că reclamantul a atacat în contencios administrativ şi Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tulcea nr.231/6 sept.2007 prin care s-a constatat încetarea de drept a raportului de muncă cu reclamantul care avea funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Poliţiei Comunitare pentru Ordine Publică a Municipiului Tulcea, ca urmare a organizării concursului pentru această funcţie în perioada 22 – 23.08.2007, acţiune care de asemenea a fost respinsă ca nefondată, hotărâre de asemenea rămasă irevocabilă.

Prin urmare, prin HCL nr.231/26.09.2007 nu s-a făcut decât să se constate încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale reclamantului, director executiv adjunct al Direcţiei Poliţiei Comunitare pentru Ordine Publică a Municipiului Tulcea, urmare organizării concursului pentru această funcţie, şi s-a revocat HCL nr.247/28.07.2005 privind numirea sa în această funcţie până la organizarea concursului.

Având în vedere această situaţie, în temeiul art.63, respectiv art.68 din Legea nr.215/2001 a Administraţiei Publice Locale, a fost emisă dispoziţia nr.6820/11.09.2007 de către Primarul Mun.Tulcea, ca o consecinţă firească a emiterii anterioare a actelor administrative specificate (HCL 247/2005 şi HCL 232/2007).

Cum perioada determinată avută în vedere prin Hotărârea Consiliului Local al Mun.Tulcea nr.247/2005 a expirat la data organizării concursului pentru ocuparea funcţiei de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Poliţiei Comunitare pentru Ordine Publică a Municipiului Tulcea, funcţie publică potrivit Legii nr.372/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, în condiţiile legii, rezultă că dispoziţia nr.6280/11.09.2007 emisă de Primarul Municipiului Tulcea a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv Legea nr.188/1999, Legea nr.371/2004, şi a actelor administrative emise pentru numirea şi revocarea din funcţie a reclamantului, la data încetării de drept a contractului său de muncă.

Referitor la celelalte capete de cerere privind reîncadrarea în funcţie şi plata drepturilor salariale, acestea sunt neîntemeiate, întrucât decizia contestată este legală şi temeinică.

Prin urmare, contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr.6280/2007 emisă de Primarul Municipiului Tulcea va fi respinsă ca nefondată.

În temeiul art.246 C.proc.civ, urmează a se lua act că, contestatorul renunţă la capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 lei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro