404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Fond funciar

ROMÂNIA

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr. 1850/212/2007

SENTINTA CIVILA NR.10537

Sedinta publica din data de 13.06.2008

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect fond funciar plângere LG. 18/1991, actiune formulata de reclamantul MI, în contradictoriu cu pârâtii COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR A COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, cu sediul în loc. Mihail Kogalniceanu, jud. Constanta, COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR CONSTANTA si PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA, ambele cu sediul în Constanta, B.dul Tomis, nr.51.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în sedinta publica din data de 06.06.2008 si au fost consemnate în încheierea de amânarea pronuntarii de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotarâre, când, instanta, pentru a da posibilitatea partilor de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronuntarii la data de 13.06.2008.

INSTANTA

] Asupra cererii de fata:

Prin cererea înregistrata sub nr. 1850/212/2007 pe rolul acestei instante, reclamantul MI, a chemat în judecata pe pârâtii COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR a comunei MIHAIL KOGANICEANU, COMISIA JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CONSTANTA si PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA, solicitând instantei ca prin sentinta ce va pronunta sa se dispuna:

– anularea Deciziei de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 2.400 m.p., comunicata reclamantului prin adresa nr. 11273/15.08.2006;

– obligarea Comisiei Judetene de Fond Funciar Constanta la emiterea si înaintarea propunerii de a emite titlul de proprietate pentru suprafata de 2.400 m.p. teren situat în intravilanul com. Mihail Kogalniceanu în baza art. 27 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991, catre Prefectul Judetului Constanta;

– obligarea Prefectului Judetului Constanta la emiterea titlului de proprietate pentru suprafata de 2.400 m.p. teren situat în intravilanul com. Mihail Kogalniceanu, în baza disp. Art. 27 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991.

În motivare, reclamantul a aratat ca în baza Legii nr. 18/1991, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 2.400 m.p. teren intravilan de pe urma defunctului MA, teren obtinut de acest autor, în baza contractului de vânzare-cumparare încheiat în data de 29.11.1947 si transcris sub nr. 7559-29.11.1947 la Grefa Tribunalului Constanta.

A precizat reclamantul ca are calitate de mostenitor al autorului deposedat MA, fiind fiul acestuia si în aceasta calitate a formulat cererea de reconstituire la care a anexat toate actele necesare pentru a-si dovedi calitatea de mostenitor si calitatea de persoana îndreptatita la reconstituire, dar Comisia Locala Mihail Kogalniceanu în mod nelegal a respins cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pe motiv ca nu ar putea fi solutionata în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991.

A mai aratat reclamantul ca întrucât terenul nu a fost preluat de C.A.P., este îndreptatit în temeiul disp. art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991 sa obtina restituirea acestuia în natura si sa i se emita titlul de proprietate.

În drept, a invocat prev. art. 27 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 18/1991.

În probatiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu si proba testimoniala.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:

Reclamantul MI, este fiul defunctului MA, decedat în data de (…) în comuna Geoagiu, jud. Hunedoara (fila 71 si 12).

Tatal reclamantului, defunctul MA, a cumparat de la Statul Român prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Oficiul National al Colonizarii, suprafata de 10 ha teren de cultura si suprafata de 2.400 m.p. teren intravilan, teren situat în fosta comuna Ferdinand I, actuala Mihail Kogalniceanu, cu vecini: N-izlaz; S-lot X; E-strada si V-lot Y, potrivit contractului de vânzare-cumparare nr. Z/1947, transcris sub nr. T/1947 la Grefa Tribunalului Constanta (filele 14-15), teren ce a fost preluat ulterior de catre stat.

În baza Legii nr. 18/1991 modificata si completata prin Legea nr. 169/1997 si în baza Legii nr. 1/2000, reclamantul a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. A/12.01.1998 si nr. B/14.04.2000 (filele 65 si 68) în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a suprafetei de 2.400 m.p. teren intravilan ce a apartinut autorului sau, MA, dar prin adresa nr. 11273/15.08.2006 (fila 4), emisa de Comuna Cumpana prin Primar, i s-a comunicat reclamantului ca „în sedinta de fond funciar nr. 11245/14.08.2006, cererea sa (…) a fost respinsa (…) deoarece terenul este ocupat de constructii si nu se încadreaza în prevederile art. 34 din Legea nr. 1/2000”.

Din probele coroborate administrate în cauza, respectiv înscrisurile depuse de reclamant si de pârâta comisia locala la solicitarea instantei, proba testimoniala, fiind audiati sub prestare de juramânt martorii PS (fila 91) si ST (fila 92) si proba cu expertiza tehnica judiciara, specialitatea topografie, întocmita în cauza de expert tehnic judiciar ing. Cucoara Cristian (filele 118-124), rezulta ca autorul MA a detinut terenul în suprafata de 2.400 m.p. în calitate de proprietar, terenul fiind situat în intravilanul com. M. Kogalniceanu fiind identificat sub numarul parcelar C în planul de lotizare al com. Ferdinand, actuala comuna Mihail Kogalniceanu, fiind situat în partea de S-V a localitatii, având o suprafata ce rezulta prin „vectorizarea planului de georeferentiat, precum si dimensiunile înscrise pe acesta de 2099 m.p., în prezent fiind concesionat” (conform concluziilor raportului de expertiza), iar din Registrele agricole tipul 1, vol. 09 depuse în copie si din adresa nr. R 7980/28.05.2008 emisa de Primaria com. M. Kogalniceanu, rezulta ca în parcela 73 sunt situate imobile (constructii de locuit) detinute de persoane fizice, înscrise între pozitia 069-089, în str. TV între 84-114.

Astfel, reclamantul a dovedit ca este persoana îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 2.400 m.p. teren intravilan ce a apartinut autorului sau MA, dar cum pe vechiul amplasament sunt amplasare în prezent constructii apartinând unor persoane fizice, reclamantul are dreptul potrivit disp. art. 24 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep., modif. si complet, si în conf. cu prev. art. 34 din Legea nr. 1/2000, la o suprafata de teren echivalenta din rezerva de teren (libera) aflata la dispozitia comisiei locale sau a unitatii administrativ-teritoriale, iar în cazul în care aceasta posibilitate de restituire nu este posibila lipsind rezervele de teren liber la nivelul comunei Mihail Kogalniceanu, are dreptul la despagubiri pentru suprafata de 2.400 m.p. teren intravilan, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Din aceste motive, precum si pentru faptul ca în conf. cu prev. art. 5 lit. „h” din H.G. nr. 890/2005, comisia locala avea obligatia de a înainta propunerea de restituire sau dupa caz, de respingere a cererii de reconstituire, catre comisia judeteana, obligatie nerespectata de comisia locala, instanta va anula Decizia de respingere a cererii reclamantului comunicata prin adresa Comunei Mihai Kogalniceanu, aceasta decizie fiind nelegala si ne putând echivala cu solutionarea cererii de reconstituire în conditiile legilor fondului funciar si va admite în parte actiunea formulata de reclamant, în sensul ca va dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în una din variantele posibile, respectiv în natura sau prin acordarea de despagubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificarile ulterioare si va obliga pârâtele sa întocmeasca actele necesare potrivit atributiilor ce revin fiecarei pârâte în parte, conf. disp. art. 5 si 6 din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu mentiunea ca în cauza nu sunt aplicabile disp. art. 27 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 18/1991 rep., modif. si complet. prin Legea nr. 247/2005 asa cum sustine reclamantul, terenurile prevazute de acest text de lege fiind acele terenuri care nu au fost preluate niciodata de C.A.P. sau de Stat prin acte translative de proprietate sau care nu au fost predate catre Stat, ramânând în continuare în posesia fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora (deci si în prezent), dar care proprietari (sau mostenitorii acestora), dintr-un motiv sau altul, nu detin titluri de proprietate ori aceste titluri au fost distruse, în aceasta situatie emiterea titlului de proprietate având caracter recognitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite în parte plângerea formulata de reclamantul MI, în contradictoriu cu pârâtii COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR A COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, cu sediul în loc. Mihail Kogalniceanu, jud. Constanta, COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR CONSTANTA si PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA, ambele cu sediul în Constanta, B.dul Tomis, nr.51.

Anuleaza Decizia de respingere a cererii reclamantului de a se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 2400 m.p., comunicata prin adresa nr. F/2006 a Comunei Mihail Kogalniceanu, jud. Constanta.

Dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru terenul intravilan în suprafata de 2400 m.p., situat în comuna Mihail Kogalniceanu, în una din variantele posibile, respectiv în natura sau prin acordarea de despagubiri si sa întocmeasca actele necesare potrivit atributiilor ce revin fiecarei pârâte în parte conform disp. art. 5-6 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, astazi 13.06.2008.

Etichete:

Fond funciar.Interferenta dispozitiilor legii nr. 247/2005 cu dispozitiile Legii nr.1/2000.

Prin sentinta civila nr. 83/C din 18.03.2008 pronuntata de Judecatoria Hirsova in dosarul civil nr.98/842/2007 s-a respins plingerea formulata de reclamantii M.A.G., Z.A. si B.A.L. impotriva Hotaririi nr.150/1.03.2007 a C.J.P.S.D.P.A.T. Constanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea adresata instantei de judecata si inregistrata sub numar de dosar 98/842/2007 reclamantii M.A.G., Z.A. si B.A.L. in contradictoriu cu Comisia Locala de Fond Funciar a comunei Horia si Comisia Judeteana de Fond Funciar Constanta, formuleaza plingere prin care solicita anularea Hotaririi nr.150/6.03.2007 a Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Pamintului prin care s-a validat propunerea Comisiei locale Horia si s-a respins contestatia reclamantilor privind solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 91,25 ha precum si obligarea Comisiei Judetene de Fond Funciar Constanta de a emite in favoarea reclamantilor titlul de proprietate pentru suprafata de 91,25 ha teren arabil prin reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei reclamantilor defuncta M.A. nascuta M.

In motivarea, in fapt, a plingerii, se arata ca reclamantii au formulat notificare in baza Legii nr. 247/2005 adresata Comisiei Locale De Fond Funciar Horia prin care au solicitat restituirea suprafeteide 91,25 ha teren arabil detinut de autoarea reclamantilor, pe vechile amplasamente.

In mod nelegal si netemeinic Comisia Locala Horia a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate considerind ca reclamantii nu sunt indreptatiti sa obtina reconstituirea dreptului de proprietate peste limita de 50 de ha, conform art. 3 alin.2 din Legea nr. 1/2000.

Prin actele anexate cererii, reclamantii fac dovada ca sunt mostenitorii, in calitate de fiice si fiu a numitei Z.A.A., decedata la data de 8.10.2000, calitatea de mostenitori si cotele succesorale fiind stabilite prin certificatul de mostenitor nr.124/19.12.2000 emis de BNP E.P. din Bucuresti.

Numita Z.A.A, in prezent decedata, este fiica lui R.A si M.A, nascuta M., conform certificatului de mostenitor nr.221/29.11.1999 emis de BNP B.C.

Bunica materna M.A., nascuta M., a detinut in proprietate, conform actului dotal transcris la Tribunalul Constanta in Registrul de transcrieri nr. 271/1941 la numarul de ordine1248/1941 un teren arabil in suprafata de 81 ha si 2.574 mp situat pe mereaua com. Horia, jud. Constanta si un teren izlaz in suprafata de 60 de ha situat pe mereaua com. Horia, jud. Constanta.

Cele doua suprafete au constituit dota transmisa de I. I. M. fiicei sale M.M. in momentul casatoriei cu dr. R.A.

In baza dispozitiilor Legii nr. 18/1991 si a Legii nr.1/2000, anterior modificarii intervenite prin Legea nr. 247/2005, s-a reconstituit pe numele autoarei Z.A.A. dreptul de proprietate pentru suprafata de 10 ha conform Titlului de proprietate nr.26098/1277/26.06.2002 si pentru suprafata de 40 ha, conform Titlului de proprietate nr.1362/12.08.2004.

Avind in vedere dispozitiile Legii nr. 247/2005 reclamantii considera ca sunt indreptatiti sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru restul suprafetei de teren detinut de autoarea M.A., pina la concurenta suprafetei de 141,25 ha.

Anexeaza plingerii copie dupa actul dotal transcris la Tribunalul Constanta in Registrul de transcrieri nr. 271/1941 eliberata de Arhivele Statului Constanta, Titlul de proprietate nr. 1362/12.08.2004 eliberat de CJPSDPAT Constanta, Titlul de proprietate nr. 26098/1277/26.06.2002 eliberat de CJPSDPAT Constanta, certificat de mostenitor nr.124/19.12.2000 eliberat de BNP E.P., adresa nr. 1727/8.08.2006 a Comisiei Locale de Fond Funciar Horia.

Pirita Comisia Locala De Fond Funciar a comunei Horia a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata.

In motivarea, in fapt, a intimpinarii, arata ca notificarea formulata de reclamanti in baza Legii nr. 247/2005 a fost respinsa deoarece la nivelul comisiei locale nu mai exista rezerva de teren provenita de la CAP iar reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate in limita maxim admisa de lege, si anume 50 ha.

Propunerea comisiei locale de fond funciar a fost validata prin Hotarirea nr.9276/6.03.2007, inaintata reclamantilor cu adresa nr. 754/7.03.2007.

In drept, isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile art. 3 alin.1 din Legea nr. 1/2000 modificata prin Legea nr. 247/2005.

Anexeaza copie dupa notificarea reclamantilor nr. 50/26.09.2005 si contestatia reclamantilor, propunerea de respingere a Comisiei locale de fond funciar Horia si copia Hotaririi CJSDPAT Constanta nr. 150/6.03.2007.

Pirita Comisia Judeteana Constanta pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pamintului formuleaza intimpinare prin care invoca exceptia necompetentei generale a instantei de judecata considerind ca, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 6-8 din HG nr. 890/2005, aceasta institutie are competenta de solutionare a plingerii formulate impotriva solutiei pronuntate de comisiile locale in cazul cererilor formulate in baza legilor fondului funciar.

Pe fondul cauzei solicita respingerea plingerii ca nefondata intrucit reclamantilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 50 de ha, limita maxima admisa de lege pentru fiecare autor deposedat.

In baza prevederilor art. 242 alin.2 din C.proc.civ solicita judecarea cauzei in lipsa partilor.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost audiati martorii R.Ghe. si L. Ghe. propusi de reclamanti si efectuata o expertiza topografica avind ca obiectiv identificarea imobilului – teren in suprafata de 91,25 ha si a constructiei conac aflata pe acesta, sitat pe raza localitatii Horia, jud. Constanta.Au fost depuse relatiile solicitate Comisiei locale de fond funciar Horia.

Din analiza materialului probator existent in cauza instanta retine urmatoarele:

Reclamantii M.A.G, Z.A. si B.A.L. sunt mostenitorii, in calitate de fiice si fiu, a numitei Z.A.A., decedata la data de 8.10.2000, conform certificatului de mostenitor nr.124/19.12.2000 emis de BNP E.P. din Bucuresti.

Numita Z.A.A. in prezent decedata, este fiica lui R.A. si M.A., nascuta M., conform certificatului de mostenitor nr.221/29.11.1999 emis de BNP B.C. Bunica materna M.A., nascuta M., a detinut in proprietate, conform actului dotal transcris la Tribunalul Constanta in Registrul de transcrieri nr. 271/1941 la numarul de ordine1248/1941 un teren arabil in suprafata de 81 ha si 2.574 mp si un teren izlaz in suprafata de 60 de ha situate pe mereaua com. Horia, jud. Constanta.

Cele doua suprafete au constituit dota transmisa de I.I.M. fiicei sale M.M. in momentul casatoriei cu dr. R.A.

In baza dispozitiilor Legii nr. 18/1991 si a Legii nr.1/2000 s-a reconstituit pe numele autoarei Z.A.A. dreptul de proprietate pentru suprafata de 10 ha conform Titlului de proprietate nr.26098/1277/26.06.2002 si pentru suprafata de 40 ha, conform Titlului de proprietate nr.1362/12.08.2004. Reclamantii au formulat notificare in baza Legii nr. 247/2005 adresata Comisiei Locale De Fond Funciar Horia si inregistrata in data de 26.09.2005 prin care au solicitat restituirea suprafetei de 91,25 ha teren arabil detinut de autoarea reclamantilor, pe vechile amplasamente.

Anterior, prin notificarea nr. 83/2001 formulata in baza dispozitiilor Legii nr. 10/2001 reclamantii solicitasera restituirea in natura a imobilului situat in comuna Horia, jud. Constanta, care se afla in folosinta SC COLINA SA Saraiu, jud Constanta.

OUG nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii, prevede ca „notificarile nesolutionate pina la data intrarii in vigoare a prezentului titlu, avind ca obiect constructii existente, situate in extravilanul localitatilor, apartinind exploatatiilor agricole si care au fost trecute in proprietatea statului….se vor inainta in vederea solutionarii, in termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orasenesti si municipale constituite conform prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legii nr.1/2000”..

In aceste conditii, competenta de a solutiona notificarea depusa de reclamanti pentru restituirea imobilului conac a revenit comisiei locale de fond funciar a comunei Horia.

In cadrul sedintei de fond funciar din data de 7.08.2006, comisia locala de fond funciar a comunei Horia a formulat propunere de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenta de 91,24 ha de teren arabil intrucit autoarei reclamantilor Z.A.A. se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafata maxima permisa de lege, respectiv 50 de ha teren arabil.

In ceea ce priveste imobilul conac propunerea comisiei locale a fost tot de respingere a cererii depuse intrucit reclamantii nu au facut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, actul dotal transcris la Tribunalul Constanta in registrul de transcrieri nr. 271/1941 nu contine nici o precizare in acest sens.

Din inscrisurile existente in dosar, respectiv corespondenta efectuata intre comisia locala de fond funciar a comunei Horia si cabinetul av. M.C., instanta retine ca, la data solutionarii notificarii formulate de reclamanti in baza Legii nr. 10/2001 avind ca obiect imobilul conac, aceasta notificare nu se afla in posesia comisiei locale; inca din anul 2001 notificarea fusese comunicata SC COLINA SA Saraiu, in administrarea careia se afla imobilul.

Propunerile comisiei locale de fond funciar a comunei Horia au fost comunicate prin adresa nr. 1727/8.08.2006 doar reclamantelor M.A.G. si B.A.L.

Reclamantii formuleaza contestatie impotriva acestor propuneri la data de 21.08.2006.

Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Constanta valideaza propunerea comisiei locale de fond funciar Horia si respinge contestatia reclamantilor privind solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 91,25 ha, pentru aceleasi considerente:s-a emis titlu de proprietate pentru suprafata de 50 de ha.

S-a emis hotarirea nr. 150/1.03.2007 comunicata doar reclamantei M.A.G. prin adresa nr.754/7.03.2007 si primita de aceasta la data de 12.03.2007.

Insa aceasta hotarire nu solutioneaza si propunerea privind respingerea notificarii depuse in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului conac.

Reclamantii formuleaza plingere impotriva hotaririi comisiei judetene de fond funciar inregistrata pe rolul instantei la data de 22.02.2007.

Avind in vedere situatia de fapt retinuta pina in acest moment din care rezulta ca hotarirea nr. 150/2007 a CJPSDPAT Constanta a fost comunicata doar reclamantei M.A.G. si ca prin aceasta hotarire a fost solutionata contestatia reclamantilor partial, doar in ceea ce priveste restituirea suprafetei de 91,25 ha, instanta apreciaza ca plingerea reclamantilor este formulata in termenul prevazut de art. 12 alin.6 din Legea nr.1/2000, modificata si completata.

In drept,

Potrivit art. 137 alin.1 din C.proc.civ:” Instanta se va pronunta mai intii asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.”

Pirita Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Constanta a invocat exceptia necompetentei generale a instantei de judecata considerind ca, in calitate de autoritate publica cu autoritate administrativ jurisdictionala, ii revine competenta de a solutiona plingerile formulate impotriva solutiei pronuntate de comisia locala in cazul cererilor depuse potrivit legilor funciare.

In cazul de fata, instanta retine ca reclamantii au formulat contestatie impotriva propunerilor formulate de comisia locala de fond funciar a comunei Horia, respinsa prin hotarirea nr. 150/1.03.2007 de Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Constanta si comunicata doar reclamantei M.A.G.

Competenta instatei de judecata este stabilita de art. 12 alin.6 din Legea nr. 1/2000 modificata si completata, conform careia: „Impotriva hotaririi comisiei judetene se poate face plingere la judecatoria in a carei circumscriptie se afla terenul”…

Astfel ca exceptia necompetentei materiale a instantei de judecata va fi respinsa ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei sunt aplicabile prevederile art. 3 alin.2 din Legea nr. 1/2000 modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 :” Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevazute la art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se face pentru diferenta dintre suprafata de 10 ha de familie si cea adusa in cooperativa agricola de productie sau preluata prin legi speciale ori in orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 de ha de proprietar deposedat” coroborate cu dispozitiile art.III din Legea nr. 245/2007:”Persoanele fizice si juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferentele de suprafata ce pot fi restituite conform prezentei legi, pina la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv”.

Reclamantii au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate in data de 26.09.2005, deci in termenul legal. Insa, cererea privea suprafata de teren excedentara limitei maxime admise de lege, de 50 ha. Piritele reconstituisera dreptul de proprietate al autoarei reclamantilor Z.A.A, conform Titlurilor de proprietate nr. 26098/1277/26.06.2002 pentru suprafata de 10 ha si nr. 1362/12.08.2004 pentru suprafata de 40 ha.

Reclamantii, in calitate de mostenitori ai autoarei ZA.A., detineau in proprietate suprafata de 50 de ha pentru care Legea nr. 1/2000 permitea reconstituirea dreptului de proprietate. In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor de a se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafata de 91,25 ha, diferenta pina la suprafata totala de 145,24 ha detinuta de autoarea M.A, nascuta M., instanta apreciaza ca, in mod corect, comisia locala si cea judeteana de fond funciar au respins aceasta cerere, intrucit nu are un fundament legal.

Desi prin plingere reclamantii au facut referire doar la diferenta de 91,25 ha de teren arabil, aceasta priveste si notificarea depusa in baza Legii nr. 10/2001 pentru care comisia locala de fond funciar a comunei Horia formulase o propunere de respingere. Contestatia formulata de reclamanti in data de 21.08.2006 este facuta impotriva solutiei nr. 1727/8.05.2005 data in cazul notificarii depuse de noi la comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate. Ori, atit notificarea cit si adresa nr.1727/8.05.2005 fac referire la diferenta de teren arabil si la imobilul conac. Insa, prin hotarirea nr. 150/2007 a comisiei judetene de fond funciar se solutioneaza doar partial contestatia, numai cu privire la terenul arabil revendicat.

In aceste conditii, instanta apreciaza ca este competenta sa se pronunte si asupra notificarii depuse de reclamanti in baza Legii nr.10/2001 cu privire la imobilul conac, pentru care comisia locala formulase propunere de respingere si asupra careia nu s-a pronuntat, in termenul legal, comisia judeteana de fond funciar. Desi a fost efectuata o expertiza in cauza si audiati martori, reclamantii nu au putut face dovada ca acest imobil a apartinut autoarei M.A. nascuta M., actul dotal transcris la Tribunalul Constanta in Registrul de transcrieri nr. 271/1941 la numarul de ordine1248/1941 dovedind dreptul de proprietate pentru un teren arabil in suprafata de 81 ha si 2.574 mp si un teren izlaz in suprafata de 60 de ha situate pe mereaua com. Horia, jud. Constanta; nu contine nici o referire cu privire la vreun imobil construit pe acest teren. Martorii audiati in cauza, desi nu indeplineau cerintele art. 6 alin.1 indice 3 din Legea nr.1/2000 modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 respectiv nu erau proprietari vecini sau mostenitorii lor, nu au furnizat informatiile necesare, pertinente si concludente care sa poata fi retinute ca proba in aceasta cauza. Oricum, instanta considera ca, desi competenta de solutionare a notificarilor depuse in baza Legii nr.10/2001 avind ca obiect constructii existente, situate in extravilanul localitatilor, apartinind exploatatiilor agricole, trecute in proprietatea statului, a fost declinata in favoarea comisiilor comunale, orasenesti si municipale constituite conform prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legii nr.1/2000”, dovada proprietatii acestor constructii se face cu acte de proprietate, conform dispozitiilor art. 23 si 24 din Legea nr.10/2001. Avind in vedere cele prezentate mai sus, instanta apreciaza ca plingerea reclamantilor este neintemeiata si, in consecinta, o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII HOTARASTE :

In baza dispozitiilor art. 137 alin.1 din C.proc.civ

Respinge exceptia necompetentei generale a instantei de judecata ca neintemeiata.

In baza dispozitiilor art. 12 alin.6 din Legea nr. 1/2000 modificata si completata prin dispozitiile art.II-IV din Legea nr. 247/2005

Respinge plingerea formulata de reclamantii M.A.G., Z.A, si B.A.L. impotriva Hotaririi nr. 150/1.03.2007 a Comisiei Judetene Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor Constanta, in contradictoriu cu paratele COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR A COMUNEI HORIA, jud. Constanta si COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR CONSTANTA cu sediul in mun. Constanta, b-dul Tomis, nr.51, jud. Constanta,ca neintemeiata.

In baza dispozitiilor art. 274 din C.proc.civ

Obliga reclamantii sa plateasca dlui expert D.Ghe. suma de 450 lei reprezentind diferenta onorariu.

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata în sedinta publica, azi 18.03.2008.

Etichete:

Fond Funciar. Plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Dreptul de proprietate privată asupra terenurilor aparţinând comunelor,municipiilor şi oraşelor art. 53 alin.2 şi 44 alin.1

Potrivit prevederilor art.53 alin.2 din Legea18/1991 R împotriva hotarârii comisiei judetene se poate face plângere la judecatoria în a carei raza teritoriala este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin cererea introdusa pe rolul acestei instante la data de 04.05.2009 si înregistrata sub nr. 1944/202/2009 petenta Comuna Vlad Tepes, reprezentata prin Primar , în contradictoriu cu CLSDPPT Vlad Tepes si CJSDPPT Calarasi, a solicitat ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna anularea Hotarârii nr. 591/13.04.2009 privind respingerea propunerii CLSDPPT Vlad Tepes de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 67 ha balta ce a apartinut comunei Vlad Tepes din anul 1946 – 1947 pâna în anul 1965.

În motivarea actiunii petenta arata ca la data de 13.04.2009 Comisia Judeteana Calarasi a luat în discutie propunerea formulata de Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Vlad Tepes dispunând respingerea acestei propuneri ca fiind neîntemeiata, motivat de faptul ca actele de proprietate prezentate sunt insuficiente pentru a face dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat.

A mai aratat petenta ca din actele pe care le detin comuna Vlad Tepes a avut suprafata de 67 ha balta în baza titlurilor de proprietate a obstei, suprafata care chiar dupa cooperativizare a fost data în folosinta comunei conform situatiei centralizate , certificata de presedintele Gospodariei Agricole Colective din com. Vlad Tepes.

În drept, se invoca prevederile art.53 si urmatoarele din legea 18/1991

În dovedirea actiunii petenta a propus administrarea dovezii cu înscrisuri si a depus la dosar Hotarârea nr. 591/13.04.2009 a CJSDPPT Prefectura Calarasi.

Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei la data de 26.05.2009 pârâta CJSDPPT Prefectura a solicitat respingerea actiunii formulata de petenta ca neîntemeiata apreciind temeinica si legala Hotarârea nr. 591/13.04. 2009.

În motivare se arata ca potrivit prevederilor art.8 alin.2 din Legea 18/1991 republicata de dispozitiile privind reconstituirea beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamânt în cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat în orice mod teren de catre aceasta ,iar potrivit prevederilor art.1 alin.1 din aceeasi lege suprafata adusa în cooperativa agricola de productie ,deci supusa reconstituirii,este cea care rezulta din actele de proprietate,carte funciara, cadastru,cererile de înscriere în cooperativa,registrul agricol de la data intrarii în cooperativa ,evidentele acesteia,sau în lipsa,inclusiv declaratii de martori.

Fata de prevederile legale anterior amintite si cele ale art.6 din legea 1/2000 astfel cum a fost modificata prin Legea 169/1997 si legea 247/2005 precum si actele anexate cererii de reconstituire se apreciaza ca reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate pentru suprafata de 67 ha de balta,nefiind individualizata si nefacându-se dovada circulatiei juridice a terenului.

În dovedirea întâmpinarii pârâta a depus la dosar o serie de înscrisuri filele 22 – 55 .

Din oficiu instanta a dispus efectuarea unei adrese catre pârâtele CJSDPPT Prefectura Calarasi si CLSDPPT com. Vlad Tepes pentru a depune la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii Hotarârii nr. 591/13.04.2009 ,acestea regasindu-se la filele 8- 17 si catre CLSDPPT com Vlad Tepes pentru a comunica o lista cu bunurile ce fac parte din domeniul privat sau public al comunei,actul de împroprietarire din anul 1964 despre care fac mentiune în plângere si schita plan mentionata de asemenea în chestionarul privind inventarul bunurilor,raspunsul acestei institutii aflându-se la filele 88-103

La cererea instantei CJSDPPT Calarasi a comunicat organizarea administrativ teritoriala a comunei Mihai Viteazu si comunei Vlad Tepes în perioada 1863-1950 (fila 63)

Analizând materialul probator administrat în cauza ,instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În data de 29.11.2005 secretarul Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privata asupra terenurilor Vlad Tepes a solicitat ca în temeiul legii nr. 247/2005 sa se reconstituie dreptul de proprietate privata asupra suprafetei de 69 ha balti.( fila 40),suprafete ce din anul 1997 se afla în inventarul R A Apele Române.

Prin Hotarârea nr.591/13.04.2009 apartinând CJSDPPT Calarasi s-a respins propunerea comisiei Locale pentru Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor com Vlad Tepes de reconstituire a dreptului de proprietate privata pentru suprafata de 67 ha balta ce a apartinut comunei Vlad Tepes ca fiind neîntemeiata.

În motivare se arata ca din analiza actelor anexate cererii sunt insuficiente pentru a face dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat.

Analizând actele ce potrivit reclamantei atesta dreptul sau de proprietate ,instanta retine ca din cuprinsul Chestionarului privitor la bunurile imobiliare din vechiul Regat si Basarabiei efectuat de Primaria Comunei Mihai Viteazu filiala Dragos Voda ,judetul Ialomita din anul 1940 ( conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei fila 9-11 si fila 15 ) rezulta ca în anul 1940 în patrimoniul Primariei comunei Mihai Viteazu se afla suprafata de 16.52 ha elesteu si teren baltos pe fundul vaii,conform împroprietaririi din anul 1864 si având urmatoarele vecinatati: Rasarit: terenul locuitorilor Vlad Tepes, Apus : terenul locuitorilor Mihai Viteazu din anul 1879,la M.N proprietate a vetrei de sat Mihai Viteazu si MZ proprietate locuitorii Mihai Viteazu din 1864 ,suprafata din care lipsea la acel moment suprafata de 4-5 ha ce fusese acaparata de o parte din locuitorii,astfel cum rezulta din raspunsul la întrebarea 19 din chestionar)

De asemenea procesul-verbal din 20.06.1939 fila 48-51 atesta ca în proprietatea comunei Mihai Viteazu se afla suprafata de 16,5279 ha elesteu si teren baltos pe fundul vaii situat în partea de M-Z a comunei si care se foloseste de locuitori în devalmasie si fara a plati comunei vreo arenda( fila 49) ,pentru ca Situatia administrarii si exploatarii bunurilor din raza comunie Mihai Viteazu în anul 1946-1947( fila 12) sa ateste în administrarea comunei Mihai Viteazu suprafata de 20,9995 ha balta.

Având în vedere ca potrivit relatiilor comunicate de Directia Judeteana Calarasi a Arhivelor Nationale( fila 63) satul Mihai Viteazu a fost organizat ca si comuna de sine statatoare în perioada 1864-1950 ,iar satul Vlad Tepes a fost parte al comunei Mihai Viteazu numai pentru perioada 1893-1904 si 1908-1924 pentru ca din 1924 sa fie transformat în comuna de sine statatoare ,rezulta ca documentele anterior amintite atesta bunurile existente în proprietatea comunei Mihai Viteazu, iar nu în proprietatea comunei Vlad Tepes,astfel cum sustinea petenta.

Celelalte documente prezentate de reclamanta în sustinerea actiunii respectiv registrul agricol de la filele 35-37 atesta ca în perioada 1951-1955 comuna Vlad Tepes detinea 41,58 ha teren balta pentru ca în anul 1965 conform situatiei centralizate dupa modul de folosinta sa aiba în administrare numai suprafata de 27,63 ha balti-fila17

În prezent ,astfel cum reiese din Inventarul bunurilor apartinând domeniului public al statului ( filele 96- 103) comuna Vlad Tepes are în domeniul public o suprafata de peste 50 ha balti ,rezulta ca aceasta are deja în patrimoniu suprafetele de balta anterior amintite.

În drept ,instanta retine ca potrivit prevederilor art. 44 alin 1 din Legea 18/1991 numai terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unitatilor de stat si care, în prezent, sunt folosite ca pasuni, fânete si arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraselor si a municipiilor, dupa caz, si în administrarea primariilor, pentru a fi folosite ca pasuni comunale si pentru producerea de furaje sau seminte de culturi furajere cu conditia de a nu fi apartinut initial membrilor cooperatori si sa nu fie vorba de suprafetele ocupate de helesteie, lacuri etc.

Pentru considerentele anterior expuse instanta apreciaza ca reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate asupra suprafetei suplimentare de 67 ha balta ce ar fi apartinut comunei Vlad Tepes fapt pentru care va respinge plângerea formulata de aceasta împotriva Hotarârii 591/13.04.2009 ca neîntemeiata.

Etichete:

FOND FUNCIAR. RECURS. Nulitatea recursului pentru neindicarea motivelor de casare şi modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Art. 303 Cod procedură civilă

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Oltenita sub nr. 3902/269/2009 reclamantul NS a chemat în judecata pe pârâta Comuna C. – prin Primar pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 1,00 ha. teren arabil situat pe Balta com. Chirnogi de la autorii sai AM si AN.

In motivarea actiunii, reclamantul arata ca a fost plecat în strainatate o perioada mai lunga de timp aflându-se în imposibilitatea de a depune în termenul prevazut de Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, la Primaria C. cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Parintii sai datorita vârstei înaintate, a starii de sanatate, precum si a lipsei de pregatire nu au stiut de existenta Legii nr. 247/2005 pe temeiul careia ar fi trebuit sa si întemeieze cererea si nici de termenul prevazut acolo pentru depunerea cererilor, astfel încât a depus cererea de retrocedare mai târziu.

In drept reclamantul a invocat dispoz. art. 82 c.pr.civila.

La dosar reclamantul a depus taxa judiciara de timbru, certificatul nr. 42/52/A/23.01.1992 emis de Judecatoria Oltenita, copii acte de identitate, copii certificate de nastere, de casatorie si de deces.

La termenul din 8.12.2009, instanta a procedat, din oficiu, la luarea unui interogatoriu reclamantului care a relatat ca terenul pentru care solicita repunerea în termen pentru a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a apartinut bunicilor sai materni care nu mai traiesc. Bunicul lui a cerut, înainte de a deceda, sa i se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, dar nu i s-a raspuns la nici o cerere. Mama lui nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ca urmare a cererilor formulate de tatal ei. A formulat (petentul) o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate catre Comisia locala M, i s-a dat un nr. de înregistrare, dar nu i s-a spus ca trebuie sa se adreseze Comisiei locale C. Nu s-a adresat însa si Comisiei locale C. Nu are probleme de sanatate ci numai mama lui care este bolnava de inima si pensionata de ani de zile. Urmare a acestei declaratii a reclamantului, instanta, din oficiu, a dispus o adresa catre Comisia locala M, pentru a comunica cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de reclamant în anul 2005, pentru terenul arabil de 1 ha situat în extravilanul C., urmând sa precizeze daca a înaintat aceasta cerere, din oficiu, Comisiei locale C, sau daca aceasta cerere a primit o alta solutionare.

Drept urmare, Comisia locala M, a depus la dosar adresa cu nr. 3395/5.01.2010, copia adresei nr. 78/27.02.2006, copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de NE, mama reclamantului si copia certificatului nr. 42/52/A/23.01.1992.

Pârâta Comuna C, prin Primar, a depus la dosar adresa de la fila 26 prin care a precizat ca reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul prev. de Legea nr. 247/2005 si lasa la latitudinea instantei de judecata, cererea formulata de reclamant.

In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.

Solutionând cauza, Judecatoria Oltenita prin sentinta civila nr. 18/12.01.2010 a respins cererea formulata de reclamantul NS în contradictoriu cu pârâta Comuna C prin Primar.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul nu a facut dovada unei situatii obiective care sa-l puna în imposibilitatea de a formula în termenul prevazut de Lg. nr. 247/2005 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului detinut de bunicii sai paterni.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs în termenul legal recurentul reclamant NS.

Recurentul reclamant nu a adus critici sentintei instantei de fond prin cererea de recurs depusa la dosar, solicitând doar pronuntarea unei solutii favorabile în raport de înscrisurile depuse la dosar.

La termenul de judecata stabilit pentru solutionarea recursului, având în vedere ca recurentul reclamant nu a aratat care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiaza cererea de recurs, tribunalul din oficiu a invocat exceptia nulitatii recursului.

Analizând actele si lucrarile dosarului sub acest aspect, tribunalul a retinut urmatoarele;

Potrivit dispozitiilor art. 303 Cod pr.civila, recursul se motiveaza prin însasi cererea de recurs sau înauntrul termenului de recurs sub sanctiunea nulitatii, potrivit dispozitiilor art. 306 al.1 Cod pr.civila.

Potrivit dispozitiilor art. 306 al.3 Cod pr.civila indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din cazurile prevazute de art. 304 Cod pr.civila.

Per a contrario, neindicarea motivelor de casare si modificare prevazute de art. 304 Cod pr.civila sau imposibilitatea încadrarii din oficiu a criticilor formulate într-unul dintre aceste cazuri expres si limitativ prevazute de lg. pentru exercitarea caii de atac a recursului, atrage sanctiunea nulitatii cererii de recurs.

In speta, recurentul reclamant nu s-a conformat exigentelor cerute de art. 303 al.1 Cod pr.civila, întrucât nu a indicat motivele de casare sau modificare a hotarârii prevazute de art. 304 Cod pr.civila.

Având în vedere ca recursul nu poate fi analizat în afara motivelor expres prevazute de art. 304 Cod pr.civila, tribunalul apreciaza ca sanctiunea care se impune în aceasta situatie este nulitatea recursului, sanctiune prevazuta de art. 306 Cod pr.civila.

In consecinta, tribunalul urmeaza sa constate nul recursul.

Etichete:

FOND FUNCIAR. Recurs. Dovedirea interesului în promovarea acţiunii. Trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita la data de 15.09.2009, reclamanta V A, în contradictoriu cu pârâtele M A, , Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, Comisia Locala S pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, precum si cu Primaria Comunei S – prin primar, sa se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 70126/31.05.1996 emis pe numele pârâtei M A. De asemenea, a solicitat sa se constate ca este titulara dreptului de proprietate având ca obiect terenul în suprafata de 2 ha. si 5800 m.p. si obligarea pârâtelor comisia locala si Comisia judeteana Calarasi, la eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele ei, pentru acelasi teren în suprafata de 2 ha si 5800 m.p., cu cheltuieli de judecata.

În fapt, reclamanta a aratat ca terenul în cauza a fost al tatalui sau VN, ce a fost casatorit pentru scurt timp cu pârâta M A, fosta V A – mama sa. Acest teren i-a fost dat de catre parintii lui si bunicii sai paterni, fiind un bun propriu si nu comun. Casatoria dintre tatal sau V N si pârâta – mama sa V A (M A) a fost încheiata la data de 24.01.1957 si înregistrata sub nr. 4/224.01.2057 la Sfatul Popular al com. S. Din aceasta casatorie a rezultat reclamanta. Casatoria a fost desfacuta în anul 1960, la numai 3 ani de la încheierea acesteia, conform sentintei civile nr. 1576/25.10.1960 pronuntata în dosarul nr. 1744/1960 de Tribunalul Popular al Raionului Oltenita – Regiunea Bucuresti. Conform acestei sentinte, reclamanta a fost încredintata spre crestere si educare mamei. Pentru ca mama sa, pârâta în prezenta cauza, nu avea un domiciliu, tatal sau a permis acesteia sa locuiasca în continuare în imobilul în cauza, împreuna cu reclamanta. A continuat sa locuiasca în imobilul în cauza împreuna cu mama sa, ce nu avea nici un drept asupra acestuia, iar tatal sau s-a mutat si s-a angajat la Bucuresti. Când a crescut, s-a mutat si ea la Bucuresti, angajându-se si construindu-si o noua viata. Toate vacantele si concediile le petrecea împreuna cu mama sa, careia i-a permis sa continue sa locuiasca în imobilul în cauza, lucru ce i s-a parut normal si firesc, fiind mama sa.

Tatal sau a decedat la 15.11.1983, iar reclamanta a fost singurul sau copil. Din aceasta cauza a considerat ca imobilul îi apartine, chiar daca a permis sa locuiasca în acesta si mama sa, chiar daca aceasta se recasatorise si a mai avut doi copii. Cum ea locuia la Bucuresti, i s-a parut normal ca mama sa sa locuiasca în imobil cu noua sa familie, reclamanta venind în vizita în concedii.

Având în vedere cele de mai sus, reclamanta nu a avut vreo grija sau vreo banuiala – fiind vorba de mama sa si surorile sale – ca se va încerca sa-i ia aceasta proprietate.

În realitate, însa, mama sa a depus cerere în baza Legii 18/1991 pentru terenul aferent imobilului, pe care exista si o constructie edificata, iar în baza acestei cereri a fost emis titlul de proprietate nr. 70126/31.05.1996.

Dupa cum se poate observa, mama sa nu a avut nici un drept asupra acestui imobil, ce a fost bunul propriu al tatalui sau, de la parintii sai, nu a fost dobândit în timpul casatoriei de trei ani cu mama sa.

Pentru acest motiv, considera ca sunt incidente dispoz. art. III din Legea nr. 169/1999 si ca titlul de proprietate nr. 70126/31.05.1996 este lovit de o nulitate absoluta.

Chiar daca între timp imobilul a fost înstrainat de catre mama sa uneia dintre surorile sale vitrege si sotului acesteia, considera ca acest aspect nu poate avea vreo legatura asupra nulitatii absolute a titlului de proprietate ce a stat la baza respectivei înstrainari.

Cu putin timp înainte de a înstraina imobilul a aflat de existenta acestui titlu de proprietate si a început sa faca demersuri pe la diferite institutii ale statului pentru a procura înscrisurile necesare sustinerii prezentei cereri, înscrisuri atasate prezentului dosar.

Reclamanta a depus la dosar sentinta civila nr. 1576/25.10.1960 a Tribunalului popular al raionului Oltenita, declaratia de divort din 30.12.1960, titlul de proprietate nr. 70126/31.05.1996 si acte de stare civila.

La termenul din 6.10.2009, reclamanta, prin avocat, a declarat ca îsi precizeaza actiunea în sensul ca întelege sa se judece în contradictoriu numai cu pârâta M A si cu pârâtele Comisia locala S si Comisia judeteana Calarasi, iar nu si cu pârâta Primaria com. S, depunând si o cerere scrisa în acest sens la urmatorul termen din 3.11.2009.

Pârâta M A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondata, a actiunii formulata de reclamanta si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

S-au depus acte.

La termenul din 3.11.2009, reclamanta, prin avocat, si-a completat actiunea, în sensul ca a solicitat introducerea în cauza, în calitate de pârâti si a numitilor M M si M M, care au cumparat, ulterior, imobilul în litigiu.

Prin cererea de la fila 52, reclamanta a invocat ca temei juridic al actiunii dispoz. art. III alin. a, lit. i din Legea nr. 169/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr. 247/2005.

Pârâta M A a formulat un memoriu (filele 92 – 93), prin care a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei în promovarea actiunii, cu motivarea ca aceasta din urma nu-si fundamenteaza un interes legitim prin promovarea actiunii, întrucât nu a depus la Comisia locala S de fond funciar o cerere cu privire la terenul în litigiu, în timp ce cererea formulata de ea a fost solutionata favorabil, fiind emis titlul de proprietate în litigiu.

Reclamanta a omis sa formuleze o astfel de cerere, fiind astfel decazuta din drepturile de a mai solicita si obtine reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.

La termenul din 23.02.2010, instanta a unit cu fondul exceptia lipsei de interes a reclamantei, invocata de pârâta.

La acelasi termen, când s-a acordat cuvântul partilor pe exceptie si pe fond si când avocatul N a depus împuternicire avocatiala si pentru pârâtii M.M. si M.M. si chitante privind achitarea onorariului de aparator, aparatorul reclamantei a solicitat cenzurarea cheltuielilor de judecata ale pârâtilor care sunt disproportionate.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.355/26.02.2010, Judecatoria Oltenita a admis exceptia lipsei de interes a reclamantei V A, invocata de pârâta M A si în consecinta a respins ca lipsita de interes actiunea precizata, formulata de reclamanta V A, în contradictoriu cu pârâtii M A, Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, Comisia Locala S pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, M M si M M.

A admis în parte cererea formulata de pârâti si a obligat pe reclamanta sa plateasca pârâtei M A suma de 1000 lei, pârâtului M M suma de 500 lei, iar pârâtei M M suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, respectiv onorariu de avocat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca la data formularii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pârâta M A nu avea calitatea de mostenitoare legala a lui M N, dar reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 si nici a legilor ulterioare de fond funciar, prin care s-a operat o repunere în termen în vederea formularii unei astfel de cereri. Reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, rezumându-se doar la a solicita instantei sa i se reconstituie dreptul de proprietate, fara sa urmeze procedura speciala instituita de Legea nr. 18/1991.

Prin urmare, reclamanta nu are nici un interes în promovarea prezentei actiuni, întrucât consecinta constatarii nulitatii titlului de proprietate nu este aceea a îndreptatirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate, din moment ce nu a formulat o astfel de cerere.

Instanta a mai retinut ca aparatorul N a depus împuternicirile avocatiale pentru pârâtii M M si M M (introdusi ulterior în cauza), precum si chitantele privind achitarea onorariului de aparator de la filele 122 si 124, la acordarea cuvântului pe exceptie si pe fond, fara a fi pâna la acest moment aparatorul lor.

Practic, serviciul avocatial prestat în favoarea pârâtilor M M si M M de catre avocat N a constat numai în sustinerea concluziilor pe fond, asa încât suma de 2000 lei mentionata în chitante este excesiva în raport de munca prestata de avocatul N pentru pârâtii M M si M M.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:

1) Instanta de fond a procedat gresit la solutionarea numai a exceptiei lipsei de interes, fara a solutiona si fondul cauzei, deoarece exceptia era neîntemeiata si trebuia respinsa motivat de faptul ca a solicitat în 1991 Comisiei Locale S de Aplicare a Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate printr-o cerere formulata cu numele avut anterior (acela de S), cerere ce nu se regaseste însa în registrul Primariei S, chiar si în lipsa acestei dovezi interesul sau fiind dovedit prin depunerea cererii de chemare în judecata prin care a investit instanta de judecata sa se pronunte asupra dreptului sau.

2) Motivatia cuprinsa în sentinta atacata este contradictorie întrucât, desi constata nelegalitatea titlului de proprietate emis pârâtei M A, se mai constata ca reclamanta nu are totusi îndreptatirea procesuala de a solicita nulitatea acestuia.

În drept, recurenta a invocat dispozitiile art.304 pct.4, 304 pct.9 si 3041 Cpc.

S-a solicitat de catre recurenta în principal admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante sau în subsidiar, în cazul în care nu se impune aceasta solutie, modificarea sentintei si admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata.

Ulterior înregistrarii dosarului la Tribunalul Calarasi recurenta a mai depus o „sinteza a motivelor de recurs” solicitând ca în cazul în care nu pot fi luate în considerare astfel, sa fie apreciate drept concluzii scrise.

Analizând actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata în raport de motivele de recurs invocate, precum si din oficiu, conform art.3041 Cpc, tribunalul constata ca recursul declarat este întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:

Din titlul de proprietate emis pârâtei M A – titlu a carui nulitate absoluta a solicitat-o reclamanta prin actiunea dedusa judecatii – rezulta ca a fost reconstituita acesteia o suprafata totala de 2 ha si 5800 mp teren din care o suprafata de 881 mp este situata în intravilanul comunei S, fiind aferenta constructiilor edificate pe aceasta.

În momentul solutionarii cauzei prin admiterea exceptiei lipsei de interes ce a fost apreciata drept întemeiata de catre instanta, aceasta nu a avut în vedere dispozitiile art.23 si 24 din Legea 18/1991 care dau posibilitatea formularii unor cereri de reconstituire pentru terenurile mentionate de aceste articole neconditionat de vreunul din termenele stabilite pentru celelalte categorii de terenuri, neavând deci nici o relevanta sub aspectul aprecierii interesului reclamantei faptul ca aceasta n-a putut face dovada solicitarii anterioare a vreunei suprafete de teren, din moment ce o poate depune oricând.

Astfel, contrar asertiunii instantei de fond, tribunalul constata ca în mod nelegal s-a respins actiunea în nulitatea titlului de proprietate doar pe considerentul ca a fost emis un titlu a carei eliberare nu mai poate fi cenzurata din moment ce reclamanta nu s-a adresat cu o cerere potrivit Legii 18/1991 întrucât trebuia verificata îndreptatirea concreta a acesteia de a obtine dreptul de proprietate asupra terenului intravilan aferent casei de locuit pentru a se putea constata apoi daca titlul a fost emis intimatei în mod legal, de valabilitatea acestuia depinzând si soarta contractului de vânzare-cumparare subsecvent a carui nulitate s-a solicitat.

Prin întâmpinarea depusa de pârâta la instanta de fond aceasta afirma o anume situatie de fapt (a înzestrarii sale anterior cooperativizarii cu o anume suprafata de teren de 2,60 ha), însa aceasta este contrazisa de celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, respectiv:

În cererea de reconstituire formulata în anul 1991 de pârâta M A, aceasta a solicitat reconstituirea suprafetei de 2 ha teren trecut la CAP pe numele M V (cel de-al doilea sot al sau) desi probabil casatoria cu acesta a fost ulterior cooperativizarii, nerezultând daca înzestrarea s-a facut pentru prima sau cea de-a doua casatorie a sa (prima fiind cu tatal recurentei).

Din adeverinta 2793/01.10.2009 eliberata de Primaria Comunei S rezulta ca pârâta M A (fosta P, fosta V conform primei sale casatorii) a figurat în registrul agricol cu o casa de locuit ce a fost edificata în timpul casatoriei cu numitul V M. N si ulterior divortului de acesta intervenit conform sentintei civile 1576/1960 a Judecatoriei Oltenita – la 25.10.1960, figurând în perioada anilor 1964-1970 (numarul casei fiind 293), cu o suprafata de teren aferenta casei de 0,06 ha, apoi dupa 1966 cu o suprafata de 0,08 ha pâna în 1975 si apoi, din 1976 figurând cu 2,5 ari.

Din aceeasi adeverinta rezulta ca începând cu anul 1971 a figurat în registrul agricol drept cap gospodarie împreuna cu pârâta M A numitul M M cu o casa de locuit situata la nr.297 si cu teren aferent acestei constructii în suprafata de 0,08 ha. Din toate aceste mentiuni se poate trage concluzia ca dupa divortul de tatal reclamantei pârâta s-a recasatorit cu acest cetatean de pe urma caruia a si solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în 1991, nemairezultând daca acesta a detinut anterior casatoriei cu reclamanta casa sau alte suprafete de teren, mentiunile din registrul agricol fiind insuficiente.

Din chitanta de mâna aflata la fila 83 din dosarul cauzei rezulta ca tatal reclamantei a vândut mamei acesteia, P A, la 29.03.1964, o casa de locuit compusa din 4 camere, situata în comuna S, pentru pretul de 2600 lei.

Este evident ca instanta de fond nu a avut în vedere si nu a clarificat inadvertentele ce reies din coroborarea tuturor acestor înscrisuri, lucru ce s-ar fi impus cu necesitate în raport de cele invocate atât de reclamanta prin actiune cât si de intimata pârâta prin întâmpinare, iar în momentul în care a retinut ca pârâta chiar daca nu era mostenitoarea autorului V N totusi fiind singura care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, dreptul dobândit de aceasta nu mai poate fi repus în discutie, nu a aplicat corect dispozitiile legale incidente cauzei, deoarece reclamanta are atât interesul legitim cât si îndreptatirea procesuala de a ataca titlul mentionat.

În raport de înscrisurile enumerate si de apararile facute instanta ar fi trebuit sa verifice daca titlul de proprietate a fost emis pârâtei M A în nume propriu sau în calitate de mostenitoare a vreunuia din cei doi soti ai sai, dar si regimul juridic al casei de locuit care se afla edificata pe terenul intravilan mentionat în titlu, respectiv daca aceasta s-a construit în timpul casatoriei cu primul sot, dupa divortul de acesta sau în timpul casatoriei cu cel de-al doilea sot si daca acest imobil este acelasi cu cel mentionat în înscrisul sub semnatura privata si numai dupa clarificarea acestor aspecte se putea stabili daca titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozitiilor legale.

Cum prima instanta a solutionat gresit cauza pe cale de exceptie, iar pentru justa solutionare a cauzei se impune analizarea pe fond a cauzei si suplimentarea probatoriilor deja administrate, în sensul celor mentionate prin prezentul recurs, tribunalul urmeaza, în baza art.312 Cpc, a admite recursul formulat de catre recurenta reclamanta V A împotriva sentintei civile nr.355/26.02.2010 pronuntata de Judecatoria Oltenita în dosarul nr.3078/269/2009 pe care o va casa în tot si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi judecatorii.

Etichete:

FOND FUNCIAR. Trimiterea cauzei spre rejudecare pentru neexercitarea rolului activ de către instanţa de fond cu privire la eliminarea contradicţiile existente relativ la datele de identificare ale petentului şi ale autorilor săi. Art. 129 Cod procedură

Prin plângerea înregistrata la Judecatoria Oltenita sub nr. 2994/269/2010 petentul I.D a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia judeteana Calarasi si Comisia locala F anularea hotarârii nr. 407/8.09.1999 a intimatei Comisia Judeteana Calarasi pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor prin care a dispus anularea titlului de proprietate nr. 33718/1996 pentru terenul în suprafata de 4,06 ha. situat în extravilanul com. F sat P jud. Calarasi.

In motivarea plângerii, petentul a aratat ca este mostenitorul tatalui sau I D S si ca hotarârea nr. 407/8.09.1999 a intimatei Comisia judeteana Calarasi i-a fost comunicata la data de 17.08.2009. In acest fel a aflat ca titlul de proprietate emis pe numele tatalui sau a fost anulat.

In urma acestei situatii, a formulat cerere catre Directia Registrului Agricol Calarasi înregistrata cu nr. 5656 din 17.08.2009 care i-a comunicat hotarârea nr. 407/8.09.1999 care formeaza obiectul plângerii.

Petentul solicita anularea hotarârii pentru urmatoarele motive :

In primul rând hotarârea este gresita în ceea ce priveste nominalizarea tatalui sau I D S ca titular al unei contestatii câta vreme acesta era decedat la 12 iunie 1993.

Din anul 1999 si pâna în prezent, petentul, în calitate de mostenitor al tatalui sau, care, la rândul sau, detinea terenul respectiv în baza titlului de proprietate emis la data de 28.02.1996, a avut în deplina folosinta si proprietate aceasta suprafata de teren, pentru care a avut încheiat contractul nr. 212/29 noiembrie 1999 cu firma M, iar ulterior cu firma I M, contractele nr. 46 si 33 din 1.02.2007, valabile pâna în momentul de fata.

Cererea a fost întemeiata pe dispoz. art. 13 din Legea nr. 18/1991, în sensul ca detine certificat de mostenitor de pe urma tatalui sau, precum si în baza dispoz. art. 23 pct. 1 din Legea nr. 18/1991 care prevede în mod clar ca toate terenurile, inclusiv cele care detin casa de locuit sau alte anexe gospodaresti revin în proprietatea privata a persoanelor fizice indiferent ca înainte de 1989 terenul era într-o forma de proprietate cooperatista (fostele c.a.p.-uri).

Pe de alta parte, datorita acestui motiv, s-a eliberat tatalui sau titlul de proprietate mentionat mai sus, a carui anulare s-a facut fara înstiintarea sa, desi figura cu terenul respectiv în evidenta primariei, iar ulterior a ajuns în proprietatea petentului prin certificatul de mostenitor pe care îl anexeaza la dosar.

In drept, petentul a invocat dispoz. art. 13 si 23 pct. 1 din Legea nr. 18/1991 si art. 8 din Legea nr. 42/1990.

La dosar, petentul a depus hotarârea nr. 407/8.09.1999 emisa de Prefectura jud. Calarasi – Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, titlul de proprietate nr. 33718/28.02.1996, cererea nr. 5656/17.08.2009, copie certificat de deces privind pe I S si certificatul de mostenitor nr. 28/1995 emis de Biroul Notariatului Public Oltenita, adresa cu nr. 5656/3.09.2009 emisa de OCPI Calarasi si recipisa postala si adeverinta cu nr. 4182/29.09.2009 a Consiliului local a com. F.

In dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri si cu interogatoriile intimatelor.

Intimata Comisia judeteana Calarasi a depus la dosar adresa nr. 8330/20.10.2009 însotita de actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 33718/28.02.1996 si actele care au stat la baza emiterii hotarârii nr. 407/8.09.1999 .

Intimata Comisia locala F a depus la dosar adresa cu nr. 4411/19.10.2009 ce are caracterul unei întâmpinari prin care a solicitat respingerea plângerii formulata de petent ca neîntemeiata.

Intimata a aratat în motivare ca titlul de proprietate nr. 33718/28.02.1996 a fost eliberat, initial, prin eroare materiala cu privire la numele I D S, ca pentru acest titlu de proprietate nu au putut fi identificate documente justificative, respectiv cerere, copie file din registrul agricol, fiind vorba despre o cerere sustinuta de declaratia unor martori, iar suprafata solicitata este reprezentata de cea validata în anexa, la pozitia nr. 159 (2,85 ha.).

Titlul de proprietate nr. 33718/1996 a fost anulat ca urmare a cererii sale si nu a unei contestatii a defunctului întrucât, initial, a fost eliberat pentru suprafata de 4,06 ha. suprafata ce-i revenea numitului I Gh. S (I D potrivit anexei – pozitia 123 ) respectiv 3,99 ha. plus locul de casa, iar defunctului I G. D, tatal petentului I D, i se cuvenea suprafata de 2,75 ha. plus locul de casa (conform pozitiei nr. 159 din anexa) suprafata pe care deja o detinea conform titlului de proprietate nr. 33996/16.04.1997.

In baza adresei cu nr. 1400/1999 pe care a emis-o, Comisia judeteana Calarasi a dispus, prin hotarârea nr. 407/8.09.1999, anularea titlului de proprietate nr. 33718/28.02.1996 eliberat initial prin eroare materiala cu privire la nume catre I d S si s-a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate catre adevaratul proprietar, respectiv I Gh. S (titlul de proprietate nr. 34348/22.09.1999).

Pretentiile reclamantului I D sunt neîntemeiate, sub aspectul ca, atât în titlul de proprietate anulat cu nr. 33718/1996, cât si în titlul de proprietate emis catre defunctul I Gh. D, l-a capitolul B, suprafata primita „în intravilan„ se regasesc aceleasi suprafete de teren, având acelasi amplasament. Din aceste considerente, presupusa încalcare a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 nu se justifica.

Intimata Comisia locala F a depus la dosar copia titlului de proprietate nr. 33718/28.02.1996, a titlului de proprietate nr. 33996/16.04.1997, anexa, adresa nr.1400/7.09.1999, hotarârea nr. 407/8.09.1999, titlul de proprietate nr. 34348/22.09.1999 , copie fila din registrul agricol si anexa.

Aceeasi intimata a mai depus la dosar, la cererea instantei, adresele cu nr. 4951/24.11.2009 (fila 75) si adresa nr. 5188/24.11.2009 (fila 77) însotite de copii file din registrul agricol.

Prin adresa cu nr. 4951/24.11.2009, intimata Comisia locala F precizeaza ca, în urma analizei documentelor existente, s-a stabilit, în privinta datelor de stare civila ale numitului I Gh. S mentionat în titlul de proprietate nr. 34348/22.09.1999, ca numitul I Gh. S (nascut la 25.11.1924 si decedat la 29.08.1992), casatorit, la momentul anilor 1956 – 1963, cu I E, asa cum rezulta din registrul agricol, este unchiul petentului I.D si ca parintii acestuia din urma sunt I S nascut la 11.08.1922 si decedat la data de 12.06.1993 si I N. De aici rezulta ca titlul de proprietate nr. 34348/22.09.1999 a fost emis pe numele lui I Gh. S, fratele tatalui petentului, conform datelor înscrise în registrele agricole din 1956 – 1958 si 1959 – 1963, anexate la dosarul cauzei.

Prin adresa cu nr. 5188/24.11.2009 (fila 77) intimata comunica aceleasi date ca în adresa mentionata mai sus.

La dosar au mai fost depuse supliment de certificat cu nr. 315/2000 la certificatul de mostenitor 28/1995, scrisoare medicala, adeverinta medicala, adresa cu nr. 396/16.02.2010 (fila 93), a intimatei Comisia locala F, potrivit careia tatal petentului, I Gh. S, nascut la 11.08.1922, decedat la 12.06.1993 nu figureaza în arhiva cu suprafata mentionata în titlul de proprietate nr. 33718/28.02.1996, adeverinta nr. 968/16.02.2010 eliberata de Spitalul Clinic Sf. Ioan, un memoriu al petentului si o schita a terenurilor.

In cauza s-au administrate probe cu înscrisuri si cu interogatoriul intimatelor.

Instanta constata ca, la data de 28.02.1996, pe numele lui I D S a fost emis titlul de proprietate cu nr. 33718/prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafata de 4 ha. si 600 m.p. situat pe raza com. F sat P jud. Calarasi ( fila 7).

Potrivit certificatului de deces de la fila 19, tatal petentului I D a fost I S, mai fiind cunoscut si sub numele de I D, conform suplimentului de certificat nr. 315/2000 la certificatul de mostenitor nr. 28/1995 aflat în copie la fila 88.

Asadar, tatal petentului nu se numeste I D S, cum gresit a fost nominalizat de intimata Comisia judeteana Calarasi în titlul de proprietate nr. 33718/28.02.1996.

Prin hotarârea nr. 407/8.09.1999, la sesizarea intimatei Comisia locala F, intimata Comisia judeteana Calarasi a anulat titlul de proprietate nr. 33718/28.02.1996 emis pe numele tatalui petentului I D S, pentru suprafata de 4,06 ha. teren.

Pentru acest din urma teren, intimata Comisia judeteana Calarasi a emis titlul de proprietate cu nr. 34348/22.09.1999 pe numele lui I Gh. S, (nascut la data de 25.11.1924 si decedat la data de 29.08.1992), frate cu tatal petentului, întrucât I Gh. S (unchiul petentului), a figurat cu acest teren în registrul agricol, conform filei din acest registru, de la pagina 55.

Pe de alta parte, dupa ce i s-a anulat titlul de proprietate cu nr. 33718/28.02.1996, tatalui petentului i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 33996/16.04.1997 (fila 49) pentru terenul în suprafata de 2 ha si 8500 m.p. situat pe raza com. F sat P pe care petentul l-a dobândit prin mostenire legala de la tatal lui, cu mentiunea ca si la emiterea acestui titlu de proprietate cu nr. 33996/16.04.1997, intimata Comisia judeteana Calarasi l-a mentionat pe tatal petentului în titlu cu numele de I Gh. D, care figura în anexa de la fila 50 cu 2,75 ha. teren situat în extravilan si 0,10 ha. teren situat în extravilan.

Pentru terenul în suprafata de 4,06 ha. tatal petentului nu figureaza în registrul agricol, iar petentul nu a reusit sa produca dovezi în sensul ca tatal lui ar fi detinut în proprietate acest teren, anterior colectivizarii.

Prin urmare, hotarârea cu nr. 407/4.09.1999 a intimatei Comisia judeteana Calarasi care a fost comunicata petentului la data de 7.09.2009, prin adresa cu nr. 5656/3.09.2009 a OCPI Calarasi, este legala si temeinica.

De aceea, instanta va respinge plângerea formulata de petent în contradictoriu cu intimatele.

Prin sentinta civila nr. 634 din 30.03.2010 Judecatoria Oltenita a respins plângerea formulata de petentul I D împotriva intimatelor Comisia Locala F si Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor.

În cauza a declarat recurs reclamantul I D care a solicitat casarea hotarârii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

În motivarea recursului arata ca i-au fost respinse cererile de probatorii desi exista suspiciuni cu privire la anularea titlului sau de proprietate. Faptul ca tatalui sau i s-a eliberat acest titlu de proprietate singur, în mod corect si concret a avut suprafata necesara în vederea eliberarii acestui titlu de proprietate.

Mai precizeaza ca parte din suprafata de pamânt este mostenita atât de la parintii defunctului cât si de la socri.

Intimatele desi legal citate nu au depus întâmpinare si nu au formulat aparari.

Instanta analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului precum si a textelor de lege incidente în cauza constata ca este fondat si urmeaza a fi admis.

Instanta de fond a respins contestatia reclamantului motivat de faptul ca tatal acestuia I S, cunoscut si sub numele de I D, nu figureaza în registrul agricol cu suprafata de 4,06 ha, iar petentul nu a reusit sa produca dovezi ca tatal lui ar fi detinut în proprietate acest teren anterior colectivizarii.

Aceasta motivare nu poate fi retinuta deoarece instanta de fond nu a înlaturat contradictiile existente desi era obligata de prevederile art.129 Cod proc.civ..

Astfel nu s-a cerut de la comisiile de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor întreaga documentatie care au stat la baza tuturor titlurilor de proprietate emise pentru parti.

Actele disparate depuse la dosar nu fac decât sa mentina confuziile existente astfel la fila 78 exista copie dupa registrul agricol pentru perioada 1956-1958 unde figureaza I G nascut în februarie 1888 casatorit cu I I având ca fiu I S nascut în octombrie 1924 casatorit cu I E nascuta la 1928, Numarul casei este 171, actul fiind incomplet.

La fila 79 s-a depus copie dupa registrul agricol pentru anii 1959-1963- pentru numarul casei 399 unde cap de familie figureaza I S nascut la 1924 cu sotia E nascuta la 1931 însa tatal trecut în act se numeste G I G nascut în 1888 cu sotia I nascuta în 1889.

Exista contradictii si între adresa 4913/24.11.2009 a Comisiei locale F si copia dupa registrul agricol în sensul ca unchiul reclamantului I Ghe. S a fost casatorit cu I Gh.E, dar din registrul agricol rezulta ca sotia acestuia se numea I St. E.

Instanta nu a clarificat aceste neconcordante privind numele tatalui si anul nasterii numitei I E, numarul diferit de la imobil si cine a intrat cu pamântul în CAP si cu ce suprafata .

De asemenea, nu au fost atasate la dosar cererile de reconstituire a dreptului de proprietate si pentru ce suprafete s-au depus la dosar copii dupa actele de nastere ale tuturor partilor implicate astfel ca nu s-a facut dovada identitatii si a drepturilor acestora.

Neclarificând aceste aspecte, rezulta ca, instanta de fond nu a cercetat fondul cauzei în raport de prevederile art. 261 si art. 304/1 Cod proc.civ. hotarârea este casabila.

Fata de cele expuse, urmeaza a admite recursul declarat de reclamantul I D împotriva sentintei civile nr.634/30.03.2010 a Judecatoriei Oltenita, pe care o va casa si trimite cauza spre rejudecare la aceiasi instanta.

Etichete:

FOND FUNCIAR. LEGEA 18/1991. Dovada circuitului civil al terenului.

Prin plângerea înregistrata la Judecatoria Oltenita sub nr. 3001/269/2008, petenta NA a solicitat anularea hotarârii nr. 46/2.07.2008 a Comisiei Locale F si a hotarârii nr. 1302/22.08.2008 a Comisiei Judetene Calarasi pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, reconstituirea dreptului sau de proprietate asupra terenului în suprafata de 2500 m.p. – padure, situat pe raza comunei F, pe acelasi amplasament sau pe altul cu aceeasi valoare economica, obligarea comisiilor la eliberarea titlului de proprietate si punerea în posesie. A solicitat si cheltuieli de judecata.

În motivarea plângerii, petenta arata ca cele doua comisii nu neaga dreptul de proprietate pretins, sau calitatea sa, nu pretind ca autorii sai ar fi înstrainat aceasta suprafata de teren. Faptul ca în evidentele Primariei F nu se regaseste dovada exproprierii si preluarii abuzive de catre stat a acestei suprafete de teren nu poate conduce la respingerea cererii sale. Atât ea cât si mama sa au depus diligente pentru a face dovada ca autorii lor nu au înstrainat suprafata de 2500 m.p. teren forestier, ci acest teren a fost preluat abuziv de catre stat. Prin adresa nr. C/23799/28. 12. 2006, Arhivele Nationale ale României i-a comunicat ca nu detin borderouri de la recensamântul din anul 1948, mapa fiind lipsa si nici evidentele din perioada 1945- 1990.

Initial, cererea sa a fost respinsa ca fiind tardiv formulata de catre Comisia Locala, prin hotarârea nr. 46/2.07.2008, desi a fost reiterata în termenul prevazut de Legea nr. 247/2007. Cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost formulata si anterior adoptarii Leg. 247/2007, respectiv în baza Legii nr. 18/1991 si Legii nr. 1/2000, cereri nesolutionate.

Din hotarârea nr. 1302/22.08.2008 nu rezulta ca s-a analizat hotarârea nr. 46/2008 (împotriva careia petenta a formulat plângere), în care s-a mentionat ca cererea a fost formulata în termen, ci, dimpotriva, respinge plângerea ca fiind neîntemeiata.

Comisia Judeteana Calarasi, investita cu plângere împotriva hotarârii nr. 46/2008, trebuia sa analizeze daca cererea a fost formulata în termen si sa oblige comisia locala sa analizeze cererea ei.

Autorul petentei, I S, decedat la data de 29.08.1992, a fost fiul lui G I si I I. Dreptul de proprietate asupra terenului forestier în suprafata de 2500 m.p. a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 37055/18. 11. 1935 de catre Tribunalul Ilfov-Sectia Notariat.

Contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 37055/18.11.1935 face dovada absoluta a dreptului de proprietate pretins, terenul forestier fiind liber de orice sarcini.

În drept, plângerea se întemeiaza pe dispozitiile art. 109, 274 Cod proc. civila, ale art. 480 Cod civil, ale Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 – modificata si completata, pe dispozitiile Legii nr. 247/2005, pe art. 6 din Conventia europeana si pe art. 1 din Protocolul Aditional la Conventie si art. 44 din Constitutia României.

Petenta a depus acte,

În termen legal, în baza art. 49 – 56 Cod proc. civ., a formulat cerere de interventie în interesul pârâtei Comisia Judeteana Calarasi Regia Nationala a Padurilor-Romsilva – Directia Silvica Calarasi, solicitând respingerea plângerii formulate de petenta N A.

Pentru o justa solutionare a plângerii, au fost solicitate celor doua comisii actele care au stat la baza emiterii hotarârilor nr. 46/2008 si respectiv 1302/2008.

Cu adresa nr. 9271/3. 11. 2008, Comisia Judeteana Calarasi a înaintat actele solicitate, respectiv: adresa Comisiei Locale F nr. 4069/6.08.2008 catre comisia judeteana, adresa nr. C/23799/28.12. 2006 de la Arhivele Nationale, adresa nr. 1242/3.03.2006 a Comisiei Locale F catre autoarea petentei, I E, memoriul formulat de petenta, înregistrat la Comisia Judeteana Calarasi sub nr. X1811/16. 07. 2008, hotarârea atacata si actele de stare civila.

La solicitarea instantei, Comisia Locala F a depus la dosar, în copie xerox, planul Padurii Manda, fosta proprietate Moruzi, nedatat si nesemnat, depus de catre unul dintre proprietarii beneficiari de teren forestier si folosit ca instrument de lucru de catre comisie împreuna cu reprezentantii Ocolului Silvic Mitreni, pentru identificarea vechiului amplasament.

La termenul din data de 10. 11. 2008, reclamanta a formulat cerere de chemare în garantie a Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, prin Regia Nationala a Padurilor – Romsilva – Directia Silvica Calarasi.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat probele cu înscrisurile de la dosar, doi martori si expertiza topometrica.

În baza probelor administrate, instanta a pronuntat sentinta civila nr. 1007/25.05.2009 prin care a admis plângerea formulata de reclamanta NA, a respins cererea de interventie în interesul pârâtei Comisia judeteana Calarasi formulata de RNP Romsilva – Directia Silvica Calarasi, a respins cererea de chemare în garantie a RNP Romsilva – Directia Silvica Calarasi, a anulat HCJ nr. 1302/22.08.2008 a HCL F nr. 46/2.07.2008, a omologat raportul de expertiza întocmit de expert tehnic ing. C V, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu padure în suprafata de 0,25 ha. situat în P.20 din trupul Padurii Manda pus în posesie pentru cetatenii din com. F jud. Calarasi, având ca vecinatati .. în favoarea numitei N A de la autor I G si a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor Comisia judeteana Calarasi si Comisia locala F pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la plata cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs CJSDPT Calarasi si RNP Romsilva – DS Calarasi, iar Tribunalul Calarasi, prin decizia civila nr. 1082/R/3.11.2009, a admis recursurile, a casat în tot sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. În considerentele deciziei, Tribunalul a retinut ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capetelor de cerere privind obligarea pârâtelor comisii la eliberarea titlului de proprietate si la punerea în posesie, aceasta omisiune echivalând cu nesolutionarea fondului.

Primind dosarul spre rejudecare a fost înregistrat cu nr. 4265/269/2009, iar în urma admiterii cererii de abtinere a judecatorului caruia i s-a repartizat dosarul, dosarul a fost redistribuit aleatoriu si înregistrat cu nr. 119/269/2010.

În al doilea ciclu procesual nu au fost administrate ale probe, petenta aratând ca nu mai are alte cereri de formulat în cauza.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.164/01.02.2010, Judecatoria Oltenita a admis în parte plângerea formulata de reclamanta N A, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locala F de aplicare a Legii 18/1991, Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Calarasi si intervenienta RNP – Romsilva – Directia Silvica Calarasi.

A respins cererea de interventie în interesul pârâtei Comisia Judeteana Calarasi formulata de intervenienta R.N.P. Romsilva-Directia Silvica Calarasi.

A respins cererea de chemare în garantie a R.N.P. Romsilva-Directia Silvica Calarasi, formulata de reclamanta.

A anulat hotarârea nr.1302/22.08.2008 a CJSDPT Calarasi si hotarârea nr. 46/02.07.2008 a Comisiei Locale F.

A omologat raportul de expertiza întocmit de expert tehnic ing.CV.

A dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei NA, (de la autor IG), asupra suprafetei de 0,25 ha teren cu padure situat în parcela 20 din trupul Padurii Manda pus în posesie pentru cetatenii din com. F, jud .Calarasi, având urmatoarele vecinatati …

A obligat pe pârâta Comisia locala F sa puna în posesie pe reclamanta cu suprafata de teren mentionata mai sus si subsecvent pe CJSDPT Calarasi sa emita titlu de proprietate pentru aceeasi suprafata de teren.

A respins capatul de cerere privind obligarea celor doua comisii la cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca reclamanta a facut dovada dreptului de proprietate al autorului sau supra terenului forestier în suprafata de 2500 m.p. cu actul de vânzare-cumparare autentic depus la dosar, neavând relevanta faptul ca a fost încheiat în anul 1935, atât timp cât nu se opune un alt act de vânzare-cumparare din care sa rezulte ca aceasta suprafata a fost înstrainata.

Cu privire la hotarârea comisiei locale nr. 46/2008 instanta a retinut ca cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de teren cu padure a fost formulata în termenul prev. de Legea nr. 247/2005.

În raport de reconstituirea dreptului de proprietate reclamantei, sunt întemeiate si urmatoarele doua capete de cerere, privind obligarea Comisiei locale F sa puna în posesie pe reclamanta conform atributiilor stabilite prin art. 5 lit. i din regulamentul aprobat prin HG 890/2005, iar subsecvent, dupa delimitarea terenului cuvenit reclamantei conform lotului stabilit de expertiza efectuata în cauza, Comisia judeteana Calarasi va elibera titlul de proprietate pentru aceasta suprafata de teren în baza art. 6 lit. f din acelasi regulament aprobat prin HG nr. 890/2005.

Cu privire la cererea privind obligarea pârâtelor Comisia locala si comisia judeteana la plata cheltuielilor de judecata instanta a retinut ca acestea nu au un patrimoniu propriu, participând în procesul civil ca organe stabilite sa aplice si totodata sa vegheze la aplicarea prevederilor legii cu un statut de oficialitate, prin derogare de la dispoz. codului de procedura civila, asa cum prevad dispozitiile art. 51 din Legea nr.18/1991- republicata.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a formulat recurs Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Calarasi, solicitând admiterea recursului, desfiintarea sentintei, iar pe fond respingerea cererii reclamantei.

În motivarea recursului sau recurenta reia obiectul actiunii reclamantei, apreciind ca în mod nelegal dupa casare instanta a admis cererea reclamantei.

Se arata astfel ca în conformitate cu art.6 din Constitutia României din 1948 si art.2 din Legea 204/1947, dreptul de proprietate asupra padurilor apartine statului, urmând ca în conformitate cu art.3 si 4 din Legea 204/1947 toate padurile, indiferent de proprietar, sa fie amenajate, în cel mult 4 ani de la data publicarii legii.

Apreciaza ca în cauza reclamanta nu este îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate întrucât nu face dovada circuitului juridic al terenului ulterior contractului de vânzare-cumparare din 1935 invocat.

Instanta reconstituie dreptul de proprietate dupa autor I G, desi acest drept a fost solicitat dupa autorul I S (tatal primului). I G a primit testament de la tatal sau în 1959 când padurea nu-i mai apartinea.

Mai mult, terenul nu s-a regasit în amenajamentele silvice.

Solicita analiza sentintei sub toate aspectele.

Prin întâmpinarea depusa, reclamanta intimata solicita respingerea recursului ca neîntemeiat, aratând ca în primul ciclu de judecata recurenta nu i-a contestat dreptul de proprietate; cu privire la circuitul civil arata ca a facut dovada ca Arhivele Statului i-a comunicat faptul ca nu detine borderouri de la recensamântul din anul 1948, mapa fiind lipsa si nu detine evidente din perioada 1945-1990.

Solicita judecarea în lipsa, având în vedere ca nu se poate deplasa la Calarasi, fiind din Bucuresti.

Tribunalul, în raport de actele si lucrarile dosarului, urmeaza, în baza art.312 Cpc, sa respinga recursul ca neîntemeiat.

În cauza reclamanta a facut dovada proprietatii de padure detinuta de bunicul sau si transmisa prin testament tatalui sau. De asemenea, a facut dovada ca Arhivele Statului nu mai detin acte din care sa rezulte circuitul terenului dupa expropriere.

Prin urmare, reclamanta facând dovada proprietatii, se prezuma ca terenul împadurit a trecut în proprietatea statului. Recurenta nu a facut o dovada contrara.

Cât priveste autorul dupa care a fost reconstituit dreptul, rezulta ca dreptul de proprietate a apartinut bunicului, dar acesta a transmis dreptul sau prin testament catre fiul sau, ca atare apreciem si sub acest aspect sentinta legala.

Conform art. 3041 Cpc, tribunalul a analizat sentinta sub toate aspectele, însa a apreciat ca nu exista motive de ordine publica de nelegalitate.

Etichete:

FOND FUNCIAR. Emiterea titlului de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor. Art. 13 (3) din Legea 18/1991

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita, la 6.01.2010, reclamantul M N a solicitat obligarea pârâtei Comisia locala M pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor sa înainteze documentatia necesara (care urmeaza sa cuprinda anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie si schitele terenurilor) catre Comisia judeteana Calarasi, în vederea emiterii titlurilor de proprietate pentru terenurile în suprafata de 5.000 m.p. situat în intravilanul com. M, cu vecini…, si respectiv de 3.000 m.p. situat în intravilanul aceleiasi localitati cu vecini la ….

In fapt, petentul a aratat ca a fost pus în posesia celor doua terenuri de 5.000 m.p. si de 3.000 m.p. prin procesele verbale din 25.05.1992, în baza hotarârii Comisiei judetene Calarasi nr. 41/13.08.1991, conform art. 36 din Regulamentul privind procedura de constituire atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata, aprobat prin HG nr. 131/1991.

Potrivit acestei norme juridice, pârâta avea obligatia de a înainta documentatia catre Comisia judeteana de fond funciar Calarasi în vederea emiterii titlurilor de proprietate. Totusi, pârâta a refuzat pâna în prezent sa-si îndeplineasca atributiile care decurg din lege, în pofida adresei pe care a depus-o recomandat la data de 14.09.2009.

In drept, reclamantul a invocat dispoz. art. 1073 c. civil, rap. la art. 36 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 si a depus la dosar adresa din 14.09.2009 si 2 procese verbale de punere în posesie din 25.05.1992.

Pârâta a formulat întâmpinare, în continutul careia a aratat ca, urmare a unei analize amanuntite, a ajuns la concluzia ca pe data de 25.05.1992 au fost emise eronat fisele de punere în posesie, fara numar, cu cele doua suprafete de teren de 5.000 m.p. respectiv 3.000 m.p. situate în intravilan, pentru reclamant, fara a fi înscris în anexele validate, prin hotarârea nr. 41/13.08.1992. In anexa nr. 3, pozitia 110 M, la Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, este înscris numitul M I cu mostenitorii M V, M N si M G, cu suprafata totala de 3,26 ha. care a fost diminuata, prin hotarârea nr. 801/1994, a Comisiei judetene Calarasi, pozitia 45, de la 3,26 ha. la 2,96 ha.

Pârâta a mai aratat ca nu se poate emite titlu de proprietate pentru cele 2 terenuri situate în intravilan din doua motive :

– suprafetele din fisele de punere în posesie sunt în indiviziune pentru cei trei mostenitori ai lui M I, si nu numai pentru reclamantul M N, asa cum au fost întocmite fisele ;

– în anexa nr. 3 pozitia 110 nu este prevazut decât 0,36 ha. teren intravilan , din care 0,10 ha. curti – constructii, iar suprafata solicitata de mostenitorii defunctului M I este mult mai mare decât aceasta suprafata.

Pârâta a mai depus la dosar anexa nr. 3 si 2 procese verbale de punere în posesie a reclamantului ce dateaza din 25.05.1992.

Comisia judeteana Calarasi a depus la dosar adresa cu nr. 837/15.02.2010 însotita de copia întâmpinarii formulata de pârâta si de hotarârea nr. 801/7.07.1994.

La dosar au mai fost depuse copia sentintei civile nr. 299/16.02.2009 a Judecatoriei Oltenita, adresa nr. 358/17.02.2010 a pârâtei, în care mentioneaza ca nu detine copia hotarârii nr. 41/1992 a Comisiei judetene Calarasi, adresa însotita de copie fila din registrul agricol, hotarârea nr. 801/7.07.1994, copie referat , decizia civila nr. 502/20.10.2009 a Curtii de Apel Bucuresti, schite ale terenurilor, autorizatii de construire si certificate de urbanism.

In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri din analiza carora instanta a retinut în fapt ca, prin procesele verbale de punere în posesie din 25.05.1992 (filele 5 – 6 ) , reclamantul M N a fost pus în posesie cu cele 2 terenuri de 5.000 m.p. si respectiv 3.000 m.p. situate în intravilanul com. M, si ca prin cererea de la fila 4 expediata prin posta de catre reclamant, pârâtei, potrivit recipisei postale de la fila 7, reclamantul a solicitat pârâtei înaintarea documentatiei aferente catre Comisia judeteana Calarasi de fond funciar, în vederea emiterii titlurilor de proprietate pentru cele doua suprafete de teren.

Pârâta Comisia locala M nu a înaintat aceasta documentatie, pentru motivele invocate în întâmpinare si anume ca în anexa nr. 3 pozitia 110 este înscris M I ai carui mostenitori sunt M V, reclamantul M N si M G cu suprafata de 3,26 ha. care a fost diminuata prin hotarârea nr. 801/1994 a Comisiei judetene Calarasi, la 2,96 ha., pe de o parte iar, pe de alta parte, autorul reclamantului figureaza cu teren intravilan în suprafata de 0,10 ha. categoria curti – constructii, iar suprafata solicitata de reclamant este mai mare, si anume de 8000 m.p. în total.

Împrejurarile în care au fost emise cele doua procese verbale de punere în posesie din 25.05.1992 sunt de neînteles, întrucât potrivit filei din registrul agricol, autorul reclamantului, si anume M I, nu a detinut în intravilan decât 1000 m.p.

Prin urmare, pretentia reclamantului de a fi împroprietarit cu terenul de 8.000 ,m.p. situat în intravilan este neîntemeiata, din moment ce nici autorul lui nu a detinut acest teren si nici reclamantul nu a produs vreo dovada în proprietate 8.000 m.p. în intravilanul com. M.

Prin sentinta civila nr. 314 din 23 februarie 2010, Judecatoria Oltenita a respins actiunea formulata de reclamantul M N în contradictoriu cu pârâta Comisia Locala de Fond Funciar M, retinând netemeinicia pretentiilor reclamantului.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs M N, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie motivat de faptul ca instanta nu a stabilit toate datele din care trebuia sa traga o concluzie justa cu privire la drepturile si obligatiile reciproce ale partilor, facând o gresita aplicare a legii, deoarece a retinut ca suprafetele din fisele de punere în posesie sunt în indiviziune pentru cei trei mostenitori ai lui M I desi din acestea reiese ca a fost pus în posesie doar recurentul reclamant cu suprafata de 5000 m p. teren intravilan si de 3000 m.p. teren intravilan, suprafete deduse din suprafata totala reconstituita tuturor mostenitorilor în extravilanul localitatii.

În dovedirea motivelor de recurs s-au depus: întâmpinare formulata de Primaria comunei M, Hotarârea nr.801/07.07.1994 emisa de Prefectura judetului Calarasi, adresa nr. 97 din 02.02.2001, copie fila din registrul agricol.

Analizând actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata în raport de motivul de recurs invocat, precum si din oficiu, tribunalul retine ca recursul declarat este nefondat si urmeaza a fi respins.

Procesele verbale de punere în posesie mentionate de reclamant nu-i confera acestuia îndreptatirea procesuala de a obtine obligarea Comisiei Locale la înaintarea anexelor validate CJCDPRT Calarasi în vederea emiterii unui titlu de proprietate numai în favoarea sa în conditiile în care acesta recunoaste ca suprafetele respective fac parte din suprafata totala de 2,96 ha ce i-a fost reconstituita în indiviziune cu ceilalti 2 mostenitori îndreptatiti, iar potrivit art. 13 (3) din Legea 18/1991, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor mostenitorilor acestia urmând a proceda la reglementarea raporturilor dintre ei potrivit dreptului comun.

Chiar daca procesele verbal de punere în posesie n-au fost anulate si au intrat în circuitul civil în forma în care au fost întocmite, ele nu sunt apte sa determine emiterea unui titlu de proprietate numai în favoarea reclamantului pentru suprafetele mentionate în acestea, pe deoparte întrucât nu-i apartin în exclusivitate ci tuturor mostenitorilor carora li s-a admis cererea de reconstituire, de pe urma autorului comun iar, pe de alta parte „schimbul de terenuri” invocat de reclamant si recunoscut în adresa nr. 97/2001 emisa de pârâta Comisia Locala de Fond Funciar M nu poate fi omologat în sensul validarii unei alte anexe decât cea validata initial odata cu admiterea cererii de reconstituire a suprafetelor detinute de autorul reclamantului în extravilan, ele neputând fi trecute, printr-un artificiu lipsit de valabilitate juridica, în intravilan asa cum pretinde recurentul.

Pentru aceste considerente tribunalul apreciaza ca sentinta pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala motiv pentru care recursul formulat împotriva sentintei civile nr. 314/2010 a Judecatoriei Calarasi va fi respins ca nefondat.

Etichete:

Fond funciar. Plângere împotriva Comisiei Judeţene. Forţa probantă a înscrisurilor.

Petentii nu au facut dovada ca sunt îndreptatiti la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de mostenitori, în conditiile în care înscrisurile prezentate de recurenti sunt mult anterioare momentului în care a avut loc colectivizarea si acestia nu au demonstrat ca terenurile solicitate se mai gaseau la momentul colectivizarii în patrimoniul defunctilor, ca ar fi fost cooperativizate, or ar fi intrat în orice mod în patrimoniul cooperativei agricole de productie, având în vedere ca stabilirea dreptului de proprietate se face pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa agricola de productie la 1 ianuarie 1990, înscrisa în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectata cu înstrainarile legal efectuate de catre cooperativa pâna la data intrarii în vigoare a legii.

Sectia civila

Decizia civila nr. 937/R din 14.10.2009

La data de 15.09.2008, s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei L sub nr. 1364/249/2008, plângerea formulata de reclamantii: D, G, A, E, V, M, N si L, toti cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la SCA în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor si Comisia Locala F pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, împotriva Hotarârii nr. 1083/2008 a Comisiei Judetene Calarasi, prin care s-a respins propunerea Comisiei Locale F de validare a anexei 29, pozitiile 263, 264, 265 si 266, pentru suprafata de 12,375 ha, ca nelegala si netemeinica, plângere, solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii propunerii de validare.

În motivarea plângerii reclamantii precizeaza ca sunt mostenitorii defunctilor M.I. (tatal lor, respectiv bunic pentru N si L), ai defunctei M.G. (mama lor, repectiv bunica pentru N si L) si al defunctelor bunici MI si FA (respectiv strabunici pentru N si L), pentru terenurile ramase mostenire de la autorii lor fiind depuse mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv cererile nr. 11415/25.10.2005, 3564/2007, 6054/2006, 6055/2006, 7653/2007 si 11590/10.09.2007, iar în urma solicitarii Comisiei Locale F au depus în completare acte doveditoare în sprijinul cererilor, respectiv: copii ale cartilor funciare obtinute de la Arhivele Nationale – Directia Judeteana Calarasi, documente prin care autorii au dobândit proprietatea asupra terenurilor solicitate, declaratii de martor si acte de stare civila.

Mai arata ca pârâta Comisia Locala F a admis cererile pentru suprafata totala de 12,375 ha teren, emitând un numar de patru hotarâri, prin care a propus Comisiei Judetene Calarasi validarea cererilor, respectiv:

1. Hotarârea nr. 361/29.05.2008, pentru validarea suprafetei de teren de 0,5 ha de la autoarea M.G. si înscrierea mostenitorilor în anexa 29 – Legea 247/2005, pozitia 263;

2. Hotarârea nr. 362/29.05.2008, pentru validarea suprafetei de teren de 1,0 ha de la autoarea M.I. si înscrierea mostenitorilor în anexa 29 – Legea 247/2005, pozitia 264;

3. Hotarârea nr. 363/29.05.2008, pentru validarea suprafetei de teren de 1,625 ha de la autor F.A. si înscrierea mostenitorilor în anexa 29 – Legea 247/2005, pozitia 265;

4. Hotarârea nr. 364/29.05.2008, pentru validarea suprafetei de teren de 9,25 ha de la autor M.I. si înscrierea mostenitorilor în anexa 29 – Legea 247/2005, pozitia 266.

De asemenea, mai arata ca prin Hotarârea nr. 1083/11.07.2008 pârâta Comisia Judeteana Calarasi a respins propunerea Comisie Locale F de validare a pozitiilor 263, 264, 265 si 266 pentru toate terenurile precizate mai sus, retinând urmatoarele: „conform legilor fondului funciar anterioare, au fost reconstituite toate suprafetele de teren înscrise în Registrul Agricol, petitionarii solicitând suprafetele de teren în baza unor acte de vânzare-cumparare si carti funciare, anterioare înscrierii în Registrele Agricole”, apreciind însa ca motivarea hotarârii atacate este gresita, întrucât:

I. Conform hotarârii nr. 364/2008 a Comisiei Locale F, autorul M.I. a detinut în totalitate suprafata de 14,7158 ha teren, din care, scazând reconstituirile anterioare, mai ramâne de acordat o diferenta de 9,25 ha, suprafata dovedita cu: tabel cu evidenta registrului agricol; titlul de proprietate nr. 3508/1994; extras anexa 50 F, pozitia 265; sentinta civila nr. 476/1994; titlul de proprietate nr. 4136/1998, privind punerea în aplicare a sentintei civile nr. 476/1994 – M D; extras din Registrul Agricol din anul 1948, pozitia 247 – M I; extras din Registrul Agricol din anii 1951-1955, M.I., vol. 5/149; extras din Registrul Agricol din anii 1956-1958, M.I., vol. 3, fila 11; extras din Registrul Agricol din anii 1959-1963, vol. 2, fila 48; titlul de proprietate nr. 3593/1995 – C D; extras din Anexa 50 F, poz. 41; extras din Registrul Agricol din anii 1956-1958 (pentru C D); extras din Registrul Agricol 1959-1963 (pentru C D sotul lui A); Titlul de proprietate nr. 2794 pentru M M; extras din Anexa 50 F, pozitia 266; extras din Registrul agricol 1959-1963, M M; Titlul de proprietate nr. 2928/1993- M G; extras din Anexa 50 F, pozitia 266; titlul de proprietate nr. 3817/1996, I P. A; extras din Anexa 50 F, pozitia 185; extras din Regitrul Agricol 1959-1963; situatie privind proprietatea fam. M CF; certificat de nastere M.I. – fiul lui M G si M I; certificat casatorie M.I. cu P G, devenita M G; certificat deces M.I.; C.V.C. pentru suprafata de 0,75 ha, autentificat sub nr. 3110/10.02.1936 dintre M.I. si M G; C.V.C. pentru suprafata de 1,00 ha, autentificat sub nr. 5584/11.03.1936 dintre M I si D C; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, autentificat sub nr. 3718/25.02.1937 dintre M.I. si G D. I; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, autentificat sub nr. 22263/24.11.1938 dintre M.I. si I S T; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, autentificat sub nr. 7543/27.11.1944 dintre M.I. si N D. O; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, autentificat sub nr. 21655/03.12.1945 dintre M.I. si G D. I; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, autentificat sub nr. 19618/23.09.1946 dintre M.I. si G D. I; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, autentificat sub nr. 22812/05.11.1946 dintre M.I. si N D. O; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, din 1946, dintre M.I. si N D. O; C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, din 1947, dintre M.I. si N D. O; C.V.C. pentru suprafata de 3,50 ha, autentificat sub nr. 371/10.01.1928 dintre M.I. si M S G; C.V.C. pentru suprafata de 1,00 ha, autentificat sub nr. 11923/21.10.1927 dintre M.I. si M D. V 12, C.V.C. pentru suprafata de 0,50 ha, autentificat sub nr. 11922/20.06.1927 dintre M.I. si M D. V; testament M S G catre fiul sau M.I.; declaratii martori pentru înaintarea dovezii proprietatii lui M.I.; CF 1521-nr. parcela 2674/1 – suprafata de 2,1531 ha – din care cota de 3/5 o detine M.I.; C.F. 1922 – nr. parcela 1284 – suprafata de 3,8135 ha, nr. parcela 1285 – suprafata de 0,5699 ha, nr. parcela 1286 – suprafata de 0,4917 ha – din care M.I. detine 5/9, parti din total suprafata, iar M S G 2/9; C.F. 747 nr. parcela 1262 – suprafata de 0,7580 ha; C.F. 1397 – nr. parcela 2805 – suprafata de 0,9758; C.F. 2330 – parcela 2409 – suprafata de 1, 4982; C.F. 1396 – parcela 2343/2 – suprafata de 0,4824.

II. Conform hotarârii nr. 361/2008 a Comisiei Locale F, autoarea M G, mai ramâne de acordat o diferenta de 0,5 ha, suprafata dovedita cu: actul de vânzare-cumparare din 24.03.1943, autentificat sub nr. 7656 de catre Notariatul de pe lânga Tribunalul Ilfov, pentru suprafata de 0,50 ha; din carti funciare a detinut suprafata de 6,3217 ha, astfel: C.F. 2164, nr. parcela 2262 – suprafata de 0,8490 ha; C.F. nr. 297, nr. parcela 1502 – suprafata de 1,2995 ha: nr. parcela 1558 – suprafata de 1,1786 ha; nr. parcela1713 – suprafata de 1,50 ha; nr. parcela 1714 – suprafata de (neînscrisa pe CF, dar este evidentiata pe plansa cadastrala); declaratia mostenitori; arborele genealogic al familiei M; declaratii de martori pentru întarirea dovezilor privind proprietatea familiei M; certificat de nastere P G – fiica lui A P si A P F; certificat de casatorie P G devenita M; certificat deces M G; declaratie de renuntare a lui C A P la mostenirea lui F A P; certificat Grefa Tribunalul Ilfov (declaratie de renuntare) a lui C A P la mostenirea lui A P; declaratii martori pentru întarirea dovezii proprietatii lui M G.

III. Conform hotarârii nr. 362/2008 a Comisiei Locale F, de la autoarea M I, mai ramâne de acordat o diferenta de 1 ha, suprafata dovedita cu: C.V.C. pentru suprafata de 1,0 ha autentificat sub nr. 5328 din 25.06.1919 dintre I M si V D N (nr. top 2674/2); C.V.C. pentru suprafata de 0,25 ha, autentificat sub nr. 10284 din 20.03.1936, dintre I M si T M. O; C.V.C. pentru suprafata de 1,00 ha autentificat sub nr. 11953 din 30.11.1918, dintre I M si M P (nr. top 3004); C.V.C. pentru suprafata de 1,00 ha autentificat sub nr. 3371 din 03.10.1911 dintre I M si C C (top 1294-1295); C.F. 1521 – nr. parcela 2674/1 – suprafata de 2,1531 ha din care cota de 2/5 o detine M Gh. I; C.F. 2420 – nr. parcela 1294 – suprafata de 0,2073 ha, nr. parcela 1295 – suprafata de 0,9538 ha; C.F. 545 – parcela 1309/1 – suprafata de 1063 m.p.; nr. parcela 1368 – suprafata de 2193 m.p.; declaratie mostenitori; situatie privind proprietatea fam. M CF Cartilor funciare; certificat de nastere al lui M.I (trecut la rubrica parinti – mama M I); certificat de deces M I (trecut la parinti – mama I); arborele genealogic al familiei M; declaratii de martori pentru întaririea dovezilor privind proprietatea familiei M.

IV. Conform hotarârii nr. 363/2008 a Comisiei Locale F, de la autor F A, mai ramâne de acordat o diferenta de 1,625 ha, suprafata dovedita cu: actul de vânzare-cumparare din 22.08.1923, autentificat sub nr. 11047 de catre Notariatul de pe lânga Tribunalul Ilfov; certificat de nastere al lui G M, nascuta P, din care rezulta ca este fiica lui F A; arborele genealogic al familiei M; declaratia de renuntare a lui C A la mostenirea lui F A, din care rezulta ca mostenirea ramasa de pe urma bunicii F A a ramam mamei lor M G; certificatul de deces al lui M G; declaratii de martori pentru întarirea dovezilor privind proprietatea familiei M.

Precizeaza ca, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 18/1991 republicata, care prevede ca: ”Suprafata adusa în cooperativa agricola de productie este cea rezultata din: actele de proprietate, carte funciara, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, registrul agricol de la data intrarii în cooperativa, evidentele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori”, rezultând ca dovada cererilor lor nu trebuie sa fie limitata doar la înscrierile din Registrul agricol astfel cum a apreciat Comisia Judeteana Calarasi.

Apreciaza ca motivarea Comisiei Judetene Calarasi este gresita, extrasele de carte funciara si actele de proprietate existente fac dovada drepturilor ce li se cuvin, precizând ca au mai depus si declaratii de martori din care reiese ca autorii lor au detinut terenurile în cauza pâna la data la care acestea au fost colectivizate.

Solicita admiterea plângerii, sa se constate ca sunt îndreptatiti la acordarea suprafetelor de teren precizate si sa se dispuna modificarea hotarârii Comisiei Judetene Calarasi în sensul admiterii propunerilor de validare conform Hotarârilor Comisiei Locale F nr. 361, 362, 363 si 364 din 29.05.2008.

În drept, reclamantii si-au întemeiat plângerea pe disp. Legii 18/1991 republicata si completata prin Legea nr. 247/2005, precum si pe celelalte texte legale incidente.

În dovedirea plângerii reclamantii au solicitat probele cu martori, expertiza, precum si orice alte probe carora utilitatea va reiesi din dezbateri.

În baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ., reclamantii au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

Alaturat plângerii, au fost atasate înscrisuri în xerocopie.

Urmare a solicitarii instantei, cu adresa nr. 9094/30.10.2008 Comisia Judeteana Calarasi a înaintat actele care au stat la baza emiterii Hotarârii nr. 1083/11.07.2008, respectiv: adresa nr. 9619/10.06.2008 emisa de Comisia Locala F; Anexa 29 (partial) la Legea nr. 247/2005 întocmita de Comisia Locala F cuprinzând 4 pozitii (263 – 266) pentru suprafata totala de 12,375 ha; hotarârea nr. 361/29.05.2008 emisa de Comisia Locala F; cererile formulate de reclamanti si înregistrate la Primaria com. F; declaratii de martori; acte de vânzare – cumparare autentificate în perioada 1911 – 1946; file din carti funciare din perioada 1940 – 1950; planuri cadastrale; acte de stare civila.

Au fost înaintate celor doua comisii interogatoriul solicitat re reclamanti, raspunsurile acestora fiind atasate la dosarul cauzei .

Urmare a solicitarii instantei, cu adresa nr. 17073/13.01.2009 pârâta Comisia Locala F a înaintat copii de pe filele din registrul agricol din perioada 1948 – 1963 privind pe autorii M I si M G, precizând ca nu detin evidenta agricola anterior anului 1948, motiv pentru care nu a putut înainta copii de pe registrele agricole pentru autorii M I si F A.

Reclamantii au mai depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv copii de pe titlurile de proprietate nr. 3508/1994, 4136/1998, 2794, 2928/1993, 3593/1995, 3817/1996 emise de Comisia Judeteana Calarasi.

În sedinta publica din 21.01.2009, reclamantii, prin aparator, au precizat ca pentru I E si C A titlurile de proprietate au fost emise pe numele sotilor acestora, asa cum figureaza în registru, fiind cumulate cu terenurile de la soti, ca, în privinta lui I E (titlu emis pe numele lui I A) suprafata de 2 ha reprezinta zestre de la parinti, iar în privinta lui C A, suprafata care i-ar reveni acesteia de 1,5 ha este primita tot ca zestre de la parinti.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.359/01.04.2009, Judecatoria L respins plângerea formulata de D, G, A, E, V, M, N si L împotriva Hotarârii nr. 1083/11.07.2008 emisa de pârâta Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor si în contradictoriu cu pârâta Comisia Locala F pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond, procedând la interpretarea coroborata a prevederilor art. 8 alin 2 , art. 11 alin 1 din Legea 18/1991 cu cele art. 6 alin 1 2 din Legea 1/2000, a concluzionat ca în situatia existentei registrelor agricole de la data intrarii în cooperativa se va lua în calcul suprafata din aceste registre , preponderenta având consemnarile efectuate începând cu anul 1945 si chiar daca aceste consemnari au o valoare declarativa, importanta pentru stabilirea dreptului de proprietate este suprafata de teren existenta la data intrarii în fostul GAC, or reclamantii invoca în sustinerea cererilor lor înscrisuri anterioare anului 1945.

În acest sens, în privinta sotilor M I si M G, autorii reclamantilor, instanta de fond a retinut ca desi M I, cap de familie, figura înscris în registrul agricol în anul 1948 cu suprafata de 15, 79 ha , pe parcursul timpului aceasta suprafata s-a diminuat, asa încât în anul 1959 (anul colectivizarii) cei doi soti detineau suprafata de 5,86 ha, înscriindu-se în întovarasie cu suprafata de 5,54 ha (fila 162 dosar fond ). De altfel, la momentul colectivizarii, unii copii ai autorului M I aveau rol agricol separat, iar o parte din suprafetele detinute de acestia proveneau chiar de la acest autor. De pe urma sotilor M I si G, dreptul de proprietatea a fost reconstituit în întregime, asa încât considera instanta de fond, reconstituirea a înca 9,25 ha si respectiv 0,5 ha nu se justifica fata de evidentele registrului agricol, iar admiterea cererii ar însemna o îmbogatire nejustificata a reclamantilor.

În privinta autoarelor M I si F A, instanta de fond, pe baza evidentelor agricole si relatiilor furnizate de Comisa locala (adresa nr. 17073 / 13.01.2009) a constatat ca în perioada 1948 – 1963 acestea nu figurau înscrise în registrul agricol cu vreo suprafata de teren. Pornind de la aceasta constatare si retinând ca de prevederile Legii 18/1991 beneficiaza numai persoanele care au adus teren în GAS sau mostenitorii acestora, punctul de reper fiind anul colectivizarii (1959), respectiv anul intrarii în vigoare a decretului 115/1959, în speta nedemonstrându-se ca cele doua au adus teren în cooperativa , instanta de fond a apreciat solicitarea reclamantilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce ar proveni de la autoarele M I si F A ca neîntemeiata.

Împotriva sentintei au declarat recurs reclamantii criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând în principal casarea sentintei si trimiterea spre rejudecare a cauzei cu îndrumarea de a se completa materialul probator cu efectuarea unei expertize tehnice cadastrale ce ar urma sa raspunda al urmatoarele obiective:

a) identificarea terenurilor pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate i care se regasesc In registrul agricol;

b) identificarea terenurilor pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate si care se regasesc în actele de proprietate;

c) identificarea terenurilor pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate si care se regasesc in extrasele de carte funciara;

d) identificarea terenurilor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlurile anterior emise

e) stabilirea diferentelor dintre suprafetele identificate si cele reconstituite anterior, daca acestea exista.

În subsidiar solicita admiterea recursului si pe fondul cauzei schimbarea in tot a hotarârii atacate, in sensul admiterii plângerii formulate de recurentii împotriva hotarârii nr. 1083/11.07.2008 a Comisiei judetene Calarasi.

În motivarea recursului, recurentii arata în primul rând ca instanta de fond a solutionat procesul fara cercetare fondului cauzei, motiv de casare prevazut de art. 312 alin 3 teza ultima Cod procedura civila si prin raportare la art. 304 pct 7 Cod procedura civila, hotarârea cuprinzând motive contradictorii.

În acest sens mentioneaza ca desi instanta retine fara dubii în considerentele hotarârii ca autorii reclamantilor au dobândit suprafetele de teren din actele de vânzare-cumparare, afirma ulterior ca valoarea probatorie a actelor de proprietate este lipsita de relevanta, tragând concluzia ca puterea probatorie a evidentelor din registrul agricol este mai mare decât a actelor autentice.

Considera ca instanta de judecata a acordat un caracter excesiv prezumtiilor si, solutionând cauza pe baza de întrebari si supozitii , nu a intrat în cercetarea fondului, fapt care impune administrarea de probe noi prin care sa se lamureasca întrebarile aparute în fata instantei de fond si care nu au primit un raspuns întemeiat pe probatorii.

Mentioneaza ca instanta de fond nu a analizat întregul material probator , respectiv cele 18 acte de vânzare – cumparare, nu a facut vorbire despre nici unul dintre extrasele de carte funciara existente la dosar, or pentru suprafetele evidentiate în cartea funciara (16,4741 ha) s-a dovedit existenta dreptului de proprietate fata de persoanele mentionate în registrele de carte funciara , nefiind aduse dovezi din care sa rezulte ca acele terenuri nu au fost înscrise în favoarea altor persoane., sentinta recurata fiind data prin urmare în contradictie cu întreg materialul probator.

Un al doilea motiv de recurs invocat de recurentii este cel prevazut de art. 304 pct 9 Cod procedura civila, sentinta fiind în opinia acestora nelegala deoarece este data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.

În acest sens mentioneaza ca instanta de fond a analizat cererile lor doar pe baza evidentelor din registrul agricol si prin raportare stricta la anul 1959 , respingând celelalte probe, dând o interpretare gresita prevederilor art. 11 alin 1 din Legea 18/1991 si art. 6 alin 14 din Legea 1/2000.

Considera totodata ca instanta de fond a interpretat prevederile art. 8 din Legea 18/1991 restrâns si limitativ, rasturnând concluziile ce decurg din acestea. Cu privire la acest aspect mentioneaza ca de prevederile Legii 18/1991 beneficiaza si cei carora li s-a preluat în orice mod teren de catre cooperativa , precum si membrii cooperatori care nu au adus pamânt în cooperativa si alte persoane prevazute de lege. Învedereaza cu privire la acest aspect ipotezele prevazute de art. 11 alin 2 si 2 1 , art. 9 alin 1 din Legea 18/ 1991.

În opinia recurentilor, motivarea instantei de fond în sensul ca dispozitiile Legii fondului funciar 18/1991 se aplica doar membrilor cooperatori care au facut cerere de înscriere în CAP este nelegala, fiind data cu încalcarea textelor de lege mentionate.

Apreciaza ca prin modul in care instanta a motivat solutia a încalcat principiul “in dubio pro reo” acesta profitând in cauza de fata doar petentilor, care se afla într-un raport juridic în care lipseste egalitatea între parti, cele doua comisii de reconstituire a dreptului de proprietate având dreptul de a dispune asupra cererilor petentilor.

Nu în ultimul rând considera ca prin înscrisurile prezentate instantei de fond sunt îndreptatiti la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata solicitata, dovedind chiar o suprafata cu 6,2741 ha mai mare decât cea propusa de Comisa Locala F. Mentioneaza ca autorii lor au detinut o suprafata totala de 33,8491 ha din care s-a reconstituit anterior suprafata de 15,2 ha.

În drept invoca dispozitiile anterior mentionate, prevederile art. 59 din Legea 18/1991 , art. 299 si urm , art. 304 Cod procedura civila .

Intimata Comisa judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Calarasi formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea recursului formulat de catre recurenti si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei Judecatoriei L, apreciind ca în mod corect instanta de fond a respins plângerile acestora, de vreme ce nu au demonstrat ca autorii lor au detinut în proprietate o suprafata mai mare decât cea cu privire la care dreptul de proprietate a fost deja reconstituit.

Examinând sentinta atacata , prin prisma art. 304 1 Cod procedura civila si a motivelor invocate de catre recurenti, instanta constata ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata, de dispozitiile privind reconstituirea beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamânt în cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat în orice mod teren de catre aceasta, precum si mostenitorii acestora. De asemenea, conform art. 11 alin. (1) din aceeasi lege, suprafata adusa în cooperativa agricola de productie, si deci supusa reconstituirii, este cea care rezulta din actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, registrul agricol de la data intrarii în cooperativa, evidentele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori. Aliniatul 3 al articolului 11 din acelasi act normativ prevede ca stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa agricola de productie la 1 ianuarie 1990, înscrisa în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectata cu înstrainarile legal efectuate de catre cooperativa pâna la data intrarii în vigoare a legii.

Tot sub aspect probator, conform art. 6 alin 1 2 din legea 1/2000 „Consemnarile efectuate între anii 1945 si 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.”

În speta, recurentii – reclamanti prin cererea adresata comisei locale au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de la urmatorii autori: M I – 9,25 ha; M G – 0,50 ha; M I – 1 ha; F A – 1,625 ha – în total 12,375 ha.

Cum corect a retinut instanta de fond, M I figura înscris în registrul agricol în anul 1948 cu suprafata de 15, 79 ha, iar potrivit mentiunilor din registrul agricol, suprafata de teren a fost diminuata pe parcursul anilor: în 1950 acesta figura cu suprafata de 13,79 ha, iar în perioada 1959-1963 cu 5,86 ha.

Într-adevar din actele de proprietate prezentate de recurenti, reiese ca M I a detinut de-a lungul timpului mai multe suprafete de teren de care însa a dispus pâna la momentul colectivizarii prin atribuirea unor terenuri catre copii sai cu care acestia s-au înscris în CAP, copiilor fiindu-le reconstituit apoi dreptul de proprietate atât în nume propriu, cât si în calitate de mostenitori ai defunctului.

În acest sens constata ca de pe urma defunctului M I dreptul de proprietate a fost reconstituit astfel : 4 ,8800 ha ( în baza legii 18/1991 ) si 1, 16 ha (în baza Legii 169/1997, Legii 1/2000) mostenitorilor defunctului, iar în numele copiilor (urmare transferurilor de terenuri de la autor la acesti) astfel: pentru M D -2,1600 ha, pentru M M – 1,50 ha, pentru M G –2 ha. De asemenea, potrivit afirmatiilor partilor, suprafata de 1,5 ha inclusa în terenul reconstituit numitului C D provine tot de la M I, fiind data cu titlu de zestre fiicei sale C A, la fel si suprafata de 2 ha data fiicei defunctului, recurenta I E si care este inclusa în terenul reconstituit sotului acesteia. Or, însumând aceste suprafete, reiese ca de pe urma defunctului M I s-a reconstituit mostenitorilor acestuia suprafata totala de 15,2 ha, suprafata cu care defunctul figura în registrul agricol în anul 1948.

În privinta celorlalte trei autoare, instanta de recurs considera ca în mod întemeiat prima instanta a constatat ca acestea nu au figurat cu teren în proprietate la momentul colectivizarii si nedemonstrându-se ca ar fi adus teren în cooperativa, în mod legal a concluzionat ca mostenitorii acestora nu pot beneficia de dispozitiile Legii 18/1991.

În acest sens, tribunalul considera ca detinerea la un moment dat de catre autorul recurentilor, M I, în proprietate a unei suprafata de teren, potrivit actelor de proprietate prezentate (unele anterioare anului 1945), nu-i îndreptateste pe mostenitorii acestuia la reconstituire pentru diferenta de teren solicitata, de vreme ce, asa cum s-a aratat mai sus, defunctul dispusese de terenuri, cedându-le copiilor sai anterior colectivizarii, iar respectiva „cedare” nu a fost facuta catre cooperativa agricola de productie, având în vedere ca ceea ce este supus reconstituirii si restituirii este terenul adus în cooperativa agricola de productie sau preluat în orice mod de catre aceasta.

Tot astfel, actele de proprietate privind terenurile celorlalte autoare (respectiv act datând din anul 1943 privind-o pe M G, acte datând din perioada 1919-1925 în cazul defunctei M I si din anul 1922 pentru F A) dovedesc faptul ca anterior anului 1945 au detinut la un moment dat o suprafata de teren, însa coroborate si cu celelalte evidente, conduc la concluzia ca în anul 1945 aceste terenuri nu se mai aflau în patrimoniul lor.

Prin urmare, înscrisurile prezentate de recurenti sunt mult anterioare momentului în care a avut loc colectivizarea, acestia nu au demonstrat ca terenurile solicitate se mai gaseau la momentul colectivizarii în patrimoniul defunctilor, ca ar fi fost cooperativizate, or ar fi intrat în orice mod în patrimoniul cooperativei agricole de productie, având în vedere ca stabilirea dreptului de proprietate se face pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa agricola de productie la 1 ianuarie 1990, înscrisa în sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectata cu înstrainarile legal efectuate de catre cooperativa pâna la data intrarii în vigoare a legii.

Fata de aspectele sus – retinute , criticile recurentilor în sensul ca instanta de fond a solutionat procesul fara cercetare fondului cauzei, fara a tine cont de întregul material probator , respectiv de actele de vânzare – cumparare, extrasele de carte funciara existente la dosar, analizând cererile lor doar pe baza evidentelor din registrul agricol si prin raportare stricta la anul 1959 , dând o interpretare gresita prevederilor art. 11 alin 1 din Legea 18/1991 si art. 6 alin 14 din Legea 1/2000 precum si dispozitiilor art. 8 din Legea 18/1991, acordând un caracter excesiv prezumtiilor, apar ca nefondate.

Tribunalul apreciaza ca prima instanta a facut o analiza profunda materialului probator, si-a argumentat concluziile, a dat o interpretarea corespunzatoare dispozitiilor legilor funciare prin prisma cererii cu care a fost sesizata si, respingând în mod judicios cererea recurentilor, a pronuntat o sentinta legala si temeinica.

Prin urmare, constatând ca petentii nu au facut dovada ca sunt îndreptatiti la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de mostenitori ai celor patru autori, motivele recursului nefiind întemeiate, în baza art. 312 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct 7 , art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat, retinând totodata ca solicitarea recurentilor privind efectuarea unei expertize topometrice în cauza nu prezinta utilitate.

Etichete:

Fond Funciar

SENTINŢA CIVILĂ NR. 566/11.08.2010 (Domeniul – Fond funciar)

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect „fond funciar”, acţiune formulată de reclamantul J. R. C., împotriva pârâtelor, C. J. C. pentru aplicarea Legii 18/1991 şi C. L. S. – pentru aplicarea Legii 18/1991.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21.07.2010 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 28.07.2010, apoi la data de 04.08.2010 şi apoi la 11.08.2010, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea sentinţă:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 24.06.2010 şi înregistrată sub nr. 988/249, reclamantul J. R. – C., a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 438/14.05.2010 emisă de pârâta C. J. PT. S. D. DE P. A. T. C., hotărâre care i-a fost comunicată la data de 31.05.2010 şi prin care a fost respinsă propunerea C. L. S. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha – baltă, situată pe raza comunei Săruleşti, judeţul Călăraşi, cuvenită după autoarea acestuia M. C., solicitând admiterea plângerii, anularea hotărârii atacate, iar pe fond, în baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha – baltă, situată pe raza teritorială a comunei Săruleşti, judeţul Călăraşi, cuvenit ca moştenitor al autoarei M. C.; nu solicită cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este unicul moştenitor al autoarei M. C., mama sa, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1782/02.02.1998 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 4052/1994, iar în această calitate, în baza Legii 18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren arabil extravilan.

Mai arată că, ulterior, a formulat cerere în termen şi pentru reconstituirea dreptului de proprietate cuvenit după acelaşi autor, în baza Legii nr. 193/2007, pentru suprafaţa de 4,5 ha – baltă, deţinută de aceasta, iar

C. L. S., a admis cererea sa, a dispus înscrierea în Anexa nr. 24 b şi a înaintat spre validare C. J. C. întreaga documentaţie cu propunerea reconstituirii în beneficiul acestuia, a dreptului cuvenit.

De asemenea, mai arată că prin hotărârea atacată, C. J. C. a respins propunerea Comisiei locale, considerând-o neîntemeiată, apreciind că nu a făcut dovada că această suprafaţă de teren cu destinaţie de baltă, a aparţinut autoarei sale, pe de o parte, iar pe de altă parte, un alt motiv al respingerii fiind faptul că s-ar depăşi limita maximă admisă de Legea nr. 1/2000, de 50 ha.

Precizează că Hotărârea C. J. C. nr. 438/14.05.2010 este nelegală şi netemeinică, respingând validarea solicitată de C. L. S., întrucât motivele invocate sunt nîntemeiate, deoarece, aşa cum rezultă din actele depuse la C. L. S., autoarea sa M. C., este unica moştenitoare a soţului său M. Ş., care a deţinut, pe lângă suprafaţa de 73,39 ha teren arabil şi păşune, şi suprafaţa de 4,5 ha baltă.

Referitor la faptul că dacă i s-ar fi reconstituit şi suprafaţa de 4,5 ha baltă ar fi depăşit limita maximă de 50 ha, reclamantul invocă faptul că art. 3 al. 2 din Legea nr. 1/2000, se referă numai la terenurile agricole şi nu la terenurile cu destinaţie baltă.

Faţă de cele arătate, solicită admiterea plângerii aşa cum a fost formulată şi să fie reconstituit în favoarea sa, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,5 ha – baltă, aşa cum corect a propus C. L. S., având în vedere că terenul în cauză are şi în prezent destinaţia de baltă şi conform legii reconstituirea trebuie făcută pe vechiul amplasament.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 193/2007.

În susţinerea acţiunii reclamantul solicită proba cu înscrisuri, precum şi orice alt mijloc de probă ce ar rezulta din dezbateri.

Alăturat acţiunii, reclamantul a ataşat Hotărârea nr. 438/14.05.2010 a C. J. C. şi adresa de înaintare; cererea formulată de reclamant şi înregistrată la Primăria Săruleşti sub nr. 1/18.07.2007; adresele nr. M–787/2007/14.10.2008, nr. M–787/2007/08.09.2008, nr. M–787/2007/10.03.2008 emise de I. P. J. C.; adresele înaintate I. P. J. C. de către Primăria comunei Săruleşti.

Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 5135/02.07.2010 C. J. C. a înaintat actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 438/14.05.2010, respectiv: adresa nr. 57463/20.11.2009 emisă de Guvernul României – ANRP; certificatul de deces seria DS nr. 092856 al defunctului M. I., decedat la data de 12.06.1994; procesele verbale de punere în posesie încheiate la data de 27.10.2000; adresa nr. M-787/2007, M-674/2009/19.03.2010; notificarea înaintată de reclamant C. J. C. la data de 12.03.2010; adresa nr. 448/22.02.2010 emisă de A. N. A. R. – D. A. B.-I.; adresa nr. 13738/30.09.2008 emisă de A. N. A. R. – D. A. B.-I.; hartă identificare acumulare Benga; copia atlasului cadastral al apelor; M-787/2007/14.10.2008; M-674/2009/15.02.2010; M-674/19.10.2009; adresa nr. 34/14264/21.10.2009 emisă de A.N. Pt. R. P.; M-674/18.08.2009; adresa emisă de D. G.C. şi A. I.-C. de C. din cadrul MAI; răspunsul înaintat reclamantului de Parlamentul României – Camera Deputaţilor şi înregistrat sub nr. 3395/27.05.2009; M-787/2007/14.10.208; M-787/08.09.2008; Sentinţa civilă nr. 678/11.10.2007 a Judecătoriei Lehliu Gară pronunţată în dosarul nr. 332/249/2007; M-674/05.08.2009; M-787/2007/14.10.2008; M-787/08.09.2008; cererea formulată de reclamant şi înregistrată sub nr. 164/21.011990; M-787/2007/21.07.2008; adresa nr. 215/28.02.2008; M-787/12.06.2007; cererea reclamantului înregistrată sub nr. 787/12.06.2007; cererile reclamantului înregistrate la Primăria com. Săruleşti sub nr. 19 şi 20 din 19.08.2005; Titlul de proprietate nr. 88303/31.10.2000 şi Titlul de proprietate nr. 88304/31.10.2000 emise de C. J. C.; Jurnalul nr. 12595/11.08.1947 emis de Tribunalul Ilfov; certificatul de căsătorie seria C6 nr. 125712; schiţa conacului S. M. satul Manciu, com. Pârlita, jud. Ilfov; certificatul de naştere seria Nb nr. 297876; copie de pe Sentinţa de divorţ nr. 281/19.05.1945 emisă de Tribunalul Ilfov; Testamentul înregistrat la grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 17/1939; fila din BAP – recensământul agricol şi al populaţiei din 25.01.1948; Hotărârea nr. 61/26.02.1999 a C. J. C.; Sentinţa civilă nr. 1782/02.02.1998 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 4052/1994; procura încheiată la data de 10.10.1991 prin care reclamantul împuternicea pe numita E. V. să-i reprezinte interesele în toate circumstanţele oficiale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului ce i se cuvine prin succesiune; Certificatul de naştere seria Nb, nr. 297876; M nr. 787/10.03.2008; adresa nr. 2215/28.02.2008 emisă de Primăria com. Săruleşti; M nr. 787/12.06.2007; adresa nr. 647/18.08.2009; planul de situaţie parcelar al tarlalei 58; raportul de expertiză tehnică extrajudiciară – specialitatea topografie întocmit de exp. C. V.

De asemenea, cu adresa nr. 2270/19.07.2010 Primăria com. S. a înaintat aceleaşi documente menţionate mai sus.

Reclamantul a mai depus la dosar certificatele de deces ale defuncţilor M. C. şi M. Ş.; copie de pe dispozitivul deciziei nr. 131/1945 a Comisiei de Plasă Pârlita şi copie de pe întâmpinarea formulată de M. Ş. cu privire la modalittaea de aplicare a reformei agrare.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin testamentul întocmit la data de 03.05.1939, legalizat sub nr. 17/1939 de Grefa Tribunalului Ilfov, numitul C. N. Ş. a lăsat uzufructul întregii sale averi mobiliare şi imobiliare, mătuşii sale – E. M., iar nuda proprietate asupra întregii averi imobiliare a lăsat-o verilor săi I. M., Ş. M., A. R. şi D. M., cu precizarea că în caz de predeces sau când din orice altă cauză, legatul vreunuia din aceştia ar deveni caduc, prin renunţare au altfel, partea sau părţile respective va reveni celorlalţi nuzi proprietari şi în lipsa acestora va reveni uzufructuarei – doamna E. A. M.

Prin actul de partaja încheiat la data de 16.06.1947, I. M. şi Ş. M. şi-au împărţit voluntar averea rămasă de pe urma defunctului C. Ş. – decedat în anul 1939, iar prin jurnalul nr. 12595/11.08.1947 emis de Tribunalul Ilfov s-a procedat la trimiterea în posesie a moştenitorilor asupra averii rămase de pe urma defunctului C. Ş., printre bunurile imobile regăsindu-se circa 73 ha teren de cultură – moşia denumită „O.M.P., situat în com. Pârlita, fostă Solacolu, satul Manciu, jud. Ilfov şi circa 4,5 ha baltă şi lacul din jurul conacului cu casa ţărănească situat în satul Manciu, com. Pârlita, jud. Ilfov.

Din ultimele două înscrisuri menţionate (aflate la filele 115 şi 116 din dosar) rezultă că numiţii E. A. M., D. C. M. şi A. R. au renunţat la moştenirea defunctului C. Ş.

La data de 10.08.1945, numitul M. Ş. s-a căsătorit cu M. C. (fostă M., fostă J.) – mama reclamantului J. R. – C., rezultat dintr-o căsătorie anterioară a acesteia.

I. M. – unul dintre moştenitorii testamentari, a decedat la data de 12.06.1994, M. Ş. a decedat la data de 26.12.1972, iar M. C. a decedat la data de 25.02.1987 (potrivit certificatelor de deces aflate la dosar).

Din considerentele sentinţei civile nr. 1782/2.02.1998 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 4052/1994, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 3133/A/1998 a Tribunalului Bucureşti, rezultă că M. Ş. a decedat, de pe urma acestuia s-a dezbătut succesiunea, printre moştenitori aflându-se şi soţia supravieţuitoare – M. C. – mama reclamantului, care, la rândul său a decedat, unicul moştenitor al acesteia fiind reclamantul J. R. C.

În urma cererilor formulate în baza Legii 18/1991, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 36 ha şi 5000 mp şi pentru suprafaţa de 9 ha şi 5000 mp – teren arabil extravilan situat pe raza com. Ileana, jud. Călăraşi, de pe urma mamei sale M. C., eliberându-se pe numele său Titlurile de proprietate nr. 88303/31.10.2000 şi nr. 88304/31.10.2000 de către C. J. C.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin cererea înregistrată la Primăria com. Săruleşti sub nr. 19/19.08.2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4 ha teren arabil, iar prin cererea înregistrată sub nr. 20/19.08.2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4,5 ha baltă, în calitate de unic moştenitor al mamei sale M. C., care l-a moştenit pe soţul ei M.Ş.

Soluţionând cererea, pârâta C. L. S. a propus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4,45 ha teren arabil, iar prin Hotărârea nr. 182/27.02.2007 s-a respins cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4,50 ha baltă, ca nefondată, pentru ca, ulterior, în urma reanalizării actelor, să propună reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4,5 ha baltă şi înscrierea acestuia în Anexa 24 b întocmită conform HG nr. 890/2005, propunere înaintată spre validare C. J.C., potrivit adresei nr. 2215/28.02.2008.

Prin Hotrârea nr. 438/14.05.2010 C. J. C. a respins contestaţia reclamantului ca neîntemeiată.

În termen legal reclamantul a formulat plângere împotriva acesteia din urmă.

Într-adevăr, terenul a fost solicitat de reclamant în calitate de unic moştenitor al mamei sale M. C., care, la rândul său, l-a moştenit pe soţul să M. Ş.

În motivele reţinute de Comisia Judeţeană în hot de respingere s-a precizat că averea def. Ş. C. a trecut în posesia numiţilor I. M. şi M. Ş., conform Dispoziţiei Tribunalului Ilfov nr. 12595/11.08.1947, însă ulterior acestui act nu se face dovada cine a fost titularul dreptului de proprietate de la care s-a expropriat balta în suprafaţă de 4,5 ha, că reclamantul nu face dovada că este îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,50 ha baltă, deoarece nu face dovada că acest imobil a intrat în patrimoniul autoarei M. C. şi, totodată, de la această autoare s-a reconstituit deja limita maximă admisă de legile fondului funciar şi anume 50 ha..

Suprafaţa totală de tren arabil extravilan reconstituită reclamantului de pe urma autoarei sale însumează 50 ha.

Faptul că reclamatul este unicul moştenitor al mamei sale a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă aflată la filele 88 şi 89 din dosar, iar toată suprafaţa de teren menţionată mai sus i-a fost reconstituită reclamantului de pe urma acestei autoare.

Actul de trimitere în posesie al moştenitorilor I. M. şi M. Ş. este ulterior actului de partaj voluntar, şi în cel dintâi este menţionată toată averea defunctului C. Ş., potrivit inventarului vizat de judecător la data de 24.10.1945.

Cât priveşte dovada titularului dreptului de proprietate de la care s-a expropriat balta, având în vedere jurnalul de trimitere în posesie, titularii nu pot fi alţii decât I. M. şi Ş. M.

Trebuie făcute unele precizări în ce priveşte aplicarea legilor reformei agrare în cele două etape – la speţa de faţă.

Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare a intrat în vigoare la data de 23 martie 1945. Astfel, art. 3 lit. „h” din Legea nr. 187/1945 se referă la bunurile care trec asupra statului, respectiv: „Prisosul terenurilor agricole constituind proprietăţi ale persoanelor fizice care depăşesc suprafaţa de 50 ha, şi anume: pământul arabil, livezile, fâneţele, bălţile şi iazurile artificiale, fie că servesc sau nu pentru pescuit, mlaştinile şi terenurile inundabile.”, de unde rezultă că proprietarului îi rămâneau doar 50 de ha.

Ulterior, s-a adoptat Decretul nr. 83/1949 prin care au fost completate dispoziţiile Legii nr. 187/1945, art. 2 stabilind că „Trec în proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor: a) Exploatările agricole moşiereşti care au făcut obiectul exproprierii, potrivit legii Nr. 187 din 1945 şi fermele model, constituite prin efectul aceleiaşi legi, cu întreg inventarul viu, mort şi clădiri, aparţinând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află”, fiind deci confiscate şi cele 50 ha lăsate iniţial.

Cu certitudine aceste dispoziţii au fost aplicate şi în cazul moştenitorilor defunctului Ş. C., aspect confirmat de întâmpinarea formulată de M. Ş. la decizia nr. 131/1945 a Comisiei de Plasă Pârlita referitoare la aplicarea legii şi regulamentului reformei agrare (filele 121 – 123 din dosar).

Din dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia rezultă că „ fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”, alin. 3 al aceluiaşi articol dând în competenţa instanţelor judecătoreşti stabilirea valabilităţii titlului, în speţă dispoziţiile Legii nr. 187/1945.

Astfel, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 187/1945 prevăd că „Toate bunurile agricole arătate în art. 3 şi 6 trec imediat, fără nici o despăgubire, pe deplin, în proprietatea Statului, pentru scopurile arătate la art. 2”.

Mai mult decât atât, prin Legea nr. 177/1947 pentru interpretarea dispoziţiilor legale privitoare la înfăptuirea reformei agrare s-a prevăzut că „Lucrările pentru înfăptuirea reformei agrare săvârşite de organele prevăzute prin Legea Nr. 187 din 23 Martie 1945, regulamentul ei şi deciziunile completatoare ale Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, sunt acte de guvernământ şi nu pot fi atacate în justiţie pe nici o cale.”

De menţionat că, la momentul adoptării Legii nr. 187/1945 era în vigoare Constituţia din 1938, dispoziţiile art. 16 al 1 şi 2 prevăzând că „proprietatea de orice natură, precum şi creanţele atât asupra particularilor cât şi asupra Statului, sunt inviolabile şi garantate ca atare.” şi că „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, după normele prevăzute în legi.”

De asemenea, alin. 4 al aceluiaşi articol prevede că „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie conform legilor. Prin cauză de utilitate publică nu se poate înţelege decât aceea care este de natură a folosi în acelaşi timp tuturor şi fiecăruia în mod actual ori eventual.”

La data adoptării Decretului 83/1949 era în vigoare Constituţia din 1948, dispoziţiile art. 8 al. 1 prevăzând că „Proprietatea particulară şi dreptul de moştenire sunt recunoscute şi garantate prin lege.” De asemenea, art. 10 prevede ca „Pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi şi cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiţie.”

În speţă, pentru exproprierea averii def. Ş. M. nu s-a primit nicio despăgubire, fiind încălcate prevederile art. 16 al. 4 din Constituţia din 1938 şi ale art. 10 din Constituţia din 1948. Faţă de această situaţie instanţa constată că preluarea averii acestui defunct de către stat s-a făcut abuziv.

În sens contrar, am fi în contradicţie cu disp. art. 1 din Protocolul nr.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Este adevărat că cele două exproprieri din anul 1945 şi respectiv 1949 s-au făcut înainte de 20.06.1994, data intrării în vigoare a Convenţiei pentru România (cauza Costandache împotriva României), dar tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că lipsirea de proprietate este un act continuu sau cu consecinţe continue, în cazul în care lipsirea iniţială de proprietate s-a făcut în temeiul unui act ilegal (Vasilescu împotriva României şi Papamichalopoulos împotriva Greciei).

În speţa de faţă, având în vedere că instanţa a stabilit că exproprierea s-a făcut abuziv, cu încălcarea Constituţiei în vigoare la acel moment, rezultă că lipsirea de proprietate a avut caracter continuu, autorul fiind lipsit de posesia şi dreptul de dispoziţie asupra terenului, ceea ce constituie un bun în înţelesul Convenţiei.

Astfel, instanţa apreciază că prin existenţa actelor de proprietate s-a creat în beneficiul reclamantului „speranţa legitimă” de se vedea în posesia acestui teren – baltă şi de a obţine titlu administrativ de proprietate, condiţii în care creanţa lui este suficient stabilită pentru a constitui o „valoare patrimonială” care implică aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul 1 nr. 1 din Convenţie, întrucât noţiunea de „bunuri” poate cuprinde atât „bunuri actuale”, cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţe, în virtutea cărora reclamanţii pot pretinde că au cel puţin o „speranţă legitimă” de a obţine folosirea efectivă a unui drept de proprietate (Kopecky împotriva Slovaciei)

Potrivit dispoziţiilor art. 11 al 2 din Constituţie, „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”, astfel că, după ratificarea prin Legea nr. 30/18.05.1994, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept şi a dobândit aplicabilitate directă.

În privinţa dreptului statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosinţei bunurilor, prev. în alin. 2 al art. nr. 1 din Protocolul nr. 1, se apreciază că lipsirea totală de despăgubiri a autorilor reclamanţilor creează o sarcină disproporţionată între cerinţele de interes general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor individuale ale reclamanţilor.

În privinţa prevederilor art. 13 din CEDO, care impun ca orice persoană care se consideră lezată printr-o măsură pretins contrară convenţiei să dispună de un recurs în faţa instanţei naţionale, de menţionat este faptul că responsabilitatea primară în implementarea şi aplicarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie revine autorităţilor naţionale.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 13 şi 35 din Convenţie se desprinde principiul subsidiarităţii în ce priveşte sesizarea Curţii, revenind mai întâi instanţelor naţionale să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe care Convenţia le reglementează.

În ceea ce priveşte suprafaţa de teren ce se impune a fi reconstituită de pe urma autoarei reclamantului, trebuie făcute anumite precizări.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că I. M. şi M. Ş. au fost puşi în posesie asupra averii defunctului C. Ş., revenindu-le câte o cotă de 1/2 asupra acestei averi. Prin actul de partaj voluntar cei doi moştenitori şi-au împărţit doar o parte din averea defunctului, dar acest act este anterior dispoziţiei de trimitere în posesie pronunţată de Tribunalul Ilfov la data de 11.08.1947 şi acest din urmă act face referire la întreaga averea a defunctului, astfel cum apare aceasta în inventarul întocmit de judecător. Deci, din suprafaţa totală de 4,5 ha baltă, moştenitorului M. Ş. ar trebui să-i revină suprafaţa de 2,25 ha, iar lui I. M. suprafaţa de 2,25 ha.

În cererea prin care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 4,5 ha baltă aflată la fila 67 din dosar, acesta a invocat faptul că I. M. a renunţat a face contestaţie sau alt demers pentru a-şi realiza drepturile şi folosi bunurile, iar după decesul acestuia întreaga avere rămasă de la Ş. C., conform art. 695 – 697 Cod civil, îi revine mamei sale M. C., dar aceste aspecte nu pot fi reţinute.

Este adevărat că în cuprinsul testamentului lăsat de Ş. C. s-a precizat că: „…în caz de predeces sau când din orice altă cauză, legatul vreunuia din aceştia ar deveni caduc, prin renunţare sau altfel, partea sau părţile respective va reveni celorlalţi nuzi proprietari şi în lipsa acestora va reveni uzufructuarei – doamna E. A. M.”

Codul civil prevede 5 cazuri în care poate interveni caducitatea legatului (art. 924 – 928 Cod civil), respectiv: predecesul legatarului; incapacitatea legatarului de a primi legatul; neîndeplinirea condiţiei suspensive; refuzul legatarului de a primi legatul; pieirea în întregime a bunului care alcătuieşte legatul.

În speţă, nu există niciunul din cazurile menţionate mai sus. Atâta vreme cât cei doi moştenitori au fost puşi în posesie asupra averii prin dispoziţia Tribunalului Ilfov din 11 august 1947, nu se poate vorbi de caducitatea legatului. Faptul că I. M. (decedat în anul 1994) nu a formulat cerere după intrarea în vigoare a Legii 18/1991 nu înseamnă că a renunţat la moştenirea defunctului C. Ş. De asemenea, nu se mai poate pune problema acceptării moştenirii atâta vreme cât există punerea în posesie din 1947, cei doi devenind coproprietari, având cote de câte 1/2, averea intrând în patrimoniul acestora, I. M. fiind văr cu Ş. M.

I. M. a decedat în anul 1994, dar nu rezultă că Ş. M. este moştenitorul lui I. M., pentru a se ajunge la concluzia că soţia lui Ş. M. (mama reclamantului) a moştenit toată această avere, astfel că reclamantul nu are nicio legătură de rudenie cu I. M.

Prin urmare, faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa apreciază că reclamantul este îndreptăţit a i se reconstitui doar suprafaţa de 2,25 ha baltă, respectiv jumătate din cele 4,5 ha.

În ceea priveşte suprafaţa de teren reconstituită, este adevărat că atât dispoziţiile art. 9 al. 1 din Legea 18/1991, cât şi ale art. 3 al. 2 din Legea nr. 1/2000 stabilesc limita de teren ce poate fi reconstituită – de doar 50 ha. Din analiza textelor de lege menţionate mai sus rezultă că acestea fac referire doar la terenurile arabile, nu şi la cele cu baltă, terenuri pentru care Legea 1/2000 prevede dispoziţii exprese, cum sunt cele de la art. 4 al. 1 şi al. 11.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar considera că articolele menţionate mai sus s-ar aplica şi în cazul terenurilor cu destinaţia baltă, instanţa, tot în lumina dispoziţiilor CEDO invocate mai sus, apreciază că se impune reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren dovedită ca fiind expropriată. Această soluţie se impune în virtutea caracterului total discriminatoriu al acestor articole comparabil cu prevederile art. 3 al. 21 din Legea 1/2000 în ce priveşte retrocedarea terenurilor cu păşuni şi fâneţe (cu o limită până la 100 ha), dar şi cu prevederile Legii nr. 10/2001 care nu prevăd limite în ce priveşte retrocedarea imobilelor.

Dispoziţiile art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 definesc noţiunea de „discriminare” astfel „ … prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”

De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol „Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.”

Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere prevederile art. 7 din D.U.D.O conform cărora: „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.”, dar şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, potrivit cărora „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte.”, prioritate având reglementările internaţionale în eventualitatea unui conflict.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, prevederile art. 9 din Legea 18 şi 3 al. 2 din Legea 1/2001 îi dezavantajează pe foştii proprietari care au deţinut suprafeţe mai mari de 50 ha, cu atât mai mult cu cât pentru diferenţa de teren de peste 50 de ha legea nu prevede nicio despăgubire, nicio măsură reparatorie, creându-se un regim discriminatoriu chiar cu dispoziţiile Legii 1/2000 în ce priveşte terenul cu păşuni şi fâneţe (art. 3 al. 21) şi cu ale Legii 10/2001.

Nereconstituirea întregii suprafeţe de teren confiscate ar duce încă o dată la o atingere a dreptului de proprietate, prima adusă prin confiscările abuzive din 1945 şi 1949, iar a doua prin faptul că li se limitează suprafaţa retrocedată, deşi au dovedit suprafaţa deţinută.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că reclamantul a depus acte doveditoare pentru o parte din suprafaţa de teren solicitată.

Faţă de aceste considerente, având în vedere dovedirea numai în parte a suprafeţei solicitate, dar şi prevederile art. 51 şi urm. din Legea 18/1991- modificată, instanţa apreciază întemeiată numai în parte plângerea reclamantului, urmând a o admite ca atare.

Urmează a anula Hotărârea nr. 438/14.05.2010 emisă de pârâta C. J. C.

Urmează a obliga pârâta C. J. C. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2,25 ha – baltă pe raza comunei Săruleşti, jud. Călăraşi, în favoarea reclamantului J. R. – C., de pe urma autoarei M. C. (soţia def. M. Ş.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎM NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea formulată de reclamantul J. R. – C., împotriva Hotărârii nr. 438/14.05.2010 emisă de pârâta C. J. C. pentru aplicarea Legii 18/1991 şi şi în contradictoriu cu pârâta C. L. S. – pentru aplicarea Legii 18/1991.

Anulează Hotărârea nr. 438/14.05.2010 emisă de pârâta C. J. C.

Obligă pârâta C. J. C. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2,25 ha – baltă pe raza comunei Săruleşti, jud. Călăraşi, în favoarea reclamantului J. R. – C., de pe urma autoarei M. C. (soţia def. M. Ş.).

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11.08.2010.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro