404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Graţiere

Graţiere. Dacă, potrivit art. 3 din Legea nr. 543/2002, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare a fost înlăturată şi în curs de 3 ani inculpatul săvârşeşte o altă infracţiune, nu există temei legal pentru revocarea graţierii.

Graţiere. Dacă, până la data când graţierea şi-a produs efectele, pedeapsa graţiată a fost executată parţial în caz de revocare a graţierii se execută separat de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune doar restul rămas neexecutat ca urmare a graţierii ( art. 7 Legea nr. 543/2002).

( Decizia penală nr. 1/A/M+FAM/12.01.2005 – Dosar fond 826/P/2004)

Prin sentinţa penală nr. 536/12.11.2004 a Tribunalului Galaţi, inculpatul C. S. a fost condamnat la 3 (trei) pedepse a câte 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea a 3 (trei) infracţiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 şi 109 Cod penal – fapte săvârşite în perioada 01.03-18.03.2004.

În temeiul art. 36 alin. 1 în referire la art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele 3 (trei) pedepse de câte 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare , aplicată prin sentinţa penală nr. 18 /16.01.2004 a Tribunalului Galaţi si s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 43/2002 s-a revocat graţierea integrală şi condiţionată a pedepselor de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare şi 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1635/20.05.2003 a Judecătoriei Galaţi şi pentru măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3315 din 16.12.2002 a Judecătoriei galaţi.

Potrivit art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 1 un) an şi 8 (opt) luni închisoare, pedeapsa de 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare şi măsura educativă a internării într-un centru de reeducare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1(un) an şi 8 (opt) luni închisoare, sporită la 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus ca pedeapsa rezultantă de 1(un) an şi 10 (zece) luni închisoare să fie executată separat de pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o pe motive de netemeinicie.

S-a invocat că faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit faptele, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, şi de circumstanţele personale ale inculpatului care are doar 7 clase, nu are ocupaţie, provine dintr-o familie dezorganizată, are antecedente penale şi în prezent este cercetat pentru săvârşirea altei infracţiuni de acelaşi gen, pedepsele de câte 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare sunt modice şi nu sunt de natură să ducă la realizarea scopului procesului penal şi reeducarea inculpatului.

De asemenea, s-a invocat că există contradicţie între minuta şi dispozitivul hotărârii.

Astfel, în ceea ce priveşte încadrarea juridică la cea de-a treia infracţiune în minută s-a menţionat „art. 211 alin. 1 şi 2 lit. c” pe când în dispozitiv s-a menţionat doar „art. 211 alin. 1 şi 2”.

În ceea ce priveşte deducerea perioadei executate în minută se menţionează că se deduce durata reţinerii de 24 ore aferentă datei de 06.06.2002, durata executată cu începere de la data de 27.09.2002 până la 20.08.2003 şi durata arestării preventive cu începere de la 18.03.2004 la zi, iar în dispozitivul hotărârii se menţionează doar că se deduce doar reţinerea de 24 de ore din 06.06.2002 şi perioada 27.09.2002.

Prin decizia penală nr. 1/A/M+FAM/12.01.2006 a Curţii de Apel Galaţi apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost admis.

În rejudecare, s-a constatat că potrivit art. 3 din Legea nr. 543/2002 măsura educativă a libertăţii supravegheate, aplicată prin sentinţa penală nr. 3315/11.12.2002 a Judecătoriei Galaţi a fost înlăturată.

Au fost majorate pedepsele aplicate pentru cele trei infracţiuni deduse judecăţii de la câte 2 ani şi 6 luni închisoare la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, iar ca efect al contopirii acestor pedepse s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus ca doar restul de 340 zile închisoare, rămas neexecutat ca efect al graţierii, să fie executat separat de pedeapsa de 5 ani închisoare.

Etichete:

Apel. Reţinerea greşită a stării de recidivă. Omisiunea instanţei de fond de aplicare a prevederilor Legii 543/2002.

Tip: Decizie
Nr./Dată: 42 (03.04.2008)
Autor: Tribunalul Tulcea
Domenii asociate: furt

Referitor la apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi inculpaţii D.M., C.M. şi C.S. împotriva sentinţei penale nr. 1203 din 26 octombrie 2007 a Judecătoriei Tulcea, tribunalul reţine următoarele :

Prin rechizitoriul nr. 335/P/2004 din 3 martie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mişcare a acţiuni penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor D.M., C.M. şi A.M. pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzută de art.208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e şi g Cod penal precum şi inculpatul C.S. pentru instigare la comiterea infracţiunii de mai sus.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare că în noaptea de 8/9 iunie 2002, la instigarea inculpatului C.S., ceilalţi 3 inculpaţi au sustras împreună dintr-un loc public 68 ovine din zona localităţii R., animale care aparţineau părţii vătămate B.V..

În cursul urmăririi penale, acesta din urmă s-a constituit parte civilă cu suma de 5.250 lei.

Prin sentinţa penală nr. 1203 din 26 oct 2007 Judecătoria Tulcea, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor reţinute in sarcina tuturor inculpaţilor in sensul înlăturării agravantei prevăzute de art. 209 alin.1 lit. e din Codul penal.

Totodată a fost schimbată încadrarea juridica în privinţa faptei inculpatului A.M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în art. 26-208 alin. 1- 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art .37 lit. a Cod penal.

A fost schimbată încadrarea juridica în privinţa faptei inculpatului C.M. din art. 208 alin. 1 – 209 alin .1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal in art. 208 alin.1 – 209 alin. 1,lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b din cod penal.

In temeiul art. 25- 208 alin. 1-209 alin.1,lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul C.S. la o pedeapsa de 1an închisoare.

Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b din Codul penal.

In temeiul art. 208 alin.1-209 alin.1,lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal a fost condamnat inculpatul C.M. la o pedeapsa de 5 ani închisoare şi i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b din Codul penal.

In temeiul art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

In baza art. 83 c.p., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 1an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1012/2002 a Judecătoriei Tulcea şi s-a dispus adiţionarea acesteia la pedeapsa stabilita prin hotărâre, inculpatul urmând să execute in final o pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, lit. a şi b din codul penal.

In temeiul art. 26 – 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal a fost condamnat inculpatul A.M. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

In baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 1an închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 1012/2002 a Judecătoriei Tulcea şi a dispus adiţionarea acesteia la pedeapsa stabilită prin hotărâre, inculpatul urmând să execute in final o pedeapsa de 4 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, lit. a şi b din Codul penal.

Judecătoria Tulcea a respins acţiunea civilă ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în luna mai 2002 inculpaţii C.S. şi C.D. şi-au adus ovinele proprietate personală, circa 600 capete, pe raza localităţii R. Cam în aceeaşi perioadă şi partea vătămată B.V. şi-a adus în aceeaşi zonă, dar la distanţa de circa 1,5 – 2 km, ovinele proprietate personală, în număr de 1200 animale.

În raport de suprafaţa destinată păşunatului şi numărul ovinelor existente în aceeaşi zonă, între fraţii C.S. şi partea vătămată B.V. s-a ivit o stare conflictuală, apreciindu-se că nu era suficient spaţiu pentru păşunat, fraţii C. cerându-i părţii vătămate să părăsească zona. B.V. a arătat că nu va pleca cu turma de oi în acea zonă întrucât acesta achitase deja sume de bani cu titlu de taxă de păşunat Primăriei comunei M., dar şi proprietarul terenului, numitul A.V.

A mai reţinut prima instanţă că, lovindu-se de refuzul părţii vătămate, starea conflictuală a escaladat, iar în cursul zilei de 8 iunie 2002, numitul C.S. le-a cerut să sustragă o parte din ovinele părţii vătămate B.V. şi să le transporte la locuinţa sa din sat L., comuna M.K. , promiţându-le celor 3 sume de circa 10 milioane ROL.

A mai constatat prima instanţă că fiind instigaţi şi motivaţi de propunerea lui C.S., C.M., D.M. şi A.M. s-au decis ca în seara de 08.06.2002 să procedeze la sustragerea unui număr cât mai mare de ovine, urmărind ca prin această faptă să-l determine pe B.V. să plece din zona respectivă.

Astfel, în noaptea de 8/9.06.2002,in jurul orelor 2300, cei trei inculpaţi s-au deplasat cu oile proprii până în apropierea unui cârd de ovine ce aparţinea părţii civile (şi ai cărui ciobani dormeau în apropiere). Aici, A.M. a rămas cu oile proprii, in timp ce ceilalţi doi inculpaţi au intrat in cârdul de ovine amintit şi au reuşit să desprindă un număr de capete ce ulterior s-au dovedit a fi 68 de bucăţi. Cu acestea, inculpaţii C.M. şi cu D.M. s-au deplasat către localitatea L., la locuinţa lui C.S.. Pe drum, in jurul orelor 24, in marginea satului R., inculpaţii, însoţiţi de mai mulţi căini de stână, împreună cu oile pe care le mânau intr-un ritm alert ,au fost observaţi de către martorul O.D.. De aici, inculpaţii au condus oile la locuinţa lui C.S., unde au ajuns in jurul orelor 5 dimineaţa. In acest loc, omul de curte al lui C.S., martorul N.I., i-a ajutat să introducă oile intr-un saivan, iar în cursul zilei de 9.06.2002, C.S. s-a interesat la centrul de achiziţie de ovine din localitatea G. despre posibilitatea vinderii animalelor şi de preţul pentru aceasta operaţiune, promiţând aducerea în ziua următoare a unor berbecuţi.

A mai reţinut judecătorul fondului că, în acesta locaţie, oile au rămas până a doua zi dimineaţa, pe 10.06.2002,intr-o zi de luni, când C.S. a încărcat animalele intr-un camion înmatriculat în judeţul Constanta, şi le-a transportat până in localitatea G., la centrul de achiziţii ovine condus de martorul N.A. (cu care inculpatul C.S. vorbise şi cu o zi înainte). Aici, după numărarea şi cântărirea oilor, martorul N.A. a cerut inculpatului acte de identitate in ceea ce-l priveşte şi acte de provenienţă pentru animalele predate. Nedorind să se deconspire, inculpatul C.S. a promis aducerea in cursul aceleaşi zile a actelor de provenienţă pentru animale. Pentru a obţine un bilet de adeverire a proprietăţii oilor, inculpatul C.S. s-a prezentat nu la primăria din localitatea de reşedinţa unde-şi realiza creşterea efectiva a animalelor, ci la Primăria din localitatea B. (unde probabil avea cunoştinţe apropiate). Aici, profitând de identitatea de nume cu o persoana din raza de competenta teritorială a acestei autorităţi locale, a reuşit obţinerea biletului cu nr. 86/10.06.2006 (deşi persoana cu acelaşi nume nu era înregistrată in evidentele specifice cu oi şi, aşa cum a arătat această persoana cu ocazia audierii sale în prezenta cauză, nici nu a solicitat eliberarea vreunui bilet de adeverire a proprietăţii asupra unor oi).

Deşi obţinuse acest document, inculpatul C.S. nu s-a mai deplasat la centrul de achiziţii pentru că între timp aflase că politia din localitatea M. se afla in căutarea oilor dispărute, lucru pe care l-au făcut însă partea civilă şi lucrători de politie. După identificarea animalelor, acestea au fost ridicate de către partea civila şi transportate din nou în locul din care fuseseră luate cu câteva zile în urmă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii D.M., C.M. şi C.S., care au criticat-o pentru nelegalitate, precum şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea.

În motivele de apel, procurorul a arătat că sentinţa Judecătoriei Tulcea este nelegală deoarece, în cazul inculpatului C.M., s-a reţinut în mod greşit doar starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal în condiţiile în care se impunea şi reţinerea prevederilor art. 37 lit. a Cod penal în raport de condamnarea aplicată prin sentinţa penală nr. 1737/1998 a Judecătoriei Galaţi, din a cărei executare inculpatul C.M. a fost eliberat condiţionat la 20 iunie 2001, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutată de 571 zile.

În dezbateri, apărătorii inculpaţilor D.M. şi C.M. au solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepselor aplicate deoarece sancţiunile primei instanţe sunt foarte mari.

Apărătorul inculpatului C.S. a solicitat achitarea acestuia întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei, iar în subsidiar a cerut aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Analizând apelurile, tribunalul apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente :

Astfel, referitor la apelul procurorului, tribunalul constată că se impunea reţinerea la încadrarea juridică dată faptei inculpatului C.M. şi a stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. a Cod penal având în vedere condamnarea aplicată prin sentinţa penală 1737/1998 a Judecătoriei Galaţi, din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 20 iunie 2001, cu un rest neexecutat de 577 zile.

Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 334 Cod pr penală să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.M. din infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal.

Totodată, apelantul C.M. a criticat hotărârea atacată doar cu privire la individualizarea pedepsei pe care a considerat-o prea mare.

Tribunalul constată că raportat la modul concret de comitere a faptei şi urmările acesteia, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este prea severă, motiv pentru care, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, va fi redusă la 4 ani închisoare.

În baza art. 61 al. 1 Cod penal, se va fi menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 577 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. prin sentinţa penală nr. 1737/1998 a Judecătoriei Galaţi.

De asemenea , hotărârea va fi reformată şi sub aspectul aplicării în mod greşit a pedepsei accesorii pentru inculpaţii D.M. şi C.M., fiind interzis în mod greşit dreptul de a alege.

Totodată, aflându-se în acelaşi grup procesual cu inculpaţii apelanţi, vor fi extinse efectele apelului şi faţă de inculpatul A.M., astfel încât în baza art. 71 Cod penal li se va aplica inculpaţilor C.M., D.M. şi A.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, având în vedere jurisprudenţa recentă a C.E.D.O. (cauza Hrist contra Marea Britanie).

Referitor la critica inculpatului D.M. privind individualizarea pedepsei, tribunalul consideră că aceasta nu este fondată, iar pedeapsa de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat revocarea suspendării de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1012/2002 a Judecătoriei Tulcea este corect dozată, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii şi ecoul în comunitate a faptei comise prin sustragerea unui nr. mare de animale.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului C.S., instanţa de apel reţine că potrivit art. 1 din Legea 543/2002 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, pentru infracţiuni comise anterior datei de 4 octombrie 2002.

Potrivit art. 4 din Legea 543 /2002, nu beneficiază de prevederile legii de graţiere cei care li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative, inclusiv pentru infracţiunea de furt de autovehicule, precum şi furtul calificat prevăzut în art. 209 al. 1 lit. a, b d şi g , al. 2 şi 3 Cod penal, în redactarea anterioară a OUG 207/2000, art. 209 al. 1 – 4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 publicată la 25 iulie 2001 şi în art. 209 al. 2 – 4 Cod penal în redactarea de la momentul în vigoare a Legii nr. 543/2002.

Întrucât fapta reţinută în sarcina inculpatului C.S. a fost comisă în noaptea de 8/9 iunie 2002, se costată că infracţiunea prevăzută de art. 25- 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal nu era exceptată de la beneficiul legii de graţiere, la momentul săvârşirii acesteia fiind exceptate doar infracţiunile încadrate în prevederile art. 209 al. 2 – 4 Cod penal.

Faţă de cele expuse, va fi admis apelul declarat de inculpatul C.S. şi în baza art. 1 şi art. 4 al. 2 pct. 12 din Legea 543/2002, se va constata graţiată pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a şi g Cod penal, de instigare la furt calificat.

Referitor la critica inculpatului C.S. că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii tribunalul constată că aceasta este dovedită cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi de la urmărire penală, care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi şi ale părţii civile.

Referitor la inculpaţii C.M., A.M. şi D.M., se observă că aceştia nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 543/2002, deoarece erau recidivişti la momentul săvârşirii infracţiunii.

Nefiind alte motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 1203/ 2007 a Judecătoriei Tulcea.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 al. 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, cu plata onorariilor apărători oficiu.

Etichete: , ,

Graţiere. Revocare. Pluralitate intermediară

Tip: Decizie
Nr./Dată: 101/A/2005 (16.03.2005)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: contravenţii, închisoare contravenţională

Judecător fond: Aioniţoaiei V.

Prin sentinţa penală nr. 1727 din 21 decembrie 2004, Judecătoria Bârlad l-a condamnat pe inc. B.F. la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţ. prev. de art. 208, 209 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea disp. art. 99 şi 41 alin. 2 Cod penal – faptă concurentă cu cea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1028 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă la 30 martie 2004, la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţ. prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.

S-a contopit această pedeapsă în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare.

S-a revocat graţierea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1028/2003 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârşirea infracţ. prev. de art. 208, 209 Cod penal şi s-a cumulat această pedeapsă cu cea de 2 ani şi 10 luni închisoare, inc. urmând să execute în total: 4 ani şi 10 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 101/A din 16 martie 2005, s-a desfiinţat în parte această sentinţă şi, în rejudecare, s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare – pentru care s-a înlăturat graţierea – cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, ambele pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 1028 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Bârlad.

Conform disp. art. 40 Cod penal s-a contopit această pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare.

S-a reţinut că faptele deduse actualei judecăţi au fost comise, în mod repetat, ultimul act la 2 aprilie 2004, deci ulterior datei de 30 martie 2004, când a rămas definitivă sentinţa penală nr. 1028/30 septembrie 2003 a Judecătoriei Bârlad, fiind întrunite cerinţele prev. de art. 40 Cod penal şi nu cele ale concursului de infracţiuni. Greşit s-a efectuat cumulul aritmetic între pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru care s-a revocat graţierea.

Nu erau incidente disp. art. 7 din Legea 543/2002 în condiţiile în care cond. nu a beneficiat efectiv de graţiere întrucât el executa o pedeapsă pentru o faptă concurentă egală cu cea graţiată.

Etichete: , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro