404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Încadrare juridică greşită. Aplicarea legii penale mai favorabile. Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

Prin sentinţa penală nr. 344 din 9.02.2007 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr. 3991/196/2006 s-a dispus, în baza art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, condamnarea inculpatului M.D. la 2 şi 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolica peste limita legală.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 Cod penal, s-a fixat termen de încercare în sarcina inculpatului de 4,6 ani.

În baza art. 83 Cod penal, raportat la art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia cu privire la revocarea suspendării condiţionate şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, iar în baza art. 71 pct. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.

În baza art. 189-191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, inculpatul M. D. are 50 de ani şi se află la primul impact cu legea penala, acesta având în proprietate autoturismul marca ARO cu nr. BR-02-XXP.

În data de 5 mai 2006 a mers cu autoturismul ARO în câmp pentru a duce motorina tractoriştilor săi. Aici a consumat nişte vin, după care s-a urcat la volanul vehiculului pe care-l conducea. Dar în comuna Unirea, inculpatul a fost oprit de organele de politie pentru un control de rutina. Nu a putut prezenta actele la control, motivând că le are la domiciliu. Deoarece emana puternic miros de alcool, i s-a solicitat să fie supus aparatului alcooltest, dar a refuzat. Fiind condus la spital în vederea recoltării de probe biologice, la orele 16,00 i s-a recoltat prima proba biologica, rezultând o alcoolemie de 1,60 g%.

Inculpatul a refuzat recoltarea şi celei de-a doua probe biologice de teamă.

La interogatoriul luat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei ce face obiectul judecăţii de fata. Precizează ca nu a condus autoturismul, acesta fiind oprit la marginea satului.

Susţinerile inculpatului au fost înlăturate ca nesincere, fiind infirmate de restul probatoriului existent la dosar.

Ca nesincere si subiective cauzei au fost înlăturate si depoziţiile martorilor propuşi în apărare de către inculpat care precizează generic ca inculpatul nu a condus sub influenţa băuturilor alcoolice si că l-au văzut pe acesta cu maşina staţionând, depinde la ce moment anume.

Dar audiat fiind martorul ocular D. V., a declarat printre altele ca a văzut când maşina era condusă de către inculpat . Este printre altele si analfabet dar declaraţia i-a fost citită de către organele de politie.

Săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia autorului au fost dovedite şi cu procesul verbal de constatare încheiat de organele în drept ,adresa nr. 1660/2006 a Primăriei Unirea cum ca drumurile pe care a circulat inculpatul sub influenta alcoolului sunt drumuri publice, buletinul de analiza toxicologica –alcoolemie ,procesul verbal de prelevare, buletinul de examinare clinica şi depoziţiile martorilor D. V. si M. C.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.

Se arată în cererea de apel că cercetarea judecătorească a fost incompletă, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut parţial fapta, iar soluţia de condamnare a acestuia este întemeiată doar pe depoziţia unui martor care nu ştie carte (D. V.).

Referitor la martorul asistent M. C., acesta nu a fost audiat la instanţa de fond pentru a confirma împrejurările în care martorul D. V. a dat declaraţie şi despre modul în care i s-a luat această declaraţie, neştiind carte.

Cât priveşte poziţia procesuală a inculpatului reţinută de către instanţă, de nerecunoaştere a faptei, ea este în realitate o poziţie parţial sinceră, pentru ca, la momentul depistării, ce a coincis cu cel al ieşirii inculpatului din curtea martorului N. V., autoturismul era staţionat şi nu în mişcare, cum susţine martorul D. V.

Sub aspectul netemeiniciei, inculpatul – apelant arată că raportat la circumstanţele reale în care s-a comis fapta, pedeapsa aplicată este într-un cuantum ridicat.

Prin decizia penală nr. 17/25.01.2008 a Tribunalului Brăila a fost admis apelul declarat de inculpatul M. D. pedeapsa aplicată acestuia fiind redusă de la 2 ani şi şase luni închisoare la 1 an închisoare. Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:

Analizând sentinţa penală atacată, atât prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în raport de prevederile art. 371 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul este fondat sub aspectul temeiniciei.

În soluţionarea apelului, au fost audiaţi martorii D. V., Ş. M., S. G., P. A., N. V., M. C., din depoziţiile cărora rezultă aceeaşi situaţie de fapt ce a fost reţinută de instanţa de fond.

Referitor la depoziţia martorului D.V., acesta a fost audiat în toate fazele procesuale, declarând ceea ce cunoaşte referitor la fapta inculpatului, iar audierea acestui martor la urmărirea penală s-a făcut în prezenţa martorului P. A. care a arătat că martorul D.V. nu a fost forţat în vreun fel să declare ceea ce s-a consemnat de organele de poliţie.

De altfel, martorul D. V. a fost audiat nemijlocit de instanţa de apel.

Faţă de modul de dozare a pedepsei, tribunalul a apreciat că raportat la circumstanţele reale în care s-a comis fapta, precum şi la persoana inculpatului, acesta neavând antecedente penale, pedeapsa aplicată de instanţa de fond este mare, disproporţională cu gradul de pericol social al infracţiunii.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 382 alin. 2 Cod procedură penală admiţând apelul a desfiinţat în parte sentinţa atacată, iar în rejudecare:

S-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. D. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

S-a menţinut suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

În termen legal împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs inculpatul M. D. fără însă a se prezenta în instanţă şi fără a invoca în scris motivele de recurs, cu cinci zile înaintea judecăţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 38510 al. 2 Cod procedură penală.

Faţă de această împrejurare, analizând recursul declarat de inculpat doar în limita cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, se iau în considerare din oficiu, Curtea de Apel Galaţi a constatat că hotărârile supuse controlului judiciar trebuie reformate doar sub aspectul încadrării juridice date faptei deduse judecăţii, în cauză fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 20 Cod procedură penală.

În acest sens s-a reţinut că de la data săvârşirii faptei (05.05.2006) şi până în prezent actul normativ ce reglementează regimul circulaţiei pe drumurile publice, respectiv OUG nr.195/2002 a fost modificată prin OUG nr. 63/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2007.

În concret conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice a fost schimbat în sensul că nu se mai prevede ca modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii conducerea autovehiculului cu o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat situaţie în care se constată că noul text de lege, care în urma renumerotării a devenit art. 87 alin. 1, este mai favorabil pentru inculpat.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 13 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, Curtea a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii din infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Totodată Curtea a menţinut pedeapsa aplicată de instanţa de apel şi modalitatea de executare întrucât limitele de pedeapsă ale infracţiunii nu au fost modificate iar cauză s-a făcut o transpunere corespunzătoare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.

Etichete:

Încadrare juridică greşită. Lovire. Vătămare corporală gravă. Dinţi din faţă

Prin sentinţa penală nr.524/10 iulie 2007, Judecătoria Bârlad a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 180 alin.2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 182 Cod penal şi l-a condamnat pe inculpatul S.N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal împotriva părţii vătămate B.D.M.

Prin decizia penală nr.337/A din 26 noiembrie 2007 s-a desfiinţat în parte această sentinţă şi, în rejudecare, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă împotriva părţii vătămate B.D.M. din infracţiunea prev. de art. 180 alin.2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 182 alin.2 Cod penal pentru care i s-a aplicat pedeapa de 3 ani închisoare

S-a reţinut că, prin acţiunea violentă a inculpatului – care i-a aplicat părţii vătămate lovituri cu o cărămidă în zona feţei – i-au fost produse acesteia plăgi, echimoze şi excoriaţii la nivelul feţei, iar după vindecare au rămas două cicatrici inestetice definitive. De asemenea, grupul frontal superior a suferit luxaţie de gradul I-II cu multiple fisuri de smalţ la nivelul coroanelor dentare – recuperabili, iar dinţii 4.1, 3.1. au suferit o luxaţie de gradul III-IV ce a impus extracţia lor. În acest context traumatologic se impune concluzia că afectarea a 6 dinţi din faţă – dintre care doi au fost extraşi – şi cauzarea a două cicatrici inestetice definitive se încadrează în noţiunea juridică de „sluţire” în sensul disp. art. 182 alin.2 Cod penal.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro