404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Încadrare juridică. Expertiză medico-legală traumatologică. Vătămare corporală.

Prin sentinţa penală nr. 813 din 15 iunie 2004, Judecătoria Bârlad l-a condamnat pe inc. S.F. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţ. prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal.

Prin decizia penală nr. 1/A din 5 ianuarie 2005, s-a desfiinţat această hotărâre şi s-a schimbat încadrarea juridică în infracţ. prev. de art. 181 Cod penal, dispunându-se încetarea procesului penal prin împăcarea părţilor.

S-a reţinut că, din raportul de expertiză medico-legală traumatologică întocmit în cursul judecăţii în apel rezultă că, în urma traumatismului suferit, partea vătămată nu rămâne cu nici una din consecinţele prevăzute de art. 182 Cod penal.

Judecător fond: Burlibaşa N.

Etichete:

Încadrare juridică. Criterii de diferenţiere între art. 182 şi art. 20 raportat la art. 174 C.pen.

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 66 din 27 mai 2009

Prin sentinţa penală nr. 127/29.02.2008,Tribunalul Iaşi a hotărât, în baza art. 334 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. „i” C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. în art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. „i” C.pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit. „i” C.pen. a condamnat pe inculpatul G.O.-M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65 al. 2 şi art. 66 C.pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen. pe o durată de 3 ani, făcându-se şi aplicarea art. 71, 64 lit. a, b C.pen.

A fost menţinută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea Tribunalului Iaşi.

În baza art. 88 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 03.10.2007 la 19.01.2008.

În baza art. 14, 346 C.pr.pen. şi art. 998, 999 C.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.D. daune materiale în cuantum de 800 lei şi daune morale în cuantum de 3000 lei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Iaşi daune materiale în cuantum de 284 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi cu nr. 1047/P/23.10.2007 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G.O.-M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit. „i” C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen..

În actul de sesizare s-a reţinut că în noaptea de 22/23.09.2007, în timp ce se afla pe drumul comunal din satul M., com. P., judeţul Iaşi, inculpatul G.O.-M. a lovit pe partea vătămată I.D. cu o coadă de lopată în cap.

Această situaţie de fapt a fost dovedită în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, raport de constatare medico-legală nr. 3530/OF/02.10.2007, declaraţiile părţii vătămate I.D., declaraţii ale martorilor, declaraţiile inculpatului G.O.-M.

În cursul judecăţii au fost audiaţi inculpatul G.O.-M., partea vătămată I.D. şi martori.

Inculpatul a recunoscut că în noaptea de 22/23.09.2007 a lovit pe I.D. de două-trei ori cu o coadă de lopată, însă a susţinut că a fost nevoit să procedeze astfel pentru a-l salva pe fratele său, G.S.-P., pe care l-a văzut bătându-se cu I.D. într-un şanţ.

Inculpatul G.O.-M. a susţinut că l-a lovit pe I.D. în spate.

Apărarea inculpatului a fost susţinută de fratele său G.S.-P., precum şi de doi martori, ale căror mărturii nefiind credibile, au fost înlăturate din cauză. Declaraţiile părţii vătămate I.D. şi ale martorului M.M., raportul de constatare medico-legală nr. 3530/02.10.2007 al I.M.L. Iaşi au dovedit împrejurarea că inculpatul a lovit pe I.D. în timp ce acesta era cu faţa spre el. Potrivit acestui mijloc ştiinţific de probă, partea vătămată I.D. a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură cominutivă contuzie şi hematom extradural în partea fronto-temporo-parietală stângă a capului.

Aşadar, concluziile raportului de constatare medico-legală nu confirmă apărarea prin care inculpatul a urmărit să diminueze răspunderea sa penală prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, ci relevă fără nici un dubiu că inculpatul a lovit pe partea vătămată în partea din faţă a capului, ceea ce exclude varianta potrivit căreia, în momentul în care a fost lovită, partea vătămată se afla deasupra fratelui inculpatului pe care îl lovea.

Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate I.D. cu raportul de constatare medico-legală nr. 3530/OF/02.10.2007 şi declaraţiile martorilor, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 22/23.09.2007, inculpatul G.O.-M., împreună cu alţi tineri din sat, s-au deplasat la discoteca din satul M., comuna P., judeţul Iaşi, cu o căruţă condusă de G.S.-P., în care se afla o coadă de lopată, ce aparţinea inculpatului.

La aceeaşi discotecă s-a aflat şi partea vătămată I.D., împreună cu un frate şi o soră a acestuia.

În jurul orelor 03,00 I.D., însoţit de unii martori, a plecat de la discotecă, pentru a ajunge la domiciliul lui unuia dintre martori.

În aproprierea locuinţei acestuia din urmă au fost ajunşi de alţi doi tineri.

Aceştia au trecut pe lângă autoturismul marca „D.” aparţinând martorului A.G.-C., care încerca să închidă portiera din spate, moment în care au fost ajunşi din urmă de o căruţă în care se aflau inculpatul G.O.-M. şi martorii G.S.-P., G.M., C.M., C.Mr.

Unul dintre tinerii din grupul în care se afla partea vătămată a strigat cuvântul „cârnaţ”(porecla numitului G.M.), fapt ce l-a determinat pe G.S.-P., care conducea căruţa, să oprească şi să întrebe: „cine a spus –„cârnaţ” ?”.

Martora M.A.a făcut doi paşi către căruţă afirmând că ea este aceea care a spus cuvântul „cârnaţ”, fapt care l-a enervat pe G.S.-P., care a sărit din căruţă, a mers la martoră şi a lovit-o cu palma şi cu piciorul.

Imediat din căruţă au coborât inculpatul G.O.-M. şi G.M., după care între cele două grupuri a început o altercaţie.

Inculpatul G.O.-M. a mers la căruţă, a luat coada de lopată şi ţinând-o cu ambele mâini a lovit cu putere peste cap pe partea vătămată I.D., care imediat s-a prăbuşit la pământ.

După agresiune, inculpatul a plecat la căruţă şi a aruncat către grupul în care se afla partea vătămată, acea coadă de lopată care a căzut în curtea martorei H.P., unde a fost găsită şi ulterior a fost predată organelor de cercetare penală.

I.D. a fost dus în locuinţa martorei H.P. şi-a revenit puţin după un timp, însă starea acestuia s-a agravat şi a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul nr. 3 Iaşi, unde a stat internat în perioada 24.09. – 01.10.2007.

Fapta inculpatului G.O.-M. care, în noaptea de 22/23.09.2007, aflându-se pe drumul comunal din satul M., comuna P., judeţul Iaşi a lovit în cap pe partea vătămată I.D. cu o bâtă din lemn, provocându-i astfel un traumatism cranio-facial cu fractură cominutivă fronto-temporo-parietală stângă, contuzie dilacerare fronto-parietală stângă şi hematom extradural fronto – parietal stâng, leziuni ce au necesitat 50 – 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au fost de natură să îi pună viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – 175 alin. 1 lit.”i” C.pen.

Aplicând părţii vătămate, într-o regiune anatomică vitală cum este cea a capului, o puternică lovitură cu o bâtă de lemn, obiect apt de a produce moartea, provocându-i un traumatism cranio-facial ce a fost de natură să îi pună viaţa în pericol, inculpatul a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acţiunii sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale. Aşa fiind, tribunalul nu a dat curs cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 – 175 al. 1 lit. „i” C.pen. în art. 181 al. 1 C.pen. sau art. 182 al. 2 C.pen..

Cu prilejul individualizării judiciare a pedepsei au fost avute în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, gradul ridicat de pericol social, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, reţinându-se sub acest aspect conduita procesuală parţial sinceră a inculpatului, dar şi antecedentele sale penale, care însă nu au determinat reţinerea stării de recidivă mare postexecutorie.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului G.O.-M. a rezultat că sentinţele penale nr. 2213/08.05.2003 şi nr. 393/25.01.2005 ale Judecătoriei Iaşi privesc infracţiuni săvârşite de inculpat în timpul minorităţii, care potrivit art. 38 alin. 1 lit. „a” C.pen., nu atrag starea de recidivă. Infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită după împlinirea duratei pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 393/25.01.2005 a Judecătoriei Iaşi. Nu este incidentă în cauză nici pluralitatea intermediară de infracţiuni prevăzute de art. 40 C.pen.

Prin urmare, au fost înlăturate dispoziţiile art. 37 lit. „b” C.pen.

Faţă de ansamblul criteriilor de mai sus, tribunalul a considerat că formarea unei noi atitudini a inculpatului faţă de valorile sociale ocrotite de norma penală se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu executare în regim de detenţie.

Considerând că urmare a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, acesta este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. „a şi b” C.pen., atât pe perioada executării pedepsei, cât şi pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, tribunalul i-a interzis inculpatului exercitarea acestor drepturi.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că partea vătămată I.D. s-a constituit parte civilă cu 30.000 lei (RON) daune materiale şi 70.000 lei (RON) daune morale. Ulterior, la ultimul termen de judecată, I.D. a precizat că a cheltuit aproximativ 7 – 8 milioane lei vechi cu tratamentul medical necesar însănătoşirii sale, după ce a fost lovit de inculpat, însă nu poate dovedi aceste cheltuieli nici cu înscrisuri şi nici cu martori.

Faţă de împrejurarea că inculpatul a achiesat parţial la daunele materiale solicitate de partea civilă I.D., chiar dacă existenţa şi cuantumul acestora nu a fost dovedit, tribunalul, în conformitate cu principiul disponibilităţii acţiunii civile, l-a obligat pe inculpat să plătească acestei părţi civile suma de 800 lei (RON) cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte repararea prejudiciului moral provocat părţii civile I.D. prin fapta culpabilă a inculpatului G.O.-M., tribunalul a considerat că natura şi gravitatea leziunilor suferite de partea civilă, internarea acesteia în spital, conştiinţa de a fi bolnav, suferinţa de a fi privat de o viaţă normală corespunzătoare vârstei implică o suferinţă psihică ce presupune o compensaţie sub forma unor daune morale.

Aşa fiind obligarea inculpatului la plata unor daune morale în cuantum de 3.000 lei (RON) către partea civilă I.D. corespunde cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri în sensul art. 14, 346 C.pr.pen. şi art. 998, 999 Cod civil.

În termenul prevăzut de art. 363 alin. 1 C.pr.pen., hotărârea a fost apelată de inculpatul G.O.-M. şi criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Motivând oral apelul, apărătorul inculpatului a susţinut că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, întrucât „inculpatul nu a avut intenţia de a lovi victima”. S-a solicitat redozarea pedepsei în raport de noua încadrare juridică a faptei.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 C.pr.pen., a constatat următoarele:

Instanţa de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat, potrivit art. 63 C.pr.pen.

Coroborând declaraţiile părţii vătămate I.D., raportul de constatare medico-legală nr. 3530/OF/02.10.2007, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului de pe tot parcursul procesului penal, rezultă cu certitudine că, în noaptea de 22/23.09.2007, aflându-se pe drumul comunal din satul M., comuna P., judeţul Iaşi, inculpatul a lovit în cap pe partea vătămată I.D. cu o bâtă de lemn, producându-i leziunile descrise în actul medico-legal sus-menţionat, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale şi care au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie.

În mod legal instanţa de fond a reţinut ca fiind corectă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, argumentându-se că, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei consacrate în materie, având în vedere regiunea anatomică vizată, obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii, fapta comisă întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi nu vătămare corporală gravă, aşa cum s-a solicitat şi pe parcursul judecăţii la prima instanţă.

Este evident că, aplicând victimei o lovitură puternică la cap cu o bâtă de lemn de dimensiuni apreciabile, lovitură ce i-a provocat acesteia un traumatism cranio-facial cu fractură cominutivă fronto-temporo parietală stg., contuzie cu dilacerare fronto-parietală stg., hematom extradural fronto-parietal stg. ce a necesitat evacuare prin violet osteoplastic frontal stg., excoriaţii frontal stg. şi mentonier, inculpatul a urmărit să o ucidă.

Expertiza medico-legală a concluzionat că leziunile cauzate victimei au fost de natură să pună în primejdie viaţa acesteia.

Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen., ţinând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât şi de cele care o atenuează.

Limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului sunt de la 15 la 25 de ani, înjumătăţite, fiind incidente dispoziţiile art. 21 alin. 2 C.pen..

Instanţa de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul de incriminare, aşa încât nici această critică adusă hotărârii nu este întemeiată.

Constatând că nu sunt motive de desfiinţare a hotărârii apelate, potrivit art. 379 pct. 1 lit. „b” C.pr.pen., curtea a respins ca nefondat apelul inculpatului şi a menţinut sentinţa tribunalului.

Etichete:

Sesizarea instantei cu fapte materiale pentru care se pronuntase aneterior o sentinta definitiva de condamnare. Autoritate de lucru judecat. Irelevanta incadrarii juridice

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3953 (19.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  încetarea procesului penal

Prin sentinta penala nr.3953/19.12.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta, in baza art.11 pct.2 lit.b si art.10 lit.j CPP, a încetat procesul penal pornit împotriva LSM pentru savârsirea infractiunii prev. de art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca fapta inculpatului LSM care în perioada februarie-aprilie 2004 a executat pe raza comunei Hadâmbu mai multe instalatii electrice prin racordare la reteaua nationala de energie electrica fara a poseda autorizatia ceruta de lege si atestatul pentru certificarea cunostintelor tehnice în domeniul energetic întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007 .
Desi fapta inculpatului, astfel cum a fost aceasta retinuta prin actul de sesizare a instantei, constituie infractiune instanta nu a dispus condamnarea inculpatului pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta penala nr.1611 din 31.05.2007 a Judecatoriei Iasi, modificata prin decizia penala nr.581 din 11.12.2007 a Tribunalului Iasi, mentinuta si ramasa definitiva prin decizia penala nr. 214 din 15.04.2008 a Curtii de Apel Iasi s-a dispus condamnarea inculpatului LSM pentru savârsirea infractiunii de „exercitare fara drept a unei profesii”, prev. si ped. de art.281 Cod Penal, retinându-se ca inculpatul în perioada februarie-aprilie 2004 a executat lucrari de racordare la reteaua nationala de energie electrica a unui numar de sase parti vatamate în conditiile în care nu poseda autorizatia ceruta de lege.
Având în vedere dispozitiile art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 potrivit carora „executarea sau folosirea de instalatii clandestine în scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani” instanta constata ca inculpatul, pentru fapta retinuta în sarcina sa in prezenta cauza, a fost condamnat definitiv prin sentinta penala sus-citata.
Instanta a constatat ca în cauza exista autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite cele doua elemente identice între cauza judecata si cauza ce urmeaza a fi solutionata, identitatea de persoane si identitatea de obiect, desi faptele retinute în sarcina inculpatului au primit încadrari juridice diferite (art.281 Cod penal, respectiv art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007).
Existenta autoritatii de lucru judecat fiind o cauza care împiedica exercitarea actiunii penale, instanta, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) si art. 10 lit. j) Cod procedura penala a incetat procesul penal pornit împotriva inculpatului LSM, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal .

Etichete: , , , ,

Pedepse principale. Individualizare. Criterii

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3065 (15.10.2008)
Autor: Secţia Penală
Domenii asociate:  Infracţiuni, circumstanţe şi stări atenuante şi agravante, individualizare

Prin sentinta penala nr.3065/15.10.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a condamnat inculpatii BM si CF la cate 3 ani inchisoare pentru savarsire infractiunii de „furt calificat”.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, in cadrul individualizarii pedepsei, instanta a retinut ca faptele inculpatilor prezinta un grad ridicat de pericol social, fiind savârsita în circumstante ce le califica, respectiv de catre doua persoane împreuna, profitând de lasarea întunericului, prin escaladare. Pericolul social al faptelor, nu este diminuat de valoarea relativ redusa a prejudiciului, în conditiile în care inculpatii au manifestat dispret fata de relatiile sociale referitoare la proprietate, relatii ocrotite de legea penala si încalcate prin savârsirea faptelor.
În ceea ce priveste persoanele inculpatilor, acestia sunt cunoscuti cu antecedente penale, faptele pentru care sunt judecati în prezenta cauza fiind comise în stare de recidiva post condamnatorie si post executorie, prevazuta de art.37 lit.a si b Cod penal, având în vedere faptul ca infractiunea pentru care inculpatul BM este judecat în prezenta cauza a fost comisa mai înainte de executarea în întregime a pedepsei de 5 ani închisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.2390/23.04.2002 a Judecatoriei Iasi, mentinuta prin decizia penala nr.614/27.05.2002 a Tribunalului Iasi, mentinuta si ramasa definitiva prin decizia penala nr.555/23.07.2002 a Curtii de Apel Iasi, mai exact în timpul restului de 626 zile închisoare ramas neexecutat din aceasta pedeapsa. Starea de recidiva postexecutorie este atrasa de condamnarea dispusa prin sentinta penala nr.780/1995 a Judecatoriei Braila, la pedeapsa de 1 asi 4 luni închisoare, fata de care, raportat la activitatea infractionala a inculpatului, nu a intervenit reabilitarea. Dispozitiile art.37 lit.b Cod procedura penala vor fi retinute ca urmare a schimbarii încadrarii juridice, dispuse în baza art.334 Cod procedura penala.
În cazul inculpatului CF, fapta a fost comisa în termenul de încercare stabilit ca urmare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 4840/ 04.11.2004 a Judecatoriei Iasi ramasa definitiva prin neapelare. Ca urmare, inculpatii sunt persoane care prezinta pericol public, în conditiile în care manifesta dezinteres fata normele de convietuire sociala, continuând sa savârseasca fapte prevazute de legea penala, desi au mai fost condamnati si au executat pedepse privative de libertate, ori au beneficiat de suspendarea conditionata a executarii.
Inculpatii au recunoscut faptele, atât în timpul urmaririi penale, în declaratiile dat, cât si în fata instantei, regretând savârsirea acestora.
Pentru aceste motive, urmeaza a fi aplicate inculpatilor câte o pedeapsa privativa de libertate stabilita la minimul special, apreciindu-se ca o pedeapsa cu închisoarea de 3 ani e suficienta pentru atingerea scopului preventiv, educativ, dar si coercitiv al pedepsei prevazut de art. 52 din Codul penal.

Etichete: , , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro