404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Încetarea procesului penal ca efect a împlinirii termenului de prescriptie.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta nr.507/P/1994 din 25.08.1994, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatilor D.P.N. si I.G.I., pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.72 lit.”c” din Legea nr.30/1978, respectiv a inculpatului H.M. pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.72 lit.”c” din Legea nr.30/1978, art.40 din Legea nr.8/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod penal si art.291 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.”a” Cod penal.

În fapt, pretextând ca transporta detergent din Ucraina în Bulgaria, prezentând documente vamale pentru aceasta marfa, soferii de pe tiruri apartinând S.C.”H.P. 93” din Bulgaria, inculpatii N.D.P. si I.G.I. au introdus în România, la 14.06.1994, baxuri cu tigari pe care le-au descarcat la depozitul din comuna Dascalu din Sectorul Agricol Ilfov, închiriat de inculpatul H.M. care a achitat suma de 40.000 lei pentru cantitatea de tigari pe care, ulterior, nu a evidentiat-o în contabilitate si pentru care a falsificat 2 facturi fiscale si chitantele aferente.

Prin sentinta penala nr. 1590/19.11.2007, dosar penal nr. 551/212/2005 (nr.vechi 888/2005), Judecatoria Constanta i-a condamnat pe cei trei inculpati la pedepse de câte 3 ani si 6 luni închisoare în conditiile art.861 Cod penal.

Hotarârea a fost desfiintata prin decizia penala nr.1062/23.09.1999 când, admitând apelurile parchetului, inculpatului H.M. si DGV Constanta, Tribunalul Constanta a dispus rejudecarea cauzei de catre prima instanta cu respectarea disp.art.334 Cod procedura penala.

Astfel, prin sentinta penala nr.847/14.04.2004, facând aplicarea art.334 cod procedura penala, Judecatoria Constanta i-a condamnat pe cei trei inculpati pentru infractiunea prevazuta de art.72 lit.”c” Lg.nr.30/1978, cu aplicarea art.861 Cod penal si a încetat procesul penal pentru infractiunile prevazute de art.40 Lg.82/1991 raportat la art.289 Cod penal, art.291 Cod penal.

Prin decizia penala nr.230/04.04.2005, Tribunalul Constanta a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, inculpatul H.M. si partea civila DRV Constanta si a desfiintat sentinta primei instante careia i-a trimis dosarul spre rejudecare cu asigurarea unui interpret de limba araba pentru inculpat H.M.

Rejudecând, prin sentinta penala nr.1590 pronuntata la data de 19 noiembrie 2007, în dosarul cu nr. unic 551/212/2005, Judecatoria Constanta a hotarât:

„In baza art.334 cod procedura penala, a schimbat încadrarea juridica a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina inculpatilor D.P.N. si G.I.I. din infractiunea prevazuta de art.72 lit.”c” din Legea nr. 30/1978 in infractiunea prevazuta de art.72 lit.”a” din Legea nr.30/1978 cu aplicarea art.13 cod penal.

In baza art. 334 cod procedura penala, a schimbat încadrarea juridica a faptei retinute prin rechizitoriu in sarcina inculpatului H.M. din infractiunea prevazuta de art.72 lit.”c” din Legea nr. 30/1978 in infractiunea prevazuta de art. 26 rap. la art. 72 lit.”a” din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 13 cod penal

In baza art. 11 pct. 2 lit.”b” raportat la art. 10 lit.”g” cod procedura penala a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatilor D.P.N., nascut in loc Malki Voden, Bulgaria, si G.I.I., nascut in loc Venetz, Bulgaria, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 72 lit.” a” din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 13 cod penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescriptie.

In baza art. 11 pct. 2 lit.”a” raportat la art. 10 lit.”d” cod procedura penala a dispus achitarea inculpatului H.M., nascut in loc. Tartous, Siria, sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art.40 din legea 82/1991 cu apl. art 13 cod penal, art 291cod penal, 26 rap la art.72 lit.”a” din Legea nr 30/1978 cu apl art.13 cod penal.

A constatat ca cei trei inculpati au fost retinuti si arestati preventiv in intervalul 27.06.1994-15.09.1994.

In baza art.1605 alin.4 lit.”c” si alin.6 cod procedura penala, a dispus încetarea starii de liberare provizorie a inculpatilor D.P.N., H.M. si G.I.I. si restituirea cautiunii fiecarui inculpat in cuantum de cate 100.000 lei vechi.

In baza art 357 alin.2 lit.”e” cod procedura penala, dispune restituirea catre inculpatul H.M. a urmatoarelor bunuri: 314 baxuri cu tigari marca Marlboro, însumând 157.000 pachete si 6.860 pachete a cate 600 grame detergent marca Vica , in greutate totala de 4.116 kg, bunuri aflate in custodie la depozitul SC M.A. SRL Constanta si care au fost ridicate prin procesul-verbal din 26.06.1994.

In baza art.14 si art.346 alin.2 cod procedura penala, obliga in solidar inculpatii D.P.N., H.M. si G.I.I. la plata sumei de 1.051.499.158 lei vechi cu titlu de despagubiri civile in favoarea partii civile DRV Constanta.

Pentru pronuntarea hotarârii, instanta a stabilit situatia de fapt urmatoare:

Asa cum s-a aratat si prin actul de sesizare, în luna iunie 1994, inculpatii D.P.N. si G.I.I. au prezentat la punctul de trecere a frontierei Albinita documente vamale privind alte bunuri decât cele transportate, fapta prevazuta de art.72 lit.”c” Legea nr.30/1978 cu aplicarea art.13 Cod penal, pentru care, în iunie 2006, s-a împlinit termenul de prescriptie speciala prevazut de art.122 lit.c) – art.124 Cod penal.

În ceea ce-l priveste pe inculpatul H.M., actiunile acestuia – ce ar fi constat într-un ajutor dat celorlalti inculpati, materializat în asigurarea locului de depozitare, a actelor de provenienta, ascunderea tigarilor – se circumscriu actelor specifice complicitatii, aplicându-se conform art.334 Cod procedura penala, dispozitiile art.26 Cod penal, raportat la art.72 lit.”a” Lg.30/1978.

Totodata, inculpatul a pus la dispozitia lucratorilor de politie facturile nr.2677541 si 2677549/23.06.1994, potrivit carora S.C.”U.I.E.” SRL a cumparat de la de S.C.”S.C.” SRL Bucuresti cantitatea de 1589 baxuri tigari „Marlboro” în valoare de 39724,2987 lei, precum si chitantele nr.549 si 541/23.06.1994 de achitare a marfii, chitantele nr.21 si 22 din iunie 1994 din care rezulta împrumutul sumei de 40.000 lei pentru avans marfa.

Acuzatiile fata de inculpatul HM nu sunt fondate deoarece:

– sunt dubii ca a cunoscut trecerea peste frontiera a tigarilor prin folosirea documentelor vamale false de catre ceilalti doi inculpati;

– firma inculpatului a respectat cerintele Legii nr.82/1991, existând documente justificative pentru toate operatiunile patrimoniale efectuate;

– nu a cunoscut ca firma care a vândut tigarile era fictiva.

Retinând aceeasi motivare, în fapt si în drept, prin decizia penala nr.100 din 18.02.2009, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.1 lit.b) cod procedura penala, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si de catre apelantul – inculpat H.M..

Împotriva hotarârilor, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta si inculpatul H.M.

În sustinerea recursurilor, daca procurorul sustine ca exista faptele/vinovatia si solicita încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescriptiei, inculpat H.M. îsi afirma în continuare nevinovatia, dar solicita achitarea în temeiul art.10 lit.a) Cod pocedura penala, nu în cel prevazut de art. 10 lit.d) Cod pocedura penala

Cu ocazia verificarii legalitatii, temeiniciei hotarârilor recurate, prin prisma motivelor invocate de recurenti si din oficiu, se constata ca sunt întemeiate criticile formulate de procuror pentru considerentele expuse în continuare.

Conform art.345 Cod procedura penala, instanta pronunta condamnarea când constata existenta faptei, ca aceasta constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat;dar potrivit art.52, art.66 cod procedura penala, vinovatia incupatului trebuie stabilita dincolo de orice îndoiala în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În cauza, s-au respectat exigentele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii, beneficiind de asistenta juridica calificata si având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor;astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în sedinte publice, de catre instante, în fond, respectiv în apel, atât probele acuzarii- martorilor, înscrisuri cât si probele apararii-audierea inculpatului, martori, înscrisuri privind circumstantele personale.

Probele administrate confirma situatia de fapt expusa în acuzare si retinuta de prima instanta, si anume ca în iunie 1994 inculpatii D.P.N. si G.I.I. au introdus 1589 baxuri tigari pentru care au prezentat documente vamale la PTF Albita, pentru alta marfa (detergent) si au descarcat-o la depozitul închiriat de inculpat H.M. administrator al firmei din comuna Dascalu, Sector Agricol Ilfov, inculpat care nici nu a evidentiat achizitionarea tigarilor, plata lor, împrumutul pentru avans în contabilitatea firmei sale, fapte prevazute de art.26 Cod penal raportat la art 72 lit.a din Legea nr.30/1978, art.40 din Legea 82/1991, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.291 Cod penal.

Apararea inculpatului H.M. ca nu ar fi cunoscut clandestinitatea introducerii tigarilor în tara este înlaturata de facturile chitantelor întocmite pentru o firma fictiva, de închirierea depozitului pentru o perioada foarte scurta si la care avea acces exclusiv, de neevidentierea acestor operatiuni, cumpararea tigarilor, efectuarea împrumutului, plata avansului în contabilitatea societatii; inculpatul nu a reusit sa probeze netemeinicia dovezilor referitoare la inexistenta firmei furnizoare (cu cine a negociat, cine a achitat pretul), fiind rezerve si fata de modul de plata cash si nu prin banca, având în vedere cuantumul mare al sumelor vehiculate.

Prin urmare, rezulta fara dubiu existenta faptelor penale, savârsirea lor cu vinovatie.

Însa, ca si în cazul intimatilor inculpati, conform art.124 Cod penal cu referire la art.122 lit.c),d) Cod penal, termenele de prescriptie s-au împlinit, asa încât inculpatul H.M. nu mai poate fi tras la raspundere penala.

În consecinta, recursul formulat de procuror fiind fondat, criticile aduse de inculpatul H.M. sunt neîntemeiate, apararile sale neconfirmându-se prin probe.

Deci, în baza art.38515 pct.2 lit.”b” Cod pr.penala, recursul declarat de Parchet va fi admis si se vor casa hotarârile atacate si în baza art.11 pct.2 lit.”b” Cod procedura penala, art.10 lit.”g” Cod procedura penala, procesul penal se va înceta fata de inculpatul H.M. pentru infractiunile prevazute de art.40 din Legea 82/1991, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.291 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.72 lit.”a” din Legea 30/1978 cu aplicarea art.13 Cod penal.

Curtea de Apel Constanta, în temeiul art.38515 pct.1 lit.”b” Cod procedura penala, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.M. împotriva sentintei penale nr.1590 din data de 19 noiembrie 2007, pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.551/212/2005 si a deciziei penale nr. 100 din data de 18 februarie 2009, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr.551/212/2005.

În temeiul art.38515 pct.2 lit.”b” Cod procedura penala, a admis recursul declarat de Parchetul De Pe Lânga Tribunalul Constanta, împotriva sentintei penale nr.1590 din data de 19 noiembrie 2007, pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.551/212/2005 si a deciziei penale nr. 100 din data de 18 februarie 2009, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr.551/212/2005.

A casat în parte, hotarârile recurate si rejudecând, a dispus:

În baza art.11 pct.2 lit.”b” Cod procedura penala, art.10 lit.”g” Cod procedura penala,

Încetarea procesul penal fata de inculpatul H.M., sub aspectul savârsirii infractiunii prevazuta de art.40 din Legea 82/1991, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.291 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.72 lit.”a” din Legea 30/1978 cu aplicarea art.13 Cod penal.

Etichete:

Încetarea procesului penal ca efect al interventiei prescriptiei prev. de art. 122 lit d cod pr. penala, cu ref. la art. 124 cod pr. penala.

Prin Rechizitoriul nr.737/P/2006 al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Constanta, inculpata B.(N.)T. a fost trimisa in judecata sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 291 C.pen. prin aceea ca la data de 26.07.01, a depus în dosarul civil nr.10670/2001 al Judecatoriei Constanta un contract de vanzare cumparare falsificat pentru a nu fi evacuata.

Prin sentinta penala nr.922 din 10.09.2008, Judecatoria Constanta a hotarat:

“In baza art.11 pct.2 lit.a) rap. la art. 10 lit.d) cod procedura penala, achita inculpata B.(N.)T., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 291 cod penal.

In baza art.357 al.(2) lit.f) cod procedura penala, admite cererea formulata de reprezentantul Ministerului Public si dispune anularea contractului de vânzare- cumparare inreg.sub nr. G/3083/7.06.2001 incheiat intre SC E. SA si N.T.

In baza art. 192 al.(3) cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat ramân in sarcina acestuia .

In baza art.199 al.(3) cod procedura penala, dispune reducerea amenzii judiciare aplicate reprezentantului legal al SC E. SA de la 5.000 lei la 1.000 lei.”

Pentru pronuntarea hotararii, instanta a considerat ca nu s-a facut dovada ca inculpata B.(N.)T. a cunoscut caracterul falsificat al contractului de vanzare-cumparare pe care l-a depus in litigiul civil avut cu partea vatamata S.G. pe rolul Judecatoriei Constanta.

Retinand aceeasi motivare, in fapt si in drept, prin decizia penala nr.563 pronuntata la data de 10.12.2008, Tribunalul Constanta a respins, in baza art.379 pct.1 lit.b) cod procedura penala, ca nefondat apelul declarat de Parchetul De Pe Lânga Judecatoria Constanta.

Impotriva hotararilor, in termenul legal, au declarat recurs atat Parchetul de pe langa tribunalul Constanta cat si inculpata B.(N) T.

Cu ocazia sustinerii recursurilor, procurorul si inculpata au solicitat incetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale.

Intr-adevar, potrivit art.122 lit.d) cu referire la art.124 cod penal, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale, de 7 ani 6 luni, a inceput sa curga de la data comiterii faptei- 26.07.2001 si a expirat la data de 26.01.09.

Cum in aceasta situatie, recurenta nu mai poate fi trasa la raspundere penala, recursurile declarate in cauza sunt fondate.

Prin urmare, in baza art.38515 pct.2 lit.”b” cod procedura penala, recursurile formulate de procuror si inculpata vor fi admise, se vor casa hotarârile atacate si, conform art.11 pct.2 lit.”b” – art.10 lit.”g” Cod procedura penala, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei B.(N)T., pentru infractiunea prevazuta de art.291 Cod penal, ca urmare a împlinirii prescriptiei.

Curtea de Apel Constanta, în baza art.38515 pct.2 lit.”b” cod procedura penala, a admis recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGA TRIBUNALUL CONSTANTA si inculpata B.(N.)T. împotriva deciziei penale nr.563 din data de 10 decembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Constanta si sentintei penale nr.922 din 10.09.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul penal cu unic nr.17585/212/2007, a casat hotarârile atacate si a încetat procesul penal, conform art.11 pct.2 lit.”b” – art.10 lit.”g” Cod procedura penala, pornit împotriva inculpatei B.(N.)T., pentru infractiunea prevazuta de art.291 Cod penal, ca urmare a împlinirii prescriptiei.

Etichete:

Incetarea procesului penal in conformitate cu dispozitiile art. 2841 CPP, text de lege abrogat la data pronuntarii hotararii. Casarea cu trimitere spre rejudecare

Decizia penala nr. 236/17 noiembrie 2006

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la 1.08.2006 sub nr. 4786, partea vatamata T.E a solicitat condamnarea inculpatului M.E. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prev. de art. 180 alin.2 cod penal.

În motivarea plângerii, partea vatamata a aratat ca este vecina cu inculpatul si ca acesta a amenintat-o în repetate rânduri cu bataia. În data de 30.07.2006, în jurul orei 20,00, în timp ce partea vatamata sapa în gradina sa, inculpatul a venit în usa casei sale si fara nici un motiv, a început sa o loveasca cu pumnii peste fata si restul corpului.

Prin sentinta penala nr. 1627 din 4.10.2006, Judecatoria Tulcea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b. raportat la art. 10 lit. h si 2841 cod proc. penala, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabila a partii vatamate T.E. împotriva inculpatului M.E, pentru savârsirea infractiunii de lovire si alte violente, infractiune prev. de art. 180 alin 2 Cod penal.

În baza art. 192 alin 2 Cod proc. pen., partea vatamata a fost obligata la plata sumei de 10 lei RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a examinat probele administrate în cauza, retinând urmatoarele :

La termenul de judecata din 27 septembrie2006, s-a constatat lipsa nejustificata a partii vatamate, care a fost legal citata.

Termenul de judecata din 4 octombrie 206 a reprezentat al doilea termen consecutiv la care partea vatamata a absentat nejustificat, desi procedura de citare pentru acest termen a fost legal îndeplinita.

În conformitate cu disp. art. 2841 cod proc. penala, absenta nemotivata a partii vatamate la doua termene constituie în fata primei instante de judecata prezumtie relativa de renuntare la judecata, dedusa din lipsa de staruinta a partii vatamate.

La data de 7.09.2006 a intrat în vigoare noul Cod de procedura penala, iar prin modificarile aduse prin Legea nr. 356/2006 au fost abrogate disp. art. 2841 Cod proc. penala, prin care era sanctionata pasivitatea partii vatamate cu privire la participarea a judecata. Prin urmare, potrivit noilor reglementari, în cazul în care partea vatamata lipseste la doua sau mai multe termene consecutiv în mod nejustificat, instanta urmeaza sa o citeze în continuare, fara a putea da efecte acestei absente, lipsa sa nemaifiind asimilata unei retrageri a plângerii prealabile.

Totodata, în art. III alin. 3 din Legea nr. 356/2006 se mentioneaza ca, în privinta cauzelor aflate în curs de judecata la data intrarii în vigoare a prezentei legi, vor continua sa fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor aplicabile anterior acestei date. Textul mai sus amintit se refera la dispozitiile de procedura dupa care se desfasoara judecata, aplicabile anterior acestei date, iar nu la instantele competente potrivit dispozitiilor aplicabile anterior, aceasta reiesind din interpretarea gramaticala a textului de lege. Cum instanta a fost sesizata cu aceasta cauza la data de 1.08.2006, deci anterior intrarii în vigoare a acestei legi, urmând ca dispozitiile de procedura aplicabile în speta sa fie cele ale art. 2841 Cod proc. penala.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs partea vatamata T.E. criticând-o ca netemeinica.

În motivarea recursului, partea vatamata a sustinut ca nu s-a putut prezenta în fata primei instante deoarece a fost internata în spitalele din Tulcea si Galati si a depus în acest sens acte medicale.

Examinând sentinta penala în raport de criticile formulate, precum si sub toate celelalte aspecte ale cauzei în conformitate cu prevederile art. 3856 Cod proc. penala, se constata ca recursul este fondat deoarece la data pronuntarii, respectiv 4 octombrie 2006, prevederile art. 2841 Cod proc. penala conform carora lipsa parti vatamate la doua termene consecutive este asimilata cu retragerea partii, erau abrogate.

Dispozitiile tranzitorii prevazute în Legea 356 din 21.07.2006 îsi au aplicabilitatea în ceea ce priveste competenta instantelor de a judeca anumite cauze.

Pentru considerentele aratate, urmeaza a fi admis ca fondat recursul declarat de partea vatamata T.E. împotriva sentintei penale nr. 1627 din 4 octombrie 2006, pronuntata de Judecatoria Tulcea.

Va fi casata în totalitate sentinta penala si va trimite cauza aceleiasi instante pentru solutionarea fondului.

Decizia penala nr. 236/17 noiembrie 2006

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la 1.08.2006 sub nr. 4786, partea vatamata T.E a solicitat condamnarea inculpatului M.E. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prev. de art. 180 alin.2 cod penal.

În motivarea plângerii, partea vatamata a aratat ca este vecina cu inculpatul si ca acesta a amenintat-o în repetate rânduri cu bataia. În data de 30.07.2006, în jurul orei 20,00, în timp ce partea vatamata sapa în gradina sa, inculpatul a venit în usa casei sale si fara nici un motiv, a început sa o loveasca cu pumnii peste fata si restul corpului.

Prin sentinta penala nr. 1627 din 4.10.2006, Judecatoria Tulcea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b. raportat la art. 10 lit. h si 2841 cod proc. penala, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabila a partii vatamate T.E. împotriva inculpatului M.E, pentru savârsirea infractiunii de lovire si alte violente, infractiune prev. de art. 180 alin 2 Cod penal.

În baza art. 192 alin 2 Cod proc. pen., partea vatamata a fost obligata la plata sumei de 10 lei RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a examinat probele administrate în cauza, retinând urmatoarele :

La termenul de judecata din 27 septembrie2006, s-a constatat lipsa nejustificata a partii vatamate, care a fost legal citata.

Termenul de judecata din 4 octombrie 206 a reprezentat al doilea termen consecutiv la care partea vatamata a absentat nejustificat, desi procedura de citare pentru acest termen a fost legal îndeplinita.

În conformitate cu disp. art. 2841 cod proc. penala, absenta nemotivata a partii vatamate la doua termene constituie în fata primei instante de judecata prezumtie relativa de renuntare la judecata, dedusa din lipsa de staruinta a partii vatamate.

La data de 7.09.2006 a intrat în vigoare noul Cod de procedura penala, iar prin modificarile aduse prin Legea nr. 356/2006 au fost abrogate disp. art. 2841 Cod proc. penala, prin care era sanctionata pasivitatea partii vatamate cu privire la participarea a judecata. Prin urmare, potrivit noilor reglementari, în cazul în care partea vatamata lipseste la doua sau mai multe termene consecutiv în mod nejustificat, instanta urmeaza sa o citeze în continuare, fara a putea da efecte acestei absente, lipsa sa nemaifiind asimilata unei retrageri a plângerii prealabile.

Totodata, în art. III alin. 3 din Legea nr. 356/2006 se mentioneaza ca, în privinta cauzelor aflate în curs de judecata la data intrarii în vigoare a prezentei legi, vor continua sa fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor aplicabile anterior acestei date. Textul mai sus amintit se refera la dispozitiile de procedura dupa care se desfasoara judecata, aplicabile anterior acestei date, iar nu la instantele competente potrivit dispozitiilor aplicabile anterior, aceasta reiesind din interpretarea gramaticala a textului de lege. Cum instanta a fost sesizata cu aceasta cauza la data de 1.08.2006, deci anterior intrarii în vigoare a acestei legi, urmând ca dispozitiile de procedura aplicabile în speta sa fie cele ale art. 2841 Cod proc. penala.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs partea vatamata T.E. criticând-o ca netemeinica.

În motivarea recursului, partea vatamata a sustinut ca nu s-a putut prezenta în fata primei instante deoarece a fost internata în spitalele din Tulcea si Galati si a depus în acest sens acte medicale.

Examinând sentinta penala în raport de criticile formulate, precum si sub toate celelalte aspecte ale cauzei în conformitate cu prevederile art. 3856 Cod proc. penala, se constata ca recursul este fondat deoarece la data pronuntarii, respectiv 4 octombrie 2006, prevederile art. 2841 Cod proc. penala conform carora lipsa parti vatamate la doua termene consecutive este asimilata cu retragerea partii, erau abrogate.

Dispozitiile tranzitorii prevazute în Legea 356 din 21.07.2006 îsi au aplicabilitatea în ceea ce priveste competenta instantelor de a judeca anumite cauze.

Pentru considerentele aratate, urmeaza a fi admis ca fondat recursul declarat de partea vatamata T.E. împotriva sentintei penale nr. 1627 din 4 octombrie 2006, pronuntata de Judecatoria Tulcea.

Va fi casata în totalitate sentinta penala si va trimite cauza aceleiasi instante pentru solutionarea fondului.

Decizia penala nr. 236/17 noiembrie 2006

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la 1.08.2006 sub nr. 4786, partea vatamata T.E a solicitat condamnarea inculpatului M.E. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prev. de art. 180 alin.2 cod penal.

În motivarea plângerii, partea vatamata a aratat ca este vecina cu inculpatul si ca acesta a amenintat-o în repetate rânduri cu bataia. În data de 30.07.2006, în jurul orei 20,00, în timp ce partea vatamata sapa în gradina sa, inculpatul a venit în usa casei sale si fara nici un motiv, a început sa o loveasca cu pumnii peste fata si restul corpului.

Prin sentinta penala nr. 1627 din 4.10.2006, Judecatoria Tulcea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b. raportat la art. 10 lit. h si 2841 cod proc. penala, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabila a partii vatamate T.E. împotriva inculpatului M.E, pentru savârsirea infractiunii de lovire si alte violente, infractiune prev. de art. 180 alin 2 Cod penal.

În baza art. 192 alin 2 Cod proc. pen., partea vatamata a fost obligata la plata sumei de 10 lei RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a examinat probele administrate în cauza, retinând urmatoarele :

La termenul de judecata din 27 septembrie2006, s-a constatat lipsa nejustificata a partii vatamate, care a fost legal citata.

Termenul de judecata din 4 octombrie 206 a reprezentat al doilea termen consecutiv la care partea vatamata a absentat nejustificat, desi procedura de citare pentru acest termen a fost legal îndeplinita.

În conformitate cu disp. art. 2841 cod proc. penala, absenta nemotivata a partii vatamate la doua termene constituie în fata primei instante de judecata prezumtie relativa de renuntare la judecata, dedusa din lipsa de staruinta a partii vatamate.

La data de 7.09.2006 a intrat în vigoare noul Cod de procedura penala, iar prin modificarile aduse prin Legea nr. 356/2006 au fost abrogate disp. art. 2841 Cod proc. penala, prin care era sanctionata pasivitatea partii vatamate cu privire la participarea a judecata. Prin urmare, potrivit noilor reglementari, în cazul în care partea vatamata lipseste la doua sau mai multe termene consecutiv în mod nejustificat, instanta urmeaza sa o citeze în continuare, fara a putea da efecte acestei absente, lipsa sa nemaifiind asimilata unei retrageri a plângerii prealabile.

Totodata, în art. III alin. 3 din Legea nr. 356/2006 se mentioneaza ca, în privinta cauzelor aflate în curs de judecata la data intrarii în vigoare a prezentei legi, vor continua sa fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor aplicabile anterior acestei date. Textul mai sus amintit se refera la dispozitiile de procedura dupa care se desfasoara judecata, aplicabile anterior acestei date, iar nu la instantele competente potrivit dispozitiilor aplicabile anterior, aceasta reiesind din interpretarea gramaticala a textului de lege. Cum instanta a fost sesizata cu aceasta cauza la data de 1.08.2006, deci anterior intrarii în vigoare a acestei legi, urmând ca dispozitiile de procedura aplicabile în speta sa fie cele ale art. 2841 Cod proc. penala.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs partea vatamata T.E. criticând-o ca netemeinica.

În motivarea recursului, partea vatamata a sustinut ca nu s-a putut prezenta în fata primei instante deoarece a fost internata în spitalele din Tulcea si Galati si a depus în acest sens acte medicale.

Examinând sentinta penala în raport de criticile formulate, precum si sub toate celelalte aspecte ale cauzei în conformitate cu prevederile art. 3856 Cod proc. penala, se constata ca recursul este fondat deoarece la data pronuntarii, respectiv 4 octombrie 2006, prevederile art. 2841 Cod proc. penala conform carora lipsa parti vatamate la doua termene consecutive este asimilata cu retragerea partii, erau abrogate.

Dispozitiile tranzitorii prevazute în Legea 356 din 21.07.2006 îsi au aplicabilitatea în ceea ce priveste competenta instantelor de a judeca anumite cauze.

Pentru considerentele aratate, urmeaza a fi admis ca fondat recursul declarat de partea vatamata T.E. împotriva sentintei penale nr. 1627 din 4 octombrie 2006, pronuntata de Judecatoria Tulcea.

Va fi casata în totalitate sentinta penala si va trimite cauza aceleiasi instante pentru solutionarea fondului.

Etichete:

Încetarea procesului penal întemeiată pe dispoziţiile art.11 pct.2 lit.”b” Cod procedură penală în referire la art.10 lit.”h” Cod procedură penală, art.2841 Cod procedură penală şi art.131 alin.1 şi 2 Cod penal nu atrage sine die respingerea pretenţiilor

Încetarea procesului penal întemeiată pe dispoziţiile art.11

pct.2 lit.”b” Cod procedură penală în referire la art.10 lit.”h” Cod

procedură penală, art.2841 Cod procedură penală şi art.131 alin.1 şi 2

Cod penal nu atrage sine die respingerea pretenţiilor civile formulate în

cauză de Casa de Asigurări de Sănătate. Nelegalitate

Potrivit dispoziţiilor art.346 alin.1 Cod procedură penală

în caz de condamnare, achitarea sau încetarea procesului penal

instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.

Având în vedere că prima instanţă nu s-a aflat în posesia

tuturor elementelor pentru soluţionarea laturii civile, aceasta trebuia

să dea eficienţă dispoziţiilor art.346 alin.4 Cod procedură penală

raportat la art.20 alin.1 Cod procedură penală şi să lase

nesoluţionată latura civilă, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art.346

alin.1 Cod procedură penală nu prevăd expres ca acţiunea civilă să

fie admisă sau respinsă (după caz), ci doar că prin aceeaşi sentinţă

instanţa să se pronunţe şi asupra acţiunii civile.

Secţia penală – decizia nr.379/23.08.2005:

Prin sentinţa penală nr.1418/17.05.2005 a Judecătoriei Brăila

pronunţată în dosarul nr.12004/2004, în baza art.11 pct.2 lit.”b” Cod

procedură penală în referire la art.10 alin.1 lit.”h” Cod procedură penală,

art.2841 Cod procedură penală şi art.131 alin.1 şi 2 Cod penal, s-a

dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor R.M. şi

C.L., pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzute de art.180

alin.2 Cod penal, la plângerea prealabilă a părţii vătămate C.G, întemeiat

pe retragerea plângerii prealabile.

În baza art.14 şi art.346 Cod procedură penală în referire la

art.998 Cod civil, s-au respins pretenţiile civile formulate în cauză de

partea vătămată C.G. precum şi cele formulate de C.A.S. Brăila.

În baza art.192 alin.1 pct.2 lit.”c” Cod procedură penală

partea vătămată a fost obligată la plată către stat a sumei de 1.500.000

lei din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu

ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi

Brăila.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Având termen în cunoştinţă, partea vătămată C.G. a lipsit

nejustificat la două termene consecutive şi anume la termenul de

judecată din data de 26.04.2005 şi la termenul de judecată din data de

17.05.2005.

În drept, potrivit dispoziţiilor art.2841 Cod procedură penală în

referire la art.279 lit.”a” Cod procedură penală, în cazul infracţiunii de

lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, infracţiunile

pentru care partea vătămată a formulat plângere prealabilă, lipsa

nejustificată a părţii vătămate la două termene consecutive în faţa primei

instanţe de judecată este considerată drept retragerea plângerii

prealabile.

În cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de

art.180 alin.2 Cod penal acţiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate potrivit dispoziţiilor art.180

alin.3 Cod penal, iar retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea

penală în conformitate cu dispoziţiile art.131 alin.1 şi 2 Cod penal.

Faţă de considerentele expuse mai sus, potrivit dispoziţiile

art.11 pct.2 lit.”b” Cod procedură penală în referire la art.10 lit.”h” Cod

procedură penală, art.2841 Cod procedură penală şi art.131 alin.1 şi 2

Cod penal, instanţa a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva

inculpaţilor R.M. şi C.L., pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe

prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, întemeiat pe retragerea plângerii

prealabile prin lipsa nejustificată a părţii vătămate la două termene de

judecată consecutive.

Prin adresa nr.17203/4.11.2004 C.A.S. Brăila s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 782.700 lei reprezentând contravaloarea

îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate C.G. la Spitalul Judeţean de

Urgenţă Brăila.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut următoarele:

În procesul penal acţiunea civilă este alăturată acţiunii penale

sau accesorie acesteia, având ca subiect activ partea civilă şi subiect

pasiv inculpatul şi partea responsabilă civilmente.

În situaţia în care acţiunea penală nu mai poate fi exercitată

existând unul dintre cazurile prevăzute de art.10 Cod procedură penală,

nici acţiunea civilă nu mai poate fi exercitată în procesul penal datorită

caracterului ei accesoriu.

Potrivit dispoziţiilor art.346 Cod procedură penală, în cazul

retragerii plângerii prealabile (încetarea procesului penal în baza art.10

alin.1 lit.”h” Cod procedură penală) instanţa trebuie să se pronunţe

asupra pretenţiilor civile formulate în cauză, iar nepronunţarea pe latură

civilă într-o asemenea situaţie ar putea constitui motiv de casare pentru

nesoluţionarea fondului cauzei.

Având în vedere că partea vătămată C,G. şi-a retras

plângerea prealabilă formulată în condiţiile lipsei nejustificate la două

termene de judecată consecutive şi sub aspectul laturii penale, s-a

dispus încetarea procesului penal, fără a se stabili vinovăţia inculpaţilor

R.M. şi C.L., aceştia bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, instanţa

a respins pretenţiile civile formulate în cauză de părţile civile C.G. şi Casa

de Asigurări de Sănătate Brăila, acestea din urmă având posibilitatea să

recupereze contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate

C,G. printr-o acţiune civilă formulată împotriva acestuia, neexistând

autoritate de lucru judecat în cauză ( nu există identitate între părţi).

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs

partea civilă C.A.S. Brăila criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs partea civilă a arătat că în

mod greşit i-au fost respinse pretenţiile civile formulate în cauză având în

vedere că potrivit dispoziţiilor art.131 alin.2 Cod penal retragerea

plângerii prealabile înlătură răspunderea penală dar nu răspunderea

civilă, pentru că în conformitate cu dispoziţiile art.132 Cod penal numai

împăcarea părţilor are consecinţă asupra laturii civile în sensul că stinge

acţiunea civilă.

Or, prin respingerea pretenţiilor civile ale Casei de Asigurări

de Sănătate Brăila a fost înlăturat dreptul acesteia de a-şi îndestula

pretenţiile – constatând în contravaloarea serviciilor medicale acordate

părţii vătămate C.G. – în faşa instanţei civile.

Criticile formulate sunt fondate.

Urmare încetării procesului penal prima instanţă a respins

pretenţiile civile formulate de C.A.S. Brăila, blocând astfel calea la un

proces civil prin care să-şi recupereze contravaloarea îngrijirilor medicale

acordate părţii vătămate C.G.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art.346 alin.1 Cod

procedură penală în caz de condamnare, achitarea sau încetarea

procesului penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra

acţiunii civile dar, având în vedere că prima instanţă nu s-a aflat în

posesia tuturor elementelor pentru soluţionarea laturii civile pe fond,

aceasta trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art.346 alin.4 Cod procedură

penală raportat la art.20 alin.1 Cod procedură penală şi să lase

nesoluţionată latura civilă, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art.346

alin.1 Cod procedură penală nu prevăd expres ca acţiunea civilă să fie

admisă sau respinsă (după caz), ci doar că prin aceeaşi sentinţă instanţa

să se pronunţe şi asupra acestei acţiuni.

S-a constatat că prima instanţă în mod greşit a apreciat că

într-o asemenea situaţie (respingerea pretenţiilor civile urmare încetării

procesului penal) nu ar exista autoritate de lucru judecat întrucât nu ar fi

identitate de părţi şi că deci, nu s-ar bloca calea unui proces civil distinct

prin care partea civilă să-şi acopere prejudiciul, înfrângând astfel regula

stabilită prin dispoziţiile art.1201 Cod civil potrivit cărora „este lucru

judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este

întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în

contra lor în aceeaşi calitate”.

Ca atare, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” Cod procedură penală

sentinţa atacată a fost casată în parte şi în rejudecare au fost înlăturate

dispoziţiile privind respingerea pretenţiilor civile solicitate în cauză, cu

lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile formulată de Casa de Asigurări

de Sănătate Brăila.

NOTA: modificările dispoziţiilor art.346 alin.4 Cod procedură

penală aflate în curs de adoptare sunt în sensul opiniei Tribunalului.

Etichete:

Incetarea procesului penal ca urmare a retragerii plangerii prealabile

Domeniu:Penal Tip:sentinta Nr/data: 119/19.06.2010

Autor :Judecatoria Adjud

Incetarea procesului penal ca urmare a retragerii plangerii prealabile.

Asupra procesului penal de fată:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud nr.1231/P/2009 din 26.03.2010 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S R pentru infracţiunea de vatamare corporala prev de art. 181 al.1 din C.P cu aplicarea art 73 lit b c.p.si art 83 al.1 c.p. constând în aceea că in data de 18.10.2009 in timp ce se afla in barul SC .N. SRL pe fondul provocarii violente a partii vatamate BC ,a lovit-o pe aceasta cu un corp contondent pentru care a necesitat 25-30 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare .

Pe parcursul cercetării judecătoraşi, la termenul de judecata din data de 01.06.2010 partea vatamata B C a declarat ca isi retrage plangerea prealabila formulata impotriva inculpatului S R pentru fapta de vatamare corporala si ca nu are nici o pretentie fata de acesta.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză , în ambele faze ale procesului penal, instanţa reţine urmatoarele:

Fata de retragerea plangerii prealabile a partii vatamate B C formulate împotriva inculpatului S R ,pentru fapta de vatamare corporala ,instanţa văzând ca pentru infracţiunea de vatamare corporala , prev. de art. 181 alin.1 Cod penal, pentru care inculpatul a fost chemat in judecata, acţiunea penala se pune in mişcare la plângerea prealabila a parţii vătămate, iar retragerea acestei plângeri este o cauza care înlătura răspunderea penala, conform art.131 alin.1 Cod penal ,urmeaza ca potrivit disp.art. 11 pct. 2 lit b raportat la art.10 lit. h din Codul de procedură penală şi art.131 al. 2 din Codul penal sa înceteze procesul penal pornit impotriva inculpatului.

Conform 192 al 1 pct 2 lit c din C.p.p. partea vatamata B C va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.

Etichete:

Încetarea procesului penal privind pe inculpatul B.A., pentru săv. infr. prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. disp. art. 41 al.2 C.p. şi art. 13 C.p.

III: Prin sentinta penala nr. 98/16.01.2007 Judecatoria Iasi a dispus:

Încetarea procesului penal privind pe inculpatul B.A., pentru sav. infr. prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. disp. art. 41 al.2 C.p. si art. 13 C.p.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut:

Prin Hotarârea AGA nr. 1/2000, inculpatul B. A. a fost numit în calitate de administrator al SC I.T. SA Iasi, împreuna cu numitii’ U.E. si G. D.

La începutul anului 2000, pachetul majoritar de actiuni al acestei societati (66,75%) a fost achizitionat de catre SC E. E. SRL Iasi, societate la care erau asociati numitii A. D., S. B. L. si C. G.

Urmare a Hotarârii AGA din data de 16.06.2000, la data de 26.06.2000 a fost înregistrata la ORC cererea de mentiuni prin care inculpatul B. A. a devenit administrator unic si director general al SC I. T. SA Iasi.

Adunarea Generala a Asociatilor SC E. E. SRL Iasi, la data de 09.05.2000, a desemnat pe numitul C. G. ca reprezentant al actionarului majoritar în AGA SC I. T. SA Iasi.

Conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03/0262, în anul 2000 SC I. T. SA Iasi detinea în proprietate 4.197,50 mp teren cu constructii.

în lunile iunie si august 2000, AGA SC I. T. SA Iasi a adoptat o serie de decizii cu consecinte negative asupra patrimoniului acestei societati, dupa cum urmeaza:

La data de 15.06.2000, AGA a hotarât ca:

– administratorul unic va putea sa încheie contracte cu o valoare mai mare de 400 milioane lei numai cu aprobarea prealabila a AGA sau cu împuternicire scrisa semnata de actionarii reprezentând 2/3 din capitalul social;

– s-a aprobat contractarea unui credit în valoare de 400.000 dolari cu ipotecarea bunurilor mobile ale SC I. T. SA Iasi;

– s-a aprobat împuternicirea administratorului unic pentru încheierea unui contract cu valoare mai mare de 400 milioane lei cu SC E. E. SRL Iasi.

Prin Hotarârea AGA nr. 3/2000 din 16.06.2000, inculpatul B. A. a fost numit administrator unic si director general al societatii.

Contrar celor stabilite prin Hotarârea AGA nr. 2/15.06.2000, în sensul contractarii de catre SC I.T. SA a unui credit de la BRD cu ipotecarea bunurilor imobile ale societatii, la data de 31.07.2000, în calitate de reprezentant legal al acestei societati, inculpatul a semnat contractul de colaborare nr. 835/2000 cu SC E. E. SRL reprezentata de S. B. L. prin care aceasta societate urmarea sa obtina o linie de credit de 50.000 DM cu garantie imobiliara din partea SC I. T. SA pentru un | import de produse alimentare si nealimentare.

Ca reprezentant al actionarului majoritar – SC E. E. SRL -In AGA I. T. SA, numitul C. G. 1-a împuternicit pe inculpat sa faca demersurile si sa semneze actele necesare pentru ipotecarea .bunurilor imobile ale SC I. T. SA în vederea obtinerii liniei de credit.

La data de 10.08.2000, inculpatul a convocat AGA pentru data de 25.08.2000, introducând la pct. 2 al ordinii de zi „aprobarea conditiilor de obtinere a unui credit în favoarea SC E.E.SRL cu garantii imobiliare apartinând SC I. T. SA”.

în cadrul AGA la care au participat 7 din cei 24 actionari persoane fizice si actionarul majoritar reprezentant de C. G., s-a pus în discutie ipotecarea imobilului situat în bd. Mangeron nr. 49, proprietatea SC I. T. SA pentru contractarea unui credit la BRD Iasi de catre SC E. E. SRL, împuternicirea administratorului B. A. pentru a semna actele necesare pentru ipotecare, precum si înstrainarea si ipotecarea bunurilor ce apartin SC I. T. SA de catre administratorul unic pe baza de împuternicire scrisa si semnata de actionarii ce reprezinta 2/3 din capitalul social.

Hotarârea a fost adoptata cu 79% voturi pentru si 21% voturi împotriva, rezultatul fiind influentat de votul actionarului majoritar care era interesat în obtinerea creditului.

Hotarârea AGA nr. 5/25.08.2000 prin care s-a aprobat ipotecarea imobilului din bd. Mangeron nr. 49 a fost înregistrata la ORC sub nr. 10657/05.09.2000.

Ulterior, Tribunalul Iasi prin sentinta civila nr. 1756/E/17.09.2004 a constatat nulitatea absoluta a Hotarârii AGA nr. 5/2000 retinând ca s-au încalcat dispozitiile imperative ale legii ce guverneaza modul de convocare, de desfasurare si adoptare a hotarârilor de catre actionari. Aceasta sentinta a fost mentinuta prin decizia civila nr. 2/14.02.2005 a Curtii de Apel Iasi.

La data de 15.02.2001, SC E. E. SRL a solicitat BRD Iasi acordarea unui credit de 420.000 DM pentru procurarea unei linii automate de tiparit si confectionat cutii din carton ondulat – destinatia creditului este diferita de cea convenita prin contractul de colaborare nr. 835/2000 – contribuind la aceasta achizitie cu suma de 130.000 DM.

Creditul acordat pentru o perioada de 4 ani a fost garantat cu ipoteca instituita asupra imobilului proprietatea SC I. T. SA format din 4.197,59mp teren construit si neconstruit (sediu administrativ si hala), contractul de ipoteca nr. 5/20.02.2001 fiind semnat de inculpatul B. Al.

La data de 30.03.2001, între SC I. T. SA reprezentata de

inculpatul B. A. si SC E. E. SRL reprezentata de

S. B. L., s-a încheiat contractul de asociere în participatiune

nr. 11794, scopul asocierii fiind realizarea productiei si vânzarii de cutii din

carton ondulat si semifabricate din carton ondulat.

Potrivit contractului, SC I.T. SA a adus în asociere spatiul de productie de 430 mp si utilitatile aferente acestui spatiu, iar SC E. E. SRL linia automata de confectionat cutii din carton achizitionata din creditul obtinut cu garantii din partea SC I.T. SA.

Obligatii si-a asumat doar SC I. T. SA, respectiv: achitarea cheltuielilor legate de desfasurarea activitatii în cadrul asocierii în participatiune, aprovizionarea si desfacerea marfurilor, plata salariilor, a obligatiilor catre stat si terti, precum si tinerea evidentei contabile.

Participarea la profit a fost stabilita la 10% pentru SC I.T. SA si la 90% pentru SC E. E. SRL, apreciindu-se ca aceasta cota a fost, în mod vadit, în defavoarea SC I. T. SA.

In baza HG nr. 403/19.05.2000, privind reevaluarea imobilizarilor corporale, prin decizia nr. 49/16.11.2000, inculpatul B. A. a dispus reevaluarea cladirilor si constructiilor societatii în scopul aducerii acestora la valoarea de intrare actualizata.

Au fost inventariate imobilele si stabilita valoarea acestora la suma de 4.964.369.215 lei. S-a aplicat o „ajustare” de 4.962.241.951 lei – aprecierea valorica a inutilitatii – rezultând din reevaluare o diferenta de 2.127.264 lei (procesul verbal din data de 10.02.2001).

S-a apreciat ca inculpatul a procedat în acest fel tocmai pentru a diminua importanta bunurilor imobile ale SC I. T. SA ca utilitate si valoare de piata.

Ulterior, la data de 07.12.2001, inculpatul a încheiat cu SC D. T. SRL contractul nr. 41 pentru evaluarea proprietatii imobiliare din str. Mangeron nr. 49, respectiv 3097 mp teren, sediul administrativ si hala de productie, valoarea de piata fiind apreciata la suma de 7.926.000.000 lei.

Cum pentru înfaptuirea unui act de dispozitie cu privire la bunurile societatii administratorul avea nevoie de acordul actionarilor ce reprezinta 2/3 din capitalul social, prin procura din data de 19.12.2001 inculpatul a fost mandatat de catre reprezentantul actionarului majoritar sa vânda catre SC E. E. SRL imobilul format din teren si 3 cladiri situat în str. Mangeron nr. 49.

Potrivit contractului de vânzare – cumparare nr. 10356/2001 din 20.12.2001, SC ICPE TRAFIL SA reprezentata de B. A. a înstrainat catre SC E. E. SRL reprezentata de C.G. suprafata de 3097,55 mp teren, o hala si un corp de cladire cu parter si 3 etaje la pretul de 7.926.000.000 lei.

Cumparatorul a achitat suma de 20.000.000 lei la data încheierii contractului, iar diferenta cu ordine de plata în perioada 07.01.2002 -07.02.2002.

Urmare a vânzarii, ipoteca instituita în favoarea BRD s-a transmis catre unicul proprietar.

La contractul de asociere în participatiune nr. 11794/30.03.2001, s-a încheiat actul aditional nr. 2/01.02.2002 prin care s-a modificat aportul în sensul 4a SC I. T. SA aducea în asociere, pe lânga personalul de executie, ultimele 2 spatii de depozitare pe care le mai avea, iar SC E. E. ,SRL aducea o parte din bunurile cumparate în luna decembrie 2001, respectiv 363,77 mp teren, un spatiu de productie si un spatiu de parcare si depozitare.

Comparând situatia financiara a SC I.T. SA pentru anii 2000 si 2001, s-au retinut urmatoarele:

In anul 2000, societatea înregistra o cifra de afaceri de 4.562.820.000 lei si un profit net de 826.978.000 lei.

Totalul datoriilor era de 4.569.055.000 lei din care 3.573.700.000 lei catre asociatul SC E.E. SRL.

Potrivit notei contabile nr. 10/31.05.2001, creditul acordat de actionarul majoritar a fost transferat din contul 455 în contul 166 – în care se reflecta sumele restituite catre societati ce apartin aceluiasi grup.

Conform bilantului contabil din data de 31.12.2001, SC I. T. SA, urmare a contractului de asociere în participatiune, a înregistrat datorii din operatiuni în participatiune în suma de 5.472.855.000 lei, datorii financiare (împrumuturi pe termen lung) de 7.095.724.000 lei, TVA de plata în suma de 1.653.336.000 lei, impozit pe profit datorat de 1.092.828.000 lei.

S-a concluzionat ca, la sfârsitul anului 2001, datorita derularii contractului de asociere în participatiune, societatea a înregistrat pierderi, a acumulat datorii catre terti si bugetul de stat.

Urmarindu-se în continuare diminuarea patrimoniului SC I. T. SA, la data de 01.04.2002, inculpatul a primit procura de la reprezentantul actionarului majoritar sa vânda catre SC E. E. SRL o hala de productie în suprafata construita de 171,84 mp – amplasata pe terenul ce fusese vândut aceleasi societati. S-a încheiat contractul de vânzare – cumparare nr. 2375/2001, pretul vânzarii fiind de 449.416.845 lei.

La data de 01.06.2002, între SC I.T. SA reprezentata de inculpatul B. A. si SC E. E. SRL reprezentata de S. B.L. s-a încheiat contractul de asociere în participatiune nr. 89/2002 având ca obiect realizarea productiei si vânzarii de cutii si semifabricate din carton ondulat si a comertului en-gros de carton ondulat.

Potrivit contractului, SC I.T. SA a pus la dispozitie personalul de executie, 2 spatii de depozitare si 3 mijloace de transport, iar SC E. E. SRL hala achizitionata prin contractul din luna aprilie 2001, partial o hala de productie, linia de fabricat si tiparit cutii, alte utilaje.

Evidenta financiar contabila a fost tinuta de SC E. E. SRL

care a stabilit în favoarea sa o cota de participare la profit de 95%, în timp ce

pentru SC I.T. SA a revenit diferenta de 5%. |

Acest contract a fost reziliat la data de 20.05.2003.

S-a concluzionat ca, la data de 31.12.2002, SC I. T. SA & înregistrat o cifra de afaceri (încasari) de 24.497.749.000 lei si un profit net de numai 10.065.000 lei.

în cursul anului 2002 s-a rambursat integral datoria societatii catre actionarul majoritar de 7.095.724.000 lei, în detrimentul creditorilor pe termen scurt si împotriva principiilor de management financiar si profitabilitate.

Derularea contractelor de asociere în participatiune a condus la acumularea de datorii catre actionarul majoritar, în paralel cu diminuarea patrimoniului.

Desi societatea înregistra pierderi înca din luna noiembrie 2001, solutia inculpatului, în calitatea sa de administrator, a fost aceea de a înstraina activele catre actionarul majoritar.

Analizând cauza sub aspectul existentei unei conditii care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale, exceptie invocata de inculpat, prin aparator, la termenele de judecata din data 21.11.2006 si 16.01.2007, instanta retine urmatoarele:

La data de 06.08.2003, numitii S. M.si F. E., în calitate de actionari minoritari la SC I. T. SA Iasi, s-au adresat cu plângere Parchetului de pe lânga Judecatoria Iasi solicitând efectuarea de , cercetari fata de B.A.- administrator al societatii în perioada 26.06.2000 – 12.04.2003, A.D. si S.B. L., administratori ai SC E. E. SRL în perioada 09.08.1997 -26.03.2003, M. I., S. M. O. si P. M. G. – cenzori ai SC I. T- SA în perioada 31.05.2001 – 12.04.2003.

Cei doi actionari minoritari au precizat ca se constituie parti civile cu suma de 15 miliarde lei si au solicitat introducerea în cauza a SC E. E-SRL în calitate de parte responsabila civilmente.

Potrivit disp. art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care „foloseste, cu rea – credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate în care are interese direct sau indirect”.

Rezulta, potrivit textului mai sus invocat ca, prin savârsirea faptei, se cauzeaza societatii un anumit prejudiciu, calitate de parte vatamata în cazul acestei infractiuni având societatea comerciala.

I In cursul urmaririi penale nu a fost audiat reprezentantul legal al SC I.T. SA pentru a preciza daca, prin activitatea desfasurata de inculpat în calitatea sa de administrator, unitatea a fost prejudiciata si daca se constituie parte civila în cadrul procesului penal.

La termenul de judecata din data de 13.12.2005, instanta a dispus introducerea în cauza a SC I. T. SA Iasi în calitate de parte vatamata

si a SC E. E. SRL Iasi în calitate de parte responsabila

civilmente.

Adunarea Genarala a Actionarilor SC I. T. SA Iasi a adoptat Hotarârea nr. 12 din 20.01.2006 în care a decis ca societatea nu se considera prejudiciata prin activitatea inculpatului ci, dimpotriva, în perioada respectiva, societatea a fost scoasa din starea de incapacitate de plata si a realizat profit.

Potrivit disp. art. 108 din Legea nr. 31 /1990 publicata în Monitorul Oficial nr. 126-127 din 17.11.1990, text în vigoare la data de 14.09.2004 când a fost începuta urmarirea penala împotriva inculpatului, „actiunea în raspundere

Nota: din practica I.C.C.J. se desprinde opinia contrara:

Infractiuni prevazute în Legea nr. 31/1990, republicata. Punerea în miscare a actiunii penale

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea speciala. Infractiuni prevazute în legi speciale. Infractiuni prevazute în Legea nr. 31/1990, republicata

Indice alfabetic: Drept penal

– infractiuni prevazute în Legea nr. 31/1990, republicata

– punerea în miscare a actiunii penale

Legea nr. 31/1990, republicata, art. 155, art. 2821

În cazul infractiunilor prevazute în Legea nr. 31/1990, republicata, actiunea penala se exercita din oficiu, potrivit art. 2821 din aceeasi lege, iar nu la plângere prealabila. Prevederile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata – conform carora actiunea în raspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor sau a membrilor directoratului si consiliului de supraveghere, precum si a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societatii de acestia prin încalcarea îndatoririlor lor fata de societate, apartine adunarii generale – nu sunt aplicabile în cazul infractiunilor prevazute în Legea nr. 31/1990, republicata, ci numai în cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângere prealabila.

I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 3332 din 20 iunie 2007

Nota: Art. 2821, potrivit caruia, pentru infractiunile prevazute în Titlul VIII, actiunea penala se exercita din oficiu, a fost introdus în Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale prin Legea nr. 441/2006, publicata în M. Of. nr. 955 din 28 noiembrie 2006.

Prin contestatia în anulare formulata la 4 aprilie 2007, condamnatul M.S. a atacat decizia penala nr. 1462 din 15 martie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, solicitând desfiintarea hotarârii atacate, rejudecarea recursului si, în final, încetarea procesului penal pentru infractiunea prevazuta în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata.

Motivând în fapt cererea, contestatorul a sustinut, în esenta, ca în cauza punerea în miscare a actiunii penale pentru infractiunea prevazuta în art. 272 din Legea nr. 31/1990 impunea o conditie de sesizare speciala, la cererea organului competent – adunarea generala a actionarilor – si cum aceasta nu a fost realizata, în cauza trebuia pronuntata o solutie de încetare a procesului penal pentru infractiunea prevazuta în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În drept au fost invocate în sustinerea contestatiei în anulare prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casatie si Justitie, verificând cererea condamnatului în raport cu prevederile art. 391 C. proc. pen., prin încheierea din 9 mai 2007 a admis în principiu contestatia în anulare formulata si a fixat termen la 20 iunie 2007 pentru judecarea în fond a contestatiei în anulare.

Procedând la judecarea pe fond a contestatiei în anulare, aceasta se constata a fi nefondata, pentru considerentele ce urmeaza:

Este adevarat ca termenii generali în care este redactat art. 155 din Legea nr. 31/1990 proclama ca actiunea în raspundere contra administratorilor apartine adunarii generale. Dar, dispozitia amintita nu poate avea în vedere actiunea penala care se exercita din oficiu, si aceasta din considerente de ratiune si de text.

Astfel, procesul penal are la baza, între alte principii, si principiul oficialitatii înscris în art. 2 C. proc. pen.

În acest sens, art. 2 alin. (2) C. proc. pen. prevede ca actele necesare desfasurarii procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afara de cazul când prin lege se dispune altfel. Cu alte cuvinte, actiunea penala va putea fi exercitata întotdeauna de Ministerul Public, cu exceptia situatiilor în care legea prevede ca ea se pune în miscare la plângerea prealabila.

Infractiunile reglementate în Legea nr. 31/1990 si care se refera la administratori (între care si cea în discutie) nu fac parte din categoria celor pentru care actiunea penala se porneste la plângerea prealabila si când adunarea generala este în masura sa decida promovarea plângerii împotriva administratorilor, situatie în care numai aceasta poate aprecia daca este cazul sa se tulbure activitatea sociala prin urmarirea administratorilor sau este de preferat ca problemele sa fie solutionate în cadrul intern.

Cât priveste infractiunea în discutie, actiunea penala se porneste si se exercita din oficiu de Ministerul Public, fara a avea nevoie de autorizarea adunarii generale.

Prin prisma prevederilor art. 223 C. proc. pen., adunarea generala poate sesiza organul de urmarire penala cu privire la savârsirea unei infractiuni, dar aceasta posibilitate legala nu echivaleaza cu o conditie de sesizare sau de autorizare obligatorie pentru punerea în miscare a actiunii penale si în lipsa careia urmarirea penala sa nu poata începe.

De altfel, prin dispozitiile ulterioare ale art. 2821 din Legea nr. 31/1990 (text introdus prin art. I pct. 189 din Legea nr. 441/2006) se precizeaza expres ca pentru infractiunile cuprinse în Titlul VIII actiunea penala se pune în miscare din oficiu.

În consecinta, nefiind încalcate dispozitii imperative privind sesizarea, autorizarea organului competent ori alte conditii necesare pentru punerea în miscare a actiunii penale, nu se poate discuta despre un caz de împiedicare a exercitarii actiunii penale, care sa conduca la o solutie de încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Prin urmare, instantei de recurs nu i se poate imputa omisiunea pronuntarii asupra unei cauze de încetare a procesului penal si, în consecinta, contestatia în anulare a fost respinsa ca nefondata.

Etichete:

Încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale. Revizuire întemeiată pe art. 394 lit. a Cod procedură penală, în sensul că nu au avut posibilitatea să ceară în instanţe de recurs continuarea procesului penal.

Prin d.p.nr.403/10.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr.4915/314/2006 s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii ML, PA, PI, PI împotriva d.p. nr.164/19.05.2008 a Tribunalului Suceava.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa că prin cererea formulată, revizuienţii au solicitat revizuirea deciziei penale nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004.

In motivarea cererii revizuienţii au arătat că se impune revizuirea hotărârii judecătoreşti precizată anterior întrucât după pronunţarea acesteia s-au descoperit fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Au mai precizat petenţii că, totodată, potrivit art.13 c.p.p. solicită continuarea procesului penal atât sub aspectul laturii penale cât şi al laturii civile întrucât după pronunţarea hotărârii definitive a intervenit o cauză de nepedepsire, respectiv prescripţia specială, împrejurare care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.

Au mai arătat petenţii că prin sentinţa penală nr.1014/02.11.2001 a Judecătoriei Suceava s-a dispus achitarea lor pentru comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală, soluţia primei instanţe fiind menţinută de instanţa de apel, respectiv Tribunalul Suceava – secţia penală care prin decizia penală nr.699/19.09.2003 a dispus respingerea apelurilor formulate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, partea civilă DGFP Suceava şi inculpata GE.

Revizuienţii au mai precizat că împotriva deciziei penale nr.699/19.09.2003 au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi partea civilă DGFP Suceava, iar prin decizia penală nr. nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004 s-a dispus admiterea recursurilor formulate, casarea parţială a ambelor hotărâri de fond iar în baza art.11 pct.2 lit.b) rap la art.10 lit.g) c.p.p., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale, s-a dispus încetarea procesului penal împotriva tuturor inculpaţilor dosarul fiind retrimis la Judecătoria Suceava pentru soluţionarea laturii civile.

Au mai arătat revizuienţii că se consideră nevinovaţi, motiv pentru care solicită continuarea procesului penal precizând că această solicitare de continuare a procesului penal constituie împrejurarea nouă care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa penală nr. 62/07.02.2008, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 4915/314/2006, în baza art.403 cod proc.penală s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienţi, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr.1014/02.11.2001 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr.4174/1998, în baza art.11 pct.2 lit.a) c.p.p. rap. la art.10 lit.a) sau b) c.p.p., după caz, instanţa a dispus achitarea revizuienţilor pentru comiterea unor infracţiuni, în formă simplă sau continuată, după caz, prevăzute de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, art.40 din Legea nr.82/1991, art.289 c.p., art.12 din Legea nr.87/1994, în calitate de autori sau participanţi, după caz.

Prin decizia penală nr.699/19.09.2003 a Tribunalului Suceava – secţia penală instanţa a dispus respingerea apelurilor formulate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, partea civilă DGFP Suceava şi inculpata GE.

Prin decizia penală nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004 s-a dispus admiterea recursurilor formulate de intimata GE, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi partea civilă DGFP Suceava, casarea parţială a ambelor hotărâri de fond iar în baza art.11 pct.2 lit.b) rap la art.10 lit.g) c.p.p., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale prev. de art.124 c.p. rap la art.122 lit.d) c.p., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaţilor -revizuienţi recurenţi în prezenta cauză, pentru comiterea unor infracţiuni, în formă simplă sau continuată, după caz, prevăzute de art.13 din Legea nr.87/1994, în calitate de autori sau participanţi, după caz, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată. Cauza a fost trimisă la Judecătoria Suceava pentru rezolvarea acţiunii civile privind pe inculpaţii pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

Din conţinutul cererii de revizuire rezultă că motivele pentru care s-a solicitat revizuirea deciziei penale nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004, respectiv necunoaşterea de către instanţa de recurs a faptului că petenţii doresc continuarea procesului penal, au fost încadrate de revizuienţi în dispoziţiile art.394 alin.1 lit.a) c.p.p.

Astfel potrivit dispoziţiilor art.394 alin.1 lit.a) C.p.pen. combinat cu alin.2 al aceluiaşi articol revizuirea se poate cere dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Analizând motivul invocat de revizuienţi instanţa de fond a reţinut că acesta nu se încadrează în exigenţele art.394 c.p.p. întrucât intenţia lor de a continua procesul penal, chiar necunoscută de instanţa de control judiciar, nu se încadrează în noţiunea de „fapte sau împrejurări” noi de natură să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, în sensul rigorii legii procesual penale.

În acest sens, prima instanţă a reamintit faptul că atât în doctrina de specialitate, cât şi în jurisprudenţa constantă a instanţelor judecătoreşti, prin „fapte sau împrejurări” noi se înţeleg fapte probatorii noi nefiind posibil ca pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, să se ajungă la o reapreciere a probelor deja administrate sau la o prelungire a probatoriului asupra unor fapte sau împrejurări pe care inculpatul le-a putut invoca în fond şi în căile ordinare de atac. S-a mai arătat că, la admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanţa examinează îndeplinirea cumulativă a două criterii: cererea să fie făcută în condiţiile prevăzute de lege; probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror să conducă la concluzia că sunt date suficiente pentru admiterea în principiu. Cererea de revizuire întemeiată pe o apărare avută în vedere şi verificată la soluţionarea cauzei nu este admisibilă. Dacă prin solicitările formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la prelungirea probaţiunii, cererea de revizuire nu poate fi admisă.

În cauza de faţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea de revizuire petenţii solicită continuarea procesului penal întrucât apreciază că sunt nevinovaţi iar prin continuarea procesului penal s-ar putea dispune achitarea lor şi nu încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Avându-se însă în vedere considerentele anterior expuse cu privire la înţelesul noţiunii de fapte sau împrejurări noi şi ţinând seama de faptul că în susţinerea cererii lor de revizuire petenţii nu au indicat nici un fapt probatoriu nou de natură să atragă netemeinicia hotărârii de încetare a procesului penal, instanţa de fond a apreciat că motivele de revizuire nu se încadrează în cele expres prevăzute de art.394 c.p.p.

Instanţa de fond nu a reţinut nici susţinerea petenţilor potrivit cărora prin necontinuarea procesului penal în sensul solicitat de ei li se încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând actele şi lucrările dosarului Judecătoria Suceava a constatat că petenţilor li s-au respectat toate garanţiile prevăzute de art.6 din Convenţie, cauza lor fiind analizată de instanţe independente, le-a fost respectată prezumţia de nevinovăţie şi li s-a asigurat dreptul la apărare.

Totodată, din analiza considerentelor deciziei penale nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004 s-a constatat că instanţa de control judiciar a analizat cauza în care au fost cercetaţi petenţii şi intimaţii şi cu privire la fondul acesteia reţinând vinovăţia lor pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală dar că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care aceştia au fost cercetaţi. În final, instanţa de recurs a stabilit că, deşi inculpaţii (revizuienţi şi intimaţi în prezenta cauză) se fac vinovaţi de comiterea unor infracţiuni, totuşi nu pot fi pedepsiţi pentru acele fapte deoarece a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa de fond a apreciat că cererea de revizuire a petenţilor este inadmisibilă urmând să o respingă ca atare în baza art.403 c.p.p.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal revizuienţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în cauza prin care s-a soluţionat fondul li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul de a beneficia de soluţionarea procesului penal într-un timp rezonabil, cât şi disp. art.13 cod proc.penală, referitoare la continuarea procesului penal, aspecte pe care le vor invoca în plângerea la CEDO întemeiată pe disp. art.5 şi 6 din C.E.D.O..

Tribunalul Suceava – secţia penală – prin decizia nr. 164 din 19 mai 2008 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuienţi.

Împotriva deciziei au formulat recurs revizuienţii reiterând motivele din apel şi solicitând admiterea cererilor de revizuire astfel cum au fost formulate.

Examinând lucrările dosarului Curtea a constatat că recurenţii şi-au întemeiat cererea formulată pe dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală constând în aceea că după pronunţarea hotărârii definitive s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv că, nu au avut posibilitatea de a formula cerere pentru continuarea procesului penal în cursul soluţionării recursului de către Curtea de Apel Suceava deoarece au luat cunoştinţă de soluţia instanţei de recurs prin care s-a dispus încetarea procesului penal după pronunţarea deciziei nr. 881/21.12.2004.

Ori în speţă, aşa după cum în mod just a reţinut tribunalul, este de observat că, recurenţii – inculpaţi intimaţi în dosarul nr. 1196/2004 al Curţii de Apel Suceava în care s-a pronunţat decizia penală nr. 881/21.12.2004, prin care s-a încetat procesul penal faţă de aceştia în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g cod proc.penală, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale, prev.de art.124 cod penal rap.la art.122 lit.d cod penal au beneficiat de asistenţa juridică corespunzătoare, au fost legali citaţi, iar din conţinutul încheierii de şedinţă din 20.12.2004 rezultă că, s-a pus în discuţia părţilor prezente şi a apărătorilor inculpaţilor lipsă, angajaţi sau desemnaţi din oficiu, tocmai aspectul pe care-l invocă ca motiv de revizuire, respectiv că după pronunţarea hotărârii definitive s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv că, nu au avut posibilitatea de a formula cerere pentru continuarea procesului penal în cursul soluţionării recursului de către Curtea de Apel Suceava deoarece au luat cunoştinţă de soluţia instanţei de recurs.

În atare situaţie, revizuienţii nu-şi pot invoca propria culpă, cei lipsă pentru faptul că nu s-au prezentat în instanţă sau nu şi-au făcut cunoscută poziţia procesuală pe care înţeleg să o adopte în condiţiile în care apărătorii lor şi-au exprimat punctul de vedere inclusiv cu privire la concluziile scrise aflate la f.449 – 457 dosar, formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în care se invocă şi această cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar cei prezenţi, cu referire la CI, nu au solicitat continuarea procesului penal, conform art.13 cod penal.

Mai mult decât atât din lucrările dosarului rezultă că recurenţilor li s-au respectat toate garanţiile prevăzute de art. 6 din CEDO, cauza lor fiind analiza de instanţe independente, că le-a fost respectată prezumţia de nevinovăţie şi li s-a asigurat dreptul la apărare.

Etichete:

Sesizarea instantei cu fapte materiale pentru care se pronuntase aneterior o sentinta definitiva de condamnare. Autoritate de lucru judecat. Irelevanta incadrarii juridice

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3953 (19.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  încetarea procesului penal

Prin sentinta penala nr.3953/19.12.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta, in baza art.11 pct.2 lit.b si art.10 lit.j CPP, a încetat procesul penal pornit împotriva LSM pentru savârsirea infractiunii prev. de art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca fapta inculpatului LSM care în perioada februarie-aprilie 2004 a executat pe raza comunei Hadâmbu mai multe instalatii electrice prin racordare la reteaua nationala de energie electrica fara a poseda autorizatia ceruta de lege si atestatul pentru certificarea cunostintelor tehnice în domeniul energetic întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007 .
Desi fapta inculpatului, astfel cum a fost aceasta retinuta prin actul de sesizare a instantei, constituie infractiune instanta nu a dispus condamnarea inculpatului pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta penala nr.1611 din 31.05.2007 a Judecatoriei Iasi, modificata prin decizia penala nr.581 din 11.12.2007 a Tribunalului Iasi, mentinuta si ramasa definitiva prin decizia penala nr. 214 din 15.04.2008 a Curtii de Apel Iasi s-a dispus condamnarea inculpatului LSM pentru savârsirea infractiunii de „exercitare fara drept a unei profesii”, prev. si ped. de art.281 Cod Penal, retinându-se ca inculpatul în perioada februarie-aprilie 2004 a executat lucrari de racordare la reteaua nationala de energie electrica a unui numar de sase parti vatamate în conditiile în care nu poseda autorizatia ceruta de lege.
Având în vedere dispozitiile art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 potrivit carora „executarea sau folosirea de instalatii clandestine în scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani” instanta constata ca inculpatul, pentru fapta retinuta în sarcina sa in prezenta cauza, a fost condamnat definitiv prin sentinta penala sus-citata.
Instanta a constatat ca în cauza exista autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite cele doua elemente identice între cauza judecata si cauza ce urmeaza a fi solutionata, identitatea de persoane si identitatea de obiect, desi faptele retinute în sarcina inculpatului au primit încadrari juridice diferite (art.281 Cod penal, respectiv art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007).
Existenta autoritatii de lucru judecat fiind o cauza care împiedica exercitarea actiunii penale, instanta, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) si art. 10 lit. j) Cod procedura penala a incetat procesul penal pornit împotriva inculpatului LSM, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal .

Etichete: , , , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro