Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Autor: JUDECĂTORIA BUHUŞI

Domeniu: infracţiuni

Tip speţă: sentinţă penală

Titlu: Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii – plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului

Prin cererea înregistrată sub nr.885/199/18.08.2008 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, petenta M.A. a formulat plângere împotriva ordonanţei pronunţată în dosarul 76/P/2007/29.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.

În motivarea plângerii, se arată că nu s-a stabilit corect împrejurările în care s-a produs accidentul, iar probele sunt interpretate defectuos.

Expertizele au demonstrat că şi victima are o culpă, dar aceasta nu se confirmă. În cea de aIIa expertiză efectuată în cauză, există grave erori, se fac speculaţii cu privire la direcţia de deplasare a victimei, viteza de deplasare, poziţia autovehiculului pe carosabil, autoturismul a fost mişcat de la locul faptei, şi nu s-a avut în vedere şi prima expertiză.

Deşi legal citată, petenta nu s-a prezentat la instanţă, dar a fost reprezentată prin apărător.

Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat la instanţă.

În cauză s-a ataşat dosarul 76/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa 76/P/2007/29.05.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a numitului T.R., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art.178 al.2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii subiective, lipsind vinovăţia.

S-a reţinut că la data de 18.01.2007, inculpata circula pe DN2-E85 în direcţia B-R timp de noapte cu faza de drum a luminii farurilor pe un carosabil asfaltic cu o lăţime de 12 m cu marcaje longitudinale continue separatoare de sens şi discontinue separatoare de bandă. În deplasare, autoturismul ocupa o poziţie de mers la centrul sensului său regulamentar.

În jurul orei 24.30 a ajuns la km 304 a accidentat victima Ş.T., care se angajase în fugă de la dreapta la stânga. Deşi a încercat o manevră de ocolire spre stânga, concomitent cu una de frânare, impactul a avut totuşi loc şi a condus la decesul victimei. Impactul s-a produs la aproximativ 6,1 m faţă de marginea din dreapta a carosabilului, pe sensul B-R.

Viteza de deplasare a autoturismului în momentul premergător impactului a fost de 118,6 km/h, viteză stabilită de expertiza efectuată la laboratorul de expertize criminalistice Iaşi prin simularea accidentului cu ajutorul programului V.Crasch. Expertiza a mai stabilit că accidentul putea fi evitat dacă în momentul premergător, autoturismul circula 67 km/h, cu mult sub viteza legală cu care putea circula în zonă. Viteza de deplasare a unui autoturism nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului. A mai concluzionat expertiza, că impactul s-a produs cu extremitatea din dreapta a autoturismului având în vedere avariile acestuia, inculpata, încercând evitarea impactului printr-o manevră de virare spre stânga. Dacă manevra se efectua spre dreapta şi ocolirea prin spate a victimei exista riscul ieşirii pe acostament. Această manevră nu poate fi luată în considerare, întrucât inculpata nu avea de unde să ştie reacţia victimei după declanşarea pericolului, acesta putându-se opri sau întoarce din drum şi ar fi fost lovit în plin.

Victima, putea evita accidentul dacă ar fi încercat traversarea prin loc permis, dacă s-ar fi asigurat înainte de traversare şi dacă ar fi acordat prioritate de trecere autovehiculelor care circulau pe carosabil.

În cauză a fost efectuate două expertize.

S-a constatat că victima a plecat din B. cu un autocar şi se deplasa spre D.. Autocarul a oprit 20 minute la popasul „P.” aparţinând S.C. din B.B., după care a plecat, dar nu înainte de a întreba dacă toţi pasagerii sunt în autocar.

Victima nu se afla în autocar, iar după ce a observat că autocarul plecase a venit agitată, plimbându-se între popas şi locul de parcare de pe partea opusă, probabil pentru a găsi o maşină de ocazie. S-a presupus că starea de agitaţie, a condus la neatenţia victimei înainte de impactul cu autoturismul.

S-a concluzionat, de asemenea, că accidentul s-a produs din vina exclusivă a victimei.

Prin ordonanţa 51/II/2/22.07.2008, procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi a respins ca nefondată plângerea petentei.

Prim procurorul a reţinut că în cauză au fost efectuate două expertize, prima de către doi experţi din care un expert parte ales de petentă, raportul concluzionând că vinovaţi de producerea accidentului sunt atât victima care putea evita accidentarea sa, dacă la momentul deciziei de traversare se asigura că manevra se putea desfăşura în siguranţă pentru el şi ceilalţi participanţi la trafic, cât şi conducătorul auto care putea evita accidentul dacă la momentul sesizării pericolului se deplasa cu o viteză de 96 km/h.

A doua expertiză a reţinut culpa exclusivă a victimei, concluzionând că accidentul s-a produs ca urmare a angajării în traversare a victimei prin loc nepermis şi fără o asigurare prealabilă.

S-a mai menţionat că învinuitul ar fi putut evita accidentul dacă în momentul premergător acestuia ar fi circulat cu o viteză de cel mult 67 km/h.

Între vitezele de producere a accidentului menţionate în cele 3 două expertize este o diferenţă mai mare dar în condiţiile în care ambele expertize concluzionează că viteza de evitare ar fi trebuit să fie sub limita legală nu se impune efectuarea unei noi expertize, întrucât pe acel tronson de drum nu există semne de circulaţie restrictive de viteză şi nici marcaje de trecere pentru pietoni.

Dacă vreuna din expertize ar fi concluzionat că accidentul putea fi evitat dacă conducătorul auto ar fi circulat cu viteza legală şi ar fi fost în contradicţie cu altă expertize care concluzionează că viteza de evitare trebuia să fie sub limita legală că în speţă, s-ar fi impus efectuarea unei noi expertize.

Viteza de deplasare a autovehiculului, nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, în cauză fiind aplicate dispoziţiile art.72 din OUG 195/2002 republicată şi art.135 din Regulamentul de aplicare a ordonanţei.

Astfel, art.72 al.4 din OUG 195/2002 prevede că pietonii, surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise sau nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale, privind circulaţia prin acel sector.

Învinuitul a circulat cu o viteză peste limita legală dar conform expertizei, chiar dacă ar fi circulat şi cu o viteză de 100 km/h, accidentul nu putea fi evitat.

De asemenea, art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, prevede că un conducător de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător.

Accidentul s-a petrecut pe timp de noapte, nu au fost martori oculari prezenţi, singurul martor fiind P.S., care se afla în autoturism.

Măsurătorile efectuate la faţa locului şi raportul de necropsie, conformă că victima se afla în momentul accidentului în traversare în fugă a şoselei, nu în aşteptare pe marginea carosabilului.

Faţă de ansamblul probator instanţa apreciază că plângerea petentei este fondată, cele două expertize nu au lămurit de la ce distanţă a observat conducătorul auto victima, având în vedere viteza mare cu care circula, de unde rezultă că victima fugea (sau traversa în fugă) şi nu aştepta o maşină de ocazie şi datorită vitezei nefiind observată a fost lovită în plin de autoturism şi cum s-a stabilit că victima se deplasa de la dreapta la stânga şi nu în mers.

Nu s-a avut în vedere declaraţia martorei B.E. din care rezultă că „a înţeles că victima a ieşit din faţa unui tir oprit în parcare pe sensul de mers B-R, pentru a vedea dacă dinspre B. vine vreo maşină.

Există contradicţii între expertize cu privire la locul impactului şi cu privire la viteza autoturismului în momentul impactului. Dacă la acea oră, circulau în zonă şi alte autovehicule nu s-a stabilit concret poziţia de mers a autoturismului şi de unde rezultă că a virat stânga având în vedere că nu există urme de frânare.

Cea de a doua expertiză nu a ţinut cont de toate obiectivele propuse de petentă: dacă victima a fost urcată pe autoturism cu tot corpul şi apoi proiectată, cum se explică urmele de pe partea dreaptă a autoturismului, constând în deteriorarea oglinzii; dacă proiectarea victimei a fost după oprirea din frânare au autoturismului; dacă victima a fost proiectată de lovitura de impact, fără frânare şi locul unde a fost găsită maşina cu ocazia cercetării la faţa locului şi explicaţiile comparative în raport de locul impactului cu victima. Care este modul de calcul al vitezei de deplasare a victimei(din exp.aIIa) având în vedere că din tabelul aflat în ds. urmărire penală nu rezultă acea valoare 12,5 km.

Faţă de cele ce preced instanţa în temeiul art.2781 pct.8 lit.b Cod pr.penală va admite plângerea , va desfiinţa ordonanţa nr.76/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmării penale, urmând reaudierea din nou părţile, martorii şi a se dispune efectuarea unei noi expertize cu obiectivele precizate anterior de instanţă, la care nu s-a răspuns ori sunt contradictorii.

Etichete: Infracţiuni contra vieţii