Top

Legea 248-2005

Dosar nr. 187/88/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ NR. 231

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2009

Prin cererea înregistrată sub nr.187/88/2009, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Elevaţia pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru pârâtul (…).

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Elveţia pentru şedere ilegală, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi această ţară, aprobat prin Legea nr.301/2008.

A mai arătat reclamanta că, în temeiul dispoziţiilor art. 38 lit. a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români din străinătate, modificată şi completată cu O.G. nr. 5/2006 „Restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani…cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat”.

Reclamanta a susţinut că, dreptul la libera circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.

Totodată, a arătat că statul român trebuie să-şi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală, iar prezenţa, fără respectarea condiţiilor legale de intrare şi şedere, a pârâtului (ca şi a altor persoane aflate în situaţii similare) pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetăţenilor români.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie xerox următoarele înscrisuri: declaraţia olografă dată de pârât cu ocazia returnării din Elveţia şi talonul eliberat de Direcţia Generală de Paşapoarte, din care rezultă data returnării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pârâtul (…) a fost returnat din Elveţia, pentru şedere ilegală, la data de 10.10.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi această ţară, aprobat prin Legea nr.301/2008, aşa cum rezultă din talonul întocmit în punctul de trecere a frontierei de către lucrătorii Inspectoratului Poliţiei de Frontieră. În declaraţia dată de pârât întocmită în punctul de trecere a frontierei se precizează că acesta a fost reţinut de autorităţile elveţiene şi judecat pe motiv de şedere ilegală.

Potrivit dispoziţiilor art. 38 lit. a din Legea 248/2005 privind regimul la liberă circulaţie a cetăţenilor români din străinătate, modificată şi completată cu O.G. nr. 5/2006, „Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane …cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.” iar art. 39 alin. 1 din acelaşi act normativ stipulează că, „în situaţia prevăzută la art. 38 lit. a, măsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana.”

Potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. a şi lit. b din acelaşi act normativ, “pe perioada şederii lor în străinătate cetăţenii români au următoarele obligaţii: să respecte legislaţia României şi să nu desfăşoare activităţi de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligaţiilor asumate de România prin documente internaţionale şi să respecte legislaţia statului în care se află, precum scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şu după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia acestuia sau prin documentele internaţionale încheiate cu România. ”

Dreptul la libera circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern,.

Totodată, statul român trebuie să-şi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală, iar prezenţa, fără respectarea condiţiilor legale de intrare şi şedere, a pârâtului pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetăţenilor români.

În raport cu probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale invocate, instanţa constată că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a o admite şi a dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a pârâtului (…), în sensul că va interzice acestuia să călătorească pe teritoriul Elveţiei o perioadă de 6 luni, perioadă calculată începând cu data pronunţării prezentei hotărâri.

Etichete:

Legea 248 2005

Dosar nr.173/88/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

Secţia Civilă, Comercială şi Contencios Administrativ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 221

Şedinţă publică din 12 februarie 2009

Prin cererea înregistrată sub nr.173/88/2009, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat restrângerea dreptului la libera circulaţie pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru pârâtul (…).

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 08.01.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin H.G. 278/1994, publicată în M.O.nr.170/1994, deoarece nu a respectat termenul legal de şedere pe teritoriul acesteia.

A mai arătat reclamanta că, în temeiul dispoziţiilor art.38 lit.a din Legea 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi completată cu O.G.nr.5/2006, “restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani . . . cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat”.

Reclamanta a susţinut că dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.

S-a mai arătat că, art.23 din Legea 157/2005 arată că: „măsurile enumerate în anexele VI şi VII la prezentul act se aplică Bulgariei şi României în condiţiile prevăzute de anexele menţionate din Actul de aderare la Uniunea Europeană” şi că România trebuie să-şi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală, iar prezenţa fără respectarea condiţiilor legale de intrare şi şedere a pârâtului pe teritoriul unui stat străin ar dovedi exact contrariul.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie xerox, următoarele înscrisuri: decizia Prefecturii Essonne – Biroul expulzări – şi talonul eliberat de Direcţia Generală de Paşapoarte, din care rezultă data returnării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pârâtul (…) a fost returnat din Franţa la data de 08.01.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin H.G. 278/1994 publicată în M.Of.nr.170/1994, deoarece nu a respectat termenul legal de şedere pe teritoriul acesteia.

În Decizia de returnare la frontieră întocmită de autorităţile franceze se precizează că pârâtul (…) face obiectul măsurii de îndepărtare de pe teritoriul naţional şi a fost sancţionat cu 5 luni închisoare însoţite de interdicţia teritoriului francez timp de 3 ani. În procesul de consemnare a declaraţiei verbale a pârâtului întocmit la punctul de trecere a frontierei se precizează că acesta a fost reţinut de poliţia franceză şi acuzat de tentativă de furt, că a fost judecat şi condamnat la 5 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art.38 lit.a din Legea 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată, . . . “restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani . . . cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat”.

Totodată se constată că pârâtul nu a respectat prevederile art.5 din acelaşi act normativ, respectiv: „a) să respecte legislaţia României şi să nu desfăşoare activităţi de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligaţiilor asumate de România prin documente internaţionale; b) să respecte legislaţia statului în care se află, precum şi scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia acestuia sau prin documentele internaţionale încheiate cu România.

Dreptul la circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.

Art.39 alin.1 din acelaşi act normativ stipulează că, în situaţia prevăzută la art.38 lit.a, măsura se dispune la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana.

În raport de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale invocate, instanţa constată că acţiunea reclamantei este întemeiată, urmează a o admite şi restrânge pârâtului (…) dreptul la liberă circulaţie în toate statele Uniunii Europene până la aderarea României la Uniunea Europeană şi după aderare numai în Franţa, pe o durată de doi ani, începând cu 12 februarie 2009.

Etichete: