404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

LEGEA NR.64/1995 ANULARE PROTOCOALE DE PREDARE PRIMIRE

La data de 13.11.2003, în dosarul de faliment nr.98/F/2001 al Tribunalului Vrancea, creditoarea SC,,Paslington România”SRL a solicitat judecătorului sindic anularea protocoalelor încheiate de debitoarea SC,,L.V.G.Com”SRL prin care au fost transferate bunuri mobile şi imobile către SC,,LVG”SA şi SC,,V.”SA.

Prin sentinţa civilă nr.168/23.06.2004 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei şi a dispus anularea celor două protocoale, încheiate la 20.05.1997 şi respectiv 15.07.1997.

A reţinut judecătorul sindic că protocoalele au caracterul unor acte juridice prin care părţile şi-au manifestat intenţia de a produce efecte juridice, iar obiectul îl constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor evidenţiate în conţinutul lor. Cum aceste protocoale nu au fost încheiate în formă autentică, s-a stabilit că sancţiunea este nulitatea absolută.

Sentinţa a fost atacată cu recurs de pârâtele SC LVG SA şi SC V. SA, prin lichidatori.

Criticile vizau faptul că un creditor nu poate promova o asemenea acţiune, capacitate procesuală având lichidatorul debitoarei SC LVG. SRL sau comitetul creditorilor, cu avizul judecătorului sindic.

O altă critică viza faptul că greşit s-a apreciat de prima instanţă că cele două protocoale reprezintă actul translativ de proprietate, cât timp transmiterea dreptului de proprietate s-a realizat în baza art.65 din Legea nr.31/1990 privind societatea comercială, respectiv prin sentinţele care vizau constituirea SC LVG SA şi SC V. SA pe baza aportului în natură adus de SC LV Generalcom SRL. Au mai arătat recurentele că se împlinise termenul de prescripţie în care putea di formulată o asemenea acţiune.

Recursurile au fost admise pe acest ultim motiv.

Potrivit art.65 al.1 din Legea societăţii comerciale nr.31/1990 ,, în lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării acesteia în Registrul Comerţului”.

În speţă, la constituirea SC LVG SA şi SC V. SA, capitalul social a fost constituit prin aportul în natură al unor bunuri imobile, aport adus de SC LV Generalcom SRL.

Actele constitutive ale celor două societăţi pe acţiuni au fost autentificate sub nr.1403/9.05.1995 şi respectiv nr.1882/27.06.1997 şi au stat la baza autorizării funcţionării celor două societăţi, prin sentinţa civilă nr.406/16.05.1997 şi respectiv nr.535/1997 ale Judecătoriei Focşani.

Cele două protocoale au reprezentat doar concretizarea în fapt a operaţiunii de predare-primire, practic, derogând de la dreptul comun, momentul transmiterii riscului pieirii acestor bunuri.

Sub aspectul prescrierii dreptului la acţiune, potrivit art.9 al.2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza de anulare, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la încheierea actului.

În speţă, cele două protocoale au fost încheiate în 1997, iar cererea de anulare a fost formulată la data de 13.11.2003, cu depăşirea termenului de prescripţie menţionat.

În consecinţă, prin Decizia nr.958/22.12.2004 CA Galaţi a modificat sentinţa nr.168/23.06.2004 a Tribunalului Vrancea în sensul admiterii excepţiei prescrierii dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi a respins ca prescrisă acţiunea creditoarei.

Etichete:

Legea nr. 64/1995. Antrenarea răspunderii personale a administratorului. Competenţă.

Conform art. 130 din legea nr. 64/1995, modificată şi completată prin O.G. nr. 31/2002, procedurile de lichidare judiciare, deschise până la data intrării în vigoare a ordonanţei 38/2002, vor continua să fie administrate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 64/1995 prin O.G. nr. 38/2002.

Întrucât procedura falimentului în cazul societăţii SC. INDUSTRIAL COMPANY SRL au început în 6 aprilie 2000, se aplică prevederile Legii nr. 64/1995 modificată prin O.G. nr. 38/2002.

Conform art. 126 din Legea nr. 64/1995 modificată, în vederea luării măsurilor prevăzute la art. 124, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul sindic de către oricare dintre creditori, de Camera de Comerţ şi Industrie Teritorială sau se poate sesiza din oficiu pe baza datelor din dosarul cauzei.

Conform art. 124 din Legea nr. 64/1995, nemodificată, competenţa privind atragerea răspunderii administratorului revine tribunalului, nu judecătorului sindic. Judecătorul sindic putea să judece cauza în calitate de magistrat în cadrul instanţei numite de către tribunal într-un proces civil diferit de procesul de lichidare a societăţii. Faptul că atragerea răspunderii administratorului s-a făcut de către judecătorul sindic prin încheiere civilă contrazice prevederile art. 10 din Legea nr. 64/1995 nemodificată, care precizează care sunt atribuţiile judecătorului sindic. Întrucât judecarea sesizărilor privind aplicarea prevederilor art. 124 din Legea nr. 64/1995 modificată, nu face parte din atribuţiunile stabilite de lege, încheierea nr. 245/14 octombrie 2003 este nulă de drept.

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia comercială nr. 82/16.02.2004 a admis recursul, a casat încheierea nr. 245/14.10.2003 a Tribunalului Vaslui, dispunând trimiterea cauzei spre soluţionare Tribunalului Vaslui –Secţia comercială.

Decizia comercială nr. 82/16.02.2004

Etichete:

Legea nr. 64/1995. Condiţiile antrenării răspunderii personale a administratorului societăţii debitoare.

Prin cererea formulată, creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Bârlad a solicitat declanşarea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment împotriva debitoarei – intimate S.C. VESUVIO SRL Galaţi.

Deoarece nu a fost propus de către debitoarea intimată sau de creditori un plan de reorganizare sau de lichidare a activităţii debitoarei, s-a dispus prin sentinţa civilă 77/F/2002 instituirea procedurii falimentului, astfel că recurenta – creditoare s-a înscris la masa credală cu o creanţă în sumă de 19 374 420 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 41/F/06.05, Tribunalul Vaslui numit lichidatorul judiciar al debitoarei. Deoarece în patrimoniul societăţii debitoare nu au fost găsite bunuri mobile sau imobile urmăribile, pentru a satisface creanţele creditorilor, lichidatorul a propus ca în conformitate cu art. 124 din legea nr. 64/1995, pasivul societăţii să fie suportat de administratorul acesteia L. A.

Având în vedre dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, care precizează ă judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii ajunsă în faliment să fie suportat de membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, caz în care instanţa de fond nu a avut în vedere toate probele administrate şi nici nu a aplicat principiul rolului activ al judecătorului pentru a face demersurile necesare pentru a afla dacă pe lângă administrator sunt răspunzători şi ceilalţi membri ai organelor de conducere (directori, cenzori) de această situaţie de insolvenţă. Totodată, nu s-a făcut nici motivare faţă de cuantumul creanţei solicitate de către creditoarea recurentă.

În baza dispoziţiilor art. 304 punctul 5 şi art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Iaşi, prin decizia comercială nr. 90/23.03.2004, a admis recursul şi a casat sentinţa civilă nr. 104/F/16 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Vaslui, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Decizia comercială nr. 90/23.03.2004

Etichete:

Legea nr. 64/1995. Antrenarea răspunderii personale a administratorului societăţii debitoare. Competenţă.

Procedura reorganizării judiciare a SC „BETA” SRL Bârlad a fost deschisă prin încheierea nr. 239/F din 7 noiembrie 2001, la cererea creditoarei S.C. „GAZEX TRADE” SRL Oradea, ea fiind administrată conform prevederilor Legii nr. 64/1995, ce a fost republicată în temeiul art. XI din legea nr. 99/1999.

În conformitate cu dispoziţiile art. 124 din actul normativ citat sub imperiul căruia s-a deschis şi s-a administrat procedura iniţiată contra debitoarei SC „BETA” SRL Bârlad, competenţa de a dispune ca parte din pasivul societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportat de către membrii organelor de conducere, aparţine tribunalului şi nu judecătorului sindic.

Având în vedre că, în conformitate cu dispoziţiile art. IV (1) din O.G. nr. 38/2002, procedurile deschise până la data intrării în vigoare a menţionatei ordonanţe vor continua să fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale în vigoare, anterioare modificărilor şi completărilor adese Legii nr. 64/1995 prin O.G. nr. 38/2002, rezultă că toate hotărârile pronunţate de judecătorul sindic, în partea referitoare la angajarea răspunderii personale a administratorilor pentru pasivul societăţii debitoare au fost adoptate cu încălcarea flagrantă a normelor de competenţă, trebuind a fi considerate nule.

În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul creditoarei a fost admis, în sensul casării hotărârilor judecătorului sindic în partea referitoare la soluţionarea cererii de angajare a răspunderii personale a administratorilor societăţii debitoare şi trimiterii ei spre competentă soluţionare Tribunalului Vaslui, care se va pronunţa, printr-o singură hotărâre, asupra acţiunii intentate tuturor persoanelor indicate de către creditori ca fiind răspunzătoare de aducere societăţii debitoare în stare de încetare de plăţi, în condiţiile de reglementare sub care procedura a fost administrată şi lichidată.

Decizia comercială nr. 248/14.06.2004 .

Etichete:

Legea nr. 64/1995. Antrenarea răspunderii personale a administratorului societăţii debitoare. Competenţă.

În cauză, deschiderea procedurii falimentului a avut loc prin sentinţa civilă nr. 191/F/24.10.2000, dată la care se aflau în vigoare dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995 în forma iniţială, potrivit căruia „Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportat de către membrii organelor de conducere ”, dispoziţie în vigoare şi la momentul pronunţării încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale din 9 martie 2004, faţă de dispoziţiile art. IV din O.G. nr. 38/2001.

Cum, în speţă, în mod eronat şi acest capăt de cerere a fost soluţionat de judecătorul sindic, iar nu de tribunal, curtea a procedat la admiterea recursului, cu consecinţa casării în parte a încheierii 290/F/4 decembrie 2001 şi a celei din 9 martie 2004, dispunând trimiterea cauzei Tribunalului Vaslui pentru competenta soluţionare a capătului de cerere ce are ca obiect antrenarea răspunderii personale a administratorului S.C. ATHOS SRL Bârlad pentru pasivul societăţii.

Decizia comercială nr. 260/21.06.2004.

Etichete:

Legea nr. 64/1995. Antrenarea răspunderii personale a administratorului societăţii debitoare. Condiţii.

Textul articolului 124 (1) din legea nr. 64/1995 modificată, prevede că se poate dispune ca o parte din pasivul societăţii, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, printre care sunt enumeraţi şi administratorii, care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, prin una din faptele prevăzute la articolul 124 lit. a-g.

Dacă este o alternativă antrenarea răspunderii persoanelor vizate, în speţă a administratorului, în sensul că instanţa poate, în condiţiile prevăzute de lege (Legea nr. 64/1995, articolul 124 lit. a – g) dispune în sensul menţionat, atunci trebuie analizate acţiunile sau inacţiunile sale în concret pentru că numai astfel este posibilă admiterea cereri creditorului care este o acţiune cu un astfel de obiect.

Instanţa de fond consideră greşit că cererea este întemeiată, deoarece s-ar fi dovedit că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activităţii care ar fi dus vădit la încetarea de plăţi, fără să arate în ce anume se materializează culpa administratorului, care sunt faptele sale prejudiciabile.

Se mai reţine de prima instanţă, că administratorul nu ar fi ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, fără să sublinieze care texte au fost violate şi care ar fi condus în mod direct la faliment.

De asemenea, se susţine prin sentinţa recurată că ar fi folosit mijloace ruinătoare în întârzierea plăţilor, mulţumindu-se în final să facă trimitere la dispoziţiile articolului 124 lit. c, d şi f.

Ori, în asemenea cazuri, culpa persoanei vizate trebuie individualizată prin toate faptele sale culpabile, prin trimiterea la probele administrate şi la violarea dispoziţiilor legale, care fără echivoc conduc la atragerea răspunderii personale, iar raportul lichidatorului nu semnalează fapte de această natură.

Cum în cauză nu există probe concludente în această privinţă, nu sunt date condiţiile legale care să poată antrena răspunderea administratorului în lumina textului citat, ci, dimpotrivă, s-a dovedit că administratorul a făcut eforturi evidente pentru ca societatea debitoare să-şi desfăşoare o activitate profitabilă, majorând continuu patrimoniul şi achiziţionând bunuri de valoare în acest scop.

Pentru toate aceste motive se va admite recursul şi va modifica sentinţa recurată în parte, în sensul respingerii acţiunii creditoarei D.G.F.P.C.F.S. –Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin decizia comercială nr. 17/12.01.2004, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul, a casat sentinţa civilă nr. 1341/E/9.06.2003 a Tribunalului Iaşi, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acţiunea formulată de creditoare.

Decizia comercială nr. 17/12.01.2004

Etichete:

Legea nr.64/1995 republicată. Măsuri asiguratorii. Condiţii.

Prin încheierea nr. 361 din 25 octombrie 2005, Tribunalul Botoşani – judecător sindic a admis cererea formulată de creditoarea AVAS Bucureşti şi a dispus sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile, imobile şi acţiuni deţinute de pârâţii RM şi ND.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că SC „F.B.” SA Flămînzi se află în stare de faliment, în cauză s-a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere şi s-a apreciat că în vederea luării măsurilor prevăzute de art.137 din Lg.64/1995 republicată se impun măsuri asiguratorii.

Împotriva încheierii au formulat recurs pârâţii, care au criticat-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că nu se fac vinovaţi de ajungerea în stare de insolvenţă a debitoarei şi deci, nelegal s-a dispus sechestrul asigurator.

Motivul de recurs invocat, întemeiat în esenţă pe disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civ. a fost apreciat ca nefondat de instanţa de control judiciar.

Astfel, s-a reţinut că aplicarea sechestrului asigurator reprezintă o măsură provizorie luată împotriva celor cărora li se impută ajungerea în stare de faliment a debitoarei, să nu-şi înstrăineze patrimoniul până la soluţionarea cererii de atragere a răspunderii personale. Această măsură însă, nu are influenţă asupra patrimoniului debitoarei, acesta fiind doar indisponibilizat.

Cum măsura instituită de judecătorul sindic este legală, în temeiul art.312 Cod proc. civ., recursul este nefondat şi a fost respins ca atare.

Etichete:

Contestaţie tabel suplimentar al creanţelor

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 668/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA NR.204
Şedinţa publică din data de 6 FEBRUARIE 2009

Prin cererea înregistrată sub nr. 996/88/76 mai 2007 la Tribunalul Tulcea, reclamanta creditoare Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti a formulat contestaţie la Tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei S.C. ……….. S.A. Tulcea aflată în procedura falimentului prevăzut de Legea nr.85/2006, solicitând admiterea ei şi înscrierea în tabelul suplimentar al creanţelor cu suma de 5.178,87 lei reprezentând obligaţii rezultate din contractul de concesiune nr.387/27.04.2000, conform art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006.

În motivare, contestatoarea arată că, creanţa în sumă de 5.178,87 lei reprezintă penalităţi calculate în perioada 2.03.2006 (data deschiderii procedurii reorganizării judiciare) -20.07.2006 (data intrării în vigoare a Legii nr.85/2006), care se adaugă la suma de 82.786,35 lei cu care a solicitat iniţial înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. ……….. S.A. Tulcea.

În mod eronat lichidatorul judiciar a avut în vedere prevederile art.41 din Legea nr.85/2006, în momentul în care a respins cererea de înscriere în tabelul suplimentar al creanţelor, formulată de A.D.S.Bucureşti.

În acest sens, contestatoarea invocă art.15 din Constituţia României şi art.1 din Codul Civil, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor.

Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, a intrat în vigoare la 20.07.2006, şi în consecinţă, disp.art.41 din lege, invocate de lichidatorul judiciar îşi produce efectele de la această dată.

Arată contestatoarea că, potrivit art.92 alin.7 din Legea nr.64/1995 rep., pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment.

Apreciază că această prevedere este o excepţie de la art.45 din Legea nr.64/1995 rep. numai pentru creanţele bugetare, motivat de faptul că aceasta nu a fost prevăzută în secţiunea a 6-a privind reorganizarea, ci în secţiunea a 5-a respectiv „Planul” prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres obligaţiile care cad în sarcina societăţii debitoare, până la deschiderea falimentului.

În cadrul cererii de înscriere în tabelul suplimentar ADS a avut în vedere aplicabilitatea art.41 din Legea nr.85/2006, calculul penalităţilor fiind efectuat până la 20.07.2006.

Precizează contestatoarea că, în momentul efectuării acestor calcule privind penalităţile, s-au avut în vedere prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor nr.1186/2006 – art.6 potrivit cu care, până la intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, se aplică prevederile art.118 alin. (4) din OG 92/2003 rep., potrivit cu care pentru obligaţiile fiscale neplătite la termen, atât înainte cât şi după deschiderea procedurii, se datorează majorări de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.85/2006, se aplică prevederile art.41 din acest act normativ.

Se mai invocă şi prevederile art.8 alin.(3) din OUG nr.147/2002 potrivit cu care veniturile încasate de ADS, din celelalte activităţi, pe care le desfăşoară conform atribuţiilor stabilite prin lege, rămase după deducerea cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităţilor respective, se fac venituri la bugetul de stat, astfel că redevenţa şi penalităţile de întârziere calculate pentru neachitarea acesteia la data scadentă reprezintă contribuţie la bugetul de stat.

La data de 15 iunie 2007, lichidatorul judiciar ……….. Constanţa desemnat la debitoarea falită, a formulat întâmpinare invocând excepţia tardivităţii contestaţiei, iar pe fond respingerea ei ca nefondată.

În ce priveşte excepţia invocată, se arată că potrivit art.107 alin.4 coroborat cu art.7 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestaţiile la tabelul preliminar suplimentar pot fi formulate cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită prin hotărârea de deschidere a falimentului pentru întocmirea tabelului definitiv consolidat, respectiv până la data de 23.04.2007.

Ori, aşa cum rezultă din contestaţia formulată de A.D.S. Bucureşti, aceasta a primit număr de ieşire din instituţie la data de 2.05.2007.

Pe fond, se solicită respingerea contestaţiei ca nefondată, întrucât lichidatorul judiciar a analizat creanţa solicitată şi a luat măsura înlăturării integrale a acesteia, motivat de dispoz.art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006. Arată lichidatorul că fostul art.92 alin.7 din Legea nr.64/1995 era cuprins la Secţiunea a 5-a din lege, secţiune care reglementa planul de reorganizare şi oricum nu se aplica debitoarei faţă de care nu s-a propus un plan de reorganizare, fiind în faliment şi în acelaşi timp nici nu are o creanţă garantată.

Prin sentinţa civilă nr.1626/21.09.2007 pronunţată de judecătorul sindic a fost admisă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocată de lichidatorul judiciar şi a fost respinsă contestaţia ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat recurs reclamanta creditoare A.D.S.Bucureşti, iar prin decizia civilă nr.142/COM/27.02.2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia Comercială Maritimă şi Fluvială, Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a admis recursul, a fost casată hotărârea şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A reţinut instanţa de recurs că, nu se poate reţine tardivitatea contestaţiei atâta timp cât culpa pentru nerespectarea termenului se află în sarcina lichidatorului, iar creditoarea ar putea fi prejudiciată în acest mod.

La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr.668/88/21.03.2008.

Cu adresa nr.45309/23.05.2008 reclamanta creditoare A.D.S.Bucureşti a formulat precizări la acţiune în sensul că, creanţa în cuantum de 5.178,87 lei reprezintă penalităţi de întârziere calculate de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, respectiv 20.03.2006 până la data intrării în vigoare a Legii nr.85/2006, respectiv 20.07.2006.

La termenul de judecată din data de 22 august 2008 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv stabilirea cuantumului penalităţilor şi dacă acestea corespund perioadei anterioare deschiderii procedurii respectiv 20.03.2006.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se reţin următoarele :

Prin sentinţa civilă nr.480/20.03.2006 pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 rep. Faţă de debitoarea S.C………… S.A. fiind desemnat administrator judiciar S.C………… SRL Brăila.

Prin sentinţa civilă nr.186/5.02.2007 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului faţă de debitoarea S.C………… SA, fiind desemnat lichidatorul judiciar ……….. Constanţa.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a stabilit ca termen de verificare, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al creanţelor, data de 6.04.2007, termenul de depunere a tabelului definitiv consolidat la data de 4.05.2007.

Potrivit prevederilor art.72 al.(4) raportat la art.107 al.(4) din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar are obligaţia ca odată cu afişarea tabelului suplimentar al creanţelor să notifice creditorii cu privire la respingerea creanţelor şi motivul înlăturării ei.

Conform art.107 al.(4) raportat la art.73 al (2) din Legea nr.85/2006, contestaţiile la tabelul suplimentar pot fi formulate cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită prin hotărârea de deschidere a falimentului pentru întocmirea şi depunerea tabelului definitiv consolidat.

Având în vedere că reclamanta creditoare nu a fost notificată potrivit dispoziţiilor menţionate, ci abia la data de 2.05.2007, după împlinirea termenului de depunere a contestaţiilor, nu se poate reţine culpa acesteia în ceea ce priveşte nerespectarea termenului de contestare.

Expertiza contabilă efectuată în cauză de expert ……., a concluzionat în sensul că, creanţa în sumă de 5.178,87 lei solicitată de reclamanta creditoare a fi înscrisă în tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei S.C………… SA Tulcea, reprezintă penalităţi anterioare care corespund perioadei anterioare deschiderii procedurii, respectiv 20.03.2006 la creanţa iniţială cu care reclamanta creditoare s-a înscris iniţial la masa credală.

Pentru aceste considerente, contestaţia fiind întemeiată, urmează a o admite şi a dispune înscrierea în tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei S.C………… SA Tulcea a creanţei în sumă de 5.178,87 lei pentru creditoarea A.D.S.Bucureşti, conform ordinii de preferinţă prevăzute de art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006.

Etichete: , , , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro