Top

Nesoluţionare a cererii în termen legal. Existenţa dreptului vătămat

Tip: Decizie
Nr./Dată: 317 (04.03.2009)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

Legea nr. 9/1998, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), (2)

O.G. nr. 94/2004, art. 30

Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1)

Nevalidarea în termen legal, conform Legii nr. 9/1998, a hotărârilor emise de Comisiile judeţene pentru aplicarea acestei legi, de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, constituie o vătămare în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 317 din 4 martie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 848 din 28 octombrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 9304/30/2007, Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamantul persoană fizică în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 cu sediul în Bucureşti, sector 1, calea Floreasca, nr. 202 A şi in consecinţă a dispus anularea deciziei nr. 435/14.11.2007, emisa de pârâtă şi a obligat-o la emiterea unei noi decizii de validare a hotărârii nr. 1989/23.01.2003 emisa de către Comisia Municipiului Bucureşti care să cuprindă majorarea sumei stabilită cu titlu de despăgubire, ca urmare a recalculării valorii bunurilor, conform expertizelor efectuate în cauză, care fac parte integrantă din prezenta sentinţă, şi a obligat pârâta la reactualizarea sumei astfel stabilită la momentul plăţii efective în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de pârâtă şi prin decizia civilă nr. 317 din 4 martie 2008, pronunţată în dosarul nr. 9304/30/2007, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul ca nefondat cu motivarea că obiectul litigiului îl reprezintă cererea formulată de reclamant, de obligare a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la validarea hotărârii nr. 4/26.01.2007, emisă de Comisia Judeţeană Arad pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, reţinând că acesta a făcut dovada expirării termenului legal în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor avea obligaţia de a valida sau invalida hotărârea emisă de Comisia Judeţeană Timiş.

În examinarea prezentei cauze, Curtea precizează că dreptul reclamantului la despăgubirile solicitate este reglementat prin Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. nr. 260 din 18/04/2007.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii şi terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi”.

Conform art. 3 din Legea nr. 9/1998, „în cazul în care, anterior, cei îndreptăţiţi au fost despăgubiţi parţial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceştia au dreptul la compensaţie, proporţional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2”.

În privinţa procedurii de acordare a acestor despăgubiri, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 prevede că „în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie, prin ordin al prefectului, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, câte o comisie pentru aplicarea legii, compusă din directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice, directorul direcţiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, şeful direcţiei judeţene a Arhivelor Naţionale, şeful inspectoratului teritorial în construcţii, un consilier juridic desemnat de prefect şi un notar public desemnat de Ministerul Justiţiei, la propunerea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Comisia va funcţiona în cadrul prefecturii”.

Conform art. 7 alin. (1) din legea citată, „comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor. Hotărârile privind acordarea compensaţiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului”.

Art. 7 alin. (2) din legea citată, prevede că „în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei poate face contestaţie la comisia centrală”, iar conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, „în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, admiţând sau respingând, după caz, contestaţiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanţilor şi direcţiilor generale ale finanţelor publice”.

La rândul său, art. 30 din Ordonanţa de Guvern nr. 94 din 26 august 2004, privind reglementarea unor măsuri financiare, prevede că „propunerile de validare/invalidare a hotărârilor emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, precum şi pentru soluţionarea contestaţiilor, însoţite de avizul consultativ al Asociaţiei Române a Victimelor Represiunilor Staliniste – Secţia Cadrilater, vor fi înaintate de către şeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin comunicat solicitanţilor”.

Din textele citate mai sus, rezultă obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a examina validitatea hotărârii nr. 4/26.01.2007, emisă de Comisia Judeţeană Arad pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Împrejurarea că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are capacitatea administrativă de a examina aceste cereri în termenul legal nu poate fi acceptată ca o justificare a refuzului de examinare a validităţii hotărârii respective.

Date fiind aceste consideraţii, Curtea a apreciat că soluţia recurată este temeinică şi legală, recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 848/28.10.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 9304/30/2007, a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ.

Etichete: , ,

Contencios administrativ – Legea nr. 9/1998

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 1075/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 164
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 1075/88/2008 reclamanta ……… a solicitat, pe calea contestaţiei, anularea deciziei nr. 455/23.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor privind respingerea contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 1722/05.09.2007 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea, ca nelegală.

În motivare, reclamanta a arătat că situaţia de avere imobilă rurală întocmită de Comisia mixtă româno-bulgară precizează faptul că antecesorul ei ………, a deţinut 10 ha teren agricol, o casă cu dependinţe, 2.000 m.p. teren intravilan (curte) precum şi o cultură abandonată de 0,6 ha porumb şi 0,4 ha floarea soarelui.

A mai precizat reclamanta că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român în anul 1948, antecesorul ei a primit 10 ha teren arabil, o casă cu dependinţe, la care se adaugă 1000 m.p. teren intravilan (curte).

Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998  Tulcea urmare a cererii ei, se arată, a emis Hotărârea nr. 1722/05.09.2007 ce stabileşte că bunurile pentru care trebuie să fie acordate compensaţii băneşti sunt următoarele : 0,1 ha teren arabil – valoare 868,8 lei; beci 4 x 5 m.p.; bucătărie chirpici acoperită cu stuf; magazie 4 x 5 m.p. din scândură cu stuf , păiere din lemn acoperită cu stuf – valoare 14.714 lei ; 0,6 ha teren porumb; 0,4 ha floarea – soarelui – valoarea 383,32 lei

A mai precizat reclamanta că împotriva hotărârii nr. 1722/05.09.2007 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea a formulat contestaţie care i-a fost respinsă prin Decizia nr. 455/25.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor motivat de împrejurarea că antecesorul ei a primit la recolonizare, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948, curte în suprafaţă de 1.000 m.p., iar prin urmare, diferenţa de 1000 m.p. se va acorda în echivalent agricol şi nu ca teren intravilan.

Se mai arată că este cu totul falsă această susţinere şi denotă o aplicare superficială, eronată şi care eludează textele legale în materie; procedura prevăzută de Legea nr. 9/1998 şi de normele metodologice, referitor la acordarea compensaţiilor cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, este aceea de diferenţiere, pe de o parte, între bunurile imobile deţinute de foştii proprietari şi, pe de altă parte, bunurile primite în compensare prin recolonizare de la satul român.

Se mai arată că potrivit art. 12 din H.G. nr. 753/26.10.1998 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 terenurile aferente locuinţelor, respectiv terenul de sub construcţie şi curtea se limitează la suprafeţele înscrise în Legea nr. 50/1991 republicată privind autoritatea executării construcţiilor în funcţie de localitatea (urbană sau rurală); diferenţa de teren se compensează cu teren agricol în condiţiile art. 8 din normele metodologice.

Se mai arată că Legea nr. 50/1991, republicată menţionează ca limită suprafaţa de 1.000 m.p. teren intravilan în localităţile rurale şi 300 m.p. în localităţile urbane.

S-a mai apreciat că pârâta interpretează în mod greşit art. 12 din Normele metodologice în sensul că, în situaţia recolonizării, dacă antecesorii ei au primit teren intravilan, orice diferenţiere de teren intravilan se acordă ca echivalent agricol şi nu ca teren intravilan, deoarece consideră că principiul diferenţierii între aceleaşi categorii de bunuri deţinute în Cadrilater şi cele primite prin recolonizare a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea actului normativ, întrucât o aplicare distorsionată a art. 12 din H.G. nr. 7532/26.10.1998 (adică necompensarea cu despăgubiri pentru teren intravilan, în cazul în care coloniştii au fost recolonizaţi de statul român cu o anumită suprafaţă de teren intravilan, sau compensarea diferenţei de teren, în situaţia depăşirii limitelor precizate de Legea nr. 50/1991) nu ar corespunde ideii de reparaţie a legiuitorului.

Se mai susţine că în astfel de condiţii art. 12 din H.G. nr. 753/26.10.1998 nu ar fi avut sens şi nici conţinut limitarea referindu-se numai la compensarea suprafeţelor de teren intravilan care constituie diferenţa între terenul intravilan deţinut în Bulgaria şi cel cu carte antecesorii beneficiarilor Legii nr. 9/1998 au fost recolonizaţi de statul român.

În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 8 H.G. nr. 753/1998 şi pe dispoziţiile art.8 alin. 2 din Legea nr. 1998.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile.

Examinând cauza în raport de probele administrate, instanţa reţine următoarele :

Prin hotărârea nr. 1722 din 05.09.2002 privind acordarea de compensaţii în baza cererii formulată de ……… din Judeţul Tulea, aemisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea, a fost admisă cererea formulată de reclamanta ……… prin care aceasta a saolicitat, în calitate de moştenitoare a defunctului ……… despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998 pentru bunurile abandonate de acesta în Bulgaria, valoarea totală a compensaţiilor stabilite în baza rapoartelor Comisiei tehnice de evaluare aprobate şi însuşite de Comisia Judeţeană pentru apolicarea Legi nr. 89/1998 fiind de 15.967,12,lei reprezentând ; 869,8 lei compensaţii pentru 0,1 ha teren arabi; 14.714 lei compensaţii pentru construcţii : beci 4 x 5 m; bucătărie chirpici acoperit cu stuf; magazie 4 x 5 m din scândură cu stuf; porumbar din scândură cu stuf; păerie din lemn acoperită cu stuf; 383,32 lei compensaţii pentru recolta de 0,6 ha teren, 0,4 ha floarea – soarelui,

Prin decizia nr.455 din 25.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a fost respinsă contestaţia formulată de ….. împotriva hotărârii nr. 1722 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că potrivit prevederilor art.15 lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii în localităţile rurale pentru o locuinţă se acordă doar 1.000 m.p. teren intravilan, diferenţa compensându-se ca teren agricol aşa cum prevede art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 753/1998; astfel diferenţa de curte de 1.000 m.p. i s-a calculat de către Comisia Judeţeană Tulcea în echivalent agricol.

S-a mai reţinut că la emiterea hotărârii nr. 1722/05.09.2007 Comisia Judeţeană Tulcea a avut în vedere şi prevederile art. 3 din Legea nr. 9/1998 potrivit cărora în cazul în care, anterior, cei îndreptăţiţi au fost despăgubiţi parţial în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceştia au dreptul la compensaţie, proporţional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2.

Referitor la suprafaţa de 1.000 m.p. teren intravilan pentru are se pune problema acordării de compensaţii băneşti, în baza Legii nr. 9/1998, se cuvine a fi observat faptul că art. 12.alinl 2 şi 3 din H.G. nr. 753/1998 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, stipulează, pentru un atare caz, că terenurile aferente locuinţelor, respectiv terenul de sub construcţie şi curtea, se limitează la suprafeţele înscrise în Legea nr. 50/1991, în funcţie de localitate, iar diferenţa de teren se compensează cu teren agricol, în funcţie de gradul de folosinţă şi de fertilitate.

Or, Legea nr. 50/1991 menţionează ca limită suprafaţa de 1.000 m.p. teren intravilan în localităţile rurale şi 300 m.p. în localităţile urbane.

În opinia instanţei, limita de suprafaţă impusă de H.G. nr. 753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensaţii conform Legii nr. 9/1998, prin urmare, o situaţie prezentă, pentru că tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ menţionat, respectiv modalitatea de acordare a compensaţiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar şi pentru care cetăţenii români beneficiază de măsuri compensatorii.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă în tocmit în cauză, valoarea suprafeţei de 1000 m.p. teren intravilan, potrivit criteriilor Legii nr. 9/1998 este de 188.292 lei.

În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să admită contestaţia, să anuleze decizia nr. 455/25.03.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi să oblige pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 188.292 lei reprezentând compensaţii băneşti.

Etichete: , , , ,

Contencios administrativ – Legea nr. 9/1998

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 520/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 162
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 520/88/2008 reclamanta ……… a solicitat iniţial, în contradictoriu cu Prefectul Municipiului Bucureşti – Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, aplicarea unei amenzi pârâtului de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere în executarea sentinţei civile nr. 1514 din 17.09.2007 a Tribunalului Tulcea.

În motivare, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 2331/447/06.04.1998 la Prefectura Municipiului Bucureşti a solicitat în calitate de moştenitoare a defunctului ………, în temeiul lei nr. 9/1998 compensaţii pentru bunurile abandonate de tatăl ei statului bulgar;prin hotărârea nr. 893/12.06.2001 Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr .9/1998 a aprobat cererea şi a propus acordarea de compensaţii; prin ordinul nr. 510/23.01.2006 emis de şeful Cancelariei Primului Ministru, hotărârea nr. 893/2001 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a fost invalidată, dispunându-se completarea dosarului cu acte şi emiterea unei noi hotărâri.

Se mai arată că, Cancelaria Municipiului Bucureşti nu a emis o nouă hotărâre şi, de asemenea a chemat-o în judecată pentru a fi obligată să facă acest lucru; prin sentinţa civilă nr. 1514/17.09. 2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea, definitivă şi irevocabilă, Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a fost obligată să soluţioneze cererea pe care a formulat-o pentru acordarea despăgubirilor, cerere înregistrată sub nr. 2331/1998.

Se mai susţine că în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 Comisia Municipiului Bucureşti era obligată să execute sentinţa civilă nr. 1514/2007 în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia, obligaţie pe care nu a respectat-o.

Ulterior, reclamanta şi-a modificat obiectul cererii, precizând că înţelege să conteste hotărârea nr. 893/28.01.2001 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, nemulţumită fiind de calculul făcut; a solicitat să se facă reactualizarea averii la cursul pieţii.

S-au ataşat cererii o serie de înscrisuri.

Prefectul Municipiului Tulcea, în calitate de preşedinte al Comisiei Municipiului Tulcea pentru aplicarea Legi nr. 9/1998 a depus la dosar precizări şi înscrisuri.

Examinând cauza în raport de probele administrate instanţa reţine următoarele :

Prin hotărârea nr. 893/238.01.d2008 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a aprobat cererea nr. 233/447/06.04.1998 şi s-a propus acordarea compensaţiilor băneşti domnilor ………; valoarea compensaţiilor, stabilită în baza referatelor privind calculul compensaţiilor şi a Raportului Comisiei tehnice de evaluare şi consemnată în procesul verbal al şedinţei din data de 28.01.2008 a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este de 53.311,08 lei din care 23.669 m, 125 lei pentru 2,60 ha teren agricol; 17.312,99 lei pentru 97,20 m.p. teren aferent locuinţei, 16.328,94 lei pentru 70,00 m.p. suprafaţă locuinţă + anexe.

Se mai susţine că în conformitate cu art. 24 din alin. 1 din Legea nr. 554/2004 acordare cu titlu de despăgubiri nu sunt într-un cuantum satisfăcător, nu pot fi primite de o asemenea manieră. Se cuvine a fi observat faptul că bunurile pentru care se primesc despăgubirile au fost evaluate după criteriile prevăzute de lege iar reclamanta nu a produs nici un fel de alte dovezi de natură a forma convingerea instanţei cu privire la veridicitatea lor.

În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să respingă cererea astfel cum a fost modificată, ca nefondată.

Etichete: , ,

Contencios Administrativ – Legea nr.9/1998

TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA nr.580
Sedinta publica din data de 03 aprilie 2009


T R I B U N A L U L:

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. 358/88/20.02.2009, reclamantul …………. a contestat decizia nr. 2649 din 22 decembrie 2008, emisa de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, solicitând obligarea acesteia la acordarea de compensatii si pentru o casa de locuit compusa din 3 camere, 1 sala, 1 grajd, cu 4000 m.p. teren loc de casa, precum si pentru 7500 m.p. teren intravilan si nu teren agricol, cum gresit s-a avut în vedere.

In motivare, reclamantul arata ca defunctul sau tata, ………, a detinut în proprietate în satul ………, printre alte bunuri evaluate, si imobilul – casa de locuit, cu anexele si terenul aferent în suprafata de 4000 m.p., precum si 7500 m.p. teren intravilan, care a fost evaluat ca si teren arabil, pentru care nu a fost despagubit, nici în natura si nici în echivalent.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, declaratia autentificata sub nr. 2280 din 3 august 2007, situatia de avere imobila rurala din 1940, declaratiunea din 10 septembrie 1940, decizia nr. 2649 din 22 decembrie 2008, Hotarârea nr. 2084 din 31 octombrie 2008 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea si alte înscrisuri.

In aparare, pârâta a depus întâmpinare prin care a învederat ca decizia nr. 2649 din 22 decembrie 2008 a validat hotarârea nr. 2084 din 31 decembrie 2008 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea ce a stabilit compensatii în suma de 55.088, 65 lei si care nu a fost contestata de catre reclamant în termen de 15 zile de la comunicare la Comisia Centrala, în prezent Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

La solicitarea instantei, A.N.R.P. a comunicat si întreaga documentatie ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine ca prin Hotarârea nr. 2084 /31 octombrie 2008 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea s-a admis cererea formulata de reclamantul …………, în calitate de mostenitor al defunctului ………. si s-a stabilit o valoare totala a compensatiilor de 55088,65 lei, reprezentând 7303,05 lei – 0,75 ha teren, 41538 lei – constructii: 1 casa cu 3 camere, beci, magazie si diferenta de imobil: 1 camera, magazie; 831,6 lei – recolta de 2 ha porumb; 5416 lei – 10 pomi fructiferi.

Ulterior, prin Decizia nr. 2649 din 22 decembrie 2008 emisa de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor s-a validat Hotarârea nr. 2084 din 31 octombrie 2008 si s-a dispus plata de compensatii în cuantum de 55088,65 lei catre reclamant, suma acordata cu titlu de compensatie urmând a fi esalonata în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. b din H.G. nr. 753/1998, modificata.

Articolul 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, cu modificarile ulterioare, statueaza ca cetatenii români prejudiciati în urma aplicarii Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 au dreptul la compensatiile stabilite potrivit prezentei legi, în masura în care nu au primit anterior sau au primit numai partial compensatii ori despagubiri pentru bunurile imobile – constructii si terenuri – pe care le aveau în proprietate în judetele ………, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum si pentru plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti.

De asemenea,potrivit art.3 din acelasi act normative,în cazul în care,anterior,cei îndreptatiti au fost despagubiti partial,în bani sau în natura,pentru prejudiciile suferite în urma aplicarii tratatului,acestia au dreptul la compensatie,proportional,pentru prejudicial ramas neacoperit,în limitele stabilite la art.2

Din situatiile de avere imobila rurala întocmite în 1940 rezulta ca autorul reclamantului, ……. a detinut în satul …………, judet Durostor, urmatoarele bunuri: 10 ha teren arabil, o casa compusa din 3 camere, 1 grajd, 1 magazie si 1 saia, cu teren curte în suprafata de 8000 m.p., o casa compusa din 3 camere, beci si magazie, cu pomi fructiferi, si teren curte în suprafata de 1500 m.p.

De asemenea, extrasul din tabelul locuitorilor români din comuna ……., eliberat de catre Directia Arhive Nationale Istorice Centrale confirma faptul ca autorul reclamantului a abandonat 2 ha teren însamântat cu porumb.

Prin contractul de vânzare-cumparare nr. 1505/1948, autorul reclamantului a dobândit de la Statul Român, în comuna Eschibaba, judet Tulcea, 10 ha teren de cultura, un imobil compus din 2 camere, 1 sala si 1 grajd, cu un teren loc de casa în suprafata de 2000 m.p.

In acelasi contract, s-a stipulat ca pretul imobilului si al terenului vândut s-a stabilit conform dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 715/1946 la suma de 255.000 lei, ce se va achita fara dobânda de colonistul cumparator, în termen de 10 ani, începând cu 1 ianuarie 1950.

In consecinta, cum colonistul ……………. a dobândit de la Statul Român 10 ha teren arabil, un imobil compus din teren în suprafata de 2000 m .p. si o casa de locuit formata din 3 camere, 1 sala si un grajd, acest mod de dobândire constituie o forma de compensare pentru parte din ceea ce s-a abandonat, în conditiile în care nu s-a probat ca s-a achitat pretul stabilit prin întelegerea partilor.

Mai mult, si în art. 1 din Legea nr. 766/1941 pentru colonizarea în Dobrogea a proprietarilor agricoli evacuati din Dobrogea Noua în baza Tratatului Româno-Bulgar din 7 septembrie 1940 se arata ca fostii colonisti proprietari de loturi din Dobrogea Noua evacuati în baza Tratatului Româno-Bulgar din 7 septembrie 1940 vor fi colonizati în Dobrogea Veche, pe terenurile si în gospodariile ce sunt azi, sau vor fi în viitor trecute în Fondul imobiliar al colonizarii în masura disponibilitatilor acestui fond si în conditiunile prezentei legi, iar în articolul 10 din acelasi act normative se prevedea expres ca sumele datorate de colonisti ca pret al bunurilor primite în baza legii de fata se vor compensa cu suma despagubirilor certe, lichide si exigibile ce au de primit conform art. 5 si 12 din Acordul româno-bulgar.

De altfel, prin art. 1 din Decretul nr. 553/1953 s-a prevazut anularea sumelor datorate cu titlu de pret, în masura în care nu fusesera achitate, de catre colonistii evacuati din Dobrogea de Sud, pentru terenurile si constructiile primite potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941, ceea ce întareste punctul de vedere conform cu care respectiva vânzare a constituit, în realitate, o despagubire.

Realizând o diferenta între bunurile abandonate si situatia bunurilor dobândite de la Statul Român, rezulta ca se verifica existenta unui prejudiciu ramas neacoperit care sa justifice dreptul la compensatii, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/1998, pentru urmatoarele: 7500 m.p. teren intravilan, 1 casa compusa din 3 camere, beci, magazie, diferenta de imobil compusa din 1 camera si magazie 10/4 m; recolte neculese de pe 2 ha porumb; 10 pomi fructiferi.

Fata de Hotarârea nr. 2084/31 octombrie 2008 a Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea, validata prin Decizia nr. 2649 din 22 decembrie 2008, ramâne în discutie suprafata de 7500 m.p. teren intravilan pentru care s-au acordat compensatii dupa evaluarea ca si teren arabil.

Articolul 12 alin. 2 si 3 din H.G. nr. 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 stipuleaza , pentru un atare caz, ca terenurile aferente locuintelor, respectiv terenul de sub constructie si curtea, se limiteaza la suprafetele înscrise în Legea nr. 50/1991, în functie de localitate, iar diferenta de teren se compenseaza ca teren agricol, în functie de gradul de folosinta si de fertilitate.

Or, Legea nr. 50/1991, republicata, mentioneaza ca limita – suprafata de 1000 m.p. teren intravilan în localitatile rurale si 300 m.p. în localitatile urbane.

In opinia instantei, limita de suprafata impusa de H.G. nr. 753/1998 are în vedere terenul pentru care se acorda compensatii conform Legii nr. 9/1998, prin urmare o situatie prezenta, pentru ca tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ mentionat, respectiv modalitatea de acordare a compensatiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar si pentru care cetatenii români beneficiaza de masuri compensatorii.

In cauza, în raport de prevederile legale mentionate, se impunea stabilirea de compensatii pentru 1000 m.p. teren intravilan, maximul suprafetei reglementata, respectiv 6500 m.p. teren agricol, pe lânga celelalte categorii de bunuri.

De asemenea, nu se poate valorifica apararea institutiei pârâte relativa la neatacarea de catre reclamant a hotarârii Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 – Tulcea, ce ar împiedica verificarea legalitatii deciziei contestate, întrucât, într-o atare situatie ar fi încalcate si dispozitiile art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care, în partea lor pertinenta statueaza ca orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de catre o instanta (…) care va hotarî asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil.

Cum Conventia nu îsi propune sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotarâre din 13 mai 1980), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât daca cererile si observatiile partilor sunt într-adevar „auzite”, adica examinate conform normelor de procedura de catre tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligatia de a proceda la o examinare efectiva a motivelor, argumentelor si a cererilor în probatoriu ale partilor (Cauza Van de Hurk împotriva Olandei, cauza Dulaurans împotriva Frantei).

Asa fiind, pentru argumentele prezentate, instanta urmeaza a admite cererea în parte, a anula Decizia nr. 2649/22 decembrie 2008 emisa de catre A.N.R.P. si a constata dreptul reclamantului la compensatii pentru urmatoarele bunuri abandonate în Bulgaria de autorul sau: 10 pomi fructiferi – 5416 lei; recolte neculese de pe 2 ha porumb – 831,6 lei; constructii: 1 casa cu 3 camere, beci, magazie si o diferenta de imobil compusa din 1 camera si 1 magazie – 41.538 lei; 1000 m.p. teren intravilan pentru care urmeaza a se determina compensatiile cuvenite dupa efectuarea unei expertize de specialitate, prin aplicarea criteriilor prevazute în H.G. nr. 753/1998, modificata, 6500 m.p. teren arabil – 6781,04 lei, suma determinata în functie de contravaloarea terenului arabil, stabilita printr-un raport de expertiza, în faza administrativa.

Etichete: ,

Contencios administrativ – Retrocedare – Legea nr. 9/1998

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2583/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 163
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2583/88/2008, contestatoarea ……… a formulat contestaţie în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor, împotriva deciziei nr. 1594/15.09.2008, solicitând anularea deciziei, validarea hotărârii nr. 1953/18.056.2006 emisă de Comisia Judeţeană Tulcea de aplicare a Legii nr. 9/1998 şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să actualizeze despăgubirile stabilite de comisia competentă la data de 18.05.2006.

În motivare, contestatoarea a arătat că îndeplinindu-şi atribuţiile legale, Comisia Judeţeană Tulcea, de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis hotărârea nr. 416/04.04.2002 prin care a stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin şi celorlalţi beneficiari pentru averea abandonată de bunicul ei în urma aplicării tratatului semnat la 07.09.1940 la Craiova de România şi Bulgaria; prin ordinul nr. 295/17.01.2006, şeful Cancelariei Primului Ministru, a invalidat hotărârea comisiei judeţene invocând patru motive pe care, după ce le-a îndepărtat, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis o nouă hotărâre înregistrată sub nr. 1053/18.05.2009 prin care a stabilit din nou cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin.

Se mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, pârâta avea obligaţia de a se pronunţa prin decizie asupra hotărârii Comisiei judeţene în termen de 60 de zile; întrucât acest termen a fost cu mult depăşit, a fost obligată să solicite concursul instanţei de judecată competente – Tribunalul Tulcea, care, prin sentinţa civilă nr. 1868/14.08.2008 a obligat pârâta să se pronunţe asupra hotărârii comisiei judeţene.

Se mai precizează că pârâta s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată şi invocând un nou motiv – dosarul se va completa cu acte de la Arhivele Naţionale privind situaţia bunurilor primite de autor la recolonizare – invalidează din nou hotărârea comisiei judeţene, hotărâre emisă în urma unei invalidări a primei hotărâri a comisiei judeţene; se consideră că atitudinea pârâtei este total neprofesionistă şi dovedeşte rea credinţă manifestată prin abuz din partea unei persoane juridice cu atribuţii unice la nivel naţional.

Se mai precizează că potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 9/1998 dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor pentru care se solicită compensaţii se face cu înscrisuri, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 din H.G. nr. 753/1998 ; prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înţelege orice dovadă eliberată de instituţii arhive, primării, instanţe judecătoreşti – în legătură cu fostele proprietăţi cum ar fi ; chitanţe de plată a impozitelor extrase din cărţile de imobil, planuri şi autorizaţii de construcţii, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătoreşti şi orice alte documente care se referă la existenţa bunurilor rămase în judeţele cedate inclusiv listele anexă la tratat ; respectând dispoziţiile legale, contestatoarea arată că a solicitat Arhivelor Naţionale Istorice eliberarea înscrisurilor prevăzute de Legea nr. 9/1998 care condiţionau existenţa sau inexistenţa calităţii sale de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 prin cerere scrisă – cerere în urma căreia i-au fost comunicate înscrisurile necesare şi suficiente pentru acordarea despăgubirilor în speţă copiile legalizate de pe „Declaraţia” şi „situaţia de avere imobiliară rurală” ale autorului său.

Se mai arată că aceste înscrisuri eliberate de arhivele naţionale istorice au fost ataşate alături de celelalte înscrisuri solicitate de Legea nr. 9/1998 – dosarului constituit la Comisia Judeţeană Tulcea de aplicare a Legii nr. 9/1998, cu care, îndeplinindu-şi atribuţiile legale prevăzute în sarcina sa la art.7 alin. 1, din Legea nr. 9/1998 şi art. 34 din H.G. nr. 753/1998 a stabilit valoarea despăgubirilor prin hotărârea nr. 1053/18.05.2006.

Se mai susţine că atribuţiile pârâtei sunt prevăzute la art. 35, 351 şi 352 din H.G nr. 753/1998 şi constau în primul rând în: verifică condiţiile prevăzute de lege referitoare la calitatea de beneficiar al Legii nr. 9/1998, calitatea de moştenitor a solicitantului, existenţa documentelor întocmite şi verificate de Comisia mixtă româno-bulgară emise de Arhivele Naţionale şi Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, care atestă situaţia bunurilor pentru care se solicită compensaţii; analizează hotărârile şi contestaţiile, poate solicita noi acte şi relaţii în vederea emiterii deciziei de plată sau de invalidare precum şi în vederea soluţionării contestaţilor, comunică celor îndreptăţiţi deciziile de invalidare cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acesteia.

Se mai arată că dând o interpretare greşită dispoziţiilor art. 351 alin. 1 lit. d din H.G. nr. 753/1998 pârâta invalidează hotărârea comisiei judeţene invocând prezumţia conform căreia autorul său ar fi primit despăgubiri în România după deportarea forţată a acestuia din Bulgaria; or, se arată, după cum este cunoscut, cine face o afirmaţie trebuie să o şi probeze; în speţă, pârâta ar fi trebuit să ataşeze dosarului administrativ înscrisul doveditor cu care să probeze că autorul său a fost despăgubit la revenirea sa în România şi apoi să invalideze hotărârea comisiei judeţene.

Se mai arată că dispoziţia mai sus menţionată permite pârâtei să solicite noi acte dar nu altele decât cele prevăzute de lege şi numai în condiţiile prevăzute de lege şi anume în vederea emiterii deciziei de invalidare, nicidecum nu poate solicita noi acte prin decizia de invalidare.

Se mai menţionează că potrivit dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 753/1998 a făcut dovada faptului că autorul său nu a primit nici o despăgubire de la statul român astfel că invalidarea hotărârii comisiei judeţene este ilegală, sarcina probării prezumţiei invocate de pârâtă ca motiv de invalidare – potrivit căreia autorul ei a fost despăgubit de statul român – căzând exclusiv în sarcina pârâtei.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 82 şi 112 Cod pr. civilă, art. 5, art. 7 alin. 4 şi art. 87 alin. 2 din Lege nr. 9 /1998, art.6 din O.U.G. nr. 25/2997, art. 4, art. 6, art. 351 din H.G. nr.753/1998.

S-au ataşat cererii o serie de înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin hotărârea nr. 1053 din 7.04.2006 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 1998 Tulcea a fost admisă cererea formulată de ……… şi ……… în calitate de moştenitoare ale defunctului ……… pentru bunurile abandonate statului bulgar şi dovezile pe bază de înscrisuri; s-a reţinut că valoarea totală a compensaţiilor stabilite în baza rapoartelor Comisiei Tehnice de evaluare aprobate şi însuşite de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este de 237.722,6 lei reprezentând ; 1.365,7 lei compensaţii pentru recolte neculese de pe suprafaţa de 4 ha cultivată cu porumb şi 0,4 ha cu bumbac; 135.331 lei compensaţii pentru 1.000 m.p. teren intravilan; 81.982,9 lei compensaţii pentru 10,05 ha teren intravilan; 19.043 lei compensaţii pentru construcţii 1 casă, magazie, şopron, porumbar.

Prin decizia nr. 1594 din 15.09.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor a fost invalidată Hotărârea nr. 1053 pentru următoarele motive : se va completa dosarul cu acte de la Arhivele Naţionale privind situaţia bunurilor primite de autor la recolonizare şi cu declaraţia notarială a beneficiarilor privind bunurile primite prin reconstituire la Legea nr. 18/1991.

Conform art.351 alin . 1 lit. d din H.G. nr. 753/1998 Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor poate solicita noi acte şi relaţii în vederea emiterii de plată sau de invalidare, precum şi în vederea soluţionării contestaţiilor.

Or. în cauză, pârâta a procedat la invalidarea contestaţiilor fără a îndeplini obligaţia mai sus amintită, aceea de a solicita respectivele înscrisuri.

Susţinerile reclamantei potrivit cărora, motivele invocate de pârâtă în vederea invalidării ar fi trebuit avute în vedre la data primei invalidări dacă ar fi constituit motive reale de invalidare, sunt pertinente şi urmează a fi primite.

În raport de toate aceste considerente, cum hotărârea emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea este legală şi temeinică urmează a ca instanţa să admită contestaţia şi să dispună anularea Deciziei nr. 1594/15.09.2008 emisă de Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor.

Totodată, instanţa va obliga pârâta să valideze Hotărârea nr. 1053/18.05.2006 emisă de comisia Judeţeană Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Etichete: , , ,