404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Liberare provizorie sub control judiciar

Dosar nr.1232/183/2009

JUDECĂTORIA BĂILEŞTI
Î N C H E I E R E
Şedinţa din Camera de Consiliu din 13 mai 2010
Preşedinte- V.P.
Grefier- GC

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L.P.

Pe rol soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ,formulată de inculpatul R.T..
La apelul nominal făcut în şedinţă publică , a  răspuns inculpatul  în stare de arest  asistat de avocat  ales M.I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care , faţă de dispoziţiilor art. 160 ind.7 alin.2 C.p.p. a fost întrebat inculpatul dacă înţelege să-şi însuşească cererea formulată de apărătorul ales .
Avînd cuvîntul, inculpatul a declarat că îşi însuşeşte cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărător.
In temeiul art.160 ind.8 alin.1 c.p.p. instanţa pune în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentanta Parchetului a solicitat admiterea în principiu a cererii , fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.
Avocat M.I. pentru inculpat a solicitat admiterea în principiu a cererii , fiind întrunite condiţiile prev. de art.160 ind.2 c.p.p.
Avînd în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 160 ind.2 c.p.p. instanţa  admite în principiu cererea  .
In baza art. 160 ind.8 ind.a c.p.p.  a fost ascultat inculpatul R.T în prezenţa apărătorului ales, după care , nemai fiind alte cererii de formulat s-a acordat cuvântul cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat M.I.  pentru inculpat a solicitat admiterea cererii ,arătînd că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege  şi anume este vorba de infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date certe că dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul ar săvîrşi alte infracţiuni .
Reprezentanta Parchetului a solicitat respingerea cererii , arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public , avînd în vedere perseverenţa în săvîrşirea de infracţiuni, starea de recidivă şi faptul că  faptele pentru care a  fost trimis în judecată au fost săvîrşite în perioada liberării condiţionate.
Inculpatul  a arătat că este  de acord cu concluziile apărătorului ales.

I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată  la 20.04.2010, inculpatul R.T. prin apărătorul ales M.I a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar , arătând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.
In motivarea cererii a arătat că măsura arestării preventive este excesivă raportat
la natura infracţiunii de furt pe care a recunoscut-o ,precum şi la pericolul social pe care îl reprezintă şi că punerea sa în libertate nu este de natură să stînjenească în vreun fel desfăşurarea procesului penal sau să determine o schimbare a comportamentului său , întrucît şi atunci cînd a fost în libertate nu s-a sustras de la urmărirea penală, prezentîndu-se în faţa organelor de urmărire penală de cîte ori a fost solicitat .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti din 15.04.2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R.T. pentru săvîrşirea infr. de  furt calificat în formă continuată prev.şi ped.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g şi i C.p. şi alin.3 lit.b c.p., cu aplic.art.41 alin.2 C.p.,art.75 lit.c C.p. şi cu aplic. art.37 lit.a şi b C.p.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 4 pronunţată la 27.03.2010  de Judecătoria Băileşti, pe o perioadă de 29 zile, începînd cu data de 27.03.2010 şi pînă la 24.04.2010 .
Temeiul de drept avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art.148 lit. f c.p.p.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22.04.2010 pronunţată de Judecătoria Băileşti în baza art.300 ind.1 alin.1 c.p.p. s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului , iar în art.300 ind.1 alin.3 c.p.p. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului dispusă prin încheierea nr.4/27.03.2010 .
Potrivit art.160 ind.2 alin.1 şi 2 c.p.p. „liberarea provizorie sub control judiciar se poarte acorda în cazul infracţiunilor săvîrşite din culpă precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani ” , iar
” liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvîrşească alte infracţiuni sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea  unor martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte „.
In speţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvîrşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin.1 , 209 alin.1 lit.a,g şi i şi alin.3 lit.b c.p., cu aplic.art.41 alin.2 şi art.75 lit.c c.p. şi cu aplic.art.37 lit. a şi b c.p., infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani ,dar există temerea că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate ar putea săvîrşi şi alte infracţiuni, avînd în vedere perseverenţa în săvîrşirea de fapte penale , în raport de cazierul judiciar al acestuia.
Infracţiunile din cauza de faţă au fost săvîrşite de inculpat în stare de recidivă post condamnatorie şi post executorie şi în perioada liberării condiţionate . Ultima dată, prin sentinţa civilă nr.55 din 26.01.2006 a Judecătoriei Băileşti inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru violare de domiciliu şi furt calificat , a fost arestat la 23.10.2008 şi liberat condiţionat la 6.10.2009 , iar în lunile februarie – martie 2010 a săvîrşit infracţiunile din cauza de faţă.
Potrivit art.160 ind.2 alin.2 c.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvîrşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi , martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Chiar dacă a recunoscut parţial faptele pentru care a fost trimis în judecată , în speţă există temerea că dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul ar săvîrşi şi alte infracţiuni ,  avînd în vedere cazierul judiciar al acestuia, perseverenţa în săvîrşirea de infracţiuni de aceeaşi natură şi faptul că infracţiunile din cauza de faţă au fost săvîrşite în perioada liberării condiţionate .
In consecinţă, instanţa  în baza art. 160 indice 8 ind.a alin.6 teza a II-a c.p.p. va respinge cererea de liberare provizorie sub control  judiciar, ca fiind neîntemeiată .
In baza art. 192 alin.2 c.p.p. inculpatul va fi obligat la  20 lei cheltuieli judiciare statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
D I S P U N E

În baza art.160 indice 8 a, alin.6 teza a II-a C.p.p.,
Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R.T. în prezent deţinut în PMS Craiova .
În baza art.192 alin.2 C.p.p.,obligă inculpatul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Incheiere cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru inculpatul arestat preventiv.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2010 , ora 15,20 .

Preşedinte ,
V.P.                                              Grefier,
G.G.

Etichete: , ,

Liberare provizorie sub control judiciar. Criterii în aprecierea unei masuri alternative la masura arestarii preventive. Interpretarea dispozitiilor art.1608a Cod pr.pen. Facultatea instantei de judecata de a dispune asupra oportunitatii liberarii

Prin încheierea Judecatoriei Constanta din data de 22.12.2008 pronuntata în dosarul penal nr.8171/212/2008, în baza art.1608a alin.2 Cod de procedura penala, a fost admisa cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul S.Gh.

S-a dispus punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.36/28.03.2008 emis de Judecatoria Constanta, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.

În baza art. 1602 alin.3 si 31 Cod de procedura penala, s-a dispus ca inculpatul S.Gh. sa respecte urmatoarele obligatii pe timpul liberarii provizorii :

– sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Constanta decât în conditiile stabilite de instanta;

– sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

– sa se prezinte la organele de politie desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

– sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;

– sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;

– sa nu se apropie si sa nu comunice, direct sau indirect, cu partile vatamate B.S.si H.V. si martorul P.M;

În baza art. 160˛ alin. 3˛ coroborat cu art. 1604 alin. 2 Cod de procedura penala, s-a atras atentia inculpatului ca în caz de încalcare, cu rea credinta, a obligatiilor stabilite în sarcina sa se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

În baza art. 1608a alin. 4 Cod de procedura penala, masurile dispuse au fost comunicate administratiei locului de detinere si organelor de politie în a caror raza teritoriala locuieste inculpatul.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin încheierea din 28.03.2008 Judecatoria Constanta a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta cu privire la inculpatul S.Gh., apreciind ca exista indicii temeinice care sa justifice presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi comis infractiunea de furt calificat prev.de art 208-209 alin 1 lit a, i Cod penal; instanta a retinut ca în cauza sunt incidente prevederile art.148 lit.b,f Cod de procedura penala.

La data de 19.12.2008 inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere pe care a completat-o în sedinta publica.

Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanta a constatat ca aceasta este întemeiata.

În examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanta a avut în vedere urmatoarele prevederi:

– art.1606 alin 1 Cod de procedura penala, conform carora liberarea provizorie poate fi ceruta de inculpat în tot cursul procesului penal, iar conform art.1602 alin 1 Cod de procedura penala cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani;

– art.5 par.3 din CEDO, conform carora orice persoana arestata în conditiile prevazute de alin.1 are dreptul sa fie judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii;

– prevederile art.5 par.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului;

– sublinierea Curtii Europene a Drepturilor Omului facuta în cauza Calmanovici contra României, potrivit careia, dupa o anumita perioada de timp, instantele nationale trebuie sa ia în calcul masuri alternative la masura arestarii preventive, în masura în care acuzatul furnizeaza garantii menite sa asigure prezenta sa la proces;

– cauza McKay contra Angliei pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în care s-a stabilit ca liberarea provizorie a persoanei poate fi dispusa doar în masura în care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila ori daca nu mai subzista cazurile (pericolul social pentru ordinea publica si încercarea de zadarnicire a aflarii adevarului, în acest dosar) pentru care s-a apreciat ca este necesara luarea masurii arestarii preventive .

Prima instanta constata ca asupra inculpatului S.Gh. planeaza suspiciunea rezonabila ca ar fi comis infractiunea de furt calificat prev.de art 208-209 alin.1 lit a, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si 37 lit.a Cod penal; astfel, inculpatul este acuzat ca în ziua de 26.03.2008, împreuna cu alti participanti, prin efractie, ar fi sustras bunuri din locuintele partilor vatamate H.V. si B.S.

O prima obsevatie pe care o face prima instanta este aceea ca, astfel cum a statuat si ICCJ, arestarea inculpatului în temeiul art 148 lit b Cod de procedura penala, nu atrage respingerea, de plano, ca inadmisibila a cererii de liberare provizorie, întrucât în aceasta situatie s-ar ajunge la excluderea inculpatului respectiv de la posibilitatea formularii unei cereri de liberare provizorie, ceea ce ar reprezenta o încalcare a prev art 1601 Cod de procedura penala.

La acest moment procesual, tinând seama ca inculpatul este arestat preventiv din data de 28.03.2008 (deci de aproape 9 luni ), instanta apreciaza ca durata masurii arestarii preventive a depasit o durata rezonabila, raportat la natura si gravitatea infractiunea infractiunii; aceasta cu atât mai mult cu cât cercetarea judecatoreasca este aproape finalizata, ramânând de audiat un singur martor din rechizitoriu si, eventual, partea vatamata.

În aceste conditii, nu se mai poate vorbi de o stare de pericol pentru ordinea publica, care presupune o rezonanta a acelei fapte în comunitate, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de insecuritate sociala, dupa trecerea unui interval de aproape 9 luni de la presupusa ei comitere.

Astfel cum a decis Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Neumaister contra Austriei, temerea ca acuzatul urmeaza sa se sustraga de la proces nu este suficienta, ci ea trebuie analizata în raport de datele personale ale acuzatului, respectiv daca are un loc de munca, o stabilitate familiala, daca detine bunuri, daca are cazier; aceasta temere ca inculpatul se va sustrage descreste pe masura ce acuzatul petrece mai mult timp în arest, datorita faptului ca aceasta perioada urmeaza a fi dedusa din durata eventualei pedepse ce este posibil sa îi fie aplicata.

Asadar, dupa trecerea unei perioade de aproape 9 luni, pe care inculpatul a petrecut-o în arest, nu se mai poate sustine ca exista pericolul ca acesta sa fuga din tara, cu atât mai mult cu cât îi vor fi impuse inculpatului o serie de obligatii menite tocmai sa asigure prezenta acestuia la proces.

Instanta de fond mai retine ca în cauza Wemhoff contra Germaniei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca atunci când o persoana este arestata în vederea protejarii cu prioritate a ordinii publice, este posibil sa se produca o încâlcare a prevederilor art.5 par.3 din CEDO daca, indiferent de motivele care au justificat-o, masura preventiva se prelungeste pe o durata considerabila.

Fata de cele expuse mai sus, apreciindu-se ca nu mai subzista în prezent starea de pericol pentru ordinea publica, iar masura privativa de libertate a depasit o o durata rezonabila, instanta a admis cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul S.Gh. si a dispus punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.36/28.03.2008 emis de Judecatoria Constanta, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.

Împotriva acestei încheieri de sedinta a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, solicitând respingerea cererii de liberare provizorie, cu motivarea ca temeiurile care au condus la luarea masurii arestarii subzista în continuare.

Recursul este întemeiat.

O prima remarca este aceea ca, în analizarea motivelor ce ar justifica privarea de libertate a inculpatului, Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.1166/12.12.2008, a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor S.Gh., A.N.F. si N.C., ca efect al respingerii cererilor de înlocuire a acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi tara, initial admise de Judecatoria Constanta.

S-a considerat ca în cauza subzista temeiurile care au determinat arestarea, privite atât în raport de exigentele art.143 Cod de procedura penala, cât si în raport de cerintele impuse de art.148 lit.f Cod de procedura penala, fata de limitele de pedeapsa prevazute de lege si pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea în libertate a inculpatilor.

Ori, atâta vreme cât de la data pronuntarii solutiei instantei de control judiciar si pâna în prezent nu au intervenit elemente noi, de natura a conduce la schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea, nu se poate concluziona ca o masura alternativa, cum este cea a liberarii provizorii sub control judiciar, ajuta bunei desfasurari a procesului penal.

Din acest punct de vedere, nu trebuie confundat dreptul inculpatului sau învinuitului de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune cu posibilitatea instantei de dispune asupra punerii în libertate, cu atât mai mult cu dispozitiile art.1601 si urm.Cod de procedura penala sunt elocvente în exprimarea ideii ca liberarea reprezinta o facultate pentru organul judiciar.

Desi Codul de procedura penala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul persoanei acuzate de a obtine liberarea în cursul procedurii, este evident ca aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri apartine instantei de judecata, în raport de conditiile de admisibilitate si necesitatea bunei desfasurari a instructiei penale.

Ca atare, în alegerea acestei masuri alternative celei privative de libertate, trebuie tinut seama de dispozitiile art.136 alin.8 Cod de procedura penala, cu conditia ca, în cazul liberarii, acesta masura sa serveasca scopului pentru care a fost recunoscuta de lege, conform art.136 alin.2.

Este evident ca, în situatia de fata, unele dintre criteriile care trebuiesc avute în vedere cu ocazia solutionarii cererii sunt cele referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor, antecedentele penale ale faptuitorului si celelalte elemente cu caracter personal, care, în speta nu pot fi trecute cu vederea, ci dimpotriva accentueaza pericolul pentru ordinea publica la care face referire art.148 lit.f Cod de procedura penala.

Nu se poate ignora, astfel, gradul de pericol social deosebit de ridicat al infractiunilor, constând în patrunderea pe timp de zi si prin efractie în mai multe apartamente în scopul sustragerii de bunuri, în mod organizat, care fac dovada prin ele însele a pericolului pentru odinea publica ce ar decurge din lasarea în libertate a inculpatilor.

Împrejurari cum sunt cele referitoare la situatia familiala a inculpatului sau depasirea termenului rezonabil de solutionare a cauzei nu se constituie în argumente de natura a justifica o alta solutie, de vreme ce inculpatul, în pofida avertismentelor organelor judiciare, persevereaza în comiterea de infractiuni contra patrimoniului, iar în faza initiala a cercetarilor a zadarnicit aflarea adevarului.

De altfel, si prin decizia penala nr.1080/21.11.2008 Tribunalul Constanta a apreciat, contrar punctului de vedere exprimat de instanta de fond, ca masura arestarii preventive se impune a fi mentinuta, fara ca de la data respectiva si pâna în prezent sa fi intervenit elemente cu caracter de noutate în desfasurarea procesului penal.

Nici împrejurarea ca inculpatul este arestat de aproximativ noua luni nu este suficienta pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece prelungirea duratei judecatii are la baza atât motive de natura obiectiva, cât si impedimente de ordin procedural, unele imputabile instantei de fond, care nu a staruit în a da eficienta principiului celeritatii.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmeaza a admite recursul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta si rejudecand, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedura penala, va respinge ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.Gh., potrivit art.1608a alin.6 Cod de procedura penala.

Va înlatura din încheierea atacata dispozitiile contrare deciziei de fata, urmând a mentine celelalte dispozitii.

În baza art.192 alin.2 Cod de procedura penala, va obliga pe inculpat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare catre stat aferente fondului.

Vazând si prevederile art.192 alin.3 Cod de procedura penala,

Etichete:

Liberare provizorie sub control judiciar.Perseverenta infractionala

Asupra prezentului recurs penal :

Prin încheierea pronunţată la data de 04.02.2010 in dosarul nr. 1318/200/2010 Judecătoria Buzău a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N. H. I. şi a fost obligat inculpatul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Prin încheierea nr. 6 din 2201.2010, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 758/200/2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 zile. Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat ca sunt suficiente indicii din care sa rezulte ca inculpatul a săvârşit faptele , iar modalitatea în care a fost comisa constituie un pericol social crescut, având în vedere împrejurările concrete în care a săvârşit fapta, precum şi faptul că a mai fost condamnat anterior.

Faţă de motivele invocate de inculpat, instanţa analizând condiţiile liberării provizorii sub control judiciar prevăzute de art. 1602, alin.1, Cod procedură penală reţine că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

În speţa dedusă judecăţii instanţa constată că inculpatul este cercetat pentru infracţiunea de săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în forma continuată , prev de art. . 208 alin 1 – 209 alin 1, lit.g şi i, Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal. Inculpatul mai are un dosar pe rolul instanţei ce a avut termen de judecata la data de 02 februarie tot pentru o infracţiune de furt şi anterior a suferit mai multe condamnări, chiar dacă în timpul minorităţii, pentru săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului. Din comportamentul infracţional al inculpatului, instanţa reţine că acesta poate săvârşi în viitor şi alte infracţiuni de acelaşi gen, motiv pentru care apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru încuviinţarea liberării sub control judiciar.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , susţinând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea sa sub control judiciar .

Analizând încheierea atacată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului , a dispoziţiilor legale incidente cauzei , a motivelor invocate , precum si din oficiu , sub toate aspectele de fapt şi de drept , tribunalul va respinge recursul de faţă pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost arestat preventiv la 22.01.2010 pentru o perioadă de 29 zile. Acesta este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal , reţinându-se în sarcina sa că la data de 23/24.10.2009 in jurul orelor 3,oo a pătruns prin escaladare si efracţie in incinta magazinului mixt aparţinând S.C. S. C.SRL de unde a sustras bunuri alimentare şi industriale în valoare de 8.000 lei , iar la data de 6/7.11.2009 , in jurul orelor 3,oo, a fost surprins de partea vătămată S. M. , administrator al PF S. M. în timp ce încerca să pătrundă prin efracţie in magazinul acesteia.

Inculpatul mai are un dosar pe rolul Judecătoriei Buzău ce a avut termen la data de 2.02.2010 tot pentru o infracţiune de furt , iar ulterior a suferit mai multe condamnări tot pentru infracţiuni contra patrimoniului .

Potrivit art. 1602 alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciare nu se acordă in cazul in care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracţiuni .

Având in vedere perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul recurent , instanţa constată că nu sun t îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru încuviinţarea liberării provizorii sub control judiciar.

Reţinând cele de mai sus şi constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică , tribunalul , in baza art. 38515 pct.1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Etichete:

LIBERARE PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIAR. NECESITATEA VERIFICĂRII ÎNDEPLINIRII CONDIŢIILOR DE TEMEINICIE SUB TOATE ASPECTELE

Decizia penală nr. 543 din 17 septembrie 2009

Prin încheierea din 14.09.2009 pronunţată la data de 17.09.2009 de Tribunalul Neamţ – Secţia penală în dosarul penal nr. 3595/103/2009 a fost admisă în principiu şi în fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpaţii B. C. A. B., C. S. şi s-a dispus punerea în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii să respecte obligaţiile prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 3 C.p.p pe timpul liberării provizorii şi s-a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 160 ind. 10 C.p.p.

S-a dispus anularea mandatelor de arestare preventivă nr. 10, 11 şi 12 din 12.04.2009 emise de Curtea de Apel Bacău cu privire la inculpaţi.

În esenţă prima instanţă a reţinut în motivarea hotărârii că din punct de vedere al cerinţelor care trebuie observate în analiza admisibilităţii cererii de liberare provizorie pericolul public concret sau existenţa în continuare a temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu mai prezintă relevanţă, fiind necesar să fie îndeplinite condiţiile prev. de art. 160 ind. 4 al. 1 raportat la art. 160 ind. 2 al. 1 şi 2 C.p.p., respectiv pedeapsa închisorii să nu depăşească 18 ani în cazul infracţiunilor intenţionate şi să nu existe date din care să rezulte că necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau să încerce zădărnicirea aflării adevărului.

S-a arătat că în cauză este îndeplinită cerinţa de ordin negativ privind limita minimă a pedepsei închisorii deoarece prin decizia nr. 7 Î.C.C.J. a stabilit că cererile de liberare provizorie sunt admisibile în ipoteza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 al. 1 din legea 39/2003 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea dea mai gravă, care intră în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani.

În ceea ce priveşte cerinţa prev. de art. 160 ind. 2 al. 2 prima instanţă a apreciat că nici în plan prezumtiv nu se mai poate reţine riscul ca inculpaţii să încerce zădărnicirea aflării adevărului în raport cu declaraţiile pe care le-au dat cu prilejul soluţionării propunerii de arestare, sau a soluţionării prezentei cereri. Tribunalul a avut în vedere şi circumstanţele personale pozitive ale inculpaţilor, faptul că perioada arestării preventive suportată de inculpaţi şi probele care au fost administrate până în prezent conduc la concluzia că inculpaţii pot solicita cu temeiuri justificate beneficiul liberării provizorii.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Neamţ. Parchetul a criticat încheierea pe motive de nelegalitate arătând că prima instanţă în mod greşit a avut în vedere numai îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 1 şi 2 C.p.p. iar nu şi prevederile art. 160 ind. 8a al. 2 C.p.p., respectiv nu a apreciat asupra aspectelor legate de temeinicia cererii. Un alt motiv de nelegalitate îl constituie în opinia recurentei anularea mandatelor de arestare emise de către Curtea de Apel Bacău.

În continuare s-a arătat că motivele care au stat la baza arestării subzistă, că este greu de presupus că într-un interval de timp atât de scurs, respectiv între 04.09. şi 14.09.2009 starea de pericol prezentată de inculpaţi, astfel cum a fost apreciată de Curtea de Apel Bacău, s-ar fi putut diminua.

Analizând încheierea recurată pe baza motivelor de recurs dezvoltate de Parchet precum şi din oficiu instanţa reţine următoarele:

În mod greşit prima instanţă a avut în vedere la soluţionarea cererii de liberare provizorie doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 1 şi 2 C.p.p. şi nu a apreciat şi asupra temeiniciei cererii, respectiv dacă în cauză mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor. Prevederile art. 160 ind. 8a al. 2 obligă instanţa învestită cu soluţionarea cererii de liberare provizorie să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv condiţiile prevăzute de art. 160 ind. 2 l. 1 şi 2 C.p.p. şi să aprecieze asupra temeiniciei cererii, respectiv dacă situaţia concretă din cauză permite lăsarea în liberate a inculpaţilor. O interpretare contrară ar duce la eludarea dispoziţiilor art. 148 lit. h C.p.p., întrucât ori de câte ori s-ar constata îndeplinite condiţiile menţionate s-ar dispune punerea în libertate a persoanelor aflate în detenţie deşi pericolul concret pentru ordinea publică determinat de acestea este prezent în continuare.

O astfel de interpretare, respectiv cercetarea temeiniciei cererii sub toate aspectele, este în acord şi cu jurisprudenţa C.E.D.O. (hotărârile pronunţate în cauzele Smirnova c. Rusiei din 25.07.2003 şi SBC c. Regatul Unit), instanţa europeană reţinând patru motive de refuz al eliberării pe cauţiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să împiedice desfăşurarea procesului, să comită altă infracţiune ori să tulbure ordinea publică.

În speţă Curtea de Apel Bacău a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor la data de 04.09.2009, constatând că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică iar după 10 zile, prin încheierea recurată Tribunalul Neamţ a dispus punerea în libertate a inculpaţilor.

În intervalul scurt de timp scurs de la arestarea inculpaţilor nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la arestare nu ar mai subzista, astfel că , instanţa de recurs, având în vedere gravitatea crescută a faptelor care constituie obiectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor, respectiv punerea în circulaţie de bancnote de 100 euro falsificate, valorile sociale lezate, impactul negativ produs asupra ordinii sociale apreciază că , cel puţin în această fază a procesului penal, cererea de liberare provizorie este netemenică.

În consecinţă va fi admis recursul D.I.I.C.O.T. Neamţ, casată încheierea recurată, reţinută cauza spre rejudecare iar pe fond va fi respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro