Lovirea sau alte violente

Dosar nr. 1756/189/2009 –lovirea sau alte violente

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 37/R

Sedinta publica de la 21 Ianuarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: SIMIONESCU ELENA

Judecator: NICULACHE LUMINITA

Judecator: OANA RADU-NICOLAE

Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se afla spre solutionare recursul penal declarat de partea civila AP, împotriva sentintei penale nr. 617 din 17.11.2009 a Judecatoriei Bârlad pronuntata în dosarul nr. 1756/189/2009 privind pe inculpatul NV.

Obiectul cauzei: lovirea sau alte violente (art. 180 C.p.) si amenintare.

La apelul nominal facut în sedinta publica lipsesc partile.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca procedura de citare este legal îndeplinita, recursul este declarat de partea civila, în termen legal si motivat în scris.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Instanta constata cauza în stare de judecata si da cuvântul cu privire la recursul declarat.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul solicita respingerea recursului pe care în considera nefondat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauza, considera ca hotarârea instantei de fond este temeinica si legala atât în ceea ce priveste latura penala cât si latura civila. Solicita mentinerea acesteia.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a ramas în pronuntare.

Ulterior deliberarii;

TRIBUNALUL

Cu privire la recursul penal declarat de partea civila AP împotriva Sentintei penale nr.617, pronuntata la data de 17noiembrie 2009, în dosarul nr. 1756/189/2009 al Judecatoriei Bârlad, tribunalul constata:

Prin Rechizitoriul nr. 4357/P/2007 din 04.05.2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bârlad, în temeiul art.262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului NV, pentru comiterea infractiunilor de amenintare si de loviri si alte violente, fapte prevazute si pedepsite de art. 193 si 180 alin 2 din Cod penal, retinându-se ca acesta, la data de 03.11.2007, a amenintat partea vatamata AP iar, la data de 18.01 2008, i-a aplicat mai multe lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 14-15 zile îngrijiri medicale.

În conformitate cu prevederile art. 264 Codul de procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat instantei competente din punct de vedere material si teritorial, Judecatoria Bârlad, pe rolul careia a fost înregistrat dosarul nr. 1756/189/2009.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin Sentinta penala nr. 617, pronuntata la data de 17 noiembrie 2009, în dosarul nr. 1756/189/2009, s-a dispus :

– condamnarea inculpatului NV, fara antecedente penale, la pedeapsa de:

– 2 (doua) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de lovire, prevazuta de art. 180 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a si c Cod penal si art. 76 Cod penal, împotriva partii vatamate AP

-1 (una) luna închisoare pentru savârsirea infractiunii de amenintare, prevazuta de art. 193 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a si c Cod penal si art. 76 Cod penal, împotriva partii vatamate AP.

– în temeiul art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat ca faptele savârsite sunt în concurs real si în temeiul art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 (doua) luni închisoare .

– pe durata prevazuta de art. 71 Cod penal interzicerea exercitarii drepturilor prevazuta de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii.

– în temeiul art. 81 Cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale a închisorii, fixându-se termen de încercare de 2 (doi ) ani si 2 (doua) luni, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii.

– în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendarea executarii pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale a închisorii, începând cu data ramânerii definitive a hotarârii.

– atragerea atentiei inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

– respingerea actiunii civile formulate de partea civila AP.

– obligarea inculpatului sa plateasca statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele :

A. În seara zilei de 03.11.2007, în jurul orei 18.00, inculpatul NV si numitul HI s-au deplasat cu caruta celui din urma, spre padure. În timp ce treceau pe un drum forestier, în fata caruia se afla locuinta numitului AP, acesta le-a iesit în cale, atragându-le atentia ca este noapte si ca nu au voie sa mearga pe acel drum, sustinând ca este terenul sau.

Ca urmare, cei doi învinuiti au sarit din caruta, l-au amenintat pe vatamat ca îl omoara, urmarindu-l pâna în jurul casei sale, la venirea martorului Vîntu Constantin, conflictul încetând.

B. În seara zilei de 18.01.2008, la iesirea din sat, partea vatamata AP s-a întâlnit pe un podet cu inculpatul NV si cu numitul HI, partile mergând în sens invers. Numitul AP le-a reprosat celor doi ca au ocupat drumul si el nu mai are pe unde trece si, ca urmare, au început sa se certe.

Inculpatul NV s-a enervat si a început sa îl loveasca pe vatamat cu pumnii si picioarele, fiind despartiti de numitul HI si Vîntu Constantin, acesta din urma ajungând la locul conflictului mai târziu.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vatamata a necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale-legal, conform Certificatului medico-legal nr. 41 din 21 ianuarie 2008 emis de Cabinetul medico-legal Bârlad.

În apararea sa, inculpatul NV a aratat ca partea vatamata AP l-a lovit primul în zona fetei iar el l-a batut cu pumnii ca urmare a provocarii acesteia.

Instanta de fond a retinut ca aceste aspecte nu au fost dovedite, deoarece inculpatul NV nu poseda certificat medico-legal iar numitul HI a declarat ca el a vazut când NV îl lovea pe AP, el intervenind pentru a-i desparti. De asemenea, martorii Vîntu Constantin, si Anania Gheorghe au precizat ca l-au vazut doar pe NV lovind partea vatamata.

Instanta a evidentiat ca, initial, martorul VC, care este cumnatul partii vatamate, a declarat ca i-a vazut pe cei doi învinuiti lovindu-l pe AP, dar cu ocazia confruntarilor, a mentionat ca doar pe NV l-a vazut lovind.

Instanta a mai aratat ca, prin acelasi rechizitoriu, procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 193 alin. 1 si 180 alin. 2 Cod penal, a numitului HI si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii în cuantum de 100 lei, pentru fapta de amenintare, comisa la data de 03.11.2007.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului NV si a numitului HI pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 205 si art. 193 al.1 Cod penal, relativ la faptele din 18.01.2008.

Instanta de fond a aratat ca situatia de fapt retinuta rezulta din urmatoarele mijloace de proba: declaratiile inculpatului, procesul- verbal cu acte premergatoare efectuate în cauza, plângerea si declaratia partii vatamate, proces-verbal, certificatul medico-legal, declaratiile NV, HI, declaratiile martorilor Vîntu Constantin, Iacob Florin, Huminic Lucian, Anania Gheorghe, Frangolea Laurentiu, Vîntu Bogdan – Constantin, proces-verbal de confruntare.

Relativ la retinerea starii de provocare instanta a aratat ca, într-adevar, potrivit art. 73 lit. b din Cod penal ,,savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava, însa din probe nu rezulta o asemenea situatie.

S-a retinut ca rezulta însa ca starea conflictuala dintre parti a fost întretinuta si de partea vatamata, aspect pe care l-a avut în vedere la individualizarea pedepsei.

Fata de probele administrate în cauza, instanta a apreciat ca fapta inculpatului NV de a ameninta si lovi pe AP întruneste elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 193 al.1 si art. 180 al.2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza textelor de lege enuntate mai sus si a dispozitiilor art. 345 din Codul de procedura penala, instanta a aplicat inculpatului câte o pedeapsa, la individualizarea carora au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurarile concrete în care aceasta a fost comisa, si prevederile art. 74 Cod penal, cu efectul coborârii pedepsie sub minimul special conform art. 76 Cod penal.

Instanta a apreciat ca fata de modalitatea de savârsire a faptelor, pe fondul relatiilor conflictuale dintre parti, conflict derulat pe perioada mai multe luni, la intervale scurte de timp, sporeste gravitatea faptelor, evidentiaza astfel un grad de pericol social sporit si, în consecinta, pedeapsa amenzii penale este neîndestulatoare.

La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului. Cunoasterea caracteristicilor unui infractor prezinta o deosebita importanta pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia si pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplina în munca si o viata conforma cu regulile de convietuire sociala, poate determina concluzia ca nu a comis infractiunea datorita înclinatiei sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurari care au contribuit ca inculpatul sa se abata de la conduita sa obisnuita.

Drept urmare, cât priveste individualizarea judiciara a pedepsei, instanta a constatat existenta unor situatii care au aptitudinea de a constitui circumstante atenuante facultative.

Instanta a retinut ca inculpatul NV are vârsta de 37 de ani, studii 8 clase si este agricultor. În cursul urmaririi penale si în faza de judecata a recunoscut partial faptele, aratând ca a fost provocat de AP, motiv din care l-a lovit pe acesta, provocare pe care nu a putut-o dovedi. Nu este cunoscut cu antecedente penale. La locul de munca, în familie si societate este cunoscut cu un comportament adecvat.

Se poate retine deci ca fapta savârsita de inculpat a fost un incident nefericit în viata inculpatului, ca este o exceptie de la regula ce indica un comportament prosocial.

Având în vedere ansamblul împrejurarilor ce caracterizeaza fapta, se constata ca situatiile la care s-a facut referire sunt compatibile cu conditiile concrete în care a fost savârsita fapta, cu urmarile acestora si pot fi recunoscute ca circumstante atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal, fiind justificata reducerea pedepsei sub minimul special.

Instanta a apreciat de asemenea ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia urmând a dispune in temeiul art. 81 Cod penal suspendarea conditionata a executarii pedepsei .

Relativ la latura civila, instanta a retinut ca, din probele administrate nu rezulta ca partea vatamata ar fi suferit vreun prejudiciu material sau moral în urma faptelor savârsite de inculpat, cererea acestuia nefiind dovedita.

Împotriva hotarârii, în termen legal, prin memoriul din data de 27.11. 2009, a declarat recurs partea civila ANGHEL L. PAUL.

În motivarea cererii de recurs, partea civila a învederat ca nu este multumit de hotarârea instantei de fond deoarece:

-pedeapsa este prea blânda în raport de faptul ca actiunile infractionale au fost repetate;

-instanta a respins actiunea civila, relativ la daunele materiale si morale, învederând ca, determinat de fapta comisa a facut cheltuieli pentru medicamente, consultatii medicale, transport. Mai mult, si în prezent resimte urmarile agresiunii, în sensul ca nu mai poate respira corect, fiindu-i rupt nasul, asa încât daunele morale sunt justificate;

-autorulHI nu a fost si el inculpat de instanta, desi a contestat cu plângere la instanta în termen legal solutia dispusa fata de acesta.

Examinând cauza si judecata instantei de fond atât prin prisma criticilor aduse de partea civila, precum si sub toate aspectele ei, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedura penala, tribunalul constata ca recursul formulat este fondat relativ la dispozitia instantei de a respinge în totalitate actiunea civila sub aspectul daunelor morale.

Verificând probatoriul administrat în cursul urmaririi penale si în faza cercetarii judecatoresti, tribunalul constata ca s-a retinut în mod corect ca inculpatul este culpabil de comiterea infractiunii de amenintare prevazuta si pedepsita de art. 193 alin. 1 din Cod penal, deoarece, la data de 03.11.2007, a amenintat partea vatamata AP, precum si de comiterea infractiunii de loviri si alte violente, fapta prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 din Cod penal, constând în aceea ca, la data de 18.01.2008, i-a aplicat mai multe lovituri aceleiasi parti vatamate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 14-15 zile îngrijiri medicale.

Astfel, situatia de fapt a fost retinuta în deplina concordanta cu probele administrate în cauza, caracterizarea juridica a faptelor este legala, iar pedepsele au fost just individualizate.

Se constata ca vinovatia a fost dovedita cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului care si în fata instantei de judecata a învederat ca, la data de 03.11.2007, a amenintat partea vatamata iar, la data de 18.01.2008, a lovit-o cu pumnii si picioarele.

Declaratiile de recunoastere ale inculpatului se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate în cauza, respectiv cu declaratiile partii vatamate, cu Certificatul medico-legal nr. 41din 21 ianuarie 2008 al Cabinetului medico-legal Bârlad din care rezulta ca, la momentul examinarii, numitul AP prezenta leziuni ce au putut fi produse, la data de 18 ianuarie 2008, prin lovire cu obiecte si mijloace contondente si pentru vindecarea carora au fost prescrise 14-15 zile îngrijiri medicale, nu în ultimul rând, si cu depozitiile martorilor audiati, Vîntu Constantin, Iacob Florin, Huminic Lucian, Anania Gheorghe, Frangolea Laurentiu, Vîntu Bogdan – Constantin.

Cu privire la retinerea starii de provocare invocata de inculpat, tribunalul observa ca instanta de fond, în mod corect, a retinut ca probele administrate nu releva realitatea unei asemenea sustineri. Pentru a fi incidenta o astfel de circumstanta atenuanta, este necesar ca infractiunea sa fi fost savârsita sub stapânirea unei puternice tulburari. Desi probele scot în evidenta ca partea vatamata a adoptat o atitudine apta sa întretina starea conflictuala, acelasi probatoriu nu evidentiaza realizarea tuturor conditiilor care justifica incidenta provocarii drept cauza de atenuare a raspunderii, nefiind dovedit ca actiunile inculpatului au fost replici imediate unor acte provocatoare care sa fi creat în psihicul acestuia o stare de puternica tulburare si emotie, sub imperiul careia sa fi ripostat.

La individualizarea judiciara a pedepsei si a modului de executare au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 din Codul penal si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurarile concrete în care acestea au fost comise si circumstantele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente si care a adoptat o atitudine de recunoastere si regret fata de actiunile sale, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul special.

Tribunalul retine ca individualizarea realizata de instanta de fond este justa si nu se impune majorarea pedepselor aplicate sau modificarea modalitatii de executare, acestea fiind stabilite conform gravitatii faptelor comise si personalitatii autorului, asa încât apreciaza primul motiv de recurs ca fiind neîntemeiat.

Referitor la latura civila a cauzei tribunalul retine ca, în mod corect, instanta de fond a respins actiunea civila relativ la cererea de despagubiri materiale formulata.

Partea vatamata AP, la termenul de judecata din data de 20 octombrie 2009, a învederat în fata instantei de fond ca se constituie parte civila cu suma de 300 lei daune materiale, solicitând admiterea probei testimoniale, instanta admitând audierea martorilor Frangolea Laurentiu si Vântu Constantin-Bogdan. Din depozitiile lor, aflate la filele 42 si 43 din dosarul de fond, rezulta ca aceste persoane nu au cunostinta despre cheltuielile facute de partea vatamata în scopul refacerii sanatatii afectate prin agresiune.

Drept urmare, în lipsa oricarei probe care sa dovedeasca realitatea si întinderea daunelor materiale, instanta de control retine ca dispozitia instantei de fond de a respinge cererea de obligare a inculpatului la despagubiri materiale este corecta.

Cât priveste daunele morale, tribunalul concluzioneaza ca, în mod gresit, a fost respinsa în totalitate cererea partii vatamate AP. Aceasta, la acelasi termen din data de 20 octombrie 2009, a solicitat obligarea inculpatului la despagubiri morale în cuantum de 2.000 lei.

Dincolo de orice discutie relativa la cererea de reparatie baneasca a daunelor morale, în contextul în care actualmente atât doctrina cât si jurisprudenta s-au pronuntat în sensul admisibilitatii unei asemenea cereri, instanta de control observa ca probatoriul evidentiaza realitatea unor vatamari si a unor suferinte fizice cauzate prin actiunea agresiva comisa de inculpat. Or, vatamarile corporale cauzate intentionat, desi sunt surse generatoare de prejudicii nepatrimoniale, creeaza premisa solicitarii de reparatii banesti a tuturor consecintelor resimtite de vatamat.

Speta evidentiaza cauzarea unor consecinte negative determinate de intensitatea durerilor fizice si psihice resimtite de partea vatamata. Probele au demonstrat ca inculpatul a lovit partea vatamata în zona fetei, actul medico-legal evidentiind ca aceasta a prezentat ,,fractura oaselor proprii ale nasului ..’’ leziune care, evident, a cauzat suferinte intense.

Desigur, aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea „pretului” suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Este evident însa ca leziunea suferita a avut implicatii negative în viata vatamatului prin disconfortul produs.

În absenta unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizatiilor destinate repararii prejudiciilor morale, determinata de incompatibilitate intre caracterul nepatrimonial al daunelor si caracterul patrimonial al despagubirii, instanta de control judiciar, tinând cont de circumstantele faptei, de urmarile produse, de persoana vatamatului, apreciaza ca suma de 1.000 lei este justificata pe deplin de consecintele negative îndurate de acesta.

Tribunalul retine ca motivul de recurs referitor la faptul ca numitulHI nu a fost si el condamnat pentru faptele la care a participat, nu este întemeiat. Instanta a solutionat cauza în limitele stabilite prin actul de inculpare. Împotriva solutiilor de neurmarire, partea vatamata a avut posibilitatea formularii unor plângeri conform prevederilor art. 275 si urmatoarele din Codul de procedura penala, eventuala inculpare a celui de-al doilea faptuitor putându-se realiza în aceasta din urma procedura.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfasurarii procesului penal, se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror încalcare este sanctionata potrivit art.197 alin. 2 din Codul de procedura penala cu nulitatea absoluta.

Vazând considerentele aratate, în temeiul art.38515 alin.2 lit. d din Codul de procedura penala, tribunalul urmeaza sa admita recursul formulat de partea civila AP împotriva Sentintei penale 617 din 17.11.2009 a Judecatoriei Bârlad pe care o va casa, în parte, în latura civila si, rejudecând, sa admita, în parte, actiunea civila relativ la daunele morale, urmând a fi obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de partea civila AP împotriva Sentintei penale nr. 617 din 17.11.2009 a Judecatoriei Bârlad, pe care o caseaza în parte, în latura civila.

Rejudecând, în temeiul dispozitiilor art. 14, art. 346 Cod procedura penala si art. 998 si 999 Cod civil, admite în parte actiunea civila a partii civile AP.

Obliga inculpatul NV sa plateasca partii civile suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.

Mentine celelalte dispozitii ale hotarârii atacate si înlatura dispozitiile contrare.

Cheltuielile avansate în recurs ramân în sarcina statului.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 21.01.2010.

Presedinte, Judecatori, Grefier,

S.E. N.L. O.R.N H.C.

Etichete: Lovirea sau alte violenţe

Lovirea sau alte violenţe

Dosar nr. 5917/333/2007 – lovirea sau alte violente

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 62/A

Sedinta publica de la 17 Martie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : SIMIONESCU ELENA

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelurile penale declarate de inculpatul AA, domiciliat în si de partea civila BC, domiciliat în, împotriva sentintei penale nr. 454 din 8 aprilie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata în dosarul nr. 5917/333/2007.

Obiectul cauzei : infractiunile prev. de art. 180 alin.2 Cod penal si art. 1 ind.1 alin.1 pct. 1 din Legea 61/1991.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit toate partile – inculpatul apelant AA, partea civila apelanta BC si partile civile intimate Spitalul Clinic de Urgente „Sf. Spiridon” Iasi, Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui si Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui.

Procedura legal îndeplinita.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 3 martie 2010 si s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru termenul din 10.03.2010 si, ulterior, pentru termenul de azi, încheierile de sedinta de la cele doua termene mentionate facând parte integranta din prezenta decizie.

Deliberând asupra apelurilor,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor penale de fata, retine urmatoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2315/P/2007 din data de 16.10.2007, al Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, în temeiul dispozitiilor art.262 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului AA, pentru comiterea infractiunii de port ilegal de arma alba si lovire prev. si ped. de art. 11alin. 1pct.1 din Legea 61 din 1991 si, respectiv, art.180 alin.2 din Codul penal.

Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art.264 alin.3 Cod procedura penala, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat Judecatoriei Bârlad pe rolul careia a fost înregistrat dosarul 5917/333/2007

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 454 din, pronuntata la data de 08.aprilie 2009, s-a dispus:

– în baza art. 334 Cod procedura penala, respingerea ca nefondata a cererii de schimbare a încadrarii juridice, formulate de partea vatamata BC, prin aparator, din infractiunea de loviri si alte violente, prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, în tentativa la infractiunea de omor, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.

– potrivit art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, se dispune respingerea ca nefondata a cererii de restituire, pentru refacerea urmaririi penale a cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui, formulata de inculpat prin avocat.

– condamnarea inculpatului AA, pentru comiterea infractiunii de lovire si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa de 1600 RON amenda penal, iarpentru comiterea infractiunii prevazute de art. 1 indice 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, la o pedeapsa de 2000 RON amenda penala, pedepse ce au fost contopite în cea mai grea de 2000RON amenda penala, conform art. 33 lit. a Cod penal si art. 34 alin. 1 lit. c din Codul penal.

– atragerea atentiei inculpatului AA asupra dispozitiilor art. 63 indice 1 Cod penal, referitoare la înlocuirea amenzii penale aplicate, cu închisoarea în limitele legii, în caz de sustragere cu rea-credinta de la plata acesteia.

– în baza art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 – 999 Cod civil, art. 312 Legea 95/2006, obligarea inculpatului la plata sumei de 3581,05 RON, la care se adauga dobânda de referinta a BNR, pâna la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 O.G. 9/2000, catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi.

– potrivit art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 – 999 Cod civil, obligarea inculpatului la plata catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Vaslui, a sumei de 415,47 RON.

– conform art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998 – 999 Cod civil, obligarea inculpatului la plata sumei de 12125 RON, catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui.

– în baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998 – 999 Cod civil, respingerea ca nedovedite a pretentiilor civile, în cuantum de 15.000 euro, formulate de partea vatamata BC, cu titlul de daune materiale suferite prin comiterea infractiunii de lovire si alte violente, prev de art. 180 alin. 2 Cod penal de inculpatul AA.

– potrivit art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 – 999 Cod civil, admiterea în parte a pretentiilor civile formulate de partea vatamata BC, cu titlul de daune morale, urmând ca inculpatul sa plateasca acestuia suma de 20.000 RON ca daune morale.

– conform art. 189 alin. 1 – 191 alin. 1 Cod procedura penala, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 RON.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut urmatoarele:

În cursul zilei de 7.07.2007, în jurul orelor 2200, în barul „H” din municipiul Vaslui, martorii GL si M V s-au întâlnit cu inculpatul AA.

În apropierea locului unde se gasea grupul inculpatului se afla si partea vatamata într-un alt grup format din BS, BS, MC si VND.

Între martorul M V si un tânar din grupul în care se gasea partea vatamata s-a ivit o altercatie verbala, ca urmare a faptului ca martorul M V era în stare avansata de ebrietate, si le solicita sa stinga lampa de la masa de biliard, lucru pe care acestia l-au refuzat. Martorul M V le-a stins de 2 ori lumina acestora de la masa de biliard, dar ulterior au aprins-o din nou.

Cu aceasta ocazie martorul M V a proliferat injurii la adresa grupului de tineri din care facea parte si partea vatamata. Fiindu-i frica de martorul M V, martorul BS l-a apelat telefonic pe varul sau, partea vatamata BC pentru a-l putea linisti pe M V.

Primind apelul de la varul sau, partea vatamata a venit la scurt timp în barul „H”, împreuna cu martorii GCC, AIV si HM.

Partea vatamata i-a reprosat comportamentul abuziv pe care îl avea M, când îl înjura si îi stingea lumina de la masa de biliard varului sau Stelian. Martorul M, observând ca i se fac reprosuri de partea vatamata, l-a înjurat.

Inculpatul AA, care era la masa cu martorul M, a înjurat partea vatamata si i-a dat doua palme peste cap acestuia pentru a – l face sa plece de la masa.

La invitatia patronului barului cele doua grupuri rivale au iesit afara.

Martorul M a început sa se bata cu martorul HM, iar inculpatul cu partea vatamata. Ca urmare a conflictului fizic dintre M si Hapiuc, cei doi au cazut pe jos si au continuat sa se loveasca, iar martorul GL a încercat sa îi desparta.

Partea vatamata si inculpatul au început sa îsi aplice reciproc lovituri cu pumnii, dar inculpatul, observând ca partea vatamata nu poate fi dovedita numai prin aplicarea unei lovituri cu pumnul si profitând de faptul ca avea asupra sa un cutit cu mâner metalic pe care îl tinea în buzunar la pantaloni, s-a hotarât sa-l foloseasca pentru a-l lovi pe vatamat.

Dupa ce s-a ferit de o lovitura data cu pumnul de partea vatamata, cu vârful cutitului l-a lovit pe acesta în spate, în zona lombara stânga, provocându-i leziuni traumatice de tipul fracturii parcelare a crestei iliace stângi, plagii înjunghiate nepenetrante cu interesarea partilor moi.

Conform Raportului de expertiza medico – legala nr. 226/E/11.06.2007 a rezultat printre altele ca pentru vindecare, aceste leziuni au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Simtind ca este înjunghiat pe la spate de inculpat, partea vatamata s-a retras din fata acestuia pentru a putea iesi din bar, pentru a nu mai fi lovit din nou de inculpat. Cu masina martorului HM, partea vatamata s-a deplasat de acolo la Spitalul Judetean Vaslui pentru a i se acorda asistenta medicala.

Dupa acordarea de asistenta medicala la Vaslui, întrucât era necesara o interventie chirurgicala în Municipiul Iasi, cu ajutorul unei autosalvari apartinând Serviciului Judetean de Ambulanta Vaslui a fost transportat la Spitalul „SF. Spiridon” din Iasi. Aici, partea vatamata a fost operata de urgenta si internata apoi pentru tratament medical.

Instanta de fond a observat ca inculpatul nu recunoaste infractiunile pentru care este cercetat, motivând ca nu el este cel care a avut cutitul, ci partea vatamata, care a încercat sa îl taie cu cutitul în momentul altercatiei fizice dintre ei. A reusit sa îi întoarca la spate mâna în care tinea cutitul si, cu aceasta ocazie, din greseala, s-a produs leziunea.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei comise de inculpat din infractiunea de lovire si alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal în infractiunea de tentativa de omor prevazuta de art. 174 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 20 alin. 1 Cod penal, motivata de împrejurarea ca partea vatamata a suferit o leziune cu consecinta punerii în pericol a vietii ca urmare a faptului ca a fost lovit cu cutitul de inculpat într-o zona a corpului, care îi putea produce decesul, instanta a avut în vedere urmatoarele:

– prin raportul de expertiza medico-legala a partii vatamate rezulta faptul ca leziunile produse prin lovitura activa cu un obiect taietor-întepator (posibil cutit) nu au pus în pericol viata partii vatamate;

– plaga înjunghiata nu a fost penetranta, astfel încât lovitura nu a avut intensitatea pentru a putea pune în pericol un organ vital al corpului uman, fiind o fractura parcelara a crestei iliace stângi, deschisa cu leziuni de parti moi tip II.

S-a aratat ca pentru a se putea vorbi de tentativa la infractiunea de omor, era necesar ca viata partii vatamate sa fi fost pusa în pericol. Or, locul unde s-a aplicat lovitura de cutit nu era o zona vitala, urmarile produse au avut ca rezultat o îngrijire medicala de 15 – 16 zile a partii vatamate.

Sub aspectul laturii subiective tentativa la infractiunea de omor, se comite cu intentie directa sau indirecta. Or, intentia inculpatului nu a fost aceea de a curma viata partii vatamate ci numai de a îi aduce o atingere integritatii corporale si sanatatii acesteia, ca urmare a conflictului aparut în mod spontan în barul „H” dintre grupurile de tineri adverse, din care faceau parte vatamatul si inculpatul.

Relativ la solicitarea de a se dispune restituirea cauzei la procuror, instanta a retinut ca inculpatul, prin avocat, a sustinut încalcarea în mod grav a dreptul partilor la aparare, întrucât nu li s-a prezentat la data de 7-IX-2007, dosarul cauzei pentru a putea fi studiat în vederea efectuarii de confruntari.

În cauza s-a invocat Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale publicata în Monitorul Oficial nr. 866/18-XII-2007 prin care se declara neconstitutional art. 172 alin. 1 teza I Cod procedura penala si art. 173 alin. 1 Cod procedura penala, decizie prin care se extinde dreptul avocatului de a participa la orice act de urmarire penala. S-a sustinut ca întreaga faza a urmaririi penale este nula absolut conform art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, solicitându-se trimiterea cauzei înapoi la Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui, pentru refacerea urmaririi penale, în baza art. 332 Cod procedura penala.

Instanta a retinut ca Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale a fost publicata în Monitorul Oficial la data de 18-XII-2007, data când deja Judecatoria Vaslui era sesizata cu judecata prezentei cauze. Or, deciziile Curtii Constitutionale au efect numai pentru viitor, conform Deciziei nr. 1 din 17-I-1995 publicata în Monitorul Oficial nr. 16/26-I-1995 privind constitutionalitatea art. 144 lit. c din Legea 47/1992, cu modificarile ulterioare.

S-a mai aratat si faptul ca prin cererea formulata la data de 07.09.2007, la Politia Municipiului Vaslui, prin care s-a solicitat consultarea de avocat, partea vatamata si de inculpat a dosarului cauzei, înainte de prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului, nu s-a solicitat si prezenta avocatilor la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala efectuate în cauza, conform dispozitiilor Codului de procedura penala, aflate în vigoare la acea data, astfel încât neconsultarea de catre partea vatamata, inculpat si a aparatorilor lor a dosarului cauzei nu este o cauza de nulitate.

De altfel, inculpatul si aparatorul acestuia au consultat dosarul la prezentarea de la parchet a materialului de urmarire penala, unde inculpatul în prezenta aparatorului sau si-a mentinut declaratiile date la urmarirea penala.

Drept urmare, instanta a retinut ca inculpatului si partii vatamate li s-au respectat în întregime drepturile privind apararea nefiind o cauza de nulitate absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala. Pe de alta parte, s-a aratat ca vatamarea drepturilor partilor ceruta în mod expres de dispozitiile legale, mai sus amintite, nu a existat.

Avocatii partilor aveau dreptul de a solicita prezenta la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala, lucru pe care acestia nu au facut-o. De la data de 11-VII-2007, când s-a depus plângerea penala de avocatul partii vatamate si pâna la data de 7-IX-2007, avocatul partii vatamate nu si-a manifestat dorinta de a participa macar la o parte din actele de urmarire penala efectuate în cauza, desi avea acest drept. Acelasi aspect se poate observa si la avocatul inculpatului care avea contract de asistenta juridica a acestuia de la data de 8-VII-2007, conform delegatiei la dosarul cauzei (fila 54 dosar urmarire penala), iar pâna la data de 7-IX-2007, desi s-au efectuat diverse acte de urmarire penala acesta nu si-a manifestat dorinta de a participa la efectuarea lor. Lipsa de initiativa a avocatilor partii vatamate în cursul urmaririi penale nu poate fi imputata instantei de judecata sau organelor de urmarire penala.

Dispozitiile Deciziei nr. 1/17-I-1995 sunt clare si se refera la recunoasterea pentru viitor a unor drepturi nu si pentru trecut, astfel încât vatamarea procesuala a drepturilor partilor nu a existat.

Garantiile procesuale a dreptului la aparare au fost de asemenea respectate si în cursul cercetarii judecatoresti, fiind audiati inculpatul si martorii propusi de parti sau cei din lucrari, fiind depuse de catre partea vatamata acte medicale si de catre inculpat caracterizari privind comportamentul sau în societate si la serviciu.

Potrivit art. 332 alin. 1 Cod procedura penala, restituirea cauzei la Parchet se face atunci când, înainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca cercetarea penala s-a efectuat de un alt organ decât cel competent. În cauza organul competent sa efectueze urmarirea penala este Politia Municipiului Vaslui si Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui.

În alineatul 2 al acestui articol se prevede ca instanta se desesizeaza si când asistenta juridica a inculpatului sau învinuitului nu a fost efectuata de un aparator.

În cauza, prezenta unui avocat pentru a-l asista pe inculpat la urmarirea penala nu era obligatorie dar din momentul în care inculpatul este asistat de un aparator, prezenta acestuia este obligatorie.

Inculpatul a fost audiat de procuror cât si de organele de politie, în prezenta avocatului sau ales. Mai mult decât atât, la întocmirea procesului verbal de catre procuror privind prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului, acesta a fost asistat de aparator ales iar cererile sale, au fost consemnate de procuror în acel proces verbal.

La momentul respectiv însa, nefiind obligatorie Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale (ea nici macar nu exista în fapt) era în vigoare art. 172 si 173 Cod procedura penala, asa cum erau ele modificate prin Legea 356/2006.

Pentru ca avocatul inculpatului sa ia parte la efectuarea actelor de urmarire penala la Politie si la Parchet, era nevoie ca sa se faca o cerere de catre acesta în acest sens, lucru pe care însa nu l-a facut.

Prin lipsa avocatului la efectuarea actelor de urmarire penala, nu s-a produs nici o vatamare a drepturilor clientului sau care sa fie dovedita iar aceasta nu este o nulitate absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala ci o nulitate relativa care s-a acoperit prin efectuarea prezentarii de material în prezenta inculpatului si a avocatului ales de catre procuror, precum si prin garantiile pe care cercetarea judecatoreasca le ofera inculpatului.

Relativ la probatoriul, instanta a retinut ca faptele comise de inculpat sunt dovedite prin urmatoarele mijloace de proba:

– declaratiile si plângerea partii vatamate;

– declaratiile martorilor;

– proces verbal de cercetare la fata locului;

– fotografii judiciare;

– raport de expertiza medico-legala a partii vatamate;

– proces verbal de consemnare a denuntului;

– proces verbal de examinare criminalistica;

– proces verbal de confruntare.

Prima instanta a revelat ca, în cauza au fost audiati martori atât în faza de urmarire penala, cât si la cercetarea judecatoreasca, redând în hotarâre cele declarate de acestia.

Astfel, martorul M V, în declaratiile sale cât si la confruntarea sa cu inculpatul a aratat ca nu a vazut când partea vatamata a fost înjunghiata, întrucât era beat, „iar când este beat nu tine minte ce face”, el motivând ca a intrat în conflict fizic cu o persoana din grupul partii vatamate care l-a batut.

Martora DL, ospatar la barul „H” a aratat ca era de serviciu în seara respectiva, dar ca nu a vazut cine l-a lovit pe vatamat cu cutitul, ci numai încaierarea din bar.

Martorul I S I patron al barului „H”, nu a vazut momentul când partea vatamata a fost înjunghiata, ci numai violentele exercitate de cele doua grupuri rivale, el fiind cel care i-a scos din bar pe tinerii din cele doua grupuri.

Martorul C N M a declarat ca cei care au pornit bataia a fost inculpatul cu grupul nou de prieteni, ca a participat la încaierare, dar nu a vazut momentul lovirii cu cutitul.

Martora T R N l-a vazut pe inculpat cu un cutit în mâna dreapta. Martorul G C C l-a vazut pe inculpat cu un cutit în mâna si apoi pe partea vatamata care era în apropierea inculpatului plin de sânge.

Martorul A I V declara ca inculpatul a fost cel care a initiat scandalul, dar ca nu a fost prezent la momentul când partea vatamata a fost lovita cu cutitul de inculpat.

Martorul T N V l-a vazut pe vatamat lovind cu pumnii pe inculpat, iar apoi a vazut cum inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni un cutit cu care a lovit pe partea vatamata în spate.

Martorul T A i-a vazut pe vatamat si pe inculpat lovindu-se reciproc, dar fara a observa cutitul din mâna inculpatului si nici lovitura cu acest cutit asupra partii vatamate.

Martorul H M a declarat ca l-a vazut pe inculpat având în mâna un cutit, iar acesta era lânga partea vatamata.

Martorul V N a vazut când inculpatul l-a înjunghiat cu un cutit pe partea vatamata.

Martorul B S nu a vazut momentul când partea vatamata a fost lovita cu un cutit, ci numai faptul ca scandalul a pornit de la grupul format din tineri care îl însoteau pe inculpat.

Prima instanta a retinut ca declaratiile martorilor se coroboreaza cu plângerea si declaratia partii vatamate, precum si cu Raportul de expertiza medico – legala nr. 226/E/11.06.2007.

Drept urmare, se arata în hotarâre, varianta pe care inculpatul a prezentat -o în fata organelor de urmarire penala cât si a instantei nu este sustinuta de probatoriul cauzei. Faptul ca inculpatul a avut un cutit în mâna si s-a folosit de acesta pentru a-l lovi pe vatamat este confirmat pe deplin de declaratiile de martori si de raportul de expertiza medico – legala întocmit, precum si de restul probelor aflate la dosarul cauzei.

S-a aratat ca prezumtia de nevinovatie a inculpatului nu este absoluta ci relativa, ea putând fi rasturnata prin orice mijloc de proba administrat în mod legal.

Desi inculpatul a propus probe care s-au administrat, din cuprinsul acestora nu rezulta nevinovatia acestuia, declaratia de nevinovatie este singulara în tot ansamblul probator al cauzei

În drept, instanta a retinut ca fapta inculpatului de a fi purtat o arma alba fara drept în public si de a produce o vatamare corporala partii vatamate care a necesitat 15 – 16 zile de îngrijiri medicale, constituie infractiunile prevazute de art. 1 indice 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 si art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin faptele sale inculpatul a adus atingere relatiilor sociale care protejeaza sanatatea si integritatea corporala cât si relatiile sociale, privind regulile de convietuire în societate.

Drept urmare, instanta a hotarât condamnarea inculpatului, la alegerea pedepselor si la individualizarea acestora tinând cont de pericolul social concret al faptelor comise, determinat atât de modul de producere cât si de importanta valorilor sociale încalcate, de datele personale ale inculpatului, respectiv faptul ca acesta este la primul conflict cu legea penala, are serviciu, este o persoana cu un comportament bun în familie, la serviciu si în societate. Pe de alta parte, instanta a retinut si faptul ca inculpatul avut o atitudine de negare, de nerecunoastere a faptelor comise.

Împotriva acestei hotarâri, în termenul prev. de art. 363 din Codul de procedura penala, prin cererea nemotivata din data de 09.04.2009, în numele si în interesul inculpatului AA, si prin cererea nemotivata din data de 15.04.2009, în numele si în interesul partii vatamate BC, potrivit art. 362 alin. 2 din Codul de procedura penala, au declarat apel aparatorii împuterniciti sa le acorde asistenta juridica în fata primei instante.

Prin memoriul depus la dosarul instantei de control judiciar, partea vatamata BC a învederat ca hotarârea este nelegala si netemeinica deoarece instanta:

– în mod gresit, a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice, cauza impunându-se a fi trimisa Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui pentru a se efectua cercetari sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa de omor. S-a aratat ca se impunea administrarea unor probe suplimentare, respectiv audierea medicului ce a asigurat serviciul de garda la data respectiva, pentru a se demonstra ca viata a fost pusa în primejdie si numai prin interventia prompta si prin infuzia sangvina s-a reusit stabilizarea sa,

– au fost aplicate pedepse gresit individualizate în raport cu criteriile generale de individualizare, acestea fiind excesiv de blânde,

– latura civila a fost solutionata gresit prin aceea ca întinderea prejudiciului a fost apreciata eronat. În mod nefundat a fost respinsa cererea de daune materiale, în contextul în care a solicitat sa fie despagubit pentru faptul ca anterior agresiuni practica fotbal la un club autorizat si dupa agresiune nu a mai putut face acest lucru, aspect ce rezulta din declaratiile martorilor A si F A.

S-a aratat ca si întinderea daunelor morale a fost apreciata gresit, fiind prea mica în raport cu consecintele faptei.

Si inculpatul AA a motivat apelul printr-un memoriu separat, învederând ca hotarârea nu este legala si temeinica pentru urmatoarele considerente :

– instanta nu a realizat o activitate de judecata efectiva, concretizata printr-o analiza atenta a probatoriului, facându-se o simpla trimitere, cu caracter general, la probe. Mai mult, s-au invocat probe care nu exista în realitate, facând referire la depozitia martorului VN . Or, speta, prin probatoriul sau, impune o deosebita atentie, fiind necesar sa se verifice si sinceritatea celor care declara în contextul în care relatarile se contrazic. Se arata ca cele relatate de vatamat au fost confirmate de persoane ce-i sunt apropiate, motiv pentru care relatarile acestor trebuie apreciate cu rezerva. Se sustine ca probatoriului administrat nu poate conduce la condamnare, impunându-se în mod necesar achitarea inculpatului,

– s-a sustinut si împrejurarea ca situatia de fapt retinuta în hotarâre impunea aplicarea prevederilor art. 73 lit. a si b. din Codul penal, relativ la depasirea legitimei aparari si provocarea vatamatului, fiind evident ca întreg conflictul a fost initiat de acesta care a venit în local însotit de alti 10 tineri pentru a cere socoteala inculpatului, situatia degenerând datorita atitudini sale insultatoare si agresive.

– relativ la solutionarea laturii civile, s-a aratat ca Serviciul de Ambulanta si Spitalul s-au constituit parti civile dupa interogarea inculpatului ceea ce este inadmisibil, potrivit art. 15 alin. 2 din Codul de procedura penala , constituirea de parte vatamata putând fi facuta pâna la citirea actului de sesizare a instantei

– daunele morale sunt exorbitante în raport cu fapta comisa, depasind cu mult practica instantelor locale.

– cuantumul despagubirilor acordate Spitalului Judetean Vaslui sunt foarte mari, solicitând ca partea civila sa faca dovada administrarii medicamentului ,,NOVOSEVEN’’ si indicarea pretului corect.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, conform art. 371 alin.2 Cod procedura penala, sub toate aspectele ei, tribunalul constata urmatoarele:

Verificând probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate normele procedurale, tribunalul constata ca instanta de fond a stabilit în mod corect vinovatia inculpatului AA pentru comiterea infractiunii de port, fara drept, în locurile si împrejurarile în care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica, a unui cutit, fapta prev. si ped de art. 1 ind.1 alin. 1 pct.1 din Legea 61 din 1991, cât si pentru infractiunea de loviri si alte violente, fapta prev. si ped de art. 180 alin.2 din Codul penal, constând în aceea ca acesta, la data de 07.07.2007, aflându-se în barul HAI-HUI din Municipiul Vaslui, a aplicat partii vatamata BC o lovitura cu un cutit pe care l-a purtat fara drept, lovitura prin care a cauzat leziuni pentru a caror vindecare au fost prescrise 15-16 zile îngrijiri medicale.

Instanta de control observa ca inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, invocând în aparare împrejurarea ca a vatamatul a initiat conflictul. Cu acea ocazie, partea vatamata, care avea asupra sa un cutit, a încercat sa-l înjunghie în abdomen. Inculpatul a aratat ca pentru a împiedica aceasta actiune, i-a prins mâna în care avea cutitul i-a rasucit-o la spate, sugerând ca, probabil, cu respectiva ocazie a si întepat-o din greseala.

Vazând probele administrate, tribunalul constata ca relatarile inculpatului nu sunt confirmate de celelalte probe administrate, respectiv de depozitiile martorilor audiati.

Desi o parte a martorilor prezenti la data si locul incidentului au declarat ca nu au perceput momentul în care inculpatul a aplicat lovitura de cutit, acestia confirma existenta unei altercatii în care s-au implicat cei doi. De altfel, chiar inculpatul a confirmat ca a avut un conflict nemijlocit cu vatamatul.

Este cert ca în urma respectivului conflict, partea vatamata a suferit o leziune constând într-o fractura parcelara a crestei iliace stângi cu leziuni de parti moi, aspect ce rezulta din proba stiintifica medico – legala.

Ca leziunea a fost creata în împrejurarile retinute în hotarâre si nu în contextul aratat de catre inculpat rezulta din depozitiile martorilor. Acestia au relatat cum inculpatul se afla în posesia unui cutit pe care l-a scos din buzunarul sau, cum a încercat sa întepe vatamatul si cum, cu acel cutit, l-a lovit în partea laterala stânga din regiunea lombara, cum vatamatul tipa ca a fost înjunghiat, fiind vazut sângerând. Tribunalul face referire în acest sens la declaratiile martorilor.

Relativ la sustinerile cum ca depozitiile acestora ar trebui apreciate cu rezerve motivat de faptul ca sunt relatari facute de persoane ce nu sunt obiective, contradictiile existente indicând subiectivismul lor, tribunalul reveleaza ca, pâna la proba contrara, aceste depozitii sunt apreciate ca fiind sincere. Este evident ca se impune o oarecare prudenta în cazul apropiatilor vatamatului. Tribunalul observa însa ca situatia faptica retinuta nu este furnizata de o marturie singulara, informatia ca inculpatul, în mod deliberat, a lovit partea vatamata cu cutitul este oferita de relatarile martorilor indicati mai sus. De altfel, martorii audiati în cauza au descris, fiecare, episoadele percepute. Atributul instantei este acela de a stabili care au fost tabloul faptele folosind informatiile oferite de probe, informatii în privinta carora nu exista suspiciuni ca nu reflecta adevarul.

Cât priveste observatia ca martorii, referitor la pozitia victima agresor sau în legatura cu elementele ce caracterizeaza cutitul cu care s-a aplicat lovitura, au oferit informatii contradictorii, tribunalul recunoaste ca amanuntele pot sa ofere informatii cu privire la sinceritatea declarantului, dar neconcordantele relatarilor cu realitatea pot fi puse si pe seama unor erori de perceptie sau de memorare. În prezenta cauza, nu exista nici un motiv întemeiat care sa determine înlaturarea declaratiilor la care se face referire.

Instanta de control observa ca si inculpatul, în privinta pozitiei sale fata de vatamat în momentul crearii leziunii, a facut relatari care indica o anume pozitie ce face imposibila cauzarea vatamarii în zona lombara stânga. Astfel, arata ca vatamatul avea cutitul în mâna sa dreapta, încercând sa-l înjunghie. Atunci, cu mâna sa dreapta a prins mâna dreapta a vatamatului si i-a rasucit-o la spate. O asemenea actiune face imposibil ca pozitia celor doi sa fie fata în fata, asa cum inculpatul arata în declaratia sa. Pe de alta parte, daca vatamatul avea cutitul în mâna dreapta, apare inexplicabil de ce leziunea a fost creata în partea stânga, lucru care, de asemenea, este imposibil.

Cât priveste caracterizarea juridica a faptei ce face obiectul acuzatiei penale, tribunalul observa ca actiunea agresiva comisa de inculpat întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal.

Instanta de control retine ca în mod corect a fost respinsa solicitarea partii vatamate de a se dispune schimbarea încadrarii juridice în infractiunea de tentativa de omor, prev. si ped de art. 20- 174 din Codul penal, retinându-se ca nu este realizata latura subiectiva.

În legatura cu aceasta se arata ca pentru a atrage raspunderea penala sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa de omor este lipsita de relevanta împrejurarea ca victimei nu i-a fost pusa viata în primejdie, acest fapt putând fi determinat, asa cum sustine vatamatul, de interventia prompta a medicilor, cum este posibil sa nu fie realizate conditiile unei infractiuni contra vietii, chiar daca viata a fost pusa în primejdie. Deosebit de important este sa se observe care a fost dorinta agresorului, daca el a dorit suprimarea vietii sau doar vatamarea si daca a acceptat eventualitatea unei asemenea urmari.

Este cunoscut si nu mai necesita nicio discutie faptul ca infractiunea de omor, fie ea si în forma atipica a tentativei, se comite cu intentie directa sau indirecta. Aceasta presupune prevederea rezultatului faptei, constând în decesul victimei, urmarirea acestuia sau doar acceptarea unor astfel de consecinte.

Daca pot fi facute discutii cu privire la prevederea de catre inculpat si a unui asemenea rezultat, din moment ce a agresat victima cu un cutit, obiect care, în genere, are aptitudinea de a suprima si viata, el nu poate fi acuzat ca a urmarit sau a acceptat asemenea consecinta. Aceasta concluzie este determinata de faptul ca zona în care lovitura a fost aplicata nu este neaparat vitala, dar mai ales de intensitatea actiunii agresive, plaga înjunghiata nefiind penetranta interesând doar partile moi. Pe de alta parte, cutitul nu a fost gasit, asa încât sa se faca aprecieri în aceasta directie si în functie de caracteristicile acestuia.

Se concluzioneaza astfel ca din punct de vedere volitiv, inculpatul nu a urmarit si nici nu a acceptat posibilitatea producerii urmarii pe care o presupune infractiunea împotriva vietii.

Relativ la sustinerea ca actiunea inculpatului a fost comisa în conditiile art. 73 lit. a si b din Codul penal, tribunalul arata ca potrivit acestui text constituie circumstante atenuante, depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate sau savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Observând aceleasi probe la care s-a facut referire prin prezentul act, tribunalul nu a identificat elemente care caracterizeaza aceste circumstante. Se retine ca reala împrejurarea ca inculpatul este cel caruia i-a apartinut cutitul si, deliberat, l-a folosit în agresarea vatamatului, fara o provocare din partea acestuia sau pentru a înlatura un atac. Dupa cum s-a observat, inculpatul, pentru a agresa vatamatul cu acel cutit, l-a ,,urmarit’’ prin local, ceea ce nu evidentiaza ca actiunea acestuia reprezinta o aparare disproportionata si scuzabila.

Este adevarat ca probele administrate scot în evidenta ca partile s-au lovit reciproc. Martorul T N-V a aratat ca cei doi, în acel conflict, la un moment dat, se aflau fata în fata si vatamatul i-a aplicat o lovitura inculpatului, dupa care acesta a scos cutitul dintr-un buzunar al pantalonilor sai. Martorul arata ca ,,apoi inculpatul s-a apropiat de vatamat’’, ceea ce evidentiaza ca pentru a scoate cutitul s-a departat de acesta. Atunci,(când inculpatul s-a apropiat) vatamatul, din nou, a încercat sa loveasca, context în care inculpatul i-a aplicat lovitura de cutit. Or, din descrierea acestui episod faptic nu rezulta ca cele doua forme de agresiune sa îndeplineasca cerintele atacului, pe de o parte, si ale apararii, pe de alta parte.

Se observa ca inculpatul, dupa ce a scos cutitul, s-a îndreptat spre vatamat cu intentia vadita de a-l lovi, asa încât nu se poate retine ca lovitura pe care a aplicat-o a fost necesara înlaturarii unui atac direct si imediat. De asemenea, nu se poate retine ca inculpatul a încercat sa înlature lovitura pe care vatamatul se pregatea sa i-o aplice. Cel mai probabil, vatamatul, atunci când inculpatul s-a apropiat cu intentii agresive, a încercat sa loveasca.

Cât priveste sustinerea ca vatamatul l-a provocat pe inculpat cu atitudinea sa insultatoare si agresiva, tribunalul observa ca initial unul dintre membrii grupului în care se afla inculpatului, martorul M V, a avut o atitudine sicanatoare la adresa tinerilor care jucau biliard în local si acest fapt a determinat sosirea vatamatului în local, fiind chemat de varul sau.

La momentul venirii sale, vatamatul i-a reprosat martorului comportamentul pe care l-a avut fata de varul sau. Inculpatul a înjurat parte vatamata si chiar si i-a aplicat doua palme, ulterior cei doi lovindu-se reciproc. Drept urmare, nu se poate retine ca actiunea agresiva a inculpatului a fost determinata de actul provocator al vatamatului. Se poate observa ca în relatia conflictuala între vatamat si inculpat, primul care s-a manifestat agresiv a fost inculpatul. Acesta a apreciat juste actiunile sicanatoarea ale tovarasului sau si neîntemeiata interventia vatamatului, drept care s-a comportat în maniera aratata.

Toate aceste discutii au în vedere situatia de fapt retinuta de instanta ca fiind cea care corespunde realitatii, deoarece situatia faptica pe care a expus-o inculpatul, care sugereaza aplicarea loviturii de cutit din culpa, în încercarea de a dezarma vatamatul, este incompatibila cu cele doua circumstante invocate.

Cât priveste individualizarea judiciara a pedepsei, tribunalul retine ca prima instanta a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 din Codul penal si anume dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurarile în care acestea au fost comise dar si caracteristicile pesoanei inculpatului care se afla la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale. In plus de aceasta el este cunoscut cu un comportament pro social si cu calitati profesionale deosebite, fiind asistent de cercetate stiintifica în cadrul Institutului de Informatica Iasi, împrejurari ce ar putea constitui circumstante atenuante conform art. 74 alin.1 lit. a Codul penal;

Tribunalul observa si faptul ca în cursul procesului penal inculpatul a manifestat o atitudine de nerecunoastere a faptei comise, atitudinea care, în situatia data, este determinata, probabil, de instinctul de conservare a statutului social important, însa neasumarea raspunderii nu ofera informatii pozitive cu privire la persoana inculpatului.

Punând în balanta toate circumstantele reale ale faptelor comise, care sunt grave, caracteristicile persoanei inculpatului, care furnizeaza motive de atenuare dar si de agravare a raspunderii, tribunalul apreciaza corecta decizia instantei de a tine seama de toate acestea în opera de individualizare a naturii si a cuantumului pedepsei si de a nu face aplicarea vreunei circumstante atenuante.

Instanta de control apreciaza sustinerea cum ca pedeapsa aplicata este prea blânda ca neîntemeiata. Infractiunile prev. de art. 180 alin 2 din Codul penal si de art. 1 ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61 din 1991 se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Potrivit art. 63 alin. 3 teza II din Codul penal, cu denumirea marginala ,,stabilirea amenzii’’, când legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei. Or, pedeapsa amenzii de 1.600 lei si, respectiv, 2.000 lei, respecta natura si cuantumul pedepselor prevazute de lege si raspunde scopurilor pe care orice pedeapsa trebuie sa le îndeplineasca într-o situatie data.

Cu privire la motivele de apel ce vizeaza latura civila a cauzei, sunt de facut urmatoarele aprecieri.

Cât priveste exceptia tardivitatii actiunii civile formulate de catre partile civile Serviciul Judetean de Ambulanta Vaslui si Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui, la data de 17.04.2008, care au comunicat ca se constituie parti civile, în contextul în care citirea actului de sesizare a instantei a avut loc la data de 06.03.2008, tribunalul constata ca a fost formulata tardiv.

Este adevarat ca potrivit art. 15 alin. 2 din Codul de procedura penala, constituirea se poate face, în cursul urmaririi penale si în fata instantei de judecata, pâna la citirea actului de sesizare a instantei de judecata, însa nerespectarea acestor dispozitii nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, asa încât sa poata fi invocata în orice stare a procesului.

Potrivit art.197 alin.(4), încalcarea oricaror alte dispozitii decât cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, atrage anularea actului, numai daca a fost invocata în „în cursul efectuarii actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa”, depasirea acestui moment atrage tardivitatea exceptiei de nulitate si valideaza actul. Pentru aceste considerente, exceptia invocata va fi respinsa ca tardiv formulata.

Cât priveste sustinerea ca despagubirile solicitate de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui sunt eronate, fiind inadmisibil ca pentru câteva ore de spitalizare sa fie facute cheltuieli în cuantum de 12.125 lei, tribunalul observa ca aceasta suma a fost determinata, în cea mai mare parte, de administrarea a 4 flacoane de NOVOSEVEN, medicament care este cunoscut ca un agent de coagulare si care are pretul de 2.981,64 lei /flacon. Administrarea acestui medicament rezulta din Dosarul electronic al pacientului BC, fiind printre medicatiile acordate.

Referitor la sustinerea cum ca medicamentul figureaza ca fiind administrat dupa momentul externarii, instanta de control observa ca acest lucru nu este real. Vazând aceleasi informatii furnizate de partea civila, se constata ca persoana vatamata a fost internata la data de 08.07.2007, ora 0033 si a fost externata la ora 0350. Or, medicamentul la care se face referire a fost administrat la ora 0116.

Cu privire la motivul de apel invocat de partea vatamata BC în sensul ca în mod gresit au fost respinse despagubirile materiale, tribunalul observa ca aceasta, la termenul din data de 06.03.2008, s-a constituit parte civila cu suma de 15.000 euro reprezentând cheltuieli de spitalizare, medicatie, transport, convalescenta, în probatoriu solicitând admiterea probei testimoniale.

Vazând declaratiile martorilor A A A si F A se constata ca acestia au relatat ca au stiinta despre vatamarea partii civila, nefurnizând însa vreo informatie referitoare la prejudiciul material suferit de aceasta.

Se concluzioneaza astfel ca partea civila nu a produs nicio proba în sustinerea pretentiilor sale, în contextul în care aceasta obligatie îi revenea, conform principiului actori incumbit probatio. Or, pentru acordarea de despagubiri civile este necesar sa se stabileasca prin probe certe atât existenta unui prejudiciu cât si valoarea acestuia. Tragerea la raspundere civila a autorului faptei ilicite nu poate sa opereze decât în limita valorii prejudiciului real si efectiv produs.

Pe de alta parte, se observa ca, în apel, partea civila invoca faptul ca prejudiciul material este reprezentat si de faptul ca, dupa incident, nu a mai putut practica sportul preferat, ceea ce nu a aratat prin cererea de constituire ca parte civila.

Relativ la daunele morale acordate care sunt apreciate exagerate pe de o parte, si neîndestulatoare, pe de alta parte, tribunalul concluzioneaza ca despagubirea acordata este prea mare în raport cu suferintele îndurate de partea vatamata careia i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-16- zile îngrijiri medicale.

Dincolo de suspiciunea ca împotriva vatamatului a fost comisa o fapta ce a vizat viata, suspiciune care, de altfel, este înlaturata cu argumentatia mai sus aratata, la stabilirea cuantumului despagubirilor morale trebuie avute în vedere suferinta fizica si psihica pe care a încercat-o vatamatul. Or, actul medico legal a evidentiat cauzarea unei fracturi deschise parcelara creasta iliaca cu leziuni de parti moi, ce au necesitat 15-16- zile îngrijiri medicale

Trebuie aratat ca prejudiciului moral nu reprezinta „pretul” suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Este evident ca leziunile suferite au avut implicatii negative în viata vatamatului prin disconfortul produs, dar cuantumul despagubirii nu trebuie sa asigure o îmbogatire fara justa cauza, tribunalul apreciind suma de 5.000 lei ca fiind suficienta cazului dat.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfasurarii procesului penal, se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror încalcare este sanctionata potrivit articolului 197 alineatul 2 din Codul de procedura penala, cu nulitatea absoluta.

Instanta de control observa ca, în mod corect, prin hotarâre a fost respinsa si cererea referitoare la restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale, motivat de împrejurarea ca urmarirea penala este lovita de nulitate absoluta deoarece nu a fost respectat dreptul la aparare.

În legatura cu aceasta chestiune trebuie aratat ca legea procesual penala a instituit regimul nulitatilor absolute exprese. Altfel spus, fara text de lege încalcarea unei dispozitii nu poate atrage nulitatea absoluta. În art. 197 alin 2 din Codul de procedura penala sunt enumerate limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta. Or, nerespectarea prevederilor care reglementeaza dreptul la aparare la care se face referire în prezenta cauza nu se regaseste printre cele enumerate de acest text. Într-o atare situatie, sanctiunea acestor încalcari nu poate fi decât nulitatea relativa care presupune cauzarea unei vatamari si care nu impune anularea actului decât în situatia în care acea leziune nu poate fi înlaturata.

Relativ la vatamarea la care se face referire si care în aceasta cauza nu a fost dovedita, trebuie aratat ca oricare ar fi fost aceasta, a fost acoperita prin exercitarea pe deplin a dreptului la aparare cursul judecatii.

Vazând considerentele aratate, conform articolului 379 alin.1 punctul 1 litera b din Codul de procedura penala, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea vatamata BC. Potrivit art. 379 alin. 1 punctul 2 litera a din Codul de procedura penala va admite apelul formulat de inculpatul AA împotriva Sentintei penale nr. 454/08.04.2009 a Judecatoriei Vaslui pe care o va desfiinta, în parte, în latura civila si, rejudecând, va reduce daunele morale stabilite de instanta de fond în favoarea partii vatamate BC, de la 20.000 lei la 5.000 lei De asemenea, va respinge, ca tardiva, exceptia tardivitatii cererilor de constituire ca parti civile a Spitalului Judetean Vaslui si Serviciului de Ambulanta Vaslui.

Confform art. 192 alin.2 Cod procedura penala partea civila apelanta BC va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat, cheltuielile judiciare în apelul inculpatului AA urmând sa ramâna în sarcina statului, conf. art. 192 alin.3 Cod peocedura penala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul AA împotriva sentintei penale nr.454 din 08.04.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza în parte, în latura civila.

Rejudecând, diminueaza daunele morale stabilite de instanta de fond în favoarea partii vatamate BC de la 20.000 lei la 5.000 lei.

Respinge ca tardiv formulata exceptia tardivitatii constituirii ca parti civile a Spitalului Judetean de Urgenta Vaslui si a Serviciului Judetean de Ambulanta Vaslui invocata de inculpatul AA prin aparator.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila BC împotriva aceleiasi sentinte penale.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si înlatura dispozitiile contrare.

Obliga partea civila BC la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 17 martie 2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita Simionescu Elena Bodescu Panseluta

Etichete: Lovirea sau alte violenţe

Lovirea sau alte violenţe, art. 180 al. 2 Cod penal

Sentinţa penală nr. 148/19.05.2010

Deliberând asupra cauzei penale aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, privind pe inculpatul O.G., trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în formă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, efectuat în dosarul de urmărire penală nr. 1677/P/2009, s-a reţinut că:

În noaptea de 08-09.09.2009, în jurul orei 01:00, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată, D.G., în faţa magazinului X. P., unde l-a lovit cu pumnii şi picioarele în zona feţei, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare, 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu se probează cu: plângere şi declaraţii parte vătămată, declaraţiile martorilor B.I., D.I., D.D., F.G., M.C., certificat medico-legal nr. xxxx/10.09.2009, eliberat de SML Neamţ, declaraţii inculpat.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor F.G., B.I., D.I., declaraţie parte vătămată/parte civilă, declaraţie inculpat.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 08.09.2009, inculpatul O.G. a mers în barul „AF U.”, situat în centrul com. P., unde, împreună cu martorii B.I. şi D.I., a servit băuturi alcoolice, la o masă, aspecte probate prin declaraţiile inculpatului ( fila 22 d.u.p. ) şi ale martorilor evocaţi ( fila 14 d.u.p şi 46 cercetare judecătorească – B.I., respectiv ultimul termen – D.I. ). Astfel cum rezultă în continuare din declaraţiile inculpatului şi ale celor doi martori, la un moment dat, în local a intrat partea vătămată, D.G., însoţită de doi prieteni, identificaţi ca fiind C.X. şi martorul M.C., după cum reiese din depoziţia acestuia din urmă ( fila 17 d.u.p. ). Din declaraţiile martorilor precizaţi anterior mai rezultă că partea vătămată era într-o avansată stare de ebrietate, continuând să consume alcool, în barul respectiv, aspect, recunoscut, de altfel, parţial, chiar de către aceasta ( fila 33 ). Nu are a fi reţinut punctul de vedere al părţii vătămate, conform căruia aceasta se afla numai într-o uşoară stare de beţie, provocată de alcool, dat fiind că o atare ipoteză este contrazisă prin depoziţiile inculpatului şi ale martorilor audiaţi. Mai mult decât atât, starea fizică a părţii vătămate – caracterizată printr-o intoxicaţie avansată, cu alcool, se poate deduce şi din circumstanţa potrivit căreia aceasta a declarat în plângerea penală din data de 11.09.2009 că a fost agresată de mai multe persoane, alegaţie neprobată în nici un mod ( fila 9 d.u.p. ).

După o discuţie contradictorie cu D.G., inculpatul a plecat spre barul de la Căminul Cultural, situat în aceeaşi localitate, pentru a evita degenerarea conflictului şi iscarea unui scandal, aspect evidenţiat în declaraţia acestuia de la fila 22 d.u.p. La scurt timp, din barul AF U., a ieşit şi partea vătămată, după cum au afirmat martorii B.I. şi D.I..

În jurul orelor 01:00, în timp ce se întorcea acasă, în centrul comunei P., în dreptul blocurilor şi al magazinului X., D.G. s-a întâlnit cu inculpatul, moment în care au început să se agreseze reciproc, aspect recunoscut parţial de către O.G. ( fila 22 d.u.p şi 45 cercetare judecătorească ) – care a confirmat faptul că a existat un contact fizic între el şi partea vătămată, aceasta prinzându-l cu mâinile de haine întrebându-l ce doreşte, moment în care inculpatul s-a smucit, partea vătămată căzând jos – şi parţial de aceasta din urmă, apreciind că a fost lovită ( fila 33 cercetare judecătorească ). Declaraţiile invocate se coroborează cu ale martorilor B.I. fila ( 14 d.u.p şi 46 cercetare judecătorească ) şi D.I. ( audiat la ultimul termen de judecată ), rezultând în mod cert că aceştia, aflându-se împreună lângă biserica din centrul comunei, la o distanţă de cca 20 m de părţile implicate în conflict, au sesizat cum inculpatul şi partea vătămată se îmbrânceau reciproc, ţipând unul la altul, fără a identifica, în mod exclusiv. activitatea belicoasă a vreunuia dintre aceştia împotriva celuilalt. Au mai menţionat cei doi martori că nu au intervenit şi au părăsit locul faptei, pentru a nu fi implicaţi, întorcându-se la barul AF U., unde, la scurt timp, mai mulţi indivizi l-au adus pe D.G., fiind lovit în zona feţei.

Varianta prezentată de aceştia a fost confirmată de martorul F.G. ( fila 32 ) care a afirmat că, la data respectivă, în jurul orelor 23:00 -24:00, mergând cu maşina dinspre T., spre P., în centrul comunei, l-a văzut întins pe jos pe D.G., plin de sânge, pe care l-a luat în vehicul şi l-a dus să se spele într-un bar unde se aflau B.I. şi D.I..

Ulterior, după aflarea datelor de identificare ale inculpatului, pe care la- recunoscut numai după fizionomia feţei în momentul altercaţiei, partea vătămată a înţeles să depună plângere penală prealabilă împotriva acestuia ( fila 10 d.u.p. ).

Nu au a fi reţinute declaraţiile părţii vătămate, potrivit cărora aceasta a fost lovită , mai întâi în cap, cu un corp dur şi mai apoi, după ce a căzut jos, cu picioarele în cap şi corp, de către inculpat ( fila 33 cercetare judecătorească ), întrucât nu sunt sprijinite de nici un alt mijloc de probă. Or, în acest sens, instanţa aminteşte faptul că probele nu au valoare dinainte stabilită, precum şi că declaraţiile părţilor şi martorilor din procesul penal pot fi valorificate ca mijloace de probă numai în situaţia în care se coroborează cu alte probe. Prin urmare, faţă de necesitatea îndeplinirii dezideratului dreptului la un proces echitabil al inculpatului, concretizat, între altele, şi în obligaţia respectării principiului conform căruia orice dubiu se interpretează în favoarea sa, activitatea pretins săvârşită de acesta, constând în lovirea cu un corp dur şi, mai apoi, cu picioarele în cap şi corp, învederată numai de partea vătămată, nu va fi reţinută în sarcina sa.

Chiar şi în atare context, instanţa reţine, faţă de probatoriul administrat şi prezentat anterior, că săvârşirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind şi linia de raţionament a Curţii Europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul naţional nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue şi Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).

Instanţa mai reţine faptul că, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. xxxx/10.09.2009 ( fila 11 d.u.p. ), partea vătămată prezenta la data reexaminării din 23.09.2009, leziuni traumatice a căror vindecare a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Totuşi, nu poate fi ignorată, în antecedenţa cauzală şi în augmentarea activităţii infracţionale, atitudinea şi starea de ebrietate ale părţii vătămate, care, în opinia instanţei, au sporit efectul faptei inculpatului, contribuind la crearea leziunilor traumatice sus amintite.

În drept, fapta inculpatului O.G., de a o brusca prin smucire şi îmbrâncire ( nu prin lovituri aplicate, cum greşit s-a reţinut în rechizitoriu ), la data de 08 – 09.09.2009, orele 01:00, în centrul comunei P., pe partea vătămată D.G., determinând dezechilibrarea şi lovirea de sol, precum şi producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 14-15 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în variantă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP.

Elementul material al laturii obiective îl constituie acţiunea acestuia de smucire şi îmbrâncire a părţii vătămate, acţiune aflată în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediată a faptei, concretizată în producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 14-15 zile de îngrijiri medicale. Relativ la legătura de cauzalitate, trebuie amintită şi atitudinea părţii vătămate, care, aflată în stare de ebrietate avansată, a sporit efectul acţiunii inculpatului, prin implicarea activă în conflict, rezultatul nedatorându-se în mod exhaustiv activităţii acestuia din urmă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, în sensul că activitatea de violentare s-a produs din intenţie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit până la crearea unor traumatisme fizice, părţii vătămate, care au necesitat pentru vindecare, un număr consistent de îngrijiri medicale, s-a produs din culpă.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.P., respectiv dispoziţiile părţii generale ale CP, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine faptul că aspectele evocate se materializează, în principiu, în lipsa antecedentelor penale ale acestuia, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar ( fila 20 ), aspect de natură să contureze un profil al inculpatului în concordanţă cu realităţile şi valorile sociale actuale, delimitând coordonatele unui comportament corespunzător al acestuia, anteinfracţional.

Toate aspectele menţionate converg spre determinarea concluziei că infracţiunea prezintă un grad de pericol social diminuat, şi că, în condiţiile date, inculpatul este susceptibil a beneficia de clemenţă, urmând a fi reţinute în procesul de individualizare a pedepsei, dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. a CP ( care consacră circumstanţa atenuante constând în conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii ), şi a fi coborâtă pedeapsa, conform dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. f CP.

Aşa fiind, faţă de considerentele reţinute instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de 300 de lei este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.P., ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a inculpatului, cu finalitatea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, urmărindu-se în acelaşi timp, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, în persoana acestuia.

În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 63 alin. 3 teza a II-a CP, potrivit cărora „…când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an ( cum este cazul speţei de faţă ), minimul special este de 500 lei, şi maximul special de 30.000 lei”, dar şi cele din art. 76 alin. 1 lit. f CP, conform cu care „În cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă după cum urmează: ( …) f. când pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul special, putând fi redusă până la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei ( … )”.

De, asemenea, având în vedere considerentele reţinute pentru stabilirea pedepsei, instanţa apreciază scopul acesteia poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării sale, pe durata unui termen de încercare de 1 an, stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 2 CP.

Instanţa va pune în vedere inculpaţilor, în atare context, prevederile art. 83 CP.

Concluzia contrară, potrivit căreia inculpatului i-ar fi trebuit aplicată o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiţionată a executării ori pedeapsa amenzii penale, cu executare, ar fi pur arbitrară, în contextul evocat, nefiind susceptibilă în mod necesar şi exclusiv de a conduce la vreo finalitate practică, din moment ce, după aprecierea instanţei, modalitatea de individualizarea a pedepsei aplicate este suficientă pentru îndreptarea conduitei sociale a acestuia, în acord cu exigenţele contemporane.

În ceea ce priveşte latura civilă, se reţine că partea vătămată, D.G., s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei – reprezentând daune morale, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 26.03.2010 ( fila 40 ).

Relativ la acţiunea civilă susţinută de partea vătămată, în raport de situaţia de fapt descrisă, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu prevederile art. 999 din acelaşi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

În raport de atari reglementări legale şi de situaţia de fapt expusă, instanţa apreciază, că sunt întrunite condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestora, respectiv:

a) existenţa unui prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei celor care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care au acţionat.

a) În ceea ce priveşte existenţa prejudiciului moral, instanţa apreciază că acordarea unei sume de 1000 de lei, este în măsură să diminueze suferinţa afectivă, atingerile aduse sentimentelor intime, vătămarea onoarei părţii vătămate, produse prin fapta inculpatului, precum şi disconfortul creat de dizarmonia fizică, concretizate în afecţiunile evidenţiate în certificatul medico – legal nr. xxxx/10.09.2009 ( fila 11 d.u.p.). Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Aşa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanţa consideră că, prin admiterea în parte a cererii privind daunele morale, pentru suma de 1000 lei, se asigură o reparaţie bazată pe un raport echitabil între faptă şi prejudiciul suferit pe plan psihic.

Are a fi luată în considerare, încă o dată, şi atitudinea părţii vătămate, care, în aprecierea instanţei, a augmentat efectele îmbrâncelii şi smucelii produse de inculpat, prin participarea activă la conflict.

Mai mult, instanţa apreciază că, deşi D.G. a suferit, într-adevăr, un prejudiciu moral de pe urma infracţiunii, aceasta nu se cuvine a se transforma într-o nejustă cauză de îmbogăţire şi de obligare a inculpatului la plata inechitabilă unor alte sume pecuniare decât cea acordată.

b) Referitor la fapta ilicită, din ansamblul probator analizat, existenţa acesteia ( definită ca orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane ) este indiscutabilă, fiind concretizată în activitatea belicoasă a inculpatului, de bruscare a părţii vătămate.

c) În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, acesta rezultă din materialitatea săvârşirii faptei ilicite, în sensul că fenomenul-cauză ( respectiv activitatea pârâţilor ) a favorizat în mod nemijlocit producerea efectului ( concretizat în prejudiciul suferit ), înlesnind naşterea procesului cauzal, grăbind şi favorizând dezvoltarea sa.

d) Din punct de vedere al vinovăţiei, atitudinea psihică a inculpatului s-a materializat sub forma praeterintenţiei, în sensul că activitatea infracţională s-a realizat cu intenţie, însă rezultatul s-a produs din culpă.

În baza art. 191 Cod proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Etichete: Lovirea sau alte violenţe

Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.) ALIN.2 CP.

Obiect: lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.) ALIN.2 CP.

Sentinţa penală: 42/10.2.2010

Deliberând asupra cauzei penale, aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, privind pe inculpaţii X. şi Y., trimişi în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în formă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP, cu reţinerea dispoziţiilor art. 40 CP, pentru primul inculpat, respectiv art. 37 lit. b CP, pentru cel de-al doilea, constată că:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ, , s-au reţinut următoarele:

În data de 03.09.2009, ora 14:45, la stâna organizată de inculpatul X., în zona M. din satul C., acesta, împreună cu ciobanul Y., l-au lovit cu ciomegele pe Z., zis „T”, pe fondul unei discuţii contradictorii generată de păşunatul oilor inculpaţilor pe terenul deţinut de partea vătămată.

În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu se probează cu: plângere şi declaraţii parte vătămată, declaraţiile martorilor, certificat medico-legal, copii acte medicale depuse de partea vătămată, proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţii inculpaţi.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţii martori, sentinţe penale, pentru dovedirea antecedentelor penale ale inculpaţilor.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 03.09.2009, în jurul orelor 15:30, observând că oile de la stâna organizată de inculpatul X.V. păscuseră iarba de pe terenurile închiriate de el, de la M.G. şi G.E., aflate în zona „M.” din satul C., partea vătămată Z. le-a reproşat ciobanilor angajaţi de inculpat, această acţiune, moment în care, în urma unor discuţii contradictorii, inculpaţii X. şi Y. – unul dintre ciobani – l-au lovit pe acesta cu ciomegele în cap, partea vătămată pierzându-şi cunoştinţa, astfel cum rezultă din declaraţia acesteia ( filele 14-15 d.u.p. ).

Alegaţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţia martorului G.X., dată în timpul urmăririi penale, din care rezultă că, la data sus precizată, în jurul orelor 14:00, Z. i-a făcut o vizită la stâna sa, aflată la 250 m de cea a inculpaţilor, plângându-se de faptul că oile inculpaţilor au păscut otava de pe terenurile deţinute de el, anunţându-l că urma să meargă la stâna acestora pentru a le reproşa acest fapt. Astfel cum reiese în continuare din depoziţia martorului, acesta a consumat două pahare de bere cu partea vătămată, pe care a sfătuit-o să nu întreprindă demersul expus anterior, însă aceasta nu l-a ascultat şi, în dreptul stânii inculpatului X., a fost lovită, mai întâi de acesta, şi ulterior şi de inculpatul Y., cu ciomegele de păzit oile, în cap şi corp, ţipând puternic; loviturile au determinat căderea părţii vătămate din atelajul hipo, în care se afla ( filele 19-20 d.u.p. ).

Aspectele evidenţiate în cele ce preced au fost confirmate şi de către martorul ocular D.N. care, în declaraţiile sale, a afirmat că, la data de 03.09.2009, în jurul amiezii, în timp ce se afla în căruţa sa, în zona „C.”, deplasându-se către zona „P.”, din C., a observat cum inculpatul X., împreună cu un tânăr de aproximativ 35 ani, 1,60m înălţime şi solid ( semnalmente care se potrivesc cu cele ale inculpatului Y. ) îl loveau cu bâtele pe Z., care era căzut lângă atelajul său hipo. La vederea martorului, inculpatul mai tânăr ( Y. ) s-a ascuns în nişte tufe, iar inculpatul X. a încetat să o mai lovească pe partea vătămată ( filele 22 d.u.p. şi 19 cercetare judecătorească ).

Mai mult decât atât, deşi nu prezintă relevanţă pentru atribuirea faptei prezentate, inculpaţilor, declaraţia martorului A.D. ( fila 50 cercet. jud. ) nu poate fi ignorată, fiind utilă cauzei, în ansamblul probator, din moment ce martorul relevă faptul că, la începutul lunii septembrie 20xx, în timp ce transporta otavă pentru M.C., în com. C., l-a văzut la cca. 50 m, pe Z., târât de căruţă, plin de sânge. Aşa fiind, depoziţia evocată prezintă concludenţă, în sensul că, fiind coroborată cu celelalte probe, face credibilă fapta descrisă.

Evenimentul a avut loc lângă stâna organizată de inculpatul X., situată în zona „C.”, din extravilanul satului C., către satul O., la o distanţă de aproximativ 200 m faţă de DN15C, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului ( filele 12-13 d.u.p. ), iar partea vătămată a avut nevoie, pentru vindecare, de 11-12 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecarea leziunilor traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi pot data din 03.09.2009, aspect probat prin certificatul medico legal ( fila 6 d.u.p. ).

Sub aspectul săvârşirii faptei, declaraţiile martorilor P.L.,G.M., T.A., P.V., H.C. urmează a fi îndepărtate ca neconcludente, din ansamblul probator, întrucât relevanţa acestora este cvasinulă, în raport de împrejurarea că din depoziţiile acestora, rezultă că nu au fost de faţă la producerea evenimentului descris, şi că relatările lor au la bază exclusiv, punctul de vedere al părţii vătămate şi zvonurile care au circulat în comunitate ulterior producerii evenimentului descris.

De asemenea, instanţa nu poate reţine ca relevante declaraţiile inculpaţilor, care au negat pe tot parcursul derulării procedurii, săvârşirea faptei, apreciindu-le ca nesincere, neputându-se corobora în mod util cu alte probe, astfel încât să fie apte de a determina adoptarea unei situaţii de fapt în care aceştia să nu fi fost implicaţi. Urmează a fi îndepărtată şi depoziţia martorului P.C., ca nesinceră şi părtinitoare ( fila 49 cercet. jud.), având în vedere raportul de prepuşenie între acesta şi inculpatul X., fiind cioban la stâna acestuia. Pentru considerente asemănătoare instanţa nu poate acorda relevanţă juridică declaraţiei martorului G.X. din timpul cercetării judecătoreşti ( fila 18 ), care relevă faptul că acesta nu a observat vreun conflict între părţi, după ce, anterior, în timpul urmăririi penale, descrisese amănunţit o versiune total opusă, care, de altfel a fost analizată ca şi probă veridică. Astfel, instanţa apreciază că o atare declaraţie este evident nesinceră, martorul putând fi manipulat în timpul scurs dintre cele două momente procesuale, procesele sale intelective fiind susceptibile de a fi fost influenţate, în mod normal, de scurgerea timpului.

În atare context, instanţa reţine, faţă de probatoriul administrat şi prezentat anterior, că săvârşirea faptei de către inculpaţi este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind şi linia de raţionament a curţii europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul naţional nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue şi Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).

În drept:

1. Fapta inculpatului X. de a o lovi, cu ciomagul, în cap şi corp, la data de 03.09.2009, orele 15:00, în extravilanul satului C., jud. Neamţ, pe partea vătămată Z., determinând producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în variantă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP.

Elementul material al laturii obiective îl constituie acţiunea acestuia materializată în activitatea de lovire, cu un corp contondent, a părţii vătămate, acţiune aflată în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediată a faptei, concretizată în producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, în sensul că activitatea de violentare s-a produs din intenţie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit până la crearea unor traumatisme fizice, a căror vindecare a necesitat un anumit număr de îngrijiri medicale, părţii vătămate, s-a produs din culpă.

În sarcina inculpatului au a fi reţinute şi prevederile art. 40 CP, care consacră pluralitatea intermediară de infracţiuni, faţă de aspectul că infracţiunea a fost săvârşită în termenul de încercare de un an, al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală, stabilită prin sentinţa penală nr. xxx/2xx.0x.20xx, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, în dosarul nr. xxx/321/20xx ( filele 52-55 ), rămasă definitivă prin neapelare, la data de 04.05.20xx, astfel cum rezultă din referatul întocmit de BEP al Judecătoriei Tg. Neamţ ( fila 36 ).

2. Fapta inculpatului Y. de a o lovi, cu ciomagul, în cap şi corp, la data de 03.09.2009, orele 15:00, în extravilanul satului C., jud. Neamţ, pe partea vătămată Z., în aceeaşi împrejurare cu primul inculpat, determinând producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în variantă agravată, prevăzută de art. 180 alin. 2 CP.

Elementul material al laturii obiective îl constituie acţiunea acestuia materializată în activitatea de lovire, cu un corp contondent, a părţii vătămate, acţiune aflată în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediată a faptei, concretizată în producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, în sensul că activitatea de violentare s-a produs din intenţie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit până la crearea unor traumatisme fizice, a căror vindecare a necesitat un anumit număr de îngrijiri medicale, părţii vătămate, s-a produs din culpă.

Instanţa urmează a reţine pentru încadrarea juridică a faptei, şi prevederile recidivei aşa – zise mari postexecutorii, consacrate prin dispoziţiile art. 37 lit. b CP, în raport de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la omor, prev. de art. 20 rap. la 274 CP, prin sentinţa penală nr. xx/21.05.19xx a Tribunalului Neamţ, în dosarul nr. xxx/1999, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar şi copia hotărârii precizate ( filele 35 d.u.p., respectiv 38-40 cercet. jud.). Sentinţa a rămas definitivă la data de 02.08.19xx, prin decizia penală nr. xxx/22.07.19xx a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat ( filele 43-45 ). După cum reiese din fişa de cazier judiciar, inculpatul Y. a fost arestat la 09.xx.19xx şi liberat condiţionat la 16.0x.20xx, cu un rest de 876 de zile, astfel încât termenul de încercare, şi deci executarea pedepsei, astfel cum se consideră, s-a împlinit anterior săvârşirii faptei deduse judecăţii în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor care urmează a fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.P., respectiv dispoziţiile părţii generale ale CP, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoanele infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine faptul că aspectele evocate se materializează în: atitudinea nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului, existenţa antecedentelor penale ale acestora, dar şi o comportament relativ neconcordant cu principiile sociale contemporane, materializate în insistenţa de a hărţui psihic părţile şi martorii, prin şicane ofensatoare ( circumstanţă reţinută numai pentru inculpatul X. ).

Toate circumstanţele menţionate converg spre determinarea concluziei că infracţiunea prezintă un grad de pericol social relativ consistent, şi că, în condiţiile date, inculpaţii nu sunt susceptibili a beneficia de clemenţă. Totuşi, nu poate fi reţinut punctul de vedere al procurorului, care a solicitat reţinerea de circumstanţă agravantă judiciară, în sensul prevederilor art. 75 alin. 2 CP, a refuzului inculpaţilor de a recunoaşte fapta, întrucât aceştia nu au obligaţia de a acţiona în acest sens, îndatorirea revenind Ministerului Public, atitudinea lor fiind până la o limită, de acceptat, în condiţiile în care a trebuit să se apere, nefiind asistaţi de avocaţi.

Aşa fiind, faţă de considerentele reţinute instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de câte 5000 de lei pentru inculpatul X., respectiv 3000 lei, pentru Y. este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.P., ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a acestora, cu finalitatea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, urmărindu-se în acelaşi timp, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, în persoana celor doi inculpaţi.

În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 63 alin. 3 teza a II-a CP, potrivit cărora „…când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an ( cum este cazul speţei de faţă ), minimul special este de 500 lei, şi maximul special de 30.000 lei”.

Instanţa apreciază că inculpatul X. a avut o contribuţie mai mare la săvârşirea infracţiunii, decât cel de-al doilea inculpat, motiv pentru care cuantumul amenzii este mai mare, în cazul său. Astfel, acesta a fost primul care a lovit-o pe partea vătămată, Y. acţionând ca urmare a unui soi de instigare psihică, a unui impuls nejustificat de a sări în ajutorul – care nu era necesar – al angajatorului său.

Instanţa va pune în vedere inculpaţilor prevederile art. 631 CP, potrivit cărora „Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată”.

De asemenea, urmează ca instanţa, în temeiul art. 83 alin. 1 CP, să revoce suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1000 lei amendă penală, la care inculpatul X. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 184/23.04.2009, din dosarul nr. xxx/xxx/20xx, al Judecătoriei, definitivă la 0x.0x.20xx, prin neapelare şi, în virtutea art. 83 alin. 1 CP, să dispună executarea în întregime a pedepsei amenzii de 1000 lei, şi cumularea acesteia cu amenda de 5000 lei, din prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul să fie obligat la plata sumei de 6000 lei, amendă penală.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa reţine că, în timpul urmării penale, partea-vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1820 lei, daune materiale, reprezentând contravaloarea consultaţiilor medicale şi a tratamentului prescris, iar în timpul judecăţii, a menţionat că înţelege să mărească valoarea cu încă 10.000 lei, reprezentând contravaloarea muncii prestate în gospodăria sa de către alte persoane, datorită faptului că a fost în incapacitate de muncă ( fila 17 ).

Relativ la acţiunea civilă susţinută de partea vătămată/parte civilă, în raport de situaţia de fapt descrisă, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu prevederile art. 999 din acelaşi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

În raport de atari reglementări legale şi de situaţia de fapt expusă, instanţa apreciază, că sunt întrunite condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestora, respectiv:

a) existenţa unui prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei celor care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care au acţionat.

a) În ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu, instanţa reţine că acesta are un caracter cert, întrucât este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi a posibilităţii de evaluare, însă numai pentru suma totală de 5483 lei, astfel:

Referitor la suma solicitată cu titlu de daune materiale concretizând contravaloarea consultaţiilor medicale şi a tratamentului prescris, se constată că partea vătămată/parte civilă a dovedit numai existenţa unor cheltuieli în cuantum de 23 lei, astfel cum reiese din chitanţa nr. xxxx/08.09.20xx ( fila 8 d.u.p. ). Nu există la dosar alte probe care că dovedească efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 1820 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor medicale şi medicamentelor prescrise.

În ceea ce priveşte suma de 10.000 lei, solicitată de partea civilă, ca materializând contravaloarea muncii prestate în gospodăria sa de către alte persoane, datorită faptului că a fost în incapacitate de muncă, instanţa apreciază că nici această sumă nu a fost demonstrată în totalitate, ci numai 5450, după cum urmează:

Din declaraţiile martorilor M. şi M.C., date în timpul cercetării judecătoreşti, rezultă că aceştia au lucrat cu ziua în perioada octombrie – noiembrie 20xx, câte 5-6 zile pe săptămână, în gospodăria părţii civile, fiind plătiţi cu 50 lei pe zi, întrucât aceasta nu era capabilă de muncă, datorită bătăii primite. Faţă de acest aspect, instanţa apreciază că fiecare dintre martori a primit în acest timp, câte 2500 lei. De asemenea, astfel cu reiese din depoziţia martorei T.A. ( fila 47 ), aceasta a prestat muncă în gospodăria părţii civile, primind 400-500 lei, în total, instanţa apreciind că suma primită de aceasta fiind de 450 lei.

b) Referitor la fapta ilicită, din ansamblul probator analizat, existenţa acesteia ( definită ca orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane ) este indiscutabilă, fiind concretizată în activitatea belicoasă a inculpaţilor, de lovire a părţii vătămate.

c) În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, acesta rezultă din materialitatea săvârşirii faptei ilicite, în sensul că fenomenul-cauză ( respectiv activitatea pârâţilor ) a favorizat în mod nemijlocit producerea efectului ( concretizat în prejudiciul suferit ), înlesnind naşterea procesului cauzal, grăbind şi favorizând dezvoltarea sa.

d) Din punct de vedere al vinovăţiei, atitudinea psihică a inculpaţilor s-a materializat sub forma praeterintenţiei, în sensul că activitatea de lovire s-a realizat cu intenţie, însă rezultatul s-a produs din culpă.

Aşa fiind, în temeiul art. 14 şi 346 alin. 1 CPP, raportat la art. 998-999 C. civ., va fi admisă, în parte, acţiunea civilă promovată de partea vătămată, urmând a fi obligaţi inculpaţii, în solidar, cu respectarea prevederilor art. 1003 C. civ.., la plata sumei de 5483 lei – cu titlu de daune materiale, către aceasta.

În baza art. 191 alin. 1 CPP, va fi obligat fiecare inculpatul la plata sumei de 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Etichete: Lovirea sau alte violenţe

Lovirea sau alte violenţe, art.180 alin. 2 Cod penal

Sentinta penala nr.178/17.04.2009

Prin rechizitoriul din data de 15.12.2008, emis de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Neamt si înregistrat pe rolul acestei instante, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului V.Z. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal si a inculpatului M.Z. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal.

În actul de sesizare al instantei s-a retinut, în esenta, ca în vara anului 2008, în cursul lunii august, partea vatamata P.V. a constatat ca de pe un teren situat în punctul Y., com. X., jud. Neamt, în suprafata de 30 prajini a fost cosita iarba. Din procesul-verbal încheiat la data de 25.08.2008, rezulta ca terenul a fost cosit pe suprafata de 265 mp, fanul fiind ridicat, iar pe suprafata de 390 mp, fanul a fost cosit si adunat în capite pe teren. Partea vatamata a adunat fânul ramas pe suprafata de 390 mp, transportându-l la domiciliu cu ajutorul martorului P.D.. Acesta a fost observat de catre inculpatii V.Z. si M.Z., care i-au reprosat ca a luat fanul cosit de ei si l-au lovit cu pumnii si corpuri contondente. Ca urmare a acestor lovituri partea vatamata P.V. a suferit leziuni care au necesitat un numar de 13-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare conform certificatului medico-legal nr. xxxx din 22.08.2008 eliberat de SML Neamt.

Situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta prin rechizitoriu, a fost stabilita în cursul urmaririi penale pe baza urmatoarelor mijloace de proba:

1. Plângere si declaratii parte vatamata;

2. Declaratii martori P.D., P.M., S.M. si T.R.;

3. Proces-verbal de constatare la fata locului, încheiat la data de 25.08.2008;

4. Schita si actele de proprietate;

5. Cazier învinuiti;

6. Certificat medico-legal nr. xxxx din 22.08.2008 eliberat de SML Neamt;

7. Declaratii învinuiti.

Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele mijloace de proba:

1. Declaratie parte vatamata P.V.;

2. Declaratie martor P.M.;

3. Declaratie inculpat V.Z.;

4. Declaratie inculpat M.Z.;

5. Declaratie martor P.G.;

6. Declaratie martor S.M.;

7. Declaratie martor R.D.;

8. Declaratie martor R.G.;

9. Declaratie martor S.S.;

10. Declaratie martor P.D.;

11. Declaratie martor S.I.;

12. Reteta medicala;

13. Adeverinta din 26.01.2009;

14. Buletin radiologic nr. xxxx din 22.08.2008;

15. Chitanta nr. xxxxxxx din 22.08.2009.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În data de 21.08.2008, pe fondul unei relatii tensionate determinate de exercitarea dreptului de folosinta a suprafetei de teren situat în punctul Y., com. X., jud. Neamt, inculpatul V.Z. i-a aplicat partii vatamate P.V. multiple lovituri cu un corp contondent, în zona membrelor superioare si inferioare provocându-i leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijire medicala. În aceeasi împrejurare, inculpatul M.Z. a aplicat partii vatamate P.V. multiple lovituri cu un corp contondent, unealta agricola, în zona membrelor superioare si inferioare provocându-i leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijire medicala.

Aceasta situatie de fapt a fost retinuta de instanta pe baza declaratiilor inculpatului V.Z. prin care a recunoscut ca pe fondul unui conflict determinat de dreptul de folosinta a suprafetei de teren situat în punctul Y., com. X., jud. Neamt a lovit partea vatamata cu mâinile. De asemenea, având în vedere caracterul divizibil al declaratiilor inculpatului, instanta, la stabilirea situatiei de fapt a retinut si declaratia inculpatului M.Z. prin care recunoaste ca este posibil sa fi lovit partea vatamata P.V.. În conditiile în care sustinerile inculpatilor cu privire la aplicarea de lovituri partii vatamate se coroboreaza cu declaratiile partii vatamate, a martorului P.D. si certificatul medico-legal nr. xxxx din 22.08.2008 eliberat de SML Neamt în conformitate cu dispozitiile art. 69 Cod procedura penala, instanta apreciaza ca acestea corespund adevarului si în consecinta sunt de natura sa conduca la solutionarea cauzei.

De asemenea, instanta a avut în vedere si declaratia partii vatamate P.V. care a aratat ca la data de 21.08.2008, inculpatii V.Z. si M.Z. i-au aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente, respectiv un par si o furca, la ambele mâini, preponderent la mâna dreapta, partea superioara si peste membrele inferioare.

Totodata, instanta mai retine ca declaratia partii vatamate se coroboreaza cu declaratia martorului P.D. care a aratat în luna august 2008 se deplasa împreuna cu partea vatamata P.V. spre terenul situat în punctul Y. si, întâlnindu-se cu inculpatii V.Z. si M.Z., a vazut ca acestia aveau în mâna un bat, respectiv o unealta agricola, furca sau grebla. Martorul a mai aratat ca nu a vazut conflictul, însa a auzit o altercatie, dupa care a vazut-o pe partea vatamata lovita la mâna.

În acelasi sens, din certificatul medico-legal nr. xxxx din 22.08.2008 eliberat de SML Neamt rezulta ca partea vatamata P.V. a prezentat pe bratul drept 1/3 , inferior-posterior plaga cu margini relativ netede de forma literei S dispus transversal cu lungimea de aprox. 3 cm de hiscenta de 0,8 cm, interesans tegumentele si planul muscular situate pe fond discret tumefiat echimotic violaceu cu diametru de 3,5 cm; scapular dr., corespunzator apofizelor spinoase dorsale si subscapular dorsal stg., mai multe benzi echimotice rosii violacei cu diametru maxim de 4/1,5 cm precum si zone excoriate cu dimensiunea maxima de 1/0,5 cm cu cruste sero-hematice pe coapsa stg. Inferior si lateral si rotulian stg. câte o tumefactie rosie violacee cu diametru de 3 cm; dureri si impotenta functionala membrul inferior stg., leziuni postraumatice care s-au produs prin lovire cu corp dur si pot data din 21.08.2008 si care necesita un total de 13-15 zile de ingrijiri medicale.

În ceea ce priveste declaratiile martorilor P.M., P.G., R.D., S.M. si S.I. instanta retine ca aceasta nu au relevanta în cauza dedusa judecatii deoarece martorii a aratat ca nu au cunostinta despre incidentul ce a avut loc între inculpati si partea vatamata.

Instanta nu poate da eficienta juridica declaratiei martorului S.S. care a aratat ca partea vatamata i-a aplicat inculpatului V.Z. o lovitura cu un par în cap si ca inculpatul M.Z. nu a lovit-o pe partea vatamata deoarece, pe de o parte prin rechizitoriul din data de 15.12.2008, emis de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Neamt s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului V.Z. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal si a inculpatului M.Z. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, iar în raport de prevederile art. 317 Cod procedura penala potrivit carora judecata se margineste la fapta si persoana aratata în actul de sesizare, instanta retine ca aceste declaratii nu sunt susceptibile de a conduce la aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele cu privire la faptele deduse judecatii. Pe de alta parte, din celelalte probe retinute de catre instanta, rezulta ca si inculpatul M.Z. a aplicat lovituri partii vatamate, martorul nefiind prezent la fata locului pe toata durata desfasurarii conflictului.

În drept, fapta inculpatului V.Z., care în data de 21.08.2008 i-a aplicat partii vatamate P.V. multiple lovituri cu un corp contondent, în zona membrelor superioare si inferioare provocându-i leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Totodata, fapta inculpatului M.Z., care în data de 21.08.2008 i-a aplicat partii vatamate P.V. multiple lovituri cu un corp contondent, în zona membrelor superioare si inferioare provocându-i leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al fiecarei infractiuni este realizat prin actiunea fiecarui inculpat care a exercitat acte de violenta, asupra partii vatamate care i-au provocat acesteia leziuni traumatice, respectiv prezentat pe bratul drept 1/3 , inferior-posterior plaga cu margini relativ netede de forma literei S dispus transversal cu lungimea de aprox. 3 cm de hiscenta de 0,8 cm, interesans tegumentele si planul muscular situate pe fond discret tumefiat echimotic violaceu cu diametru de 3,5 cm; scapular dr., corespunzator apofizelor spinoase dorsale si subscapular dorsal stg., mai multe benzi echimotice rosii violacei cu diametru maxim de 4/1,5 cm precum si zone excoriate cu dimensiunea maxima de 1/0,5 cm cu cruste sero-hematice pe coapsa stg. Inferior si lateral si rotulian stg. câte o tumefactie rosie violacee cu diametru de 3 cm.

Urmarea periculoasa a infractiunii savârsite de catre fiecare inculpat a constat în vatamarea integritatii corporale a partii vatamate care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijire medicala.

Între leziunile suferite de partea vatamata si loviturile aplicate acesteia de catre fiecare inculpat în data de 21.08.2008 exista legatura de cauzalitate directa deoarece în situatia unei pluralitati de contributii umane în legatura de cauzalitate cu rezultatul produs, fapta uneia nu întrerupe legatura de cauzalitate a faptei celeilalte persoane, deoarece întreruperea poate avea loc numai prin interventia unui nou lant cauzal, fara conexiune cu primul, întrerupere care nu a avut loc în cauza.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a fiecarui inculpatul fata de fapta si urmarile acesteia îmbraca forma vinovatiei în modalitatea intentiei indirecte în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit b din Codul penal, deoarece a prevazut rezultatul faptei sale, vatamarea integritatii corporale a partii vatamate si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

În consecinta, fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, instanta va dispune condamnarea inculpatului V.Z. si a inculpatului M.Z. pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art. 180 alin.2 Cod penal.

La individualizarea judiciara a pedepsei pentru infractiunile retinute în sarcina inculpatilor, instanta va avea în vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsa, gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana acestuia si împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

În concret, instanta apreciaza ca fapta inculpatului V.Z. prezinta un grad de pericol social scazut avându-se în vedere modalitatea de savârsire, aplicarea unei lovituri cu un corp contondent, ce au avut ca urmare vatamarea integritatii corporale a acesteia ce a necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijire medicala, relatiile tensionate dintre parti anterior savârsirii faptei, vârsta acestuia, precum si conduita inculpatului pe parcursul procesului penal care a recunoscut savârsirea faptei. În acest sens, instanta a retinut ca în tot cursul procesului penal inculpatul a manifestat o cainta activa pentru fapta comisa, exprimata material prin recunoasterea faptei si cooperarea cu organul judiciar, ceea ce reprezinta motive temeinice care sa duca la concluzia ca acesta a realizat necesitatea respectarii legii penale.

Sub aspectul circumstantelor personale ale inculpatului, instanta retine ca acesta se afla la primul conflict cu legea penala asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar.

Totodata, instanta apreciaza ca nu se impune retinerea dispozitiilor art. 74 din Codul penal întrucât a dat eficienta acelor împrejurari cu prilejul aplicarii dispozitiilor art. 72 din Codul penal.

În baza acestor criterii, instanta apreciaza ca o pedeapsa orientata spre minimul special este apta sa raspunda scopurilor prevazute de art. 52 din Codul penal, si anume reeducarea inculpatului si rolul preventiv educativ al pedepsei.

Totodata, instanta considera ca fapta inculpatului M.Z. prezinta un grad de pericol social relativ scazut avându-se în vedere modalitatea de savârsire, aplicarea unei lovituri cu un corp contondent, ce au avut ca urmare vatamarea integritatii corporale a acesteia ce a necesitat pentru vindecare 13-15 zile de îngrijire medicala, relatiile tensionate dintre parti anterior savârsirii faptei, precum si conduita oscilanta a inculpatului pe parcursul procesului penal care a recunoscut, iar ulterior a negat savârsirea faptei.

Sub aspectul circumstantelor personale ale inculpatului, instanta retine ca acesta se afla la primul conflict cu legea penala asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar.

În baza acestor criterii, instanta apreciaza ca o pedeapsa orientata spre minimul special este apta sa raspunda scopurilor prevazute de art. 52 din Codul penal, si anume reeducarea inculpatului si rolul preventiv educativ al pedepsei.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta retine ca partea vatamata P.V. s-a constituit parte civila, solicitând obligarea inculpatilor la plata sumei de 5000 lei din care suma de 1000 lei cu titlu de daune materiale si cate 2000 lei fiecare inculpat cu titlu de daune morale.

Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul de procedura penala actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului.

Potrivit dispozitiilor art. 998 Cod civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 1003 Cod civil când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire.

Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie sa fie întrunite anumite conditii si anume existenta unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta în cauza, instanta constata îndeplinite conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale, întrucât s-a stabilit existenta faptei ilicite, retinuta din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infractiunii de lovire sau alte violente, prejudiciul material este cert si nu a fost recuperat, exista legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu suferit, respectiv producerea leziunilor partii vatamate si s-a stabilit vinovatia inculpatilor.

În ceea ce priveste stabilirea cuantumului prejudiciului, instanta va avea în vedere ca prin fapta inculpatilor s-a cauzat victimei P.V. o vatamare a integritatii corporale care a necesitat 13-15 zile de îngrijire medicala. În raport de aceasta consecinta suferita de partea vatamata, instanta apreciaza ca suma de 1400 lei este de natura sa compenseze suferinta victimei care a fost privata pe aceasta perioada de desfasurarea normala a activitatilor sale. În ceea ce priveste cererea partii civile de obligare a inculpatilor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de pagube materiale, instanta retine ca aceasta nu a facut dovada pagubelor materiale suferite ca urmare a faptei inculpatului, desi aceasta obligatie îi incumba acesteia în temeiul art. 1169 Cod civil.

Fata de aceste considerente, în baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedura penala si art. 998-999 si art. 1003 Cod civil va admite în parte actiunea civila formulata de partea civila P.V. si în consecinta va obliga inculpatii, în solidar, sa plateasca partii civile P.V. suma de 1400 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2 si 4 raportat la art. 191 alin. 2 Cod procedura penala va obliga fiecare inculpat sa plateasca partii civile P.V. suma de 84 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat conform chitantei din 21 ianuarie 2009 si contravaloare certificat medico-legal conform chitantei nr. xxxxxxxx din 22.08.2009.

În baza art. 349 raportat la art.191 alin.1, 2 coroborat cu art. 189 Cod procedura penala va obliga fiecare inculpat la plata catre stat a sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Etichete: Lovirea sau alte violenţe