404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Amendă contravenţională

Dosar nr. 5157/333/2008
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1510
Şedinţa publică de la 16 Noiembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecător LAURA-MONICA BALAN
Judecător RADU OANĂ
Grefier FLORENTINA POPA

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul SC.T SRL. Vaslui cu sediul în în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi – O.J.P.C.Vaslui cu sediul în Galaţi, str.A.I.Cuza, nr. 45 bis, bl.Cristal ,sc.2, et.3, jud.Galaţi împotriva sentinţei civile nr.955 din 17.03.2009 dată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr.5157/333/2008, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la pronunţare au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au citit şi verificat actele şi lucrările dosarului, de către grefierul de şedinţă care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 09.11.2009, consemnându-se în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 16.11.2009.

S-a trecut la deliberare conform art. 256, Cod proc.civilă, dându-se decizia de faţă;

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă,

Prin sentinta civila nr. 955/17-03-2009, pronunţată în cauza înregistrată sub nr. 5157/333/2008, Judecatoria Vaslui a respins plângerea formulată de către petenta S.C.’’T’’S.R.L. Vaslui împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0179565 întocmit la data de 13.10.2008 de agentul constatator al intimatului Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi – OJPC Vaslui.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0179565 întocmit la data de 13.10.2008 de agentul constatator al intimatului Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi – OJPC Vaslui, petenta SC T SRL Vaslui a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2000 lei şi s-a dispus oprirea temporară de la comercializare, până la eliminarea deficienţelor, pentru produsele Fetească Regală, Zghihara de Huşi şi băutură de fermentaţie liniştită Morăriţa, pentru săvârşirea contravenţiei incriminate la art. 7 lit. b prima liniuţă din OG 21/1992 rep.

Pentru aplicarea acestor sancţiuni, s-a reţinut în sarcina petentei că la data de 10.10.2008 comercializa în sistem en-gros produsele Fetească Regală, Zghihara de Huşi şi băutură de fermentaţie liniştită Morăriţa, deşi pe eticheta acestor produse nu erau înscrise informaţiile obligatorii corecte şi complete prevăzute în Legea 244/2002 rep., HG nr. 1134/2002, Ordin 52/2003 şi HG 106/2002.

Astfel, la produsul Fetească Regală demisec DOC (producător Jidvei SRL) menţiunea privind denumirea de origine Târnave Jidvei este inscripţionată pe contraeticheta produsului, contrar dispoziţiilor art. 25 şi 27 din Ordinul 52/2003; pe eticheta principală există inscripţionată doar denumirea de marca JidveiR. La produsele Zghihara de Huşi şi Busuioacă de Bohotin (producător SC SPEED SRL Huşi) din denumirea produsului lipseşte menţiunea privind categoria de calitate a vinului; pe eticheta principală există numai denumirea soiului, iar pe eticheta secundară (contraetichetă) există menţiunea vin cu indicaţie geografică. Operatorul economic comercializează produsul băutură fermentată liniştită Morăriţa (producător SC Casa de vinuri Dealul Morii SRL Bacău) la care informaţiile şi ilustraţiile de pe eticheta produsului sunt de natură să inducă in eroare consumatorii: pe etichetă există menţiunea Casa de vinuri Dealul Morii şi ilustraţia unui teren cu vie şi butoaie iar din lista ingredientelor (sirop de glucoză/fructoză, zahăr, îndulcitori, apă demineralizată, acid citric, cultură de drojdie selecţionată, colorant, zahăr caramelizat) şi din denumirea produsului scrisă cu caractere mici (băutură fermentată liniştită) reiese că produsul nu este de natură vitivinicolă. La acest produs nu se menţionează numele specific sau codul CE pentru îndulcitorul utilizat şi nici categoria ingredientului pentru acidul citric utilizat la fabricarea produsului.

Sub aspectul legalităţii, instanţa de fond a reţinut că procesul – verbal de contravenţie a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispoziţiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa de fond a reţinut că apărările petentei vizează cu precădere interpretarea dispoziţiilor textului de incriminare a contravenţiei reţinute. Astfel, petenta a susţinut că nerespectarea de către producător a unor dispoziţii legale (în cazul de faţă privind etichetarea produselor), nu poate atrage sancţionarea distribuitorului. Instanţa de fond a reţinut că aceste susţineri sunt neîntemeiate.

În primul rând, sancţiunea aplicată a vizat comercializarea unor produse necorespunzătoare, iar nu nerespectarea dispoziţiilor legale privind etichetarea. În al doilea rând, a interpreta textul de lege menţionat în sensul arătat de petentă ar însemna, în fapt, lipsirea acestuia de efecte juridice concrete deoarece în mod obiectiv, distribuitorii nu pot avea un control asupra calităţii produsului.

A apreciat instanţa de fond că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestei obligaţii în sarcina distribuitorilor a fost tocmai acela de a împiedica comercializarea unor produse ce nu corespund rigorilor legii şi, pe cale de consecinţă, asigurarea unei protecţii eficiente a consumatorilor. În mod concret, distribuitorii pot şi trebuie să acţioneze ca un filtru între producători şi consumatori prin refuzul de a comercializa produse ce nu corespund condiţiilor prescrise de lege sau declarate.

Cu privire la împrejurările de fapt reţinute de agentul constatator, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 27 din Ordinul 52/2003 indicaţiile obligatorii (denumirea de origine este, conform art. 25 lit. b din acelaşi act normativ o indicaţie obligatorie) se înscriu în acelaşi câmp vizual, pe eticheta principală. Ori, la produsul Fetească Regală demisec DOC (producător Jidvei SRL) menţiunea privind denumirea de origine Târnave Jidvei este inscripţionată pe contraeticheta produsului. La produsele Zghihara de Huşi şi Busuioacă de Bohotin (producător SC SPEED SRL Huşi) din denumirea produsului lipseşte menţiunea privind categoria de calitate a vinului; pe eticheta principală există numai denumirea soiului, iar pe eticheta secundară (contraetichetă) există menţiunea vin cu indicaţie geografică deşi, potrivit art. 25 lit. a şi 27 din Ordinul 52/2003 categoria de calitate a vinului reprezintă o menţiune obligatorie ce trebuie consemnată în eticheta produsului. În ceea ce priveşte băutura fermentată liniştită Morăriţa (producător SC Casa de vinuri Dealul Morii SRL Bacău), instanţa reţine că, deşi eticheta (aflată în copie la fila 15) este de natură să conducă la concluzia că este vorba de un produs de natură vitivinicolă, din lista de ingrediente reiese în mod evident contrariul.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din HG 106/2002 – Normele metodologice privind etichetarea produselor, informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, la achiziţionarea produselor, în privinţa: a) caracteristicilor alimentului şi în special a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei sale, precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins plângerea ca neîntemeiată şi va menţine procesul verbal contestat.

Împotriva sentinţei civile nr. 955/17-03-2009 a Judecătoriei, petenta S.C.’’T’’S.R.L. Vaslui a declarat recurs .

Astfel, recurenta S.C.’’T’’S.R.L. Vaslui a învederat faptul că sentinţa civilă nr. 955/17-03-2009 este nelegala si netemeinica, solicitând reanalizarea întregului material probatoriu. Precizează recurenta S.C.’’T’’S.R.L. Vaslui că a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0179565 întocmit la data de 13.10.2008 de agentul constatator al intimatului Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi – OJPC Vaslui, întrucât dispoziţiile art. 7 lit. b prima linie din OG nr. 21/1992 au fost interpretate in mod tendentios. Apreciaza recurenta ca in cazul neindeplinirii conditiilor de etichetare, sanctiunea si persoana sunt cu totul altele decat cele stabilite in actul sanctionator contestat. Doar neindeplinirea conditiilor cu privire la calitatea vinului datorate depozitarii necorespunzatoare, vanzarii peste termenul de garantie si altele asemenea, prevazute de art. 4 si art. 5 din OG nr. 21/1992, sunt cele care atrag răspunderea distribuitorului în baza art. 7.

Recurenta şi-a motivat în drept cererea pe dispozitiile art. 299 si urm, art. 3041 Cpc, OUG nr. 2/2001, OG nr. 21/1992.

Intimatul Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi – OJPC Vaslui a depus intampinare, solicitand, in esenta, respingerea recursului intrucat instanta de fond a retinut corect ca recurenta a savarsit fapta contraventionala constata. Operatorul economic a neglijat, la receptia calitativa a produselor, ca elementele de pe eticheta sa cuprinda toate informatiile obligatorii, complete si corecte.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizînd actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurentă, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 Cpc, instanta constată că recursul declarat în cauză este neintemeiat, pentru urmatoarele motive:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0179565 întocmit la data de 13.10.2008, recurenta S.C.’’T’’S.R.L. Vaslui a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2000 lei şi s-a dispus oprirea temporară de la comercializare, până la eliminarea deficienţelor pentru produsele Fetească Regală, Zghihara de Huşi şi băutură de fermentaţie liniştită Morăriţa, pentru săvârşirea contravenţiei incriminate la art. 7 lit. b prima liniuţă din OG 21/1992, întrucât pe eticheta respectivelor produse nu erau înscrise informaţiile obligatorii corecte şi complete prevăzute în Legea 244/2002 rep., HG nr. 1134/2002, Ordin 52/2003 şi HG 106/2002.

Instanta de fond a facut o corecta analiza a faptelor contraventionale constatate si a temeiurilor de drept retinute in cuprinsul procesului – verbal contestat. Intimata a constatat deficiente in ceea ce priveste etichetele la produsele Fetească Regală, Zghihara de Huşi şi băutură de fermentaţie liniştită Morăriţa, recurenta depunând la dosarul instantei de fond doar o singura eticheta. Analizand eticheta produsului bautura de fermentatie linistita Morarita (fila 15) se constata ca acesta nu este de natura vitivinicola, in contradictie cu ilustratiile si provenienta – Casa de Vinuri Dealu Morii. In mod corect a retinut agentul constatator ca informaţiile şi ilustraţiile sunt de natura să induca în eroare consumatorii.

Distribuitorii au obligaţia, conform art. 7 lit. b prima liniuţă din OG 21/1992, să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau declarate, obligaţie ce implica inclusiv verificarea conformitaţii produselor achizitionate cu eticheta aplicata si cu informatiile mentionate in cuprinsul acesteia.

Raportat la cele expuse, instanţa de recurs reţine ca recursul declarat este neintemeiat, astfel incat, potrivit prevederilor art. 312 al.1 Cpc, va fi respins, iar sentinţa recurată mentinuta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta SC.”T” SRL.Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 955/17.03.2009 pronunţată de Judecătoria Vaslui, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Noiembrie 2009

Etichete: , , ,

Contravenţia. Persoană juridică subiect al contravenţiei

În situaţia în care contravenţia este săvârşită de o persoană juridică, sancţiunea contravenţională se aplică acesteia iar plângerea formulată se analizează în raport de fapta săvârşită de aceasta.

În cauză, Judecătoria Bârlad a fost investită cu soluţionarea unei plângeri formulată împotriva unui proces-verbal de contravenţie prin care o societate comercială a fost sancţionată contravenţional în baza Legii nr. 130/1999, întrucât nu a înregistrat la unitatea competentă, în termenul legal, contractele individuale de muncă ale angajaţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 2551/28.10.2003, Judecătoria Bârlad a admis plângerea petentei, a anulat procesul-verbal de contravenţie şi a exonerat-o de plata amenzii aplicată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs agentul constatator, arătând că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, făcând o aplicare greşită a legii.

Tribunalul a constatat că hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii. S-a reţinut de instanţa de fond în mod greşit că sancţiunea contravenţională trebuia aplicată persoanei fizice care a fost împuternicită de reprezentantul  societăţii să înregistreze contractele individuale de muncă la unitatea competentă şi nicidecum societăţii comerciale în calitate de angajator, aşa cum a procedat agentul constatator. Din dispoziţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor rezultă că subiectul contravenţiei poate fi orice persoană fizică şi juridică iar actul normativ în baza căruia a fost sancţionată societatea în speţă prevede sancţionarea angajatorului persoană juridică ( art. 19 şi 21 din Legea nr. 130/1999).

Cum instanţa de fond a soluţionat cauza pe cale de excepţie, reţinând că societatea sancţionată nu este subiect al contravenţiei, Tribunalul a admis recursul, a casat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare pentru soluţionarea fondului (decizia civilă nr. 293 din 23.06.2004 ).

Etichete: , ,

Contravenţii la regimul de viteză. OUG nr. 195/2002. Incidenţa dispoziţiilor pct. 3.1.1. lit. b) din NML 021-05/23.11.2005 privind eroarea maximă tolerată. Anularea procesului verbal de contravenţie, soluţie menţinută în recurs

TRIBUNALUL BUZAU
Tip: Decizie
Nr./Dată: (02.06.2009)

1) – Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Pogoanele sub nr. 910/282/2008 din 22.07.2008, petentul B.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul IPJ Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 0488283 din 15.07.2008 în baza căruia a fost sancţionat cu 15 puncte amendă în cuantum de 750 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă privind reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 şi respectiv cu avertisment pentru comiterea contravenţiei prevăzute la art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În fapt, petentul a invederat că întelege să conteste doar savârşirea primei contravenţii reţinută în sarcina sa , în sensul că la data de 13.07.2008 nu a condus autoturismul B-70- XBW pe DN 2 E85 , în afara localităţii Glodeanu Sărat, cu o viteză de 151 km/h, ci cu 129 km/h , astfel cum era indicată la bordul maşinii. Diferenţa se explică doar ca fiind rezultatul unei erori de înregistrare, sens în care a invocat dispoziţiile punctului 3.1.1. din Norma de Metrologie Legală 021-05 din 23.11.2005. Pe de altă parte, procesul verbal este afectat de nulitate, întrucât nu a fost încheiat de agentul de politie care a constatat nemijlocit fapta, în cuprinsul actului nu este indicat un martor şi nici nu a fost respectat modelul de formular prevăzut în anexa 1 D la Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul a condus autoturismul B-70- XBW în afara localităţii Glodeanu Sărat, judeţul Buzău cu o viteză de 151 km/h înregistrată cu un cinemometru verificat metrologic şi declarat “admis”, montat pe autoturismul poliţiei nr. B-26-JSE.

2) -Prin sentinţa civilă nr. 851 din 26.09.2008 pronunţată de Judecătoria Pogoanele s-a admis în parte plângerea formulată de petent dispunându-se anularea în parte a procesului verbal de contravenţie, în ceea ce priveşte măsura tehnico –administrativă a reţinerii permisului de conducere şi menţinerea sancţiunilor avertismentului şi amenzii contravenţionale.

Pentru a hotarî astfel, instanţa fondului a reţinut că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale incidente cauzei, în sensul că ambii poliţişti rutieri au calitatea de agenţi constatatori, actul fiind semnat de petent şi înmânat acestuia nu se impunea menţionarea unui eventual martor, iar petentul nu a făcut dovada producerii unei vătămări prin utilizarea altui formular decât cel prevăzut de regulament.

Pe fond, instanţa a reţinut în esenţă că în raport de eroarea maximă tolerată prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005, în cauză nu sunt întrunitre elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Existând o eroare tolerată a cinemometrului de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, conform Normei incidente, agentul constatator trebuie să aibă în vedere această marjă şi să aplice sancţiunea mai uşoară.

În cauză, fiind înregistrată o viteză de 151 km/h, eroarea cinemometrului este de + 4, 5 km/h, astfel încât dacă s-ar aplica situaţia mai favorabilă contravenientului, nu s-ar mai fi impus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, viteza reală putând fi mai mică de 150 km/h.

Astfel reţinută situaţia în fapt şi încadrarea juridică , instanţa fondului a avut în vedere că în raport de jurisprudenţa CEDO , petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală printre care şi prezumţia de nevinovăţie, context în care sarcina probei revine acuzării, iar de situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat.

3) -Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul IPJ Buzău în termen legal conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.

În expunerea motivelor de recurs intimatul a invocat în esenţă că valoarea indicată de cinemometrul utilizat pentru măsurarea vitezei, verificat metrologic şi declarat corespunzător trebuie luată în considerare ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acesta.

Prin întâmpinarea depusă la dosar , petentul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, învederând că pe lângă eroarea tolerată prevăzută la punctual 3.1.1. lit b) din Normă, se impune a se avea în vedere şi dispoziţiile punctului 3.1.2. din acelaşi act normativ privind respectarea cerinţelor specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcţionarea cinemometrelor sub acţiunea factorilor de influenţă.

4) –Prin decizia civilă nr. 368 din 21.04.2009 s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut :

Prin art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006 se dispune în sensul că : nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către poliţiştii rutieri cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Potrivit dispoziţiilor punctului 1.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public , cinemometrele trebuie să îndeplinească cerinţele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.

Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) din Norma invocată, intitulat “Cerinţe metrologice . Erori maxime tolerate” , pentru măsurarea vitezei , în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h.

Potrivit dispoziţiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând şi cerinţele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcţionarea cinemometrelor sub acţiunea factorilor de influenţă, şi anume : erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiţii de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezenţa radiaţiei electromagnetice, în prezenţa impulsurilor de interferenţă, după descărcări electrostatice şi în prezenţa vibraţiilor mecanice.

La punctul 5.1. din Normă se dispune în sensul că “ Atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune , respectiv pentru utilizare”.

În aplicarea dispoziţiilor punctului 5.1. din Normă, la poziţia 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele şi calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiţii normale de trafic, în regim staţionar ( în temeiul punctului 3.1.1. ) iar la poziţiile 4-10 se consemnează probele şi calculele efectuate referitor la cerinţele specificate sub acţiunea anumitor factori de influenţă ( în temeiul punctului 3.1.2.).

În cauza dedusă judecăţii, prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancţionat cu 15 puncte amendă în cuantum de 750 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevazută de art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în conducerea autoturismului B-70-XBW, la data de 13.07.2008, orele 15:11, pe DN 2 E 85, în afara localităţii Glodeanu Sărat, judeţul Buzău cu o viteză de 151 Km/h.

Viteza a fost înregistrată cu un cinemometru Traffipax Speedophot, cu modul de prelucrare- afişare seria 0429 – 001/94, verificat metrologic şi declarat “admis”, aparatul fiind instalat pe autoturismul poliţiei Dacia B-26-JSE.

Procesul verbal de contravenţie a fost semnat de petent cu obiecţiuni, acesta susţinând că a condus autoturismul cu o viteză mai mică decât cea înregistrată de cinemometru, invocând prin plângerea introductivă eroarea maximă tolerată prevăzută de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa fondului a dat eficienţă prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) din Norma menţionată, sub aspectul erorii maxime tolerate de + 3% din valoarea convenţional adervărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, reţinând prin consecinţă că viteza reală putea fi mai mică de 150 km/h.

Prin motivele de recurs invocate, contrar considerentelor sentinţei atacate, intimatul a considerat că valoarea reală a vitezei cu care a circulat petentul este cea înregistrată de cinemometrul utilizat.

În raport de situaţia în fapt şi în drept reţinută prin sentinţa atacată şi de motivele de recurs invocate, precum şi de prevederile Normei de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, în aplicarea art. 305 din Codul de procedură civilă, prin adresa nr. 910 din 21.01.2009, iar în revenire, prin adresele nr. 910 din 23.02.2009 şi 23.03.2009, instanţa a solicitat Institutului Naţional de Metrologie Legală să comunice :

• dacă la momentul efectuării verificării periodice a cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei au fost aplicate prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005,

• iar în caz afirmativ să înainteze documentaţia ( fişa tehnică) întocmită în acest sens, în baza căreia a eliberat buletinul de verificare metrologică nr. 0099552 din 28.08.2007 prin care se atestă că aparatul a fost declarat “admis”,

• precizând totodată valoarea convenţional adevărată luată în calcul la momentul efectuării verificării conform normei legale menţionate anterior.

Cu adresele nr. 0849/2009 şi nr. 2990/2009, Institutul Naţional de Metrologie a comunicat :“ • la verificarea cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei, tip Traffipax Speedophot, având seria modulului de prelucrare – afişare 0429- 001/94, utilizat la măsurarea vitezei s-au aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005 ; • teoretic vorbind, în cazul unei viteze de 151 km/h măsurată de un cinemometru, având în vedere eroarea tolerată prevăzută de norma de metrologie legală, viteza vehiculului se află în intervalul cuprins între 146,5 km/h şi 155,5 km/h ; • la verificarea metrologică iniţială/periodică, datele primare s-au înregistrat pe o fişă, din analiza acestora rezultând că din cele 13 măsurări efectuate eroarea cinemometrului s-a înscris între + 0,7 km/h şi + 0,8 km/h în 4 cazuri şi respectiv între – 1,1 km/h şi – 2,2 km/h în celelalte 9 cazuri ; • informaţiile solicitate privind documentaţia (fişa tehnică) prezintă relevanţă exclusiv pentru verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării şi nicidecum pentru instanţa judecătorească întrucât ele pot fi interpretate în lumina reglementărilor în vigoare ( legi, norme de metrologie legală, etc. ) numai de către experţi metrologi ; • singurele documente pe care instanţa trebuie să le aibă în vedere în astfel de situaţii sunt : certificatul de aprobare de model al cinemometrului şi buletinul de verificare metrologică al acestuia “ .

Sintetizând, tribunalul constată că răspunsul comunicat de institut este incomplet, întrucât a confirmat doar aplicarea erorii maxime tolerate, celelalte relaţii fiind prezentate pur şi simplu în plan teoretic , sens în care s-a exemplificat cazul unei viteze de 151 km/h măsurată de un cinemometru, când viteza vehiculului s-ar plasa la o limită minimă de 146,5 km/h şi maximă de 155,5 km/h , cu erorile astfel cum au fost determinate în cadrul a 13 măsurări pretins efectuate .

Mai mult, institutul a refuzat în mod sistematic să comunice fişa tehnică întocmită la momentul verificării, document prevăzut imperativ la punctul 5.1. din Normă, consemnatoriu al probelor şi calculelor efectuate, ce a fundamentat buletinul de verificare metrologică şi nici nu a precizat valoarea convenţional adevărată luată în calcul, menţionată la pct. 3.1.1. lit.b).

În contextul expus, tribunalul reţine că în cauză nu s-au produs dovezi de natură să ateste că la data efectuării verificării cinemometrului şi eliberării buletinului de verificare metrologică nr. 0099552/28.08.2007, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.

Se apreciază, prin consecinţă, că măsurarea vitezei autoturismului condus de petent face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare, respectiv de 146,5 km/h, astfel cum a fost determinată în plan teoretic prin adresa nr. 0849 din 10.02.2009 emisă de Institutul Naţional de Metrologie .

Ca urmare, raportat la o astfel de viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 102 alin.3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă de 100 km/h pe drum naţional european (E), în afara localităţii, cu mai mult de 50 km/h , pentru care se prevede sancţiunea amenzii clasa a IV-a (de la 9 la 20 puncte ) şi suspendarea exercitării dreptului de conducere.

Pe fondul considerentelor expuse , fapta savârşită de petent constituie contravenţia prevăzută de art. 102 alin.2 în referire la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195 /2002 raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă de 100 km/h pe drum naţional european ( E), în afara localităţii, cu 41-50 km/h, pentru care se prevede sancţiunea amenzii clasa a IV-a (de la 9 la 20 puncte) şi 6 puncte penalizare.

Avându-se în vedere şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanţei posibilitatea schimbării încadrării juridice şi nici stabilirea altei sancţiuni, instituind numai un control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie, iar încadrarea mai favorabilă petentului, expusă anterior, nu prevede aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule, tribunalul nu primeşte motivele de critică invocate de intimat.

Apreciind că recursul declarat este neîntemeiat, tribunalul are în vedere şi faptul că în materie contravenţională sunt aplicabile garanţiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern şi are prioritate, în baza art. 11 alin.2 şi 20 alin.2 din Constituţia României, atunci când există neconcordanţe.

Astfel, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor reglementează etapa judiciară de soluţionare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la art. 31 – 36.

Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanţa se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noţiunii de “acuzaţie în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparţinând sferei penale, deşi în dreptul naţional erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.

În jurisprudenţa Curţii Europene, prin decizia Ozturk împotriva Germaniei, din 1984, s-a statuat că şi faptele contravenţionale intră în sfera acuzaţiilor în materie penală, în funcţie de calificarea din dreptul naţional, de natura faptei incriminate, de natura şi gravitatea sancţiunilor.

Nu toate aceste criterii au fost aplicate, însă, cumulativ în jurisprudenţa Curţii, ci , pentru a stabili dacă are incidenţă art. 6 din Convenţie, trebuie ca fapta să fie de natură “penală” din punctul de vedere al Convenţiei, ori făptuitorul să fie expus la o sancţiune care, prin gravitatea sa, aparţine sferei penale (Hotărârea Lutz împotriva Germaniei).

Contravenţiile din Codul rutier, îndeplinind aceste criterii pentru a fi considerate acuzaţii în materie penală, contravenientului i se recunoaşte şi prezumţia de nevinovăţie. În consecinţă, sarcina probei nu îi revine petentului, ci organului constatator, iar de o eventuală situaţie îndoielnică beneficiază acuzatul (in dubio pro reo).

Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău.

Etichete: ,

Contestaţie în anulare-art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.2425/88/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.92
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009

Prin cererea înregistrată sub nr.2425/88/24.09.2008 S.C………. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr.585/10.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dos.nr.3970/327/2007.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că instanţa de recurs avea obligaţia de a examina cauza sub toate aspectele, având în vedere disp.art.3041 C.proc.civ., sentinţa recurată nefiind susceptibilă de calea de atac a apelului, precum şi având în vedere temeiul legal al cererii.

Prin urmare, instanţa de recurs trebuia să aibă în vedere actele din dosarul de fond, respectiv plângerea contravenţională, întâmpinarea şi sentinţa recurată şi să observe că s-a invocat o excepţie asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat, aceasta fiind o excepţie de ordine publică.

Instanţa de recurs, analizând cauza sub toate aspectele, trebuia să constate existenţa unei omisiuni de pronunţare, situaţie în care potrivit prevederilor art.312 al.2 teza a doua cod proc.civ. urma să caseze hotărârea şi să trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond cu recomandarea de a se pronunţa şi pe excepţia de ordine publică invocată în plângerea contravenţională.

Instanţa de recurs nu se putea pronunţa pentru prima dată cu privire cu o excepţie cu care a fost investită instanţa de fond, respectiv excepţia nulităţii procesului verbal invocată prin însăşi plângerea contravenţională în raport de disp.art.16 al.1 din OG nr.2/2001 având în vedere gravele omisiuni şi anume: lipsa împrejurărilor ce servesc la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea pagubelor pricinuite şi încălcarea dreptului contravenientului de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.

Apreciază contestatoarea că, contestaţia în anulare este admisibilă în condiţiile în care instanţa de recurs avea obligaţia de a cerceta cauza sub toate aspectele potrivit prevederilor art.3041 C.proc.civ., 304 C.proc.civ. şi OG nr.2/2001.

În drept, cererea este întemeiată pe disp.art.318 al.1 teza a doua C.proc.civ.

Examinând contestaţia în anulare formulată, se reţin următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.178/23.01.2008 Judecătoria Tulcea a admis în parte plângerea contravenţională şi a dispus reducerea cuantumului amenzii de la 20.000 lei la 15.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs petenta S.C………. Frecăţei jud.Tulcea şi prin decizia civilă nr.585/10.09.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a respins recursul ca nefondat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că, în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, instanţa de fond a apreciat în mod corect că el a fost întocmit cu respectarea dispoz. OG nr.2/2001. Relativ la dispoz.art.16 din OG nr.2/2001 a căror nerespectare a fost invocată de către petentă s-a reţinut că, procesul verbal conţine o descriere a faptei ce constituie contravenţie, prin urmare şi a împrejurărilor ce servesc la aprecierea gravităţii faptei, iar în ce priveşte dreptul de a formula obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, s-a reţinut că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei, fapt atestat de martorul ……… care a şi fost audiat.

Potrivit prevederilor art.318 C.proc.civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, în raport de prevederile art.318 teza a doua C.proc.civ. se reţine că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs au analizat excepţiile invocate de către contestatoarea petentă şi care priveau nelegalitatea procesului verbal de contravenţie în raport de dispoz.art.16 din OG nr.2/2001, instanţa de recurs examinând sentinţa civilă atacată sub toate aspectele potrivit dispoz. art.3041 C.proc.,civ.

Pentru aceste considerente, urmează a respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

Etichete: ,

Competenţă teritorială

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.325/179/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.85
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009


Asupra recursului civil de faţă:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la nr.325/179/03.04.2008 petentul ……. a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria PCA nr.3228700 din 27.03.2008 încheiat de către I.P.J. – Serviciul Poliţiei Rutiere .

Petentul a solicitat să se constate nulitatea procesului verbal de contravenţie , învederând in esenţă că procesul verbal de contravenţie conţine o serie de vicii sancţionabile cu nulitatea absolută , fără a indica care sunt viciile care afectează procesul verbal în speţă .

Prin sentinţa civilă nr.294/21 mai 2008 Judecătoria Babadag a respins plângerea contravenţională formulată de petent, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal seria PCA nr.3228700 din 27.03.2008 încheiat de către I.P.J. – Serviciul Poliţiei Rutiere întocmit de I.P.J. Tulcea – Serviciul Poliţiei Rutiere, petentul contravenient a fost sancţionat cu suma de 200 lei amendă contravenţională, 4 puncte de penalizare şi reţinerea permisului de conducere, reţinându-se că în ziua de 27.03.2008 a condus autoturismul DAEWOO Matiz cu nr.de înmatriculare …. dinspre Tulcea – Constanţa şi într-un vârf de rampă s-a angajat în depăşirea autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare …. încălcând marcajul continuu , abatere filmată pe caseta 154 .

Agentul constatator a depus 6 planşe fotografice conţinând numărul autovehiculului, notarea electronică a momentului înregistrării, conţinând poziţia autoturismului avută în momentul încălcării marcajului continuu, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul persoanei autorizate să desfăşoare activităţi de exploatare a camerei video.

Cu privire la fondul cauzei , s-a reţinut că, planşele fotografice fac dovada temeiniciei procesului verbal de contravenţie, conferindu-i legalitatea prezumată .

Petentul nu a produs probe care să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului verbal şi nici din celelalte elemente identificate de instanţă, nu rezultă o altă situaţie de fapt sau, cel puţin un dubiu, criticile petentului apreciindu-se astfel a fi nefondate, atât pe fond cât şi cu privire la pretinsele vicii neprecizate susţinute a afecta legalitatea procesului verbal de contravenţie .

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs petentul ……. criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul competenţei teritoriale a soluţionării plângerii.

Arată în esenţă recurentul că, locul săvârşirii faptei, respectiv km.199 + 800 de pe DN 22 se află situat pe teritoriul administrativ al com.Mihail Kogălniceanu jud.Tulcea, fiind din raza de competenţă a Judecătoriei Tulcea.

Prin urmare, înţelege să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Babadag în soluţionarea plângerii.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.

Astfel, din adresa nr.320/22.01.2009 a O.C.P.I. Tulcea, rezultă că, conform lucrării de cadastru a drumurilor publice administrate de Administraţia Naţională a Drumurilor Km.199 + 800 m. este situat pe teritoriul administrativ al com.M.Kogălniceanu jud.Tulcea.

Potrivit prevederilor art.32 al.2 din OG nr.2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţia a fost săvârşită contravenţia.

Aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenţiei atacat seria PCA nr.3228700/27.03.2008 emis de I.P.J.Tulcea, contravenţia s-a săvârşit la DN 22 Km.199 + 800, situat pe teritoriul administrativ al com.M.Kogălniceanu jud.Tucea, fiind prin urmare în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.

În cauză, plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Babadag şi soluţionată de către această instanţă prin sentinţa nr.294/21.05.2008, cu încălcarea competenţei teritoriale.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoz.art.312 C.proc.civ.,urmează a admite recursul, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Tulcea.

Etichete: , ,

Viteză peste limita legală. Temeinicie şi legalitate proces-verbal de contravenţie.

Judecatoria Mangalia
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 20 (07.01.2009)
Autor: judecator Gabriela Steliana Iancu
Domenii asociate: amenzi

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub numărul „X” la data de 23.06.2008, petentul N. O. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 1926599/09.06.2008, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa – Serviciul de Poliţie Rutieră Constanţa, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că deşi a explicat agentului constatator că nu avea viteza de 155 Km/h înregistrată de aparatul radar, acesta a considerat în mod netemeinic că a încălcat dispoziţiile art.121/1 şi i-a aplicat pe lângă amenda contravenţională şi sancţiunea suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 3 luni.

Petentul a mai arătat că procesul verbal de contravenţie contestat este nelegal întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă că are dreptul să facă obiecţiuni la momentul încheierii acestui act, iar pe de altă parte situaţia descrisă în actul de constatare nu a fost atestată de nici un martor asistent.

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr.2/2001 şi ale OUG.195/2002.

În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri şi martori, la dosar fiind anexate în copie procesul verbal contestat şi dovada cu drept de circulaţie.

Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Intimatul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare, în sens procedural, dar a comunicat la solicitarea instanţei transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică, adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa, adresa IPJ Constanţa Compartimentul Juridic.

Instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv fotografiile înregistrate cu aparatul radar la momentul constatării faptei şi buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, dispunându-se totodată emiterea unei adrese către IPJ Constanţa SPR Constanţa pentru a comunica la dosar certificatul de omologare a aparatului radar, autorizaţia de operator radar, precum şi precizarea dacă la momentul înregistrării vitezei, procedura de autotestare a aparatului radar era finalizată.

În administrarea probei cu înscrisuri, au fost ataşate dosarului cauzei: procesul verbal atacat, transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică), adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa , adresa IPJ Constanţa Compartimentul Juridic , adresa IPJ Constanţa – SPR, buletinul de verificare metrologică şi atestatul de operator radar al agentului de poliţie.

Instanţa a încuviinţat pentru petent şi proba testimonială a luat act de renunţarea petentului la audierea martorului.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal de contravenţie contestat petentul a fost sancţionat cu 9 puncte – amendă în cuantum de 450 lei, în temeiul art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi art.121 al.1 din HG nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, modif., reţinându-se că în data de 09.06.2008 a condus autoturismul pe DN 39 Km 26, cu viteza de 155 km/h, abatere constatată de aparatul radar cu seria PYT 673000091, montat pe auto cu nr. CT-09-RDR şi filmată pe caseta video A/351. Totodată petentului i-a fost aplicată sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere.

Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 09.06.2008 reiese că la momentul înregistrării, autovehiculul condus de petent circula cu viteza de 155 km/h. Din adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa coroborată cu imaginile foto depuse la dosar, instanţa reţine că petentul se afla la momentul realizării fotografiei radar pe DN 39, zona Km 26, în afara localităţii, menţiune cuprinsă şi în procesul-verbal contestat.

În conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se şi cu privire la sancţiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancţionare.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa a reţinut că agentul de poliţie care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din O.G. nr.2/2001, modificată.

Instanţa a înlăturat ca neîntemeiată apărarea petentului potrivit căreia, la momentul întocmirii procesului verbal de contravenţie, agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă că are dreptul să formuleze obiecţiuni.

Astfel, din analiza cuprinsului procesului verbal contestat a rezultat că petentul a semnat acest act fără a formula vreo obiecţie faţă de fapta reţinută în sarcina sa.

Dacă petentul ar fi avut anumite obiecţiuni şi agentul constatator ar fi refuzat să le consemneze, petentul putea să refuze semnarea actului de sancţionare, urmând ca ulterior în faţa instanţei să precizeze care au fost aceste obiecţiuni.

Or, din moment ce petentul a semnat procesul verbal cu menţiunea „ Fără obiecţiuni” nu se mai poate susţine că organul constatator nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art.16 alin.7 din OG.nr.2/2001, modif.

De asemenea, instanţa a înlăturat apărarea petentului potrivit căreia fapta descrisă trebuia să fie atestată de un martor asistent, pentru următoarele considerente.

Potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, rep. privind circulaţia pe drumurile publice „ Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit alin.3 „ În cazurile prevăzute la alin.2, procesul verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul – verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.

Or, în speţă, fapta fiind constatată cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, potrivit textului legal mai sus menţionat rezultă că nu mai era necesară confirmarea faptei de către martori.

În concluzie, instanţa a apreciat că procesul verbal de contravenţie contestat întruneşte condiţiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.

Instanţa a mai reţinut faptul că, potrivit art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Având în vedere faptul că petentul se afla, în momentul săvârşirii faptei, pe DN 39, zona Km 26, instanţa reţine că viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv era, potrivit art.50 alin.1 lit.a teza a II – a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, de 100 km/h.

Se constată astfel că petentul a depăşit limita de viteză legal admisă cu 55 de km/h.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că intimatul a făcut dovada deplină a situaţiei de fapt reţinute în procesul verbal de contravenţie.

Astfel, în prezenta cauză este îndeplinită condiţia constatării contravenţiei prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, contravenţia fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 09.06.2008, conform buletinul de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar, agentul de poliţie avea atestat de operator radar valabil pentru anul 2008.

Prin urmare, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 publicată în Monitorul Oficial nr.1102bis/07.12.2005.

Având în vedere faptul că prin buletinul de verificare metrologică nr. 0099417 emis de către Institutul Naţional De Metrologie Legală, care este un act oficial, se atestă în mod indubitabil valabilitatea de funcţionare a aparatului radar – a cinemometrului – din toate punctele de vedere, precum şi faptul că din cuprinsul adresei IPJ Constanţa –SPR a rezultat că aparatul radar îşi efectuase autotestarea în momentul pornirii, instanţa a respins ca neîntemeiate apărările petentului în legătură cu presupusa utilizare defectuoasă a aparatului radar.

Astfel fiind, fapta, aşa cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cat şi sub aspect obiectiv.

În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situaţiei de fapt ce a fost reţinută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanţa constată că sancţiunea principală aplicată petentului şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, au fost în mod corect individualizate de agentul constatator.

Instanţa nu a procedat la o redozare a sancţiunilor aplicate, având în vedere gradul sporit de pericol social al faptei petentului, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a respins ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petent.

În conformitate cu dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: , , ,

Plângere contravenţională. Sarcina probei. Art. 6 din CEDO.

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 199 (31.01.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: plângeri prealabile

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanţa, petentul C. D. P. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul IPJ Constanţa sa se dispuna anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr.1638214/22.07.2007.

In motivarea în fapt a plângerii se arată că la data menţionată petentul conducea autoturismul, iar la intrarea în localitatea 23 August a fost oprit de un echipaj de poliţie care i-a comunicat că a depăşit viteza legală, fiind refuzată acestuia solicitarea de a-i fi arătată înregistrarea video.

Plângerea nu a fost intemeiată în drept.

In dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, depunând un set de acte.

Prin sentinţa civilă nr.11890/12.10.2007 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost declinată competenţa de solutinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr.1638214/22.07.2007, petentului i-a fost aplicată sancţiunea avertismentului şi măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, reţinându-se aceea că la data menţionată a fost surpins conducând autoturismul marca Fiat cu viteza de 106 km/h în localitatea 23 August şi că nu avea permisul de conducere asupra sa.

În baza art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanţa a analizat legalitatea şi temeinicia procesului verbal atacat, verificând şi sancţiunea aplicată.

Astfel, din punct de vedere al legalităţii procesului verbal, instanţa a constatat că la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispoziţiile art.16 si 17 din OG 2/2001, vizând menţiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul verbal, cu privire la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, a faptei săvârşite, a datei săvârşirii şi semnătura agentului constatator, elemente pe care instanţa le verifică şi din oficiu.

In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa a constatat că intimatul nu a produs în faţa instanţei dovezile necesare pentru susţinerea actului contestat.

Deşi în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în practica judiciară internă se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie aşa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancţionate contravenţional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanţele naţionale a art. 6 din Convenţie, prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzaţiile în materie penală”, a statuat următoarele:

– distincţia între contravenţii şi infracţiuni existentă în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie (Hotărârea pronunţată în cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50);

– pentru a determina dacă o contravenţie poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenţiei, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care defineşte fapta aparţine, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei şi, în sfârşit, natura şi gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenţiei (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);

– criteriile enunţate, de regulă, nu sunt analizare cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunţată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)

– în ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetăţenilor şi nu vizează doar o categorie de persoane cu statut specia, iar scopul aplicării sancţiunii este de prevenire şi pedepsire, suntem în prezenţa unei acuzaţii în materie penală (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);

– natura şi gravitatea sancţiunii aplicate precum şi sancţiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul şi scopul art. 6 din Convenţie (Hotărârea pronunţată în cauza Dorota Szott-Medinska şi alţii împotriva Poloniei din 09.10.2003);

Analizând fapta şi sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA, nr. 1659570/21.08.2007, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că în speţă norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanţilor la trafic, sancţiunea aplicata, scopul acesteia fiind de prevenire şi pedepsire, petentului fiindu-i aplicată şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere şi implicit sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, restituirea permisului de conducere la urmând să aibă loc la expirarea termenului de suspendare, numai în măsura în care titularul a promovat testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, în conformitate cu disp. art.219 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.

În această situaţie, instanţa apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanţiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie (Cauza Anghel contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii armelor, garanţie instituită tot prin articol sus-menţionat.

De altfel, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalităţii armelor, nu numai în procedura penală ci şi în cea civilă (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigenţele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor şi obligaţiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzaţii penale.

Chiar plecând de la exigenţele impuse în procedura civilă, instanţa apreciază că în prezenta cauză menţinerea procesului-verbal, exclusiv în baza unui act emis în mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi susţinut cu probe, respectiv fotografii radar, cu motivarea deteriorării casetei video pe care fusese înregistrat petentul, nu se justifică.

Prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază petentul, în baza art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente, la cererea instanţei de a se depune o poza vizibilă, intimatul comunicând ca înregistrarea a fost distrusă.

Raportat la aceste considerente, instanţa a apreciat că actul contestat este netemeinic, a admis plângerea contravenţională, a anulat actul contestat şi a dispus înlăturarea măsurii complementare.

Etichete: , , ,

Suspendare executare act administrativ

Tip: Hotărâre
Nr./Dată: 3150 (23.10.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia comercială
Domenii asociate: suspendare a executării

Prin cererea adresata acestei instante, înregistrata sub nr……./86 din 14.10.2008, reclamanta SC ……….. SRL Suceava a solicitat suspendarea dispozitiei nr.48008 din 6 octombrie 2008 emisa de M. F. P. – D.G.F.P. S. pâna la pronuntarea instantei de fond.
Examinând actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei inadmisibilitatii invocata din oficiu, instanta constata urmatoarele:
Conform disp. art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente dupa sesizarea în conditiile art.7 a autoritatii publice care a emis actul s-au a autoritatii ierarhic superioare persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.
Deosebit de aceasta, potrivit art.2 alin.1 lit.e din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica în regim de putere în vederea organizarii executarii legii sau executarii în concret a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Reclamanta a solicitat suspendarea executarii dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala emise ca urmare aplicarii reclamantei a unei amenzi contraventionale în suma de 8.000 lei, prin procesul verbal seria A/200 nr.0351905, prin aceasta dispozitie fiind stabilita sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii activitatii pe termen de 3 luni conform art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999.
Împotriva sanctiunii contraventionale principale si complementare reclamanta are la dispozitie procedura judiciara prevazuta de OG nr.2/2001, iar la art.32 alin.3 din acest act normativ se stipuleaza ca plângerea suspenda executarea.
Cum dispozitia a carei suspendare se solicita nu este un act care sa se circumscrie notiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, aceasta nu poate face obiectul cererii de suspendare întemeiata pe art.14 din acest act normativ.
Desi procedura suspendarii executarii actului administrativ este o procedura sumara în care se verifica numai aparenta dreptului, aceasta este impusa de îndeplinirea conditiilor în care se poate dispune.
Fata de cele ce preced, instanta va respinge ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta SC ….SRL în contradictoriu cu pârâta …

Etichete: , , ,

Contravenţia. Proces-verbal întocmit în lipsa contravenientului. Semnarea procesului-verbal în calitate de martor de un alt agent constatator. Nulitate.

Tip: Decizie
Nr./Dată: 313/2005 (12.04.2005)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: contravenţii, închisoare contravenţională

Prin sentinţa civilă nr. 2230 din 25 septembrie 2003, Judecătoria Bârlad (Teletin Iuliana) a respins plângerea formulată de petentul G.D. împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Direcţia Silvică Vaslui – Ocolul Silvic Bârlad, pe care l-a menţinut.

Instanţa de fond a reţinut din probele administrate în cauză că petentul nu a făcut dovada provenienţei materialului lemnos pe care îl transporta la data efectuării controlului de către reprezentanţii agentului constatator.

Prin decizia civilă nr. 313 din 12 aprilie 2005 Tribunalul Vaslui a admis recursul declarat de petentul G.D., a modificat în tot sentinţa pronunţată de judecătorie şi, în consecinţă, a admis plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie pe care l-a anulat.

Tribunalul, analizând actele de la dosarul cauzei a constatat că procesul-verbal de contravenţie nu întruneşte cerinţele prevăzute de norma cadru în materie contravenţională, martorii menţionaţi având calitatea de agenţi constatatori.

S-a constatat că procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, care prevăd că nu poate avea calitatea de martor semnatar al unui proces-verbal de contravenţie un alt agent constatator, în consecinţă acesta fiind anulat ca nelegal.

Etichete: , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro