404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

OG nr. 5/2001 – acţiune în anulare

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2898/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa Civilă Nr. 184
Şedinţa publică de la 6 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2898/88/2008, contestatoarea S.C. ……….., judeţ Braşov, a formulat acţiune în anulare în contradictoriu cu intimata S.C. ……….. TULCEA, solicitând admiterea acţiunii şi anularea Sentinţei civile nr. 2323/16.10.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. 2180/88/2008 şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că, contractele de vânzare-cumpărare invocate de reclamantă ca şi cauză a pretenţiilor sale este unul sinalagmatic. Astfel, drepturile şi obligaţiile vânzătorului îşi au corespondenţa în drepturile şi obligaţiile cumpărătorului. Cele două categorii de efecte ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv efectele cu privire la patrimoniul vânzătorului şi cele cu privire la patrimoniul cumpărătorului sunt interdependente.

Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare, plata avansului de către cumpărătoare are loc totodată cu montajul bunurilor cumpărate, montaj realizat de către vânzător, diferenţa de drept fiind plătită în 12, respectiv 11 rate lunare, ulterior montajului menţionat.

Cumpărătoarea a achiziţionat prin contractul nr. 1509 din 10 martie 2006, între altele, trei aparate Oxigen 910, acestea urmând a fi amplasate unul într-una dintre cupole şi celelalte două într-unul dintre restaurante, sub cupolă, însă vânzătoarea nu a livrat şi nu a montat decât două din aparatele OXIGEN 910 din cele trei comandate.

Deşi cumpărătoarea şi-a executat obligaţia de a plăti avansul din preţul total, vânzătoarea nu şi-a executat propria obligaţie de a livra şi monta toate bunurile cumpărate.

In aceste condiţii, rezultă că SC. ………… nu datora încă diferenţa de preţ, ea fiind obligată la plata diferenţei de preţ, plătită în rate, după ce toate bunurile contractante vor fi livrate şi montate, iar creanţa nu este exigibilă.

Intimata a formulat întâmpinare la 9 ianuarie 2009, prin care solicita respingerea, ca nefondată, a cererii în anulare, a Sentinţei civile nr. 2323/2008.

Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de contestatoare, instanţa reţine că cererea în anulare este nefondată.

Este neîntemeiată susţinerea contestatoarei în sensul că în speţă nu erau întrunite condiţiile prev. de art. 1 din OG nr. 5/2001 pentru soluţionarea cererii reclamantei în cadrul acestei proceduri.

Se mai reţine că, din preţul contractelor pârâta a achitat suma de 11.575,08 Euro, rămânând de achitat suma de 6045,2 Euro plus penalităţi d întârziere în sumă de 153.787,13 Euro.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 119 din 24 octombrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, acest act normativ se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

Potrivit art. 1 alin. 1 din acelaşi act normativ în sensul acestei ordonanţe de urgenţă, contractul comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.

Sumele de 6045,2 Euro şi 153.787,13 Euro reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile, care rezultă din contractele nr. 1509 din 10 martie 2006 şi nr. 3404 din 09.06.2006, încheiate de părţi, conform dispoziţiilor legale arătate mai sus.

In consecinţă, se va respinge cererea în anulare, ca nefondată.

Etichete: ,

Comercial – contestaţie tabel definitiv consolidat

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 54/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 202
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.01.2009 şi înregistrată sub nr. 54/88/2009 S.C. EI SRL Tulcea a formulat contestaţie împotriva tabelului definitiv consolidat al creanţelor S.C. C SRL Tulcea.

În motivare, contestatoarea SC EI SRL Tulcea a arătat că la data de 05.01.2009 le-a fost comunicat tabelul definitiv consolidat al creanţelor împotriva debitoarei mai sus menţionate, constatând că solicitarea în sensul de a fi înscrişi cu o creanţă în cuantum de 3.240,84 lei, a fost admisă în parte şi numai cu privire la suma de 201,14 lei.

Mai precizează contestatoarea că în motivarea declaraţiei au arătat că temeiul creanţei îl constituie raporturile contractuale izvorâte din facturile fiscale 000613/07.12.2007, 000132/23.01.2008 şi 000131/23.01.2008, facturi pentru care nu au fost efectuate nici un fel de plăţi; ultimele două facturi ( care nu poată semnătura reprezentantului cumpărătoarei SC C SRL Tulcea ) au fost comunicate acesteia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceste confirmări purtând semnătura şi ştampila societăţii debitoarei. Societatea în insolvenţă nu a înţeles să restituie facturile în discuţie şi nici să-i notifice refuzul cu privire la plăţile solicitate, sens în care s-a concluzionat că aceste documente contabile au fost acceptate la plată fără nici un dubiu.

În această situaţie, precizează contestatoarea, datoria pe care o pretinde de la debitoare este reală iar simpla împrejurare că Judecătoria Tulcea a admis doar în parte cererea întemeiată pe disp. OG 5/2001 confirmă doar aplicarea acestei proceduri speciale în care sunt admise doar înscrisuri confirmate de debitoare prin semnătură sau orice alt mijloc admis de lege. De aceea, apreciază că, atât timp cât nu mai au la îndemână posibilitatea unei acţiuni întemeiată pe normele dreptului comun, singura cale de a li se recunoaşte dreptul este aceea din prezenta cauză.

Mai arată creditoarea că, în condiţiile în care se află într-o eroare esenţială care a determinat admiterea creanţei doar în parte, solicită instanţei să admită contestaţia şi reanalizând declaraţia de creanţă precum şi înscrisurile doveditoare ataşate, să dispună înscrierea în tabelul definitiv consolidat cu creanţa totală de 3.240,84 lei.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 75 alin.1 din Legea 85/2006.

Consensus Omnium IPURL – administratorul judiciar al debitoarei nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1694/15.07.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă în formă generală faţă de debitoarea SC C SRL Tulcea şi a fost desemnat în calitate de administrator judiciar Consensus Omnium IPURL Bucureşti-filiala Tulcea; s-a dispus printre altele, ca administratorul judiciar să notifice conform codului de procedură civilă intrarea în procedura insolvenţei în formă generală, tuturor creditorilor debitoarei şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru efectuarea menţiunii, notificare ce va cuprinde şi următoarele termene: „ termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei la 10.10.2008, termenul de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe la 24.10.2008, termenul de depunere a contestaţiilor la 07.11.208, termenul de definitivare a tabelului creanţelor la 21.11.2008; administratorul judiciar va publica notificarea şi într-un ziar de largă circulaţie şi în buletinul procedurilor de insolvenţă, conform art. 61 alin.3 din Legea nr.85/2006.

La cererea administratorului judiciar, judecătorul sindic, prin încheierea pronunţată la data de 12 septembrie 2008, a dispus prelungirea termenelor cu 30 de zile, stabilite prin sentinţa civilă nr. 1694/15.07.2008.

La data de 05.11.2008 SC EI SRL Tulcea a formulat cerere de admitere a creanţei în sumă de 3.420,84 lei reprezentând contravaloare materiale de construcţii achiziţionate de către debitoarea în insolvenţă precum şi chirii neachitate, cerere la care a ataşat, în copii: factura nr. 000613/07.12.2007, nr. 000132/23.01.2008, nr. 000131/23.01.2008, confirmarea de primire iar la data de 10.11.2008 anexează în copie: contractul de închiriere nr.302/05.12.2007, nr. 311/07.12.2007.

Potrivit tabelului definitiv consolidat al creanţelor împotriva debitoarei SC C SRL Tulcea- rectificat-, întocmit de administratorul judiciar CO –Filiala Tulcea, înregistrat la judecătorul sindic la data de 06.02.2009, rezultă că SC EI SRL Tulcea a fost înscrisă ca şi creditor cu o creanţă admisă definitiv în sumă de 201,14 lei reprezentând facturi neachitate, respectiv factura nr. 000613/07.12.2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea 85/2006 „…orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute”.

Ţinând cont de sentinţa civilă nr. 2252 pronunţată la data de 18.09.2008 prin care Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea formulată de SC EI SRL Tulcea şi a somat debitoarea să-i plătească creditoarei, suma de 161,84 lei şi 39,3 lei cheltuieli de judecată, însumând 201,14 lei, reţinându-se că doar factura fiscală seria A nr. 000613/07.12.2007 îndeplineşte cumulativ condiţiile instituite de art.1 din OG 5/2001, celelalte două facturi neconţinând semnătura de primire a debitoarei, instanţa va respinge contestaţia ca nefondată.

Etichete: ,

Competenta teritoriala – OG nr. 5/2001

JUDECATORIA CONSTANTA –  SECTIA CIVILA

DOSAR NR. 4431/212/2008

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect somatie de plata, actiune formulata de creditor SC RR SA( SC RR -CP SA) cu sediul in Bucuresti în contradictoriu cu debitor SC O SRL cu sediul in ALBA IULIA.
La apelul nominal facut în sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinita.
Prezenta actiune este timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 39 lei ron si timbru judiciar in suma de 0,30 lei ron, anulate si atasate la dosarul cauzei.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza instantei urmatoarele: procedura este legal îndeplinita, iar la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratura, in data de 19.06.2008 din partea debitoarei întâmpinare prin care se invoca exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta.
Instanta ramane in pronuntare asupra exceptiei necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 4431/212/2008 din data de 10.03.2008, pe rolul Judecatoriei Constanta, creditoarea S.C. RR S.A. a solicitat emiterea unei somatii de plata, prin care debitoarea S.C. O SRL sa fie obligata la plata sumei de 76878,74 lei (ron), suma ce reprezinta contravaloarea marfurilor livrate catre debitoare, conform facturilor anexate la cerere. A mai solicitat creditoarea si obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca intre cele doua societati au existat raporturi comerciale, care au constat in livrarea unor marfuri catre debitoare, pentru care au fost emise 14 facturi fiscale, facturi care au fost acceptate la plata de catre debitoare, prin semnare, dar care nu au fost achitate achitate integral pana in prezent. A mai aratat creditoarea ca creanta este certa, lichida si exigibila, rezultata din facturi. A mai precizat creditoarea ca a încercat solutionarea pe cale amiabila a litigiului, însa nu s-a ajuns la niciun rezultat. In drept, creditoarea a invocat dispozitiile O.G. 5/2001 si O.G.9/2000.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 39 RON si timbru judiciar de 0,3 RON.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar urmatoarele înscrisuri. Legal citata, debitoarea a formulat întâmpinare si a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, prin trecerea termenului general de prescriptie, de 3 ani. Analizând cu prioritate exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta , in solutionarea cauzei, instanta retine ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile din O.G.5/2001, care prevad in mod imperativ competenta teritoriala in solutionarea cauzei, a instantei de la domiciliul sau sediul debitorului.
Fata de aceasta reglementare legala, instanta apreciaza ca exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta, invocata de catre debitoare, este fondata, motiv pentru care o va admite si, pe cale de consecinta, va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Alba Iulia, instanta competenta din punct de vedere teritorial. Dosarul cauzei va fi înaintat instantei competente- Judecatoria Alba Iulia – dupa ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTARASTE

Admite exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Constanta, în solutionarea cauzei, invocata de catre debitoare, în baza disp. art. 137 alin.1, 158 si 159 C.pr.civ., si art. 10 C.pr.civ., în consecinta,
Declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Alba Iulia.
Dosarul cauzei va fi înaintat instantei competente- Judecatoria Alba Iulia – dupa ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri.
Cu recurs în 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata în sedinta publica din data de 23.06.2008.

Etichete: ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro