404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plangere impotriva rezolutiilor procurorului

SENTINŢA PENALĂ NR. 93

Şedinţa publică de la 27.01.2009

La data de ……………., s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. ………., plângerea formulată de petentul …………, domiciliat în ………….. împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii nr. ………… din ………… a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, prin care s-a solicitat instanţei, desfiinţarea acestei rezoluţii şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii …………, domiciliat în ………… şi ………., domiciliat în ……………, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals, instigare la fals în înscrisurile oficiale şi uz de fals.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esenţă, că cercetarea penală este incompletă.

S-a ataşat la dosarul cauzei, dosarul de urmărire penală nr. ……….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.

Prin sentinţa penală nr. ………., Judecătoria Tulcea a respins ca nefondată plângerea petentului, menţinând rezoluţia atacată.

Recursul declarat de către petent împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Tribunalul Tulcea, care prin decizia penală nr. ………. a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza în rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.

La Judecătoria Tulcea s-a format dosarul nr. ………….

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de ………. petentul ………… a formulat plângere penală împotriva intimaţilor ………… şi …………, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi fals în declaraţii.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile reclamate şi totodată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290, art. 291 şi art. 25-290 C.p.

Prin rezoluţia 555/P/2007 din data de 20.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de ………….. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25-290C.p., art. 291 C.p. precum şi faţă de …………. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C.p.

Pentru a adopta această soluţie procurorul a reţinut că probele administrate au dovedit, fără dubiu, faptul că în perioada 23.11.2006-28.11.2006 ……………. a fost internat în spital, internarea fiind făcută de urgenţă de către medicul spitalului, …………..

Plângerea formulată de către petent, în baza art. 278 C.p.p. a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia ……….. din data de ……… a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.

Analizând plângerea formulată de către petent în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C.p.p. în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Din declaraţia intimatului ………, existentă la dosarul de urmărire penală (fila 21) rezultă, contrar susţinerilor procurorului, că nu aceasta l-a internat, împrejurare faţă de care era necesar a se efectua cercetări pentru a se stabili ce medic din cadrul Spitalului Judeţean a dispus internarea, impunându-se şi audierea acestuia.

De asemenea, din foaia de observaţie clinică generală (fila 33 din dosarul de urmărire penală) rezultă că intimatul ……… a fost supus unei intervenţii chirurgicale precum şi altor investigaţii medicale, împrejurare faţă de care, în opinia instanţei, era necesară audierea tuturor medicilor care au semnat acest document medical şi nu doar a medicului curant, ………..

Mai mult decât atât, se impunea a fi solicitate conducerii spitalului toate documentele medicale în baza cărora a fost completată foaia de observaţie clinică generală.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către petent în susţinerea plângerii (filele 8-13 din dosarul nr. ……….) rezultă că intimatul …….., în calitate de reprezentant al S.C. ……… S.R.L. Tulcea, societate desemnată administrator judiciar în dosarele ……. al Tribunalului Constanţa şi ……… al Tribunalului Tulcea, a efectuat o serie de operaţiuni în perioada în care era internat cum ar fi, de exemplu, deplasarea efectuată la data de ……. şi atestată de ordinul de deplasare ………… În atare situaţie, se impune a se solicita actele despre care se face vorbire în cele două rapoarte şi care se referă la perioada 23-28.11.2006.

Faţă de cele mai sus arătate, concluzionând că în cauză cercetarea penală este incompletă, instanţa va admite plângerea petentului …… şi în consecinţă, va desfiinţa rezoluţia nr. ……….. din data de 20.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii …………, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25-290 C.p. şi art. 291 C.p. şi ……….., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C.p., şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.

Aşa cum s-a arătat mai sus, vor fi audiaţi medicul de gardă din data de 23.11.2006 precum şi medicii ale căror semnături sunt pe foaia de observaţie. Se vor solicita actele la care se face referire în rapoartele depuse de către intimatul ………… în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Tulcea şi Tribunalului Constanţa, urmând a se administra orice alte probe care pot clarifica datele care să infirme sau să confirme existenţa infracţiunilor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii ………. şi ………..

Vor fi obligaţi intimaţii la plata a câte 60 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat, şi la plata sumei de 600 lei către petent, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Etichete:

Plangere impotriva rezolutiilor procurorului

SENTINŢA PENALĂ NR. 91

Şedinţa publică de la 27.01.2009

La data de ………, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. ……….., plângerea formulată de petenta ………….., cu sediul în T…………, împotriva ordonanţei de respingere a plângerii nr. ………. din ………. a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esenţă, că a solicitat redeschiderea urmăririi penale în dosarele nr. ……… şi nr. ……., însă în mod greşit procurorul a calificat această cerere ca fiind o plângere formulată în baza art. 278 C.p.p. pe care a respins-o ca tardivă, fără să arate considerentele avute în vedere la adoptarea acestei soluţii. A mai arătat petenta că în timp ce în considerentele ordonanţei se face vorbire de tardivitate, în dispozitiv plângerea este respinsă ca neîntemeiată.

S-a ataşat la dosarul cauzei, dosarul de urmărire penală nr. ………

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de ………, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a fost sesizat de ………… cu o plângere prin care solicita a se efectua cercetări faţă de ………, pentru înşelăciune, faptă constând în aceea că prin contractul de achiziţie nr. ……….. s-a obligat să livreze unităţii 7 aparate de aer condiţionat dublu split, însă a livrat aparate de aer condiţionat mono split.

Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat culpa şi a altor persoane în cauzarea prejudiciului suferit de către petentă, s-a început urmărirea penală faţă de …….., ……….., …….., ……… şi ………….

Cercetările efectuate au concluzionat că ……., …….. şi ……….., nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C.p., împrejurare faţă de care, prin Ordonanţa ……. din data de ………. s-a dispus faţă de aceştia scoaterea de sub urmărire penală. Prin aceeaşi ordonanţă, faţă de intimaţii …………. şi …………… s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative, reţinându-se că fapta acestora, prin conţinutul ei concret şi atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege, nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de ………. şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 3 C.p., formându-se dosarul cu nr. ……… în care, prin rezoluţia din data de ……….. procurorul a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de acesta reţinând că neînţelegerile dintre părţi legate de calitatea mărfurilor ce au făcut obiectul contractului sunt de natură civilă, împrejurare faţă de care sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 10 lit. b C.p.p.

La data de ……… petenta a solicitat redeschiderea urmăririi penale în ambele dosare, cerere calificată de către procuror ca fiind o plângere formulată în baza art. 278 C.p.p. şi respinsă ca tardivă prin ordonanţa ………..

Potrivit art. 273 C.p.p. redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea măsurii sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire penală.

Examinând cererea de redeschidere a urmăririi penale, instanţa constată că petenta critică soluţiile adoptate de procuror în cele două dosare, susţinând că acestea sunt netemeinice şi nelegale, probele administrate dovedind nu numai existenţa infracţiunilor reclamate ci şi a altor fapte de natură penală precum şi participarea altei persoane la săvârşirea acestora. Aşadar, având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, instanţa constată că în mod corect procurorul a calificat cererea petentei ca fiind o plângere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C.p.p., fiind lipsită de relevanţă „titulatura cererii”, calificarea în drept a acesteia fiind atributul procurorului.

Cum plângerea a fost formulată cu mult peste termenul de 20 de zile stabilit de art. 278 alin. 3 C.p.p. instanţa constată că în mod corect aceasta a fost respinsă de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, ca tardivă.

Susţinerile petentei relativ la neconcordanţele din conţinutul ordonanţei în sensul că deşi se reţine de către procuror că nu a fost respectat termenul de 20 de zile în care se poate face plângere, acesta a respins plângerea ca neîntemeiată, deşi reale nu justifică adoptarea unei soluţii de desfiinţare a ordonanţei fiind vorba doar de o eroare materială ce poate fi îndreptată în cadrul procedurii reglementată de art. 195 C.p.p.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa va respinge plângerea petentei, ca nefondată şi o va obliga la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Etichete:

Plangere impotriva rezolutiilor procurorului

SENTINŢA PENALĂ NR. 92

Şedinţa publică de la 27.01.2009

La data de ……….., s-a înregistrat, pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. ………….., plângerea formulată de petentul ………., domiciliat în ……………., împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a ………….., domiciliat în ………….., cuprinsă în rechizitoriul nr. …………/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esenţă, că soluţia procurorului este nelegală şi netemeinică, astfel că, reanalizând şi reevaluând probatoriul din dosar, se impune trimiterea în judecată şi a lui ………., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă.

S-a ataşat la dosarul cauzei, dosarul de urmărire penală nr. ………/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de ………., petentul ………. a formulat o plângere penală împotriva numiţilor ………, ……….. şi …………., pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi instigare la mărturie mincinoasă.

Cercetarea penală efectuată în cauză a confirmat, fără dubiu, existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă, vinovaţi de săvârşirea acestei fapte penale, fiind numiţii ……….. şi ………… care, prin rechizitoriul nr. ………../P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, au fost trimişi în judecată.

Faţă de intimatul …………, prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25- art. 260 alin. 1 C.p., reţinându-se că existenţa acestei fapte nu s-a dovedit.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa constată că soluţia adoptată de către procuror în raport de intimatul ………………, este temeinică şi legală.

Potrivit dispoziţiilor art. 262 C.p.p. procurorul dispune trimiterea în judecată dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal.

În speţă, învinuitul …………, a negat în mod constant acuzaţiile aduse, declaraţiile sale coroborându-se cu depoziţiile numiţilor ………….. şi ………, care u relatat că nu au fost influenţaţi în niciun mod să facă declaraţii necorespunzătoare realităţii.

Concluzionând că soluţia adoptată de către procuror este în concordanţă cu probatoriul administrat şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa va respinge plângerea petentului ca nefondată.

Petentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată

Tip speţă: sentinta penală 110

Titlu: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.) rejudecare*

Data speţă: 02.09.2010

Prin cererea înregistrată sub nr. 1020./199/28.07.2010 (rejudecare) pe rolul Judecătoriei Buhuşi, petentul B. Gh. a formulat plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 259/P/2008/26.03.2008 şi a rezoluţiei 83/II/2/2009 din 02.12.2009.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu este mulţumit de soluţia pronunţată de Parchet întrucât nu s-a efectuat o anchetă, nu s-au luat în considerare actele depuse la dosar şi nu a fost citat pentru a fi prezent la cercetări.

La termenul din 12.08.2010, respectiv, prin serviciul registratura, la data de 27.08.2010, petentul a depus o serie de memorii (completări are cererii iniţiale), prin care solicită „efectuarea unor anchete” cu privire la săvârşirea mai multor fapte de natură penală, în ceea ce-i priveşte pe intimaţi, insistând asupra faptului ca aceştia au „ocupat prin violenta (…), în totalitate şi stăpânesc, din anul 2003 şi până în prezent suprafaţa din TP nr.133311/15.05.1993, tarla 15, parcela 351”.

Intimaţii au fost reprezentaţi la instanţă de apărător ales B. O..

Intimaţii L. G. şi L.M. nu au fost prezenţi la instanţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 10.03.2008 petentul a formulat plângere la Poliţia comunei F. împotriva intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 213 şi 220 Cod penal.

În motivarea plângerii petentul a arătat că intimaţii îi ocupă o suprafaţă de 2900 mp teren, proprietatea sa, conform TP NR. 133311/15.06.1993 şi solicită despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului.

Prin rezoluţia nr. 259/P/26.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare în posesie, prevăzut de art. 220 al 1 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Procurorul a reţinut că intimatul L. D. a cumpărat suprafaţa de 2900 mp teren în anul 2002 de la mama petentului astfel încât ocuparea terenului său este pe nedrept.

Ceilalţi doi intimaţi care locuiesc în municipiul Roman, nu au legătură cu terenul cumpărat de fiul lor L. D..

Petentul a formulat plângere la prim – procurorul aceluiaşi Parchet.

Prin rezoluţia 83/II/2/02.12.2009 a prim – procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului considerând că soluţia pronunţată de procuror este legală şi temeinică.

Instanţa reţine că intimatul L. D.a cumpărat suprafaţa de 2900 mp teren de la mama petentului B. A. conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3341/06.11.2002 de B.N.P. M. L., teren situat în tarlaua (sola)15 parcela 351/2 satul B., com. F., jud. B.

Conform T.P 13331/15.06.1993 eliberat pe numele petentului rezultă că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2100 m.p. teren situat în satul B., comuna F. T 15, P- 351 şi se învecinează la E şi S cu B.A..

Din înscrisurile existente la dosar instanţa reţine că în cauză (la urmărirea penală) s-au audiat doar intimaţii, soluţia pronunţându-se pe baza actelor depuse de părţi, fără a se audia şi partea vătămată.

Mai mult, în cauză nu s-a efectuat o expertiză topo – cadrastrală pentru a stabili dacă intimaţii (intimatul) ocupă sau nu terenul petentului şi nici nu s-a procedat la audierea de martori (eventual,vecini ai terenului pentru care s-a formulat plângerea).

În aceste condiţii, instanţa apreciază că in cauza nu s-au făcut cercetări de către organele de urmărire, motiv pentru care, în temeiul art. 278/1 al. 8 lit. b Cod procedură penală, va admite plângerea aşa cum a fost precizată, va desfiinţa rezoluţia Parchetului nr. 259/P/26.03.2008 şi va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Organele de urmărire penală vor audia petentul, martori şi va efectua o expertiza topo-cadastrală care să identifice terenul, cu schiţă şi vecinătăţi şi care să stabilească dacă intimaţii ocupă sau nu terenul petentului.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor procurorului sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Tip speţă: sentinţă civilă nr. 103

Titlu: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Data speţă: 14.07.2010

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 591/199/2010 petentul V. M. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr.17/ll-2/06.04.2010, dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi în D. 17/ll-2/2010, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţia nr. 1060/P/18.02.2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi în dosar nr. 1060/P/2009.

În motivarea plângerii petentul a arătat în esenţă că solicită judecarea intimatului C. D. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 217 al.1 C. pen., sau infirmarea celor două rezoluţii şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea întocmirii rechizitoriului, deoarece la urmărirea penală nu a fost audiat şi nu s-a ţinut cont de probele solicitate, fiind încălcat principiul aflării adevărului. A mai arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1000 lei daune materiale şi 2000 lei daune morale.

Părţile au fost legal citate, intimatul fiind asistat de apărător ales.

Instanţa a dispus ataşarea dosarelor 1060/P/2009 şi nr. 17/ll-2/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la termenul din 08.07.2010, pronunţarea în cauză fiind amânată pentru astăzi, 14.07.2010.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine că petentul a formulat împotriva intimatului C. D. o plângere, susţinând că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 217 al.1 C. pen. Constând în aceea că la data de 05.12.2009, doi câini ce aparţin numitului C. D., i-ar fi omorât patru curcani ai petentului.

Prin rezoluţia nr. 1060/P/18.02.2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi în dosar nr. 1060/P/2009, în temeiul art. 228 al.6 raportat la art. 10 lit. b C.pr.pen., s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 217 al.1 C. pen..

În motivarea rezoluţiei s-a reţinut în esenţă că petentul V. M., deţine o locuinţă în satul C., com. I., iar în apropiere se află şi casa de locuit a intimatului C. D., care deţine doi câini. Partea vătămată a arătat că, la data de 05.12.2009 cei doi câini ai numitului C. D., au fost lăsaţi nesupravegheaţi, au intrat în curtea sa şi i-au omorât patru curcani.

Din probele administrate în cauză a rezultat că cei patru curcani, prezentau urme de muşcături, însă nu s-a putut stabili dacă acestea au fost produse de către câinii numitului C. D..

Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, plângere ce a fost respinsă prin rezoluţia nr.17/ll-2/2010 a prim-procurorului unităţii, reţinându-se în esenţă că soluţia dispusă în cauză este conformă materialului probator administrat (declaraţii presupus făptuitor, declaraţii parte vătămată, declaraţiile martorilor), astfel că soluţia atacată este temeinică şi legală.

Instanţa constată că plângerea formulată de către petent nu este întemeiată, pentru considerentele ce urmează: din actele premergătoare efectuate în cauză (declaraţiile părţilor şi ale martorilor B. M. M. şi B. I.) rezultă că într-adevăr la 05.12.2009 patru curcani ai petentului au prezentat urme de muşcături, însă nu s-a putut stabili dacă acestea au fost produse de către câinii numitului C. D..

În plus, din declaraţia martorilor B.M. M. şi B. I. rezultă că intimatul C. D. îşi ţine câinii legaţi tot timpul, iar la curte are gard înalt, astfel că şi în ipoteza în care câinii ar fi scăpat tot nu ar putea ieşi din curte.

Potrivit art. 224 C.pr.pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar potrivit art.228 al.4 C.pr.pen., dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.

Ori, în cauză, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate a rezultat cu claritate împrejurarea că fapta imputată nu poate fi pusă în sarcina intimatului.

Aşa fiind, instanţa reţine legalitatea şi temeinicia rezoluţiei atacate motiv pentru care, în temeiul art.2781 al.8 lit.a C.pr.pen. va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul V. M. împotriva rezoluţiei nr.17/ll-2/06.04.2010, dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi în D. 17/ll-2/2010, şi menţine rezoluţia atacată precum şi rezoluţia nr. 1060/P/18.02.2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi în dosar nr. 1060/P/2009.

În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen. va obliga petentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.193 al.6 C.pr.pen. va obliga pe petent la 500 lei cheltuieli judiciare către intimat.

Red. M.C.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor procurorului

Tip speţă: sentinta penala

Titlu: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Data speţă: 08.03.2010

Prin cererea înregistrată sub nr. 24/199/05.01.2010, petentul B. G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei 258/P/26.03.2008 şi 85/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.

În motivarea plângerii, petentul arată că este nemulţumit de soluţiile pronunţate întrucât nu a fost audiat în cauză şi nu s-a ţinut cont de actele depuse de el la dosar.

A solicitat prin această plângere efectuarea de cercetări faţă de B. C. din cadrul Poliţiei Filipeşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 2481 Cod penal.

Plângerii i-au fost anexate adresa nr.3483/2007 a Comisiei Locale pentru aplicarea T.P NR.133311/1993, plângerea penală din 06.03.2008 , rezoluţia nr. 85/II/2/2009.

La termenul din 10.02.2010 petentul a arătat că renunţă la plângerea împotriva agentului de poliţie urmând a formula separat plângere faţă de acesta. La acelaşi termen a depus la dosar o „ completare la plângere”.

Deşi legal citat, intimatul nu s-a prezentat la instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 10.03.2008 petentul a formulat o plângere la postul de Poliţie Filipeşti solicitând efectuarea de cercetări faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimatul i-a ocupat forţat suprafaţa de 1000 m.p. pe care-l deţine conform T.P 133311/95.

Prin rezoluţia 258/P/26.03.2008 A Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzut de art. 220 al. 1 Cod penal, întrucât fapta nu există.

Parchetul a reţinut că petentul i-a vândut intimatului o casă anterior anului 1990 iar conform Legii 18/1991 i s-a reconstituit intimatului dreptul de proprietate de 1000 m.p. conform T.P. nr. 134489/1995. Intimatul figurează la rol cu această suprafaţă de teren. Litigiul dintre părţi are drept cauză calea de acces dintre terenurile învecinate, intimatul lăsându-i petentului cale de acces.

Petentul a formulat plângerea împotriva rezoluţiei de mai sus la prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi care prin rezoluţia 85/II/2/02.12.2009 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, reţinând că infracţiunea reclamată nu se confirmă întrucât posesia suprafeţei de 1000 mp teren o are intimatul.

Instanţa reţine că organele de urmărire penală nu au efectuat cercetări în cauză, astfel acestea s-au mulţumit să constate că terenul în suprafaţă de 1000 mp este stăpânit de intimat în baza T.P , fără a audia partea vătămată, martorii care sunt vecini cu terenul şi nu a dispus eventual efectuarea unei expertize care să stabilească în urma măsurătorilor dacă intimatul ocupă sau nu terenul petentului.

Faţă de cele ce preced, instanţa în temeiul art. 2781 al 8 lit. b Cod procedură penală, va admite plângerea, va desfiinţa rezoluţia nr. 258/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi şi va trimite cauza procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de intimat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.220 Cod penal.

Organele de urmărire penală vor audia petentul, martorii şi va dispune eventual efectuarea unei expertize topo – cadastrale care să identifice terenul cu schiţă şi vecinătăţi şi să se stabilească dacă intimatul ocupă sau nu terenul petentului.

Cu privire la aşa zisă” completare la cerere” urmează ca petentul să se adreseze cu o acţiune civilă separată, formulată în condiţiile art.112 Cod procedură civilă.

Etichete:

Plângere impotriva rezoluţiilor procurorului – ocupare abuzivă teren

Tip speta: Sentinta penala

Titlu: plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Data speta: 06.01.2010

Prin cererea înregistrată sub nr.1398/199/2009, pe rolul Judecătoriei Buhuşi petenta I. N.-P.a formulat plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoriei Buhuşi nr.735/P/20.11.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul G. I..

În motivarea plângerii a învederat instanţa că a depus plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria B. împotriva intimatului, care i-a ocupat abuziv, la data de 08.04.2009 o suprafaţă de aproximativ 400mp, teren , în tarlaua 67, parcela 626/2-TP 210159/10.12.1995, în nume propriu.

Organele de poliţie nu au efectuat cercetări cu privire la această parcelă, aceasta fiind altă parcelă decât cea aflată în litigiu, în dosarul 547/199/2007 – sentinţa civilă 863/2008. Petenta a precizat că în ceea ce priveşte această parcelă, nu se învecinează cu intimatul şi nu se află în litigiu, organele de poliţie făcând referire la sentinţa civilă 863/2008.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia 735/P/2009, a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul G. I. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi intimat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art.217 al.1 Cod penal, întrucât fapta nu există.

Procurorul, a reţinut că terenul deţinut de petenta I. N. P. se învecinează cu terenul aparţinând intimatului, iar în primăvara anului 2009, acesta din urmă i-a ocupat suprafaţa de 0,04 ha, care era însămânţată cu cartofi.

Din anul 2004, intimatul G. I. este în litigiu cu petenta pentru ocuparea suprafeţei de aproximativ 400 mp, fapt pentru care a deschis acţiune în revendicare şi grăniţuire. La data de 25.11.2008 Judecătoria B. a pronunţat sentinţa civilă 863 prin care petenta împreună cu ceilalţi moştenitori a fost obligată să lase în posesie moştenitorilor defunctului G. L.I.G. suprafaţa de 445 mp teren, admiţând şi acţiunea în grăniţuire.

În baza acestei sentinţe, intimatul, în primăvara anului 2009 a cultivat terenul, însă între timp petenta a declarat apel.

Având în vedere că între cele două proprietăţi nu s-a realizat grăniţuirea, sentinţa civilă 863/2008 a Judecătoriei B. nefiind definitivă şi irevocabilă, iar asupra unei porţiuni de teren faţă de care ambele părţi pretind drepturi proprii, petenta are deschisă calea unei acţiuni civile pentru lămurirea regimului juridic al acestui teren.

Verificând plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria B. la data de 18.08.2009, instanţa reţine că petenta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimat, întrucât acesta din urmă i-a ocupat abuziv terenul proprietate aflat în TP 210159, sola 67, parcela 626/2, distrugându-i cultura de cartofi.

A precizat, în plângere, petenta, că se află în litigiu cu intimatul G. I. în dosarul 547/199/2007 în calitate de moştenitoare a defunctului M. N.N., TP 210444.

În declaraţia dată la data de 29.08.2009, petenta a precizat că nu este în litigiu cu intimatul cu privire la această suprafaţă aflată în TP 210159/1995. Această faptă a mai fost reclamată la postul de poliţie F., făcând obiectul dosarului 304/P/2009, în care s-a dat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale în care este menţionat că cercetarea s-a efectuat pentru parcela 616/4, tarla 67 care nu este în proprietatea sa şi nu a depus plângere pentru această parcelă.

Verificând TP 210159/21.12.1995, rezultă că suprafaţa de 400 mp face parte din suprafaţa de 480 mp., situat în T 67, parcela 626/2, titlul de proprietate 210159/1995, fiind emis în nume propriu petentei.

Instanţa a mai constatat că suprafaţa de teren cu privire la care instanţa s-a pronunţat prin sentinţa civilă 863/2008 a Judecătoriei B., (aflată în apel) este situat în T 67 parcela 612/2/1 şi este inclusă în TP nr.210444/1998.

Din extrasul din caietul de schiţe al satului C., reiese că în tarlaua 67, petenta, deţine în nume propriu 0,48 ha în parcela 626/2.

Instanţa, constată că organele de cercetare penală nu au făcut cercetări în cauză cu privire la suprafaţa arătată în plângere, de petentă, mulţumindu-se să facă referire la sentinţa civilă 863/2008 a Judecătoriei B. şi să constate că infracţiunea de tulburare de posesie nu este prevăzută de legea penală, iar cea de distrugere nu există, soluţie care este greşită, având în vedere că sentinţa civilă 863/2008 nu este definitivă.

Faţă de cele ce preced, instanţa va admite plângerea, va desfiinţa rezoluţia Parchetului 735/P/2009 şi va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de intimat.

Organele de urmărire penală vor relua ancheta, vor audia inc. cu privire la terenul ocupat din T 67 parcela 626/2, va verifica TP 210159/1995 şi celelalte TP, va audia martori şi va efectua dacă se impune o expertiză topo-cadastrală, care să identifice terenul ocupat de intimat în mod abuziv, cu schiţă şi vecinătăţi.

Red.PA

Etichete:

Plângere impotriva rezoluţiilor procurorului

Sentinta penala nr. 01/06.01.2010

Domeniu asociat : plângere împotriva rezoluţiei procurorului –

Prin cererea înregistrată sub nr.1398/199/2009, pe rolul Judecătoriei Buhuşi petenta I. N.-P. a formulat plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoriei B. nr.735/P/20.11.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul G. I.

În motivarea plângerii a învedereat instanţa că a depus plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria B.i împotriva intimatului, care i-a ocupat abuziv, la data de 08.04.2009 o suprafaţă de aproximativ 400mp, teren , în tarlaua 67, parcela 626/2-TP 210159/10.12.1995, în nume propriu.

Organele de poliţie nu au efectuat cercetări cu privire la această parcelă, aceasta fiind altă parcelă decât cea aflată în litigiu, în dosarul 547/199/2007 – sentinţa civilă 863/2008. Petenta a precizat că în ceea ce priveşte această parcelă, nu se învecinează cu intimatul şi nu se află în litigiu, organele de poliţie făcând referire la sentinţa civilă 863/2008.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia 735/P/2009, a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul G. I. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acelaşi intimat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art.217 al.1 Cod penal, întrucât fapta nu există.

Procurorul, a reţinut că terenul deţinut de petenta I. N. P. se învecinează cu terenul aparţinând intimatului, iar în primăvara anului 2009, acesta din urmă i-a ocupat suprafaţa de 0,04 ha, care era însămânţată cu cartofi.

Din anul 2004, intimatul G. I.este în litigiu cu petenta pentru ocuparea suprafeţei de aproximativ 400 mp, fapt pentru care a deschis acţiune în revendicare şi grăniţuire. La data de 25.11.2008 Judecătoria B. a pronunţat sentinţa civilă 863 prin care petenta împreună cu ceilalţi moştenitori a fost obligată să lase în posesie moştenitorilor defunctului G. L.I.G.suprafaţa de 445 mp teren, admiţând şi acţiunea în grăniţuire.

În baza acestei sentinţe, intimatul, în primăvara anului 2009 a cultivat terenul, însă între timp petenta a declarat apel.

Având în vedere că între cele două proprietăţi nu s-a realizat grăniţuirea, sentinţa civilă 863/2008 a Judecătoriei B. nefiind definitivă şi irevocabilă, iar asupra unei porţiuni de teren faţă de care ambele părţi pretind drepturi proprii, petenta are deschisă calea unei acţiuni civile pentru lămurirea regimului juridic al acestui teren.

Verificând plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria B. la data de 18.08.2009, instanţa reţine că petenta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimat, întrucât acesta din urmă i-a ocupat abuziv terenul proprietate aflat în TP 210159, sola 67, parcela 626/2, distrugându-i cultura de cartofi.

A precizat, în plângere, petenta, că se află în litigiu cu intimatul G. I. în dosarul 547/199/2007 în calitate de moştenitoare a defunctului M. N.N., TP 210444.

În declaraţia dată la data de 29.08.2009, petenta a precizat că nu este în litigiu cu intimatul cu privire la această suprafaţă aflată în TP 210159/1995.. Această faptă a mai fost reclamată la postul de poliţie F., făcând obiectul dosarului 304/P/2009, în care s-a dat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale în care este menţionat că cercetarea s-a efectuat pentru parcela 616/4, tarla 67 care nu este în proprietatea sa şi nu a depus plângere pentru această parcelă.

Verificând TP 210159/21.12.1995, rezultă că suprafaţa de 400 mp face parte din suprafaţa de 480 mp., situat în T 67, parcela 626/2, titlul de proprietate 210159/1995, fiind emis în nume propriu petentei.

Instanţa a mai constatat că suprafaţa de teren cu privire la care instanţa s-a pronunţat prin sentinţa civilă 863/2008 a Judecătoriei ., (aflată în apel) este situat în T 67 parcela 612/2/1 şi este inclusă în TP nr.210444/1998, emis pe numele moşt.M. N.N., printre care şi petenta .

Din extrasul din caietul de schiţe al satului C., reiese că în tarlaua 67, petenta, deţine în nume propriu 0,48 ha în parcela 626/2.

Instanţa, constată că organele de cercetare penală nu au făcut cercetări în cauză cu privire la suprafaţa arătată în plângere, de petentă, mulţumindu-se să facă referire la sentinţa civilă 863/2008 a Judecătoriei B. şi să constate că infracţiunea de tulburare de posesie nu este prevăzută de legea penală, iar cea de distrugere nu există, soluţie care este greşită, având în vedere că sentinţa civilă 863/2008 nu este definitivă.

Faţă de cele ce preced, instanţa va admite plângerea, va desfiinţa rezoluţia Parchetului 735/P/2009 şi va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de intimat.

Organele de urmărire penală vor relua ancheta, vor audia inc. cu privire la terenul ocupat din T 67 parcela 626/2, va verifica TP 210159/1995 şi celelalte TP, va audia martori şi va efectua dacă se impune o expertiză topo-cadastrală, care să identifice terenul ocupat de intimat în mod abuziv, cu schiţă şi vecinătăţi.

Văzând şi dispoziţiile art.192 al.3 Cod procedură penală;

Etichete:

Plângere împotriva rezolutiilor procurorului de netrimitere în judecata. Continutul constitutiv al infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata. Neadministrarea tuturor probelor în cursul urmaririi penale.

Prin rezolutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Iasi s-a dispus scoaterea de sub

urmarire penala a intimatei M.M. sub aspectul savârsirii infractiunii de fals în

înscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 31 rap. la art. 290, cu aplicarea art.

41 alin. 2 Cod penal, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedura penala. Astfel, s-a retinut

ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, întrucât, în ceea ce

priveste procesul-verbal al adunarii generale a membrilor asociatiei de locatari din

aprilie 2005, acesta a fost folosit de intimata, instigator, iar nu de autorul falsului,

numitul C.G., iar în ceea ce priveste procesul-verbal din mai 2005, acesta a fost folosit

de intimata, ca instigator, iar nu de autorul falsului, numitul V.C., iar membrii

comitetului executiv au recunoscut ca apartinându-le semnaturile de pe acest din urma

act falsificat.

Analizând plângerea petentului L.I. împotriva acestei solutii, instanta a retinut ca

aceasta este întemeiata, având în vedere urmatoarele:

Intimata M.M. avea calitatea de administrator al asociatiei de proprietari. În

vederea obtinerii unui drept de semnatura opozabil CEC pentru ea si pentru numitul

D.I., intimata a instigat pe numitul C.G. sa falsifice prin adaugire procesul verbal al

adunarii generale din luna aprilie, în sensul ca D.I. a fost ales vicepresedinte. Întrucât

procesul-verbal nu era usor lizibil, intimata a solicitat numitului V.C. sa transcrie

actul, astfel cum fusese falsificat de C.G. Cu aceasta ocazie, intimata i-a dictat lui

V.C. un proces-verbal al unei presupuse sedinte din luna mai, prin care intimatei si

numitului D.I. i se confirma drept de semnatura opozabil CEC. Procesul-verbal scris

dupa dictare poarta semnaturile unor membri ai comitetului executiv. Unul dintre

acestia, V.G., presedinte interimar al asociatiei, nu recunoaste semnatura sa pe acest

din urma act. Folosind aceste doua procese verbale, intimata M.M. a obtinut drept de

semnatura opozabil CEC, realizând ulterior diferite acte de administrare a fondurilor

asociatiei.

Instanta a retinut ca solutia de scoatere de sub urmarire penala nu a fost data dupa

epuizarea tuturor probelor care ar fi fost relevante în cauza. Astfel, desi s-a dispus

trimiterea cauzei la organele de cercetare în vederea determinarii împrejurarii daca

membrii comitetului executiv au semnat sau nu procesul verbal din luna mai

(retinându-se ca membrii comitetului executiv nu recunosc semnaturile), totusi printr-

o rezolutie ulterioara s-a retinut ca membrii comitetului executiv si-au recunoscut

semnaturile. Aceasta reinterpretare a materialului probator s-a efectuat fara nici o

completare a declaratiilor membrilor comitetului executiv si în conditiile în care în

dosar exista declaratia presedintelui asociatiei V.G. care nu recunoaste semnatura si

nici împrejurarile legate de întocmirea procesului verbal. Instanta a apreciat ca, daca

semnaturile celorlalti membri ai comitetului executiv au fost recunoscute, executarea

semnaturii lui V.G. pe procesul verbal din luna mai nu a fost elucidata si urmeaza a fi

stabilita de organul de urmarire printr-un raport de expertiza grafica.

Instanta a mai constatat ca fiind eronata interpretarea data de procuror

continutului constitutiv al infractiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnatura

privata, având în vedere urmatoarele: organul de urmarire penala a retinut ca o

persoana a falsificat înscrisul iar alta l-a folosit în vederea producerii de consecinte

juridice si totusi a apreciat ca fapta nu întruneste elementele constitutive nici ale

infractiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnatura privata, nici ale infractiunii

de uz de fals, activitatea intimatei M.M. ramânând fara relevanta penala.

O astfel de concluzie este gresita. Art. 290 Cod penal nu distinge dupa cum

persoana care a folosit înscrisul falsificat este autor sau participant (instigator) la

actiunea de falsificare. Daca s-ar admite o astfel de interpretare s-ar ajunge la

concluzia aberanta ca instigatorul care a folosit falsul nu raspunde pentru falsul în

înscrisuri prevazut de art. 290 Cod penal deoarece nu a realizat actiunea de falsificare,

dar nu raspunde nici pentru uz de fals deoarece activitatea de folosire a falsului este

absorbita în fals. În felul acesta activitatea infractionala devine în mod nefondat fara

relevanta penala.

Instanta a apreciat ca faptele intimatei M.M. care a instigat pe numitul C.G. sa

falsifice prin adaugire procesul verbal din aprilie 2005, a instigat pe V.C sa transcrie

procesul verbal falsificat si sa întocmeasca un proces verbal fictiv (dupa dictare)

pretins a fi semnat de V.G. (în conditiile în care acesta nu recunoaste semnatura)

precum si folosirea acestor doua înscrisuri la CEC în vederea obtinerii dreptului de

semnatura, se poate circumscrie (în conditiile în care aceste fapte vor fi dovedite)

infractiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnatura privata în forma continuata

prevazuta de art. 31 rap. la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În consecinta, prin sentinta penala nr. 568/2009, instanta a dispus ca organul de

urmarire sa redeschida urmarirea penala si sa continue cercetarea penala sub aspectul

acestei infractiuni, cu completarea probelor mentionate, si având în vedere, sub

aspectul continutului constitutiv al infractiunii, interpretarea data de instanta activitatii

infractionale a intimatei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro