404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PLÂNGERE ÎMPOTRIVA REZOLUŢIILOR SAU ORDONANŢELOR PROCURORULUI DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ –ART. 278 ind.1 C.p.p.

Pe rol solutionarea cauzei penale, privind pe petentul E.C. si intimatul C.S., având ca obiect plângere împotriva rezolutiei nr.307/II/2/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezolutiei de neâncepere a urmaririi penale nr. 703/P/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin care s-a dispus neânceperea urmaririi penale fata de CS sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. de art. 220 al.1C.p., distrugere prev. de art. 217 al.1 C.p. si violare de domiciliu prev. de art. 192 al.1 C.p. cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.,

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 07.04.2009 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 14.04.2009.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei penale de fata:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei LG sub nr.602/249/2009, petentul E.C., a formulat în contradictoriu cu intimatul C.S., plângere împotriva rezolutiei nr.307/II/2/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezolutiei de neâncepere a urmaririi penale nr. 703/P/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin care s-a dispus neânceperea urmaririi penale fata de C.S. sub aspectul savârsirii infractiunilor de distrugere, tulburare de posesie si violare de domiciliu.

În motivarea plângerii petentul a aratat că în ceea ce priveste constatarile facute de catre organele de cercetare penala, în speta Prim-Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C, cu privire la cele contestate în plângerea la rezolutia initiala, sunt total gresite si nu coincid cu sustinerile si motivarile sale din plângerea la rezolutia initiala.

Mai arata ca a criticat într-adevar solutia sub aspectul temeiniciei si legalitatii, motivul fiind acela ca organul de cercetare penala nu a facut o cercetare complexa a situatiei de fapt si de drept, iar probele administrate nu au fost intepretate în concordanta cu prevederile legii penale si cu principiile Codului Penal si de Procedura Penala, si nicidecum nu a invocat nerespectarea exigentei legii civile în materia încheierii si dovedirii actelor juridice.

Cu toate ca în plângerea la rezolutia din data de 03.11.2008, a precizat ca este proprietar conform certificatului de mostenitor nr.222 din 07.02.1967 al ˝ din imobilul în discutie format din casa de locuit si 1850 m.p., iar în ceea ce priveste restul de 1/2, acesta i-a fost atribuit petentului si lui E.M. prin sentinta nr.798 din 02.12.2003, ulterior neefectuându-se iesirea din indiviziune se retine total eronat ca petentul si M.M. sunt singurii mostenitori ai imobilului în cauza, fara a exista un act autentic doveditor, în acest sens.

Dezbaterea succesiunii dupa moartea lui E.M. nu a fost facuta, însa atât Parchetul de pe lânga Judecatoria LG cât si Parchetul de pe lânga Tribunalul C, în mod eronat retin ca dupa moartea lui E.M., ar fi ramas ca unici mostenitori petentul si M.M.. Petentul mentioneaza ca a prezentat arborele mostenitorilor acelei ˝ a imobilului în cauza, iar conform acesteia, la mostenire are vocatie succesorala petentul, M.M. si M.I., fii lui M.F., sora petentului si a defuntului, si B.I. sot supravietuitor, plus C.I. si F.G., fiicele lui B.M., sora petentului, a lui M.F. si a defunctului E.M. Dintre toti acestia, acte de proprietate are doar petentul, ceilalti neavând nici macar un certificat de calitate de mostenitor, si chiar daca ar avea, nu puteau face nici unul dintre ei acte de administrare, fara acordul celorlalti, deci nu puteau încheia valabil conventia invocata de intimat.

În ceea ce priveste întelegerea verbala ce ar fi existat între petent si M.M., aceasta nu a existat, însa chiar daca ar admite ca ar fi existat, pentru a fi valabil încheiata conventia ulterioara cu intimatul C.S., aceasta conventie trebuia semnata de toti presupusii mostenitori, respectiv: petentul E.C., M.M. si M.i. fii lui M.F., sora petentului si a defunctului si B.I., sot supravietuitor, plus C.I. si F.G., fiicele lui B.M., sora petentului, a lui M. F. si a defunctului E.M., respectiv conventia facând parte dintre actele ce presupun acordul tuturor comostenitorilor, pentru a fi valabil încheiata si a produce efecte juridice.

Faptul ca în perioada 01.06.2006 -26.05.2008 C.S. nu a încercat sa ia legatura cu petentul, intimatul stiind ca terenul nu este al numitului M.M., nu îl îndreptateste pe acesta a sustine ca este nevinovat, atitudinea infractionala a acestuia este demonstrata de faptul ca abia în momentul în care petentul a aflat de faptele sale, acesta a catadicsit sa-si ridice materialele de pe proprietatea petentului.

Încercarea celor doua parchete de a motiva solutiile date în cele doua rezolutii, prin faptul ca intimatul avea încheiata o conventie cu un mostenitor aparent, nu este de natura a disculpa pe intimat. Acest lucru datorita faptului ca în atare situatie, oricine ar motiva savârsirea unei infractiuni privitoare la patrimoniul unei persoane, motivând atitudinea si fapta sa, ca urmare a întelegerii scrise cu un proprietar aparent, care nu a facut dovada cu nici un act de proprietate a calitatii sale, în momentul încheierii respectivei întelegeri, nu ar exista infractiuni în legatura cu proprietatea, iar principiul stabilitatii si sigurantei proprietatii, ar fi calcat în picioare, fiecare putând profita de proprietatea oricui, pe principiul daca eu spun ca este al meu, asa este. Nimeni nu poate dispune nici macar de un bun mobil asa cum doreste, fara respectraea prevederilor legale, dar de un imobil, cum este situatia de fata unde orice acte sau fapte de dispozitie si administrare legate de acesta, se fac cu respectarea solemnitatii impuse de lege.

Aparenta calitatii de proprietar este data doar de certificatul de calitate de mostenitor, care dovedeste doar faptul de a veni la o mostenire si nu face dovada dreptului de proprietate, în cazul de fata nici macar acest înscris neexistând, iar sustinerile organului de cercetare penala nefiind întemeiate pe probe. Proba proprietatii unui imobil, trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte legale, fiind vorba de un drept inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, iar infractiunile în legatura cu proprietatea, sunt analizate de legislatia penala în concordanta cu aceste exigente, care trebuie sa fie coroborate cu prevederile stabilite de catre legiuitor, pentru apararea libertatii si securitatii persoanei în raport de proprietatea sa.

În ceea ce priveste tulburarea de posesie art. 220 C.pen retine clar, ocuparea în întregime sau în parte, fara drept a unui imobil aflat în posesia altuia, fara consimtamâmântul acestuia sau fara aprobare prealabila, primita în conditiile legii … se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani. , petentul întrebând retoric, cu ce drept a ocupat timp de aproape trei ani învinuitul Culea Silviu imobilul, cine i-a dat acest consimtamânt, sau aprobare prealabila, si daca aceasta aprobare sau consimtamânt au fost dat în conditiile legii, raspunzând simplu, Culea Silviu a ocupat fara drept imobilul în cauza, iar conventia invocata nu a fost încheiata în conditiile legii.

Referitor la infractiunea de violare de domiciliu, învinuitul a savârsit-o înca din momentul intrarii pentru prima data pe imobilul folosit, pentru a depozita primele materiale acolo si a continuat pâna la momentul în care si-a ridicat bunurile, ca urmare a situatiei create, patrunzând, fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejumuit tinând de acesta fara consimtântul celui care le folosea.

Infractiunea de distrugere exista, chiar daca se invoca faptul ca imobilul, în speta casa de locuit, se deteriorase. Nu are importanta starea în care se afla casa la momentul în care învinuitul a patruns pe proprietate si a desfasurat activitatea de depozitare a materialelor de constructii. Chiar daca acesta se afla într-o stare deteriorata, materialele ce rezultau în urma demolarii, putea fi folosite în continuare la reconstructia altei case. Prin urmare, casa de locuit, chiar daca ar fi fost o ruina, asa cum sustine învinuitul, trebuia sa existe la fata locului. Orice casa are în componenta sa, materialul lemnos, daca organul de cercetare penala sustine ca nu exista elelementele constitutive ale infractiunii de distrugere, trebuia sa schimbe încadrarea în infractiunea de furt, deorece aceste materiale lemnoase (grinzi) si cele de acoperis (tabla) si cele de constructie (caramizi) nu puteau sa dispara singure, cineva se face vinovat de furtul acestora, iar acel cineva este C.S. el fiind cel care a intrat frecvent si fara drept pe proprietatea sa în perioada 2006-2008, lucru de netagaduit si chiar recunoscut.

Intimatul, desi legal citat, nu s-au prezentat la judecarea cauzei.

În cauză s-au atasat dosarele în care s-au pronuntat rezolutiile împotriva carora s-a făcut plângere, potrivit art.2781 alin.3 C.pr.pen.

Analizând plângerea raportata la dosarul de urmarire penala, instanta retine urmatoarele:

La data de 26.05.2008 petentul E.C. a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la distrugerea unei case compusa din patru camere plus anexe situata în VA, jud. C, a unei culturi de vita de vie, a mai multor pomi din curtea locuintei, a instalatiei de energie electrica, tulburarea posesiei sale asupra terenului aferent casei în suprafata de 1850 mp prin depozitarea de material lemnos sub forma de europaleti si a unei remorci dezafectate de catre C.S. si savârsirea contraventiei prev. de art. 26 al.1 lit.a din Lg.50/1991.

La data de 02.06.2008 petentul a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu asupra imobilului susmentionat.

La data de 03.06.2008 petentul a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu asupra imobilului susmentionat aratând ca a fost anuntat telefonic de catre vecini despre faptul ca Culea Silviu a patruns din nou pe proprietatea sa.

La data de 06.06.2008 petentul a formulat o noua plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu si tulburare de posesie asupra aceluiasi imobil susmentionat.

Toate cele patru plângeri au fost conexate de organele de cercetare penala, având în vedere legatura de conexitate dintre ele, formând obiectul dosarului nr. 703/P/2008.

La data de 24.07.2008 petentul a formulat o noua plângere înregistrata la Postul de Politie VA împotriva lui C.S., sesizând ca acesta fara drept a patruns pe terenul sau si si-a ridicat materialul lemnos ce fusese depozitat, cauza formând obiectul dosarului nr. 1045/P/2008, ulterior acesta fiind conexat la dosarul nr. 703/P/2008.

În urma cercetarilor, efectuându-se acte premergatoare constând în cercetare la fata locului, audierea persoanei vatamate, a faptuitorului, a martorilor si depunerea de înscrisuri, organele de cercetare penala au propus parchetului neânceperea urmaririi penale fata de C.S., retinându-se ca pentru infractiunea de distrugere exista situatia prev. de art. 10 lit.f C.p.p., iar pentru infractiunile de violare de domiciliu si tulburare de posesie exista situatia prev. de art. 10 lit.a C.p.p., în sensul ca pe terenul respectiv nu exista un imobil de locuit, iar patrunderea pe teren si folosirea lui s-a realizat în baza unei întelegeri.

Propunerea organelor de cercetare penala a fost confirmata de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin rezolutia nr. 703/P/03.11.2008, pe alt temei, retinându-se ca nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunilor:

– pentru infractiunea de violare de domiciliu nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii întrucât constructia s-a darâmat din cauza vechimii si parasirii ramânând doar terenul îngradit în care nimeni nu desfasura activitati domestice, faptuitorul neâncalcând dreptul la viata privata a nimanui.

– pentru infractiunea de tulburare a posesiei nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective, întrucât depozitarea materialelor de constructii a avut la baza întelegerea cu un coproprietar al terenului, ori cu o persoana care are cel putin aparenta unei astfel de calitati, situatia fiindu-i imputabila persoanei vatamate care a avut o atitudine pasiva de indiferenta, neprocedând la dezbaterea succesiunii ori iesirea din indiviziune, neocupându-se de soarta imobilului care s-a darâmat.

– pentru infractiunea de distrugere nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii întrucât constructia s-a darâmat degradându-se împreuna cu instalatia de energie electrica datorita vechimii si neântretinerii. Privitor la plantatiile de pomi si vita de vie s-a retinut ca acestea au fost taiate de fostul proprietar.

– privitor la contraventia prev. de art. 26 al.1 lit.a din Lg.50/1991, plângerea a fost trimisa Primariei VA.

Împotriva Rezolutiei nr. 703/03.11.2008, petentul a formulat plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C, care prin Rezolutia 307/II/2/17.12.2008 a respins plângerea acestuia ca neântemeiata, retinându-se ca, faptuitorul a avut o conventie cu M.M. care are vocatie succesorala la partea de imobil ce a apartinut lui E.M., actionând fara intentia de a tulbura posesia terenului, buna credinta fiind dovedita de faptul ca si-a ridicat materialele când a aflat de neântelegerile existente.

Împotriva rezolutiei susaratate petentul a formulat în termen legal prezenta plângere.

Analizând plângerea petentului instanta o apreciaza ca fiind nefondata pentru considerentele ce vor urma.

În privinta infractiunii de violare de domiciliu, din perspectiva laturii obiective elementul material al infractiunii se poate realiza printr-o actiune de patrundere fara drept în orice mod într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste sau printr-o inactiune constând în refuzul de a le parasi la cererea acesteia.

Prin urmare pentru existenta infractiunii în prima modalitate de savârsire trebuie îndeplinite mai multe conditii, lipsa uneia dintre ele ducând la neândeplinirea elementului material al infractiunii.

Astfel cum rezulta din declaratia martorului T.S., acesta împreuna cu familia sa a locuit cu fratele petentului E.M. (necasatorit si fara copii) în casa din VA, pâna la decesul sau, casa fiind construita din paianta, aflata într-o stare avansata de degradare si întretinuta mai mult de martor, care însa se degrada mereu fiind veche. Dupa decesul lui E. M. casa a ramas nelocuita, martorul plecând în alta localitate.

Declaratia acestui martor se coroboreaza cu cea a martorului C.G., vecin cu E.M., care a confirmat faptul ca acesta din urma a locuit în casa împreuna cu o familie de spoitori, singurii care au îngrijit-o, casa fiind distrusa în proportie de 80%. A mai aratat ca dupa moartea lui E.M. (noiembrie 2004), casa nu a mai fost locuita si a cazut.În privinta pomilor fructiferi si gardului ce împrejmuia casa a aratat ca au fost folosite ca lemne pentru foc de catre defunctul E.M., care nu avea nici un venit.

Totodata se retine si declaratia martorului B.I., cumnatul petentului si al lui E.M. (fiind casatorit cu sora fratilor E) care a aratat ca fratele petentului a locuit în casa împreuna cu o familie de spoitori, casa fiind din paianta se degrada pe timp ce trecea, starea fiind jalnica, ulterior aflând din sat ca petentul a vândut casa.

Si martorul M.M. (nepotul petentului E.C. si al lui E.M.) a confirmat ca unchii sai au avut casa mostenire de la parintii lor, dovada sustinuta si de certificatul de mostenitor nr. 222//07.02.1967 emis de NS L, în care a locuit doar E.M. Dupa moartea acestuia din urma a aratat ca a avut o întelegere cu petentul în sensul de a se ocupa de imobile pâna la gasirea unui cumparator. A aratat ca gasindu-l pe C.S. i-a comunicat acest fapt unchiului sau care a fost de acord, cerându-i sa vina sa perfecteze actele, spunându-i totodata ca locuinta s-a darâmat.

În consecinta din declaratiile martorilor rezulta ca la data încheierii conventiei dintre M.M. si C.S. materializata prin încheierea înscrisului sub semnatura privata încheiat la 01.06.2006, având natura juridica a unui contract de comodat si ca obiect terenul în suprafata de 1850 mp situat în com. VA, jud. C, casa din paianta edificata pe acesta nu mai exista, fiind darâmata din cauza vechimii si neântretinerii,(nefiind locuinta de 2 ani de la moartea lui E.M., iar gardul si pomii fusesera arsi de catre acesta).

Prin urmare nemaiexistând casa si gardul nu se poate retine ca fiind îndeplinita conditia patrunderii într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, imobilul teren fiind nefolosit si deci parasit. Desi nu este necesar sa existe un gard care sa împrejmuiasca terenul se impune totusi ca sa existe anumite semne din care sa se deduca vointa titularului ca nimeni sa nu patrunda fara voia sa, pentru a opera protectia judiciara a relatiilor ocrotite de lege privind inviolabilitatea domiciliului, lipsa consimtamântului titularului dreptului putându-se realiza expres dar si implicit dintr-o anumita împrejurare (semne exterioare). Astfel este necesar ca pentru existenta infractiunii sub latura obiectiva, titularul dreptului sa-si desfasoare viata personala într-o locuinta în sens larg, relatiile sociale ocrotite de legea penala cu privire la violarea domiciliului privindu-le doar pe acelea ce tin de viata domestica. Ori petentul locuind permanent la Bucuresti este evident ca acesta nu a folosit casa dupa moartea fratelui sau si nici terenul, nedesfasurând activitati domestice pe acesta. În concluzie nu sunt îndeplinite conditiile de existenta a infractiunii analizate din punct de vedere al laturii obiective, folosirea terenului de catre intimat putând constitui infractiunea prev. de art. 220 C.p.. daca sunt îndeplinite conditiile de existenta ale acesteia ce vor fi analizate în continuare.

În privinta infractiunii de tulburare de posesie se retine ca din perspectiva laturii obiective, elementul material al infractiunii se poate realiza printr-o actiune de ocupare totala sau partiala fara drept a imobilului aflat în posesia altuia, fara consimtamântul sau sau fara aprobare prealabila primita în conditiile legii, ori prin desfiintarea semnelor de hotar si reperelor de marcare, ori prin refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat. Sub raport subiectiv tulburarea de posesie se poate realiza numai cu intentie.

În speta se retine ca intimatul a încheiat la 01.06.2006 conventia cu M.M., nepotul petentului privind folosirea de catre primul a terenului în vederea depozitarii materialelor de constructii pâna la data iesirii din indiviziune asupra terenului.

Privitor la regimul juridic al terenului astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 798/02.12.2003 pronuntata de Judecatoria LG, petentul împreuna cu fratele sau decedat E.M., în urma dezbaterii succesorale a mamei lor E.M., au fost declarati mostenitori ai acesteia împreuna cu ceilalti frati, E.M., M.F si BM. Prin aceeasi sentinta a fost dezbatuta si succesiunea lui EM al carei mostenitor a fost sotia sa EF, precum si succesiunea acesteia al carui mostenitor testamentar este martorul MM, acesta având o cota din mostenirea mamei petentului urmare succesiunilor succesive. În urma partajelor succesorale au primit în natura EC si M terenul de 1850 mp împreuna cu casa edificata pe acesta din VA, fiind coindivizari, neiesind din indiviziune la rândul lor, fiind obligati la sulta catre ceilalti mostenitori.

În consecinta CS a încheiat conventia cu MM, nepotul petentului, fiind în eroare cu privire la calitatea acestuia asupra terenului, fiind un mostenitor aparent.Prin urmare sunt nerelevante sustinerile petentului privind calitatea lui MM care nu este mostenitor al lui EM, succesiunea acestuia nefiind dezbatuta, din punct de vedere al existentei infractiunii analizate. În acest sens se retine ca desi MM nu este titular al dreptului de proprietate al terenului sau al vreunui dezmembramânt al acestuia, eroarea acestuia cu privire la inexistenta consimtamântului persoanei îndeptatite a-l da, releva lipsa intentiei de a tulbura posesia petentului, dovada si faptul ca atunci când a aflat de neântelegerile dintre petent si nepotul sau, acesta a parasit terenul luând cu el si materialele depozitate, neîndeplinindu-se astfel latura subiectiva a infractiunii de tulburare de posesie.

Criticile invocate de petent sub aspectul neîndeplinirii conditiilor pentru existenta conventiei verbale dintre petent si MM în sensul ca aceasta nu putea lua nastere în mod valabil decât cu consimtamântul tuturor mostenitorilor lui EM, nu au relevanta decât în materie civila (unde actele de administrare privind folosinta terenului pot fi exercitate de unul dintre mostenitori cu conditia sa nu împiedice folosirea bunului de catre ceilalti), putând constitui motiv pentru astfel de litigii, pe când în materie penala astfel cum s-a retinut lipseste intentia de a tulbura folosinta terenului intimatul contractând cu un mostenitor aparent, aparenta existând datorita legaturii de rudenie între petent si nepotul sau, fiind în acest caz o stare de fapt, care se poate retine chiar daca MM nu are un certificat de calitate de mostenitor, contrar sustinerii petentului. În consecinta desi a existat în fapt o ocupare a terenului de catre intimat în conditiile susaratate, acesta nu a actionat cu vinovatia ceruta de lege pentru existenta infractiunii. Ori, nefiind îndeplinita latura subiectiva a infractiunii de tulburare de posesie nu se poate retine existenta acestei infractiuni .

În privinta infractiunii de distrugere se retine ca astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati MM, TS, BI, CG, casa edificata pe teren se darâmase din cauza vechimii si neântretinerii, înainte ca intimatul sa foloseasca terenul. Prin urmare distrugerea casei si implicit a instalatiei electrice nu a fost urmarea actiunii lui CS, ci a inactiunii titularilor dreptului de proprietate asupra acesteia, deci si a petentului, de a se preocupa de starea imobilului prin efectuarea reparatiilor necesare, acesta fiind în fapt o ruina si degradat excesiv. În consecinta nici în privinta acestei infractiuni nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia din punct de vedere al laturii obiective.

Cât priveste sustinerea petentului ca organele de cercetare aveau obligatia sa schimbe încadrarea juridica în infractiunea de furt, se retine ca dupa decesul lui EM în noiembrie 2004, o perioada de timp în casa a mai ramas martorul TS, iar dupa plecarea acestuia si darâmarea casei, terenul fiind neâmprejmuit si nesupravegheat, materialele din care a fost facuta casa puteau fi luate de oricine, pâna la folosirea terenului de catre intimat în iunie 2006, astfel ca nu exista indicii cu privire la luarea materialelor ramase care sa fi fost însusite de catre intimat.

Fata de considerentele ce preced instanta apreciaza ca rezolutia de neâncepere a urmaririi penale dispuse fata de intimat pentru infractiunile pentru care a fost cercetat este legala, urmând pe cale de consecinta în baza art. 278ą al.8 lit.a C.p.p. a respinge plângerea formulata de petent ca nefondata si a mentine rezolutia atacata.

Totodata în baza art. 192 al.2 C.p.p. instanta va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

În baza art. 278ą al.8 lit. a C.p.pen. respinge plângerea formulata de petentul E.C. împotriva Rezolutiei nr. 703/P/03.11.2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG si mentinuta prin Rezolutia nr. 307/II/2/17.12.2008 data de Prim procurorul de pe lânga Parchetul de pe lânga Tribunalul C, ca nefondata.

Mentine Rezolutia nr. 703/P/03.11.2008 data de procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG.

În baza art. 192 al.2 C.p.pen. obliga petentul la plata a 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru parti.

Pe rol solutionarea cauzei penale, privind pe petentul E.C. si intimatul C.S., având ca obiect plângere împotriva rezolutiei nr.307/II/2/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezolutiei de neâncepere a urmaririi penale nr. 703/P/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin care s-a dispus neânceperea urmaririi penale fata de CS sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. de art. 220 al.1C.p., distrugere prev. de art. 217 al.1 C.p. si violare de domiciliu prev. de art. 192 al.1 C.p. cu aplicarea art. 41 al.2 C.p.,

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 07.04.2009 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 14.04.2009.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei penale de fata:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei LG sub nr.602/249/2009, petentul E.C., a formulat în contradictoriu cu intimatul C.S., plângere împotriva rezolutiei nr.307/II/2/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezolutiei de neâncepere a urmaririi penale nr. 703/P/2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin care s-a dispus neânceperea urmaririi penale fata de C.S. sub aspectul savârsirii infractiunilor de distrugere, tulburare de posesie si violare de domiciliu.

În motivarea plângerii petentul a aratat că în ceea ce priveste constatarile facute de catre organele de cercetare penala, în speta Prim-Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C, cu privire la cele contestate în plângerea la rezolutia initiala, sunt total gresite si nu coincid cu sustinerile si motivarile sale din plângerea la rezolutia initiala.

Mai arata ca a criticat într-adevar solutia sub aspectul temeiniciei si legalitatii, motivul fiind acela ca organul de cercetare penala nu a facut o cercetare complexa a situatiei de fapt si de drept, iar probele administrate nu au fost intepretate în concordanta cu prevederile legii penale si cu principiile Codului Penal si de Procedura Penala, si nicidecum nu a invocat nerespectarea exigentei legii civile în materia încheierii si dovedirii actelor juridice.

Cu toate ca în plângerea la rezolutia din data de 03.11.2008, a precizat ca este proprietar conform certificatului de mostenitor nr.222 din 07.02.1967 al ˝ din imobilul în discutie format din casa de locuit si 1850 m.p., iar în ceea ce priveste restul de 1/2, acesta i-a fost atribuit petentului si lui E.M. prin sentinta nr.798 din 02.12.2003, ulterior neefectuându-se iesirea din indiviziune se retine total eronat ca petentul si M.M. sunt singurii mostenitori ai imobilului în cauza, fara a exista un act autentic doveditor, în acest sens.

Dezbaterea succesiunii dupa moartea lui E.M. nu a fost facuta, însa atât Parchetul de pe lânga Judecatoria LG cât si Parchetul de pe lânga Tribunalul C, în mod eronat retin ca dupa moartea lui E.M., ar fi ramas ca unici mostenitori petentul si M.M.. Petentul mentioneaza ca a prezentat arborele mostenitorilor acelei ˝ a imobilului în cauza, iar conform acesteia, la mostenire are vocatie succesorala petentul, M.M. si M.I., fii lui M.F., sora petentului si a defuntului, si B.I. sot supravietuitor, plus C.I. si F.G., fiicele lui B.M., sora petentului, a lui M.F. si a defunctului E.M. Dintre toti acestia, acte de proprietate are doar petentul, ceilalti neavând nici macar un certificat de calitate de mostenitor, si chiar daca ar avea, nu puteau face nici unul dintre ei acte de administrare, fara acordul celorlalti, deci nu puteau încheia valabil conventia invocata de intimat.

În ceea ce priveste întelegerea verbala ce ar fi existat între petent si M.M., aceasta nu a existat, însa chiar daca ar admite ca ar fi existat, pentru a fi valabil încheiata conventia ulterioara cu intimatul C.S., aceasta conventie trebuia semnata de toti presupusii mostenitori, respectiv: petentul E.C., M.M. si M.i. fii lui M.F., sora petentului si a defunctului si B.I., sot supravietuitor, plus C.I. si F.G., fiicele lui B.M., sora petentului, a lui M. F. si a defunctului E.M., respectiv conventia facând parte dintre actele ce presupun acordul tuturor comostenitorilor, pentru a fi valabil încheiata si a produce efecte juridice.

Faptul ca în perioada 01.06.2006 -26.05.2008 C.S. nu a încercat sa ia legatura cu petentul, intimatul stiind ca terenul nu este al numitului M.M., nu îl îndreptateste pe acesta a sustine ca este nevinovat, atitudinea infractionala a acestuia este demonstrata de faptul ca abia în momentul în care petentul a aflat de faptele sale, acesta a catadicsit sa-si ridice materialele de pe proprietatea petentului.

Încercarea celor doua parchete de a motiva solutiile date în cele doua rezolutii, prin faptul ca intimatul avea încheiata o conventie cu un mostenitor aparent, nu este de natura a disculpa pe intimat. Acest lucru datorita faptului ca în atare situatie, oricine ar motiva savârsirea unei infractiuni privitoare la patrimoniul unei persoane, motivând atitudinea si fapta sa, ca urmare a întelegerii scrise cu un proprietar aparent, care nu a facut dovada cu nici un act de proprietate a calitatii sale, în momentul încheierii respectivei întelegeri, nu ar exista infractiuni în legatura cu proprietatea, iar principiul stabilitatii si sigurantei proprietatii, ar fi calcat în picioare, fiecare putând profita de proprietatea oricui, pe principiul daca eu spun ca este al meu, asa este. Nimeni nu poate dispune nici macar de un bun mobil asa cum doreste, fara respectraea prevederilor legale, dar de un imobil, cum este situatia de fata unde orice acte sau fapte de dispozitie si administrare legate de acesta, se fac cu respectarea solemnitatii impuse de lege.

Aparenta calitatii de proprietar este data doar de certificatul de calitate de mostenitor, care dovedeste doar faptul de a veni la o mostenire si nu face dovada dreptului de proprietate, în cazul de fata nici macar acest înscris neexistând, iar sustinerile organului de cercetare penala nefiind întemeiate pe probe. Proba proprietatii unui imobil, trebuie sa îndeplineasca anumite cerinte legale, fiind vorba de un drept inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, iar infractiunile în legatura cu proprietatea, sunt analizate de legislatia penala în concordanta cu aceste exigente, care trebuie sa fie coroborate cu prevederile stabilite de catre legiuitor, pentru apararea libertatii si securitatii persoanei în raport de proprietatea sa.

În ceea ce priveste tulburarea de posesie art. 220 C.pen retine clar, ocuparea în întregime sau în parte, fara drept a unui imobil aflat în posesia altuia, fara consimtamâmântul acestuia sau fara aprobare prealabila, primita în conditiile legii … se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani. , petentul întrebând retoric, cu ce drept a ocupat timp de aproape trei ani învinuitul Culea Silviu imobilul, cine i-a dat acest consimtamânt, sau aprobare prealabila, si daca aceasta aprobare sau consimtamânt au fost dat în conditiile legii, raspunzând simplu, Culea Silviu a ocupat fara drept imobilul în cauza, iar conventia invocata nu a fost încheiata în conditiile legii.

Referitor la infractiunea de violare de domiciliu, învinuitul a savârsit-o înca din momentul intrarii pentru prima data pe imobilul folosit, pentru a depozita primele materiale acolo si a continuat pâna la momentul în care si-a ridicat bunurile, ca urmare a situatiei create, patrunzând, fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejumuit tinând de acesta fara consimtântul celui care le folosea.

Infractiunea de distrugere exista, chiar daca se invoca faptul ca imobilul, în speta casa de locuit, se deteriorase. Nu are importanta starea în care se afla casa la momentul în care învinuitul a patruns pe proprietate si a desfasurat activitatea de depozitare a materialelor de constructii. Chiar daca acesta se afla într-o stare deteriorata, materialele ce rezultau în urma demolarii, putea fi folosite în continuare la reconstructia altei case. Prin urmare, casa de locuit, chiar daca ar fi fost o ruina, asa cum sustine învinuitul, trebuia sa existe la fata locului. Orice casa are în componenta sa, materialul lemnos, daca organul de cercetare penala sustine ca nu exista elelementele constitutive ale infractiunii de distrugere, trebuia sa schimbe încadrarea în infractiunea de furt, deorece aceste materiale lemnoase (grinzi) si cele de acoperis (tabla) si cele de constructie (caramizi) nu puteau sa dispara singure, cineva se face vinovat de furtul acestora, iar acel cineva este C.S. el fiind cel care a intrat frecvent si fara drept pe proprietatea sa în perioada 2006-2008, lucru de netagaduit si chiar recunoscut.

Intimatul, desi legal citat, nu s-au prezentat la judecarea cauzei.

În cauză s-au atasat dosarele în care s-au pronuntat rezolutiile împotriva carora s-a făcut plângere, potrivit art.2781 alin.3 C.pr.pen.

Analizând plângerea raportata la dosarul de urmarire penala, instanta retine urmatoarele:

La data de 26.05.2008 petentul E.C. a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la distrugerea unei case compusa din patru camere plus anexe situata în VA, jud. C, a unei culturi de vita de vie, a mai multor pomi din curtea locuintei, a instalatiei de energie electrica, tulburarea posesiei sale asupra terenului aferent casei în suprafata de 1850 mp prin depozitarea de material lemnos sub forma de europaleti si a unei remorci dezafectate de catre C.S. si savârsirea contraventiei prev. de art. 26 al.1 lit.a din Lg.50/1991.

La data de 02.06.2008 petentul a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu asupra imobilului susmentionat.

La data de 03.06.2008 petentul a formulat plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu asupra imobilului susmentionat aratând ca a fost anuntat telefonic de catre vecini despre faptul ca Culea Silviu a patruns din nou pe proprietatea sa.

La data de 06.06.2008 petentul a formulat o noua plângere înregistrata la Postul de Politie VA cu privire la savârsirea de catre C.S. a infractiunii de violare de domiciliu si tulburare de posesie asupra aceluiasi imobil susmentionat.

Toate cele patru plângeri au fost conexate de organele de cercetare penala, având în vedere legatura de conexitate dintre ele, formând obiectul dosarului nr. 703/P/2008.

La data de 24.07.2008 petentul a formulat o noua plângere înregistrata la Postul de Politie VA împotriva lui C.S., sesizând ca acesta fara drept a patruns pe terenul sau si si-a ridicat materialul lemnos ce fusese depozitat, cauza formând obiectul dosarului nr. 1045/P/2008, ulterior acesta fiind conexat la dosarul nr. 703/P/2008.

În urma cercetarilor, efectuându-se acte premergatoare constând în cercetare la fata locului, audierea persoanei vatamate, a faptuitorului, a martorilor si depunerea de înscrisuri, organele de cercetare penala au propus parchetului neânceperea urmaririi penale fata de C.S., retinându-se ca pentru infractiunea de distrugere exista situatia prev. de art. 10 lit.f C.p.p., iar pentru infractiunile de violare de domiciliu si tulburare de posesie exista situatia prev. de art. 10 lit.a C.p.p., în sensul ca pe terenul respectiv nu exista un imobil de locuit, iar patrunderea pe teren si folosirea lui s-a realizat în baza unei întelegeri.

Propunerea organelor de cercetare penala a fost confirmata de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG prin rezolutia nr. 703/P/03.11.2008, pe alt temei, retinându-se ca nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunilor:

– pentru infractiunea de violare de domiciliu nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii întrucât constructia s-a darâmat din cauza vechimii si parasirii ramânând doar terenul îngradit în care nimeni nu desfasura activitati domestice, faptuitorul neâncalcând dreptul la viata privata a nimanui.

– pentru infractiunea de tulburare a posesiei nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective, întrucât depozitarea materialelor de constructii a avut la baza întelegerea cu un coproprietar al terenului, ori cu o persoana care are cel putin aparenta unei astfel de calitati, situatia fiindu-i imputabila persoanei vatamate care a avut o atitudine pasiva de indiferenta, neprocedând la dezbaterea succesiunii ori iesirea din indiviziune, neocupându-se de soarta imobilului care s-a darâmat.

– pentru infractiunea de distrugere nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunii întrucât constructia s-a darâmat degradându-se împreuna cu instalatia de energie electrica datorita vechimii si neântretinerii. Privitor la plantatiile de pomi si vita de vie s-a retinut ca acestea au fost taiate de fostul proprietar.

– privitor la contraventia prev. de art. 26 al.1 lit.a din Lg.50/1991, plângerea a fost trimisa Primariei VA.

Împotriva Rezolutiei nr. 703/03.11.2008, petentul a formulat plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul C, care prin Rezolutia 307/II/2/17.12.2008 a respins plângerea acestuia ca neântemeiata, retinându-se ca, faptuitorul a avut o conventie cu M.M. care are vocatie succesorala la partea de imobil ce a apartinut lui E.M., actionând fara intentia de a tulbura posesia terenului, buna credinta fiind dovedita de faptul ca si-a ridicat materialele când a aflat de neântelegerile existente.

Împotriva rezolutiei susaratate petentul a formulat în termen legal prezenta plângere.

Analizând plângerea petentului instanta o apreciaza ca fiind nefondata pentru considerentele ce vor urma.

În privinta infractiunii de violare de domiciliu, din perspectiva laturii obiective elementul material al infractiunii se poate realiza printr-o actiune de patrundere fara drept în orice mod într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara consimtamântul persoanei care le foloseste sau printr-o inactiune constând în refuzul de a le parasi la cererea acesteia.

Prin urmare pentru existenta infractiunii în prima modalitate de savârsire trebuie îndeplinite mai multe conditii, lipsa uneia dintre ele ducând la neândeplinirea elementului material al infractiunii.

Astfel cum rezulta din declaratia martorului T.S., acesta împreuna cu familia sa a locuit cu fratele petentului E.M. (necasatorit si fara copii) în casa din VA, pâna la decesul sau, casa fiind construita din paianta, aflata într-o stare avansata de degradare si întretinuta mai mult de martor, care însa se degrada mereu fiind veche. Dupa decesul lui E. M. casa a ramas nelocuita, martorul plecând în alta localitate.

Declaratia acestui martor se coroboreaza cu cea a martorului C.G., vecin cu E.M., care a confirmat faptul ca acesta din urma a locuit în casa împreuna cu o familie de spoitori, singurii care au îngrijit-o, casa fiind distrusa în proportie de 80%. A mai aratat ca dupa moartea lui E.M. (noiembrie 2004), casa nu a mai fost locuita si a cazut.În privinta pomilor fructiferi si gardului ce împrejmuia casa a aratat ca au fost folosite ca lemne pentru foc de catre defunctul E.M., care nu avea nici un venit.

Totodata se retine si declaratia martorului B.I., cumnatul petentului si al lui E.M. (fiind casatorit cu sora fratilor E) care a aratat ca fratele petentului a locuit în casa împreuna cu o familie de spoitori, casa fiind din paianta se degrada pe timp ce trecea, starea fiind jalnica, ulterior aflând din sat ca petentul a vândut casa.

Si martorul M.M. (nepotul petentului E.C. si al lui E.M.) a confirmat ca unchii sai au avut casa mostenire de la parintii lor, dovada sustinuta si de certificatul de mostenitor nr. 222//07.02.1967 emis de NS L, în care a locuit doar E.M. Dupa moartea acestuia din urma a aratat ca a avut o întelegere cu petentul în sensul de a se ocupa de imobile pâna la gasirea unui cumparator. A aratat ca gasindu-l pe C.S. i-a comunicat acest fapt unchiului sau care a fost de acord, cerându-i sa vina sa perfecteze actele, spunându-i totodata ca locuinta s-a darâmat.

În consecinta din declaratiile martorilor rezulta ca la data încheierii conventiei dintre M.M. si C.S. materializata prin încheierea înscrisului sub semnatura privata încheiat la 01.06.2006, având natura juridica a unui contract de comodat si ca obiect terenul în suprafata de 1850 mp situat în com. VA, jud. C, casa din paianta edificata pe acesta nu mai exista, fiind darâmata din cauza vechimii si neântretinerii,(nefiind locuinta de 2 ani de la moartea lui E.M., iar gardul si pomii fusesera arsi de catre acesta).

Prin urmare nemaiexistând casa si gardul nu se poate retine ca fiind îndeplinita conditia patrunderii într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, imobilul teren fiind nefolosit si deci parasit. Desi nu este necesar sa existe un gard care sa împrejmuiasca terenul se impune totusi ca sa existe anumite semne din care sa se deduca vointa titularului ca nimeni sa nu patrunda fara voia sa, pentru a opera protectia judiciara a relatiilor ocrotite de lege privind inviolabilitatea domiciliului, lipsa consimtamântului titularului dreptului putându-se realiza expres dar si implicit dintr-o anumita împrejurare (semne exterioare). Astfel este necesar ca pentru existenta infractiunii sub latura obiectiva, titularul dreptului sa-si desfasoare viata personala într-o locuinta în sens larg, relatiile sociale ocrotite de legea penala cu privire la violarea domiciliului privindu-le doar pe acelea ce tin de viata domestica. Ori petentul locuind permanent la Bucuresti este evident ca acesta nu a folosit casa dupa moartea fratelui sau si nici terenul, nedesfasurând activitati domestice pe acesta. În concluzie nu sunt îndeplinite conditiile de existenta a infractiunii analizate din punct de vedere al laturii obiective, folosirea terenului de catre intimat putând constitui infractiunea prev. de art. 220 C.p.. daca sunt îndeplinite conditiile de existenta ale acesteia ce vor fi analizate în continuare.

În privinta infractiunii de tulburare de posesie se retine ca din perspectiva laturii obiective, elementul material al infractiunii se poate realiza printr-o actiune de ocupare totala sau partiala fara drept a imobilului aflat în posesia altuia, fara consimtamântul sau sau fara aprobare prealabila primita în conditiile legii, ori prin desfiintarea semnelor de hotar si reperelor de marcare, ori prin refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat. Sub raport subiectiv tulburarea de posesie se poate realiza numai cu intentie.

În speta se retine ca intimatul a încheiat la 01.06.2006 conventia cu M.M., nepotul petentului privind folosirea de catre primul a terenului în vederea depozitarii materialelor de constructii pâna la data iesirii din indiviziune asupra terenului.

Privitor la regimul juridic al terenului astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 798/02.12.2003 pronuntata de Judecatoria LG, petentul împreuna cu fratele sau decedat E.M., în urma dezbaterii succesorale a mamei lor E.M., au fost declarati mostenitori ai acesteia împreuna cu ceilalti frati, E.M., M.F si BM. Prin aceeasi sentinta a fost dezbatuta si succesiunea lui EM al carei mostenitor a fost sotia sa EF, precum si succesiunea acesteia al carui mostenitor testamentar este martorul MM, acesta având o cota din mostenirea mamei petentului urmare succesiunilor succesive. În urma partajelor succesorale au primit în natura EC si M terenul de 1850 mp împreuna cu casa edificata pe acesta din VA, fiind coindivizari, neiesind din indiviziune la rândul lor, fiind obligati la sulta catre ceilalti mostenitori.

În consecinta CS a încheiat conventia cu MM, nepotul petentului, fiind în eroare cu privire la calitatea acestuia asupra terenului, fiind un mostenitor aparent.Prin urmare sunt nerelevante sustinerile petentului privind calitatea lui MM care nu este mostenitor al lui EM, succesiunea acestuia nefiind dezbatuta, din punct de vedere al existentei infractiunii analizate. În acest sens se retine ca desi MM nu este titular al dreptului de proprietate al terenului sau al vreunui dezmembramânt al acestuia, eroarea acestuia cu privire la inexistenta consimtamântului persoanei îndeptatite a-l da, releva lipsa intentiei de a tulbura posesia petentului, dovada si faptul ca atunci când a aflat de neântelegerile dintre petent si nepotul sau, acesta a parasit terenul luând cu el si materialele depozitate, neîndeplinindu-se astfel latura subiectiva a infractiunii de tulburare de posesie.

Criticile invocate de petent sub aspectul neîndeplinirii conditiilor pentru existenta conventiei verbale dintre petent si MM în sensul ca aceasta nu putea lua nastere în mod valabil decât cu consimtamântul tuturor mostenitorilor lui EM, nu au relevanta decât în materie civila (unde actele de administrare privind folosinta terenului pot fi exercitate de unul dintre mostenitori cu conditia sa nu împiedice folosirea bunului de catre ceilalti), putând constitui motiv pentru astfel de litigii, pe când în materie penala astfel cum s-a retinut lipseste intentia de a tulbura folosinta terenului intimatul contractând cu un mostenitor aparent, aparenta existând datorita legaturii de rudenie între petent si nepotul sau, fiind în acest caz o stare de fapt, care se poate retine chiar daca MM nu are un certificat de calitate de mostenitor, contrar sustinerii petentului. În consecinta desi a existat în fapt o ocupare a terenului de catre intimat în conditiile susaratate, acesta nu a actionat cu vinovatia ceruta de lege pentru existenta infractiunii. Ori, nefiind îndeplinita latura subiectiva a infractiunii de tulburare de posesie nu se poate retine existenta acestei infractiuni .

În privinta infractiunii de distrugere se retine ca astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati MM, TS, BI, CG, casa edificata pe teren se darâmase din cauza vechimii si neântretinerii, înainte ca intimatul sa foloseasca terenul. Prin urmare distrugerea casei si implicit a instalatiei electrice nu a fost urmarea actiunii lui CS, ci a inactiunii titularilor dreptului de proprietate asupra acesteia, deci si a petentului, de a se preocupa de starea imobilului prin efectuarea reparatiilor necesare, acesta fiind în fapt o ruina si degradat excesiv. În consecinta nici în privinta acestei infractiuni nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia din punct de vedere al laturii obiective.

Cât priveste sustinerea petentului ca organele de cercetare aveau obligatia sa schimbe încadrarea juridica în infractiunea de furt, se retine ca dupa decesul lui EM în noiembrie 2004, o perioada de timp în casa a mai ramas martorul TS, iar dupa plecarea acestuia si darâmarea casei, terenul fiind neâmprejmuit si nesupravegheat, materialele din care a fost facuta casa puteau fi luate de oricine, pâna la folosirea terenului de catre intimat în iunie 2006, astfel ca nu exista indicii cu privire la luarea materialelor ramase care sa fi fost însusite de catre intimat.

Fata de considerentele ce preced instanta apreciaza ca rezolutia de neâncepere a urmaririi penale dispuse fata de intimat pentru infractiunile pentru care a fost cercetat este legala, urmând pe cale de consecinta în baza art. 278ą al.8 lit.a C.p.p. a respinge plângerea formulata de petent ca nefondata si a mentine rezolutia atacata.

Totodata în baza art. 192 al.2 C.p.p. instanta va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

În baza art. 278ą al.8 lit. a C.p.pen. respinge plângerea formulata de petentul E.C. împotriva Rezolutiei nr. 703/P/03.11.2008 data de Prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG si mentinuta prin Rezolutia nr. 307/II/2/17.12.2008 data de Prim procurorul de pe lânga Parchetul de pe lânga Tribunalul C, ca nefondata.

Mentine Rezolutia nr. 703/P/03.11.2008 data de procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria LG.

În baza art. 192 al.2 C.p.pen. obliga petentul la plata a 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru parti.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Dosar nr.713/253/2009

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
DECIZIA PENALĂ NR.25
Şedinţa publică din 02 februarie 2010

T R I B U N A L U L :

Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin împotriva sentinţei penale nr. XX din 17.11.2009 a Judecătoriei Măcin, tribunalul reţine următoarele :
Prin plângerea adresată Judecătoriei Măcin şi înregistrată cu nr. 713/253/2009 din 24 iunie 2009 petenţii XX şi XXX au solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţă de parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă în dosarul nr. 187/P/2009.
În motivare, s-a arătat în esenţă că în mod greşit s-a dispus netrimiterea în judecată a intimatului XXX pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 al. 1 Cod penal, art. 193 al. 1 Cod penal şi art. 180 al. 1 Cod penal, deoarece intimatul i-a ameninţat cu moartea la data de 7.02.2009, iar pe petentul XXX chiar la lovit în zona gâtului.
Au mai arătat petenţii că aceştia deţin o suprafaţă de teren de 3.500 m.p în interiorul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, care a fost ocupată în mod abuziv de intimat.
Prin sentinţa penală nr. XX din 17.11.2009, Judecătoria Măcin a admis în parte plângerea şi a desfiinţat în parte rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacă numai în ceea ce priveşte infracţiune de tulburare de posesie.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a trimis cauza procurorului pentru completarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 220 Cod penal, cheltuielile rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut cu privire la infracţiunile de lovire şi ameninţare că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece nu există nici o probă în afară de declaraţiile petenţilor care să confirme susţinerile acestora.
A arătat judecătorul fondului că numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectiva (fapta supusa judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Nu acelaşi lucru se poate spune şi în ceea ce priveşte infracţiunea de tulburare de posesie pentru care s-a formulat plângerea penală faţă de XXX, întrucât pentru această infracţiune nu s-au făcut suficiente cercetări, obligatorii de altfel, pentru a se verifica susţinerile din plângere.
Astfel, potrivit art. 220.al.l. cod penal tulburarea de posesie în forma sa simplă reprezintă fapta unei persoane de a ocupa, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia.
Or, în cazul de faţă, Parchetul s-a mărginit a reţine că a fost depus un titlu de proprietate (nr. 93594/4 iunie 2004) emis pe numele mamei făptuitorului, pentru suprafaţa de 1.500 m.p. în intravilanul comunei Luncaviţa.
Deşi pentru a exista infracţiunea de tulburare de posesie nu este necesar ca cel tulburat să aibă proprietatea imobilului respectiv ci doar să dovedească unul din atributele dreptuluide proprietate, respectiv, posesia, în cauză nu s-au făcut cercetări cu privire la stabilirea faptului dacă la momentul incidentului, petenţii sau numai unul din ei, avea sau nu, posesia terenului.
Or, puteau fi identificaţi martori care să precizeze care dintre părţile implicate în incidentul din data de 7.02.2009 avea posesia terenului la acel moment.
A reţinut Judecătoria Măcin că nu s-a efectuat o expertiză prin care să se identifice terenul/imobil în litigiu.
Simpla depunere a unui titlu de proprietate la dosar, care nici măcar nu este emis pe numele făptuitorului ci al mamei acestuia(care nu se ştie nefăcându-se probe dacă mai trăieşte sau dacă nu, cine sunt moştenitorii rămaşi) în lipsa identificării suprafeţei de teren în litigiu nu este de natură a concluziona că fapta de tulburare de posesie nu există aşa cum a reţinut Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin în rezoluţia din data de 9 iunie 2009.
Împotriva aceste hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivare, s-a arătat în esenţă că persoanele vătămate XX şi XXX au depus un înscris intitulat act de vânzare cumpărare şi o schiţă cadastrală pe care apare modificat numele deţinătorului din XXXX în XXXXX.
S-a mai arătat în motivarea recursului că intimatul XXX, fiul numitei XXXX a depus o copie a titlului de proprietate nr. 93594/4.06.2004 emis pe numele mamei sale XXXX, care atestă că aceasta a primit în proprietate suprafaţă de 1.500 m.p. prin reconstituire în intravilanul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, precum şi o fişă a corpului de proprietate care deţinea date privitoare la identificarea bunului imobil pe aria teritorial administrativă a localităţii Luncaviţa.
A mai arătat procurorul în motivele de recurs, că în mod greşit prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize care să identifice terenul în litigiu şi dacă petenţii aveau posesia terenului în cauză, în condiţiile în care aceste probe puteau fi administrate dosar în situaţia în care se contura fără dubiu existenta infracţiunii de tulburare de posesie.
Analizând recursul, tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în primul rând, tribunalul constată că Judecătoria Măcin a pronunţat o sentinţă nelegală din punct de vedere procedural, deoarece a trimis cauza procurorului pentru completarea cercetărilor sub aspectul săvârşii infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cod penal şi administrarea unor probe în vederea cercetării susţinerilor din plângerea prealabilă.
Instanţa de recurs reţine că singurele soluţii care pot fi pronunţate de către judecător sunt cele prevăzute de art. 2781 al. 8 Cod pr. penală în sensul că, în caz de admitere a plângerii, cauza putea fi trimisă procurorului în vedea începerii sau redeschiderii urmăririi penale după caz, dar nu şi în vederea completării cercetărilor.
În al doilea rând, Judecătoria Măcin a încălcat prevederile deciziei în interesul legii nr. 26/2008 pronunţată de I.C.C.J., care a statuat că în cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijlocele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii.
Analizând pe fond recursul, tribunalul constată că, raportat la actele premergătoare efectuate de lucrătorii de politie, se constată că în nici un moment nu a existat vreun indiciu că intimatul XXX a ocupat o suprafaţă de teren, părţile vătămate XXXînvederând doar că intimatul le-a reproşat că turnau bălegar pe sola în discuţie.
În al doilea rând intimatul a depus la dosar mai multe înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al mamei sale XXXX cu privire la o suprafaţă de 1.500 m.p , teren pentru care susnumita a fost pusă în posesie prin procesul verbal încheiat la 24.09.1998 de către membrii comisiei de fond funciar din localitate.
În acelaşi timp, din actele premergătoare, nu a reieşit vreun moment că petenţii XX şi XXX ar fi avut posesia acelui teren, iar actul de vânzare cumpărare depus la dosar şi datat 2 ianuarie 1991 este un simplu înscris de mână fără valoare juridică, fiind cunoscut faptul că un teren poate fi înstrăinat prin vânzare-cumpărare doar ca urmare a încheierii unui act autentic, autentificat la un birou notarial.
În ceea ce priveşte schiţa depusă în copie (fila 10 dosar u.p.), aceasta naşte mari semne de întrebare în condiţiile în care este o copie care conţine ştersături în dreptul numelui XXXX, mâzgălit cu pixul fiind trecut XXX.
În aceste condiţii, se observă că, dacă între părţi există un litigiu cu privire la terenul în discuţie, acestea îl pot rezolva pe cale civilă prin intermediul unei acţiuni în revendicare‚ sau a unei acţiuni posesorii şi nicidecum în cadrul unui proces penal.
Tribunalul mai constată că petenţii au arătat în plângere că intimatul XXX le-a adresat ameninţări şi le-a cerut să părăsească terenul respectiv însă aceştia nu au invocat vreo acţiune de ocupare fără drept a solei pentru a exista infracţiunea de tulburare de posesie.
Faţă de cele expuse, urmează să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin împotriva sentinţei penale nr. XX din 17.11.2009 a Judecătoria Măcin.
În consecinţă, va fi casată în totalitate sentinţa penală nr. XX din 17 noiembrie 2009 a Judecătoriei Măcin şi rejudecând, va fi respinsă plângerea formulată de petenţii XX şi XXX, ca nefondată.
Totodată va fi menţinută rezoluţia nr. 187/P/2009 din 9 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Etichete:

Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata(art.278 ind.1 C.P.P.)

PLÂNGERE ÎMPOTRIVA REZOLUŢIILOR SAU ORDONANŢELOR PROCURORULUI DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ (ART.278 IND.1 C.P.P.)

Pe rol fiind judecarea plângerii penale în conformitate cu dispoziţiile art.278 ind.1 Cod procedură penală, formulată de persoana vătămată TC împotriva ordonanţei nr.3/II/2009 din 04.03.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzau în dosarul nr. 440/P/2008.

La apelul nominal făcut in şedinţa publică a răspuns făptuitorul MN lipsind partea vătămata TC.

S-a făcut oral referatul cauzei de grefierul de şedinţă,care învederează că procedura este legal îndeplinită, cauza la prim termen de judecata, după care:

Făptuitorul precizează că nu doreşte sa îşi angajeze aparator, solicita judecarea plangerii.

Reprezentantul Parchetului solicită cuvantul in fond.

Instanţa constata terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul in fond.

Reprezentantul Parchetului învederează ca partea vătămata a formulat plangere penala in temeiul art.278 ind.1 cod procedura penala impotriva rezolutiei data de prim procurorul Parchetului de pe langa TB prin care arata ca a fost solutionata o alta plangere formulata impotriva rezolutiei din dosarul nr.440/P/2008. Motivele invocate de persoana vatamata in plangere apreciaza ca sunt netemeinice şi nelegale, intrucat in urma administrarii probatoriilor de catre organele de cercetare penala a rezultat ca faptuitorului MN nu se face vinovat de savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta şi pedepsita de dispozitiile art.278 ind.1 cod penal, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului.

In ceea ce priveşte infractiunea de conducere a autoturismului cu o imbibatie alcoolica peste limita legala, invedereaza ca in urma efectuarii unor expertize medico-legale de către INML Mina Minovici Bucureşti, s-a stabilit ca alcoolemia la data cand a avut loc accidentul de circulatie, era sub limita legala, fapta nefiind infractiune ci contraventie. Invederează că rezolutia data de procuror in dosarul nr.440/P/2008 este temeinica si legala, solicita mentinerea rezoltutiei şi respingerea plangerii formulata de persoana vatamata TC. Cu cheltuieli de judecata.

Făptuitorul MN solicita respingerea plangerii şi mentinerea solutiei date de procuror, ca fiind temeinică şi legala.

JUDECATA,

Asupra plangerii de fata.

Persoana vatamata TC, a formulat plangerea impotriva rezolutiei nr.440/P/2008 pronuntata de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul B, solicitand ca prin sentinta ce se va da, se dispuna admiterea plangerii, desfiinţarea rezolutiei procurorului şi retinerea cauzei spre judecare, privind pe faptuitorul MN pentru savarsirea infractiunilor prev. de art.178 alin.1 şi 2 cod penal şi art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicat.

In motivarea de fapt a plangerii persoana vatamata arata ca prin rezolutia nr.440/P/2008 pronuntata de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul B s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a faptuitorului pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prev. de art.178 alin 1,2 şi 3 cod penal şi neinceperea urmaririi penale pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand o imbibatie alcoolica peste limita legala, fapt prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicata, solutie mentinuta prin rezolutia 3/II/2/2009 pronuntata de prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul B

Apreciaza persoana vatamata ca solutiile pronuntate sunt netemeinice si nelegale, intrucat organele de cercetare penala nu au manifestat un rol activ in aflarea adevarului, in sensul ca nu s-au preocupat pentru administrarea unor probe, prin care sa se dovedeasca vinovatia faptuitorului in savarsirea celor doua infractiuni, iar pentru cele administrate aprecierea probelor s-a efectuat eronat, conducand la solutiile pronuntate aşa cum au fost mentionate mai sus.

S-a dispus ataşarea dosarului de cercetare penala cu nr.440/P/2008.

Examinand plangerea persoanei vatamate, actele si lucrarile dosarului ataşat, instanta a retinut urmatoarele:

La data de 29 aprilie 2008, in jurul orei 20,30, făptuitorul conducea autoturismul sau in directia.B-RS

Ajungând pe raza comunei T sat P la Km.0+30 m, faptuitorul a observat o femeie care a traversat drumul de pe partea stanga a sensului sau de deplasare catre dreapta. In momentul in care a ajuns in apropierea locului in care se afla femeia, aceasta s-a angajat din nou in traversarea drumului, aparand brusc in fata masinii condusa de făptuitor. Impactul a fost inevitabil, desi faptuitorul a virat spre stanga, autoturismul parasind partea carosabila şi oprindu-se in şantul de pe partea opusa directiei sale de deplasare.

In urma impactului, victima CF in varsta de 49 ani a suferit multiple leziuni fiind transportata la Spitalul Rm.Sărat, unde la scurt timp a decedat.

In cauza s-a efectuat o cercetare la fata locului, s-a intocmit o schita a locului accidentului, plansa foto şi s-a efectuat si o expertiza tehnica auto judiciara intocmita de expert EI, privind dinamica producerii accidentului.

Prin rezolutia nr.440/P/2008 procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire penala a faptuitorului pentru infractiunea de ucidere din culpa, fapta prev. de art.178 alin.1,2,3 cod penal, deoarece a apreciat ca faptei îi lipseşte un element constitutiv şi anume culpa făptuitorului.

Pentru a hotarâ astfel, procurorul a avut in vedere concluziile raportului de expertiza intocmit de expert auto EI, care a aratat ca făptuitorul nu putea evita accidentul care a fost provocat de victima, apreciind ca singura vinovata de producerea evenimentului rutier este victima.

Potrivit art.65 alin.2 cod procedura penala sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de cercetare penala si instantei de judecata, iar potrivit art.62 cod procedura penala in vederea aflarii adevarului, organele de urmarire penala şi instata de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele pe baza de probe.

Pornind de la aceste obligatii legale şi examinând raportul de expertiza efectuat de expert auto EI şi aflat la fila 46 dosar cercetare penala, instanta apreciaza ca este superficial si neconvingator pentru ca nu a avut la baza probe certe din care sa rezulte ca faptuitorul nu a avut nici o culpă in producerea accidentului de circulatie ce a avut drept consecinta, decesul victimei.

Astfel in cuprinsul raportului de expertiza, expertul nu stabileste clar spatiul parcurs de victima in campul vizual al faptuitorului, nu argumenteaza stiintific cum este posibil ca in situatia in care faptuitorul a circulat cu viteza de 41 km/h victima sa fie proiectata la distanta de 9 m de locul impactului şi mai ales expertul nu a explicat in ce masura consumul de alcool al faptuitorului a contribuit la producerea accidentului.

Instanta apreciaza ca este necesar ca expertiza tehnica avand ca obiectiv dinamica producerii accidentului trebuie efectuata de catre expert criminalist autorizat in accidente de trafic terestru, in baza OG 75/2000 cu modificarile ulterioare, obiectiv in cadrul caruia expertul va trebui sa raspunda la urmatoarele probleme: stabilirea locului impactului, stabilirea spatiului parcurs de victima in campul vizual al faptuitorului, stabilirea pozitiei autoturismului in momentul impactului, stabilirea corecta a vitezei de deplasare tinandu-se seama si de distanta la care a fost proiectata victima fata de locul impactului, sa explice in ce masura imbibatia alcoolica de 0,80 g/l alcool pur in sange al faptuitorului a contribuit la producerea accidentului si implicit la decesul victimei.

Pentru ca expetul sa raspunda acestor probleme este necesar sa se reaudieze martorii NS şi IGD, primii martori care au fost prezenti la locul accidentului şi ale caror declaratii sunt contradictorii cu privire la pozitia victimei dupa impact, reaudierea sotului supravietuitor al victimei si reaudierea faptuitorului.

Referitor la infractiunea privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre faptuitor avand o imbibatie alcoolica peste limita legala, fapta prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicata, infractiune pentru care prin rezolutia nr.440/P/2008 s-a dispus neinceperea urmaririi penale, instanta a retinut urmatoarele:

Dupa producerea evenimentului rutier, faptuitorul a fost testat cu aparatul alcool test la ora 21,32, ce a indicat o alcoolemie de 0,61 mg/l alcool pur in aer expirat. Fiind condus la Spitalul RS, unde faptuitorului i s-au recoltat probe de sange, in urma analizei a rezultat o alcoolemie de 1,40 g%0 la prima recoltare si 1,25 g%0 la a II-a recoltare.

La solicitarea faptuitorului s-a dispus de organul de cercetare penala efectuarea unui calcul retro al alcoolemiei de catre INML Bucureşti, comisia medicala de specialitate, concluzionand in sensul ca in momentul producerii accidentului, faptuitorul putea avea o alcoolemie teoretica in crestere cuprinsa intre 0,75 – 1,20 g%0.

Avand in vedere aceste valori indicate de comisia medicala pentru efectuarea calculului retro al alcoolemiei, valoarea minima fiind mai mica de 0,80%0 cat reprezinta limita dintre contraventie si infractiune, procurorul a facut aplicarea principiului de drept penal „in dubio pro reo” (orice dubiu profita inculpatului). Altfel spus, in momentul recoltarii probelor biologice, faptuitorul putea avea o alcoolemie de 1,20 g%0, dar totodata putea avea o alcoolemie de 0,75 g%0, in favoarea sa operand potrivit legii principiul de drept , potrivit caruia orice dubiu profita inculpatului, retinuta in mod corect de catre procuror.

Ca urmare, criticile formulate de persoana vatamata asupra solutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale a faptuitorului pentru infractiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicata, sunt neintemeiate, solutia procurorului sub acest aspect fiind legala si temeinica.

Din actele de urmarire penala, rezulta cu certitudine ca faptuitorul a circulat cu autoturismul sub sinfluenta bauturilor alcoolice, avand o imbibatie alcoolica la ,imita dintre contraventie si infractiune, aspect pe care expertul nu l-a avut in vedere in raportul sau de expertiza, ca solutia procurorului privind scoaterea de sub urmarire penala a faptuitorului pentru infractiunea prev. de art.178 alin.1,2,3 cod penal nu a avut la baza probe certe din care sa rezulte ca faptuitorul nu a avut nici o culpa in producerea evenimentului rutier, ce a avut drept consecinta moartea victimei, considerente pentru care in temeiul art.278 ind.1 alin.7, lit.b cod procedura penala va admite plangerea, va desfiinta rezolutia nr.440/P/2008 mentinuta prin rezolutia nr.3/II/2/2009 a prim procurorului din cadrul Pachetului de pe langa Tribunalul B şi va trimite cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale privind pe faptuitorului MN pentru completarea probelor potrivit considerentelor de mai sus.

Admite plangerea formulata de persoana vatamata TC.

Desfiinteaza rezolutia cu nr.440/P/2008 retinuta prin rezolutia nr.3/II/2/2009 a prim procurorului din cadrul Pachetului de pe langa Triunalul B şi va trimite cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale privind pe faptuitorului pentru infractiunea de ucidere din culpa, fapt prev. de art.178 alin.1 şi 2 cod penal in vederea completarii probatoriilor, dupa cum urmează:

Efectuarea unei expertize criminalistice de catre un expert autorizat in accidente de trafic terestru in baza OG 75/2000 modificata, avand ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului, conform considerentelor sentintei.

In completarea probatoriilor se impune reaudierea martorilor NS şi IGD precum si reaudierea faptuitorului si a sotului supravietuitor a victimei.

Cu recurs in 10 zile de la pronuntare şi comunicare pentru partea vatamata lipsa.

Pronuntata in şedinta publica astazi .

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Dosar nr.5078/233/2007

ROMANIA

TRIBUNALUL GALAŢI

SECŢIA PENALA

DECIZIA PENALA NR.20

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 15.01.2008

PREŞEDINTE: Mihaela Lungeanu

JUDECĂTOR: Liliana Mîndroiu

JUDECĂTOR: Simona Liliana Enache

GREFIER: Florinela Burducea

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Ministerul Public reprezentat de PROCUROR: Corina Iftode.

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea recursului declarat de petenta Corciovă Niculina, împotriva sentinţei penale nr. 1840/22.10.2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 5078/233/2007.

Dezbaterile au avut loc pe data de 08.01.2007 când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare a amânat soluţionarea pe data de 15.01.2008.

TRIBUNALUL:

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 18940/22.10.2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosar 5078/233/2007, în temeiul art. 2781 alin.8 lit.a C.pr.pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petenta Corciovă Niculina împotriva rezoluţiei nr. 235/II/2/2007 din 21.03.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei nr. 2162/P/2005 din 19.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Au fost menţinute, ca fiind legale şi temeinice, rezoluţia nr. 235/II/2/2007 din 21.03.2007 a prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, respectiv rezoluţia nr. 2162/P/2005 din 19.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligată petenta Corciovă Niculina la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţa a reţinut următoarele :

Prin rezoluţia nr. 235/II/2/2007 din 21.03.2007 a Prim Procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, a fost respinsă plângerea formulată de petenta Corciovă Niculina împotriva rezoluţiei nr.2162/P/2005 din 19.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi prin care, în temeiul art.228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a şi b Cod procedură penală, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe făptuitorii Vlase Emil şi Vlase Nicu, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin.1 Cod penal, art.220 alin.2 şi 3 Cod penal.

S-a reţinut prin rezoluţia mai sus arătată că fapta de tulburare de posesie nu există şi fapta de a construi un gard nou în locul celui degradat, cu acordul părţii vătămate, nu e prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat – în termen legal – plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Prin rezoluţia nr. 235/II/2/2007 din 21.03.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta Corciovă Niculina.

S-a arătat în rezoluţia prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi că gardul ce desparte proprietatea petentei de cea a făptuitorilor, aflat într-un grad avansat de deteriorare, a fost dărâmat de făptuitori cu acordul părţii vătămate, că făptuitorii au construit un alt gard pe vechiul amplasament şi nu au ocupat nici o suprafaţă de teren aflată în posesia părţii vătămate.

Împotriva acestei rezoluţii, în temeiul art. 2781 Cod de procedură penală, petenta Corciovă Niculina a formulat, în termen legal, plângere la instanţă. Plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Galaţi sub nr. 5078/233 din 20.04.2007.

În motivarea plângerii formulate, petenta a arătat că soluţia dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi este netemeinică, întrucât făptuitorii au distrus gardul fără a respecta vechiul aliniament, intrând în proprietatea sa, că făptuitorii nu au avut acordul sau la darâmarea gardului iar martora Dicu Fănica a indus în eroare organele de cercetare penală.

În faţa instanţei, petenta a solicitat proba cu acte, depunând la dosar: copia certificatului de moştenitor nr.720/1973 eliberat de Notariatul de Stat Jud. Galaţi, adresa nr.69 din 26.01.2007 eliberată de Arhivele Naţionale Galaţi, copia actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 05.08.1945, copia certificatului de moştenitor nr.227/1962 eliberată de Notariatul de Stat Jud. Galaţi, schiţa terenurilor situate în Galaţi, str. Lozoveni nr.47 şi 49, copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.08.1957, extras de carte funciară pentru imobilul din Galaţi, str. Lozoveni nr.49 şi a solicitat audierea tuturor martorilor care au dat declaraţii în faza de urmărire penală, precum şi audierea martorului Ciutacu Florin Romeo şi a agentului Pavel Anton.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a constatat că petenta Corciovă Niculina este proprietara unui imobil situat în strada Lozoveni nr.47 B din municipiul Galaţi, fiind vecină cu făptuitorii Vlase Nicu şi Vlase Emil, care este proprietarul unui imobil situat pe aceeaşi stradă, la numărul 49. Între cele două proprietăţi a existat un gard din scândură, cu o vechime de aproximativ 100 ani, aflat într-o stare avansată de degradare.

În ziua de 06.04.2005, făptuitorii Vlase Emil şi Vlase Nicu au demolat vechiul gard, de faţă fiind şi petenta, iar la data de 07.04.2005, făptuitorii au început ridicarea noului gard. Cu acea ocazie, petenta a fost de acord cu ridicarea gardului, însă le-a cerut făptuitorilor să respecte vechiul amplasament (declaraţia părţii vătămate de la fila 11 dosar nr.2162/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi).

Din declaraţia martorului Ciutacu Florin Romeo, fiul părţii vătămate, rezultă că gardul ar fi fost deplasat cu aproximativ 25 cm în anul 1996, şi că nu a fost respectat aliniamentul astfel cum era el prevăzut în anul 1972, însă din declaraţiile martorilor Grigore Maria, Vlase Georgeta, Dicu Fănica şi din actele aflate la dosar rezultă că gardul nou a fost construit de făptuitori cu acordul părţii vătămate, pe vechiul amplasament, partea vătămată participând la stabilirea aliniamentului.

Faţă de cele constatate în urma cercetărilor efectuate în cauză, instanţa apreciază ca fiind legale şi temeinice atât rezoluţia nr. 233/II/2/2007 din 21.03.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, cât şi rezoluţia nr. 2162/P/2005 din 19.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, pe care le va menţine. În mod corect au reţinut organele de cercetare penală, cu privire la fapta reclamată de petentă că făptuitorii au construit gardul pe vechiul amplasament, cu acordul părţii vătămate, fără ocuparea vreunei suprafeţe de teren din proprietatea petentei.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate în termen legal a declarat recurs petenta şi Corciova Niculina, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod nejustificat prima instanţă a respins cererile de probatorii formulată în cauză, respectiv de a fi reaudiaţi martorii ascultaţi în faza actelor premergătoare. De asemenea , s-a susţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică întrucât a fost adoptată exclusiv pe baza declaraţiilor unor martori pe care recurenta petentă le apreciază ca fiind nesincere şi neconforme cu realitatea.

Verificând sentinţa penală recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta petenta şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin.3 C.pr.pen. Tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre netemeinică apreciind în mod greşit că soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată pe baza unor cercetării complete şi este legală şi temeinică.

Din analiza actelor dosarului rezultă că petenta a formulat două plângeri penale vizând săvârşirea a două infracţiuni. Astfel, la data de 7.04.2005 a sesizat distrugerea gardului care delimita suprafaţa de teren pe care o deţine în Galaţi str. Lozoveni nr. 47 nr.47 şi suprafaţa de teren aparţinând lui Vlase Emil (fila 2 dosar). La data de 07.04.2005, fiind audiată în legătură cu fapta sesizată în condiţiile mai sus menţionate persoana vătămată a sesizat şi împrejurarea că Vlase Emil împreună cu fiul său Vlase Nicu au început construirea unui nou gard între cele două suprafeţe de teren , ocazie cu care au ocupat o parte din terenul deţinut de Corciovă Niculina (plângere fila 9 dosar).

În raport cu aceste fapte, considerăm ca în cauză cercetările efectuate nu sunt complete.

Astfel, apreciem că se impunea efectuarea unei expertize topometrice pentru a se stabili dacă prin construirea noului gard de către Vlase Emil şi Vlase Nicu a fost sau nu ocupată vreo parte din terenul aparţinând persoanei vătămate.

De altfel, o astfel de expertiză s-a dispus a fi efectuată în cauză, prin rezoluţia nr. 1087/II/2/2005 din 29.12.2005 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi prin care s-a informat o primă rezoluţie de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale ( fila 20 dosar) însă nu a fost efectuată.

De asemenea privitor la cealaltă faptă reclamantă de persoana vătămată considerăm că se impunea verificarea susţinerilor făptuitorilor Vlase Emil şi Vlase Nicu privitoare la existentă acordului persoanei vătămate pentru dărâmarea vechiului gard.

Pentru considerentele mai sus expuse va fi admis recursul declarat de petenta Corciovă Niculina şi în consecinţa.

Va fi casată sentinţa penală nr. 1840/22.10.2007 a Judecătoriei Galaţi şi în rejudecare, conform art. 2781 alin.8 lit. b C.pr.pen.

Va fi admisă plângerea formulată de petenta Corciovă Niculina.

Va fi desfiinţată rezoluţia nr. 2162/P/2005 din 19.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi rezoluţia nr.235/II/2/2007 din 21.03.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi se va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii Vlase Emil şi Vlase Nicu pentru infracţiunile prev. de art. 220 alin. 1,2,3 C.pen.

În cauza urmează a fi efectuată o expertiză topometrică pentru a se stabili dacă prin construirea noului gard de către făptuitorii Vlase Emil şi Vlase Nicu a fost ocupată sau nu vreo parte de teren aparţinând persoanei vătămate Corciovă Niculina.

De asemenea urmează a fi verificate susţinerile făptuitorilor, privitoare la existenţa consimţământului petentei Corciovă Niculina la dărâmarea vechiului gard ce separa cele două proprietăţi.

Organul de urmărire penală va administra orice alte probe necesare în vederea aflării adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Văzând şi disp. art. 192 alin.3 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de petenta Corciova Niculina (fiica lui Pavel şi Sanda, CNP. 246072417023, domiciliată în Galaţi, str.Lozoveni nr.47B) şi în consecinţă:

Casează sentinţa penală nr.1840/22.10.2007 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosar nr.5078/233/2007 şi în rejudecare:

Admite plângerea formulată de petenta Corciova Niculina.

Desfiinţează rezoluţia nr.2162/P/2005 din 19.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi rezoluţia nr.235/II/2/2007 din 21.03.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi şi trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii Vlase Emil (fiul lui Constantin şi Georgeta, născut la 13.09.1954 în Galaţi, cu domiciliul în Galaţi, str.Lozoveni nr.49) şi Vlase Nicu (fiul lui Emil şi Elena, născut la 02.04.1981 în Galaţi , domiciliat în Galaţi, str.Lozoveni nnr.49) pentru infracţiunile prev. de art.217 alin.1 C.pen. şi de art.220 alin.1,2,3 C.pen.

În cauză se va efectua o expertiză topometrică pentru a se stabili dacă prin construirea noului gard de către Vlase Emil şi Vlase Nicu a fost ocupată sau nu vreo parte de teren aparţinând persoanei vătămate.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, la fond şi în recurs, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 15.01.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Fond:

Tehnored.F.B.

26.02.2008/2 ex.

Etichete:

Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art.278 ind.1 C.p.p.)

plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.l C.p.p.).

SENTINŢA PENALĂ Nr. 375

Şedinţa publică de la 08 Octombrie 2009

Pe rol judecarea cauzei penal privind pe petentul N.M. domiciliat în comuna xxxxxx judeţul xxxx şi pe intimata H.S., cu domiciliul în xxxxxxx, având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.l C.p.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns petentul-intimat şi intimata-petentă asistată de avocat Vasile Anina.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanţa după consultarea dosarului de urmărire penală în interesul unei bune judecăţi pune în discuţie în baza art. 38 C.pr.pen. disjungerea celor două cauze .

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu disjungerea cauzelor în interesul unei bune judecăţi.

Petentul-intimat este de acord cu disjungerea cauzelor.

Avocat Vasile Anina pentru intimata-petentă nu se opune.

Instanţa dispune disjungerea celor două cauze în baza art. 38 c.pr.pen. şi judecarea separată a cauzelor din dosarele cu nr. 2885/260/2009 şi nr. 3028/260/2009 în interesul unei bune judecăţi.

Avocat Vasile Anina solicită a se lua act de faptul că ordonanţa din 6.04.2009 este pronunţată de d-1 procuror Valeriu Ciorăscu prezent astăzi în complet motiv pentru care, solicită ca acesta să fie întrebat dacă se abţine, urmând ca în cazul în care nu se va abţine, să se solicite recuzarea în temeiul art. 50-51 C.pr.pen..

Fiind întrebat, reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu există legal pentru a se abţine.

Apărătorul intimatei depune la dosar cerere de recuzare a d-lui procuror Valeriu Ciorăscu.

Pentru soluţionarea cererii de recuzare instanţa a dispus suspendarea şedinţei de judecată urmând a fi reluat dosarul după soluţionarea acestei cererii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, a răspuns petentul şi intimata asistată de avocat Vasile Anina.

2

Instanţa a adus la cunoştinţă că cererea de recuzare a d-lui procuror Valeriu Ciorăscu a fost respinsă ca inadmisibilă apreciindu-se că motivul invocat nu face parte din cele prevăzute de art. 51 Cod procedură penală.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri pe fond.

Petentul având cuvântul pe fond, a arătat că organele de cercetare penală au întocmit dosarul de urmărire penală pe bază de vorbe şi nu de probe. Precizează că, a avut conflicte cu martorii care au fost audiaţi de poliţie din cauza pământului şi consideră că a fost sancţionat la propunerea poliţiei tară să fi fost vinovat motiv pentru care solicită să se admită plângerea.

Intimata prin avocat Vasile Anina având cuvântul pe fond a pus concluzii de respingere a plângerii ca nefondată în temeiul art. 278 l lit. a C.p.p. întrucât ordonanţa a fost dată conform probatoriului de la dosar, apreciază că soluţia este legală şi temeinică neexistând niciun viciu din punct de vedere a procedurii penale, cu cheltuieli de judecată conform chitanţei pe care o va depune în dosarul disjuns.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii, menţinerea rezoluţiei date de procuror în cauză şi a ordonanţei prim-procurorului.

Dezbaterile fiind terminate, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Asupra cauzei penale de faţă, deliberând, constată următoarele:

Constată că s-a formulat plângere de către petentul N.M. împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, nr.2808/P/2008, soluţie dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti.

Se arată în motivarea plângerii că petentul nu este de acord cu sancţiunea cu caracter administrativ aplicată, respectiv a amenzii de 500 lei, deoarece martorii care au dat declaraţii nu au fost de faţă, de asemenea că este pensionar şi nu a lovit-o pe intimata H.S..

Plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege, petentul făcând dovada datei comunicării soluţiei procurorului.

Instanţa reţine în fapt:

Prin Ordonanţa nr.2808/P/2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi ameninţare prev. de art. 180 alin.2 şi art. 193 alin.l C. penal şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda de 500 lei.

S-a dispus de asemenea scoaterea de sub urmărire penală a petentului şi a intimatei H.S.,învinuiţi, ambii cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.208 alin.l C. penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C. penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective.

H.S. a formulat de asemenea plângere împotriva soluţiei procurorului dată în Ordonanţa nr.2808/P/2008, considerând că scoaterea de sub urmărire

3 penală pentru infracţiunea de fort deoarece pe rolul instanţei civile ar exista un dosar civil pentru partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului N.P. nu are nici o relevanţă iar aplicarea unei măsuri cu caracter administrativ pentru faptele de lovire şi ameninţare este greşită, apreciindu-se în mod eronat că faptele săvârşite nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.

Deoarece ambele plângeri privesc aceeaşi ordonanţă, impunându-se ataşarea dosarului Parchetului nr. 2808/P/2008,la termenul din 5 august 2009, s-a dispus conexarea dosarului nr. 3028/2009 la prezenta cauză.

După analiza probelor din dosarul ataşat, în interesul unei bune judecăţi, instanţa la termenul din data de 8 octombrie 2009, în temeiul art.38 din C.pr.civilă,a dispus disjungerea cauzelor şi judecarea lor separată.

Cauza de faţă priveşte plângerea formulată de petentul N.M..

Petentul nu este de acord cu sancţiunea cu caracter administrativ aplicată, respectiv a amenzii de 500 lei, deoarece martorii care au dat declaraţii nu au fost de faţă, de asemenea a arătat că este pensionar şi nu a lovit-o pe intimata H.S.

Analizând dosarul parchetului, se reţine că H.S. a formulat plângere la data 14.10.2008 deoarece a dobândit un imobil prin contract de vânzare -cumpărare şi N.M. a ameninţat-o şi lovit-o pre data de 23.09.2008 şi o altă plângere la data de 3.11.2008, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, reclamând că în perioada 9.10 – 30.10.2008 , s-a intrat în curtea imobilului proprietatea sa şi i s-au sustras toate materialele de construcţie.

Intimata a dobândit o casă construită din paiantă, acoperită cu şindrilă,compusă din 2 camere iar separat mici anexe gospodăreşti,împreună cu suprafaţa de 800 m.p. teren aferent în corn. xxxxxjud. Bacău, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.35/17 noiembrie 1995, de la N.P..

Imobilele înstrăinate, vânzătorul le-a dobândit în calitate de moştenitor legal, conform certificatului de moştenitor nr.467/1969, în care petentul este remmţător,conform declaraţiei notariale nr.496/1969.

Din declaraţia martorului D.C.- (fila 38 dosar parchet), se reţine că la data de 23.09.2008 în curtea imobilului cumpărat de H.S. a auzit scandal,recunoscând vocea petentului N.M..

Acesta înjura şi adresa cuvinte jignitoare intimatei,după care martorul a văzut-o pe H.S. fugind prin via martorului, fiind lovită la o mână.

Martorul V.M., de asemenea a declarat(fîla 41 dosar parchet) că pe data de 23.09.2008, se afla în curtea imobilului proprietatea intimatei, când a intrat petentul cu o furcă în mână, adresând cuvinte jignitoare la adresa intimatei.

Când aceasta a ieşit din casă, petentul a întrebat-o de actele de proprietate ale imobilului, după care s-a repezit asupra intimatei lovind-o cu coada furcii peste braţul stâng şi picior,moment în care a intervenit S.S. şi i-a luat furca din mână.

N.M. a scos din buzunar şi a alergat după H.S..

H.S. posedă certificatul medico – legal nr. 1303/24.09.2008 (fila 18 dosar parchet),medicul legist concluzionând că aceasta prezintă leziuni traumaticele pot data din data de 23.09.2008 şi care au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente, leziuni ce necesită pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale.

4

Instanţa, având în vedere probele avute în vedere de organul de urmărire penală, probe concludente din care se reţine vinovăţia petentului cu privire la faptele de ameninţare şi lovire şi alte violenţe, constată că plângerea acestuia este nefondată.

ÎN DREPT:

în baza art.2781 alin.8 lit. a C. pr. penală, se va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva soluţiei procurorului, pe care o menţine.

în baza art. 192 alin.3,pct.2 C. pr. penală va fi obligat petentul să restituie statului cheltuielile judiciare avansate.

Ia act că în acest dosar nu s-a depus de către intimată chitanţa pentru onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Disjunge în baza art.38 C.pr.penală , cauza privind plângerea formulată de petenta H.S. domiciliată în xxxxxxxx şi dispune judecarea separată de cauza din dosar nr. 2885/2009, având ca obiect plângerea la soluţia procurorului formulată de N.M..

In baza art.2781 alin.8 lit. a C. pr. penală, respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.M. domiciliat în corn. xxxxx, jud. Bacău,în contradictoriu cu intimata H.S. domiciliată în xxxx, împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr.2808/P/6.04.2009 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, soluţie pe care o menţine.

în baza art. 192 alin.3,pct.2 C. pr. penală obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.

Preşedinte, Olguţa Lungu Tranole

Grefier, Liliana Panţira

Red. tehnored. Jud. O.L.T./ 9.10.2009

Pr.09.10.2009

Dact. L.P. 12 Octombrie 2009

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Obiect: „ plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)”

La data de 23.11.2009 s-a înregistrat la Judecătoria Bacău sub nr de mai sus plângerea în faţa instanţei formulată de petenta MC împotriva soluţiei dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în dos nr 2058/P/2009.

În motivarea plângerii petenta a criticat , în esenţă, soluţia adoptată pentru netemeinicie, susţinând că CB cu rea credinţă , nu a achitat pensia de întreţinere faţă de cei 4 copii minori, la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească.

S-a ataşat spre consultare dosarul de urmărire penală cu nr de mai sus.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia nr 2058/P/2009 din 10.08.2009 s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău neînceperea urmăririi penale faţă de CB cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev de art 305 Cod pen, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective.

S-a reţinut că lipseşte reaua credinţă a făptuitorului, precum şi faptul că deşi acesta nu are loc de muncă, a încercat să îşi achite obligaţiile în momentul în care a dispus de mijloace, în acest sens existând copii după mandate de plată(f 12-13 dos urm pen).

Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr 799/II/2/2009 din 03,11,2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată formulată de petenta MC împotriva soluţiei adoptate în dos nr 2058/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Se reţine de către instanţa de judecată că la 11.03.2009 petenta din prezenta cauză a formulat plângere penală la Secţia 1 Poliţie Bacău, prin care solicită cercetarea fostului soţ CB, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prev de art 305 cod pen.

Potrivit Sentinţei Civile nr 3569/21.05.2007 pronunţată de Judecătoria Bacău, susnumitul a fost obligat să plătească o pensie de întreţinere în cuantum de 195 lei lunar în favoarea minorilor AI, TŞ , CD.

Soluţia dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău este criticabilă sub aspectul probatoriului administrat şi anume: nu a fost lămurită pe deplin situaţia numitei AIB fiica făptuitorului CB care era majoră la data producerii plângerii în sensul verificării dacă aceasta urma sau nu la acea dată cursurile vreunei instituţii de învăţământ şi care să o îndreptăţească la primirea în continuare a pensiei de întreţinere pe durata studiilor.

Pe de altă parte nu au fost audiaţi martori care să confirme sau să infirme aspectele sesizate de persoana vătămată sau apărările făptuitorului.

De altfel, din dovezile depuse la dosar rezultă că făptuitorul a plătit parţial pensia de întreţinere ceea ce în opinia instanţei echivalează cu neexecutarea obligaţiei de întreţinere astfel cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească.

Pentru remedierea deficienţelor de mai sus şi pentru stabilirea cu exactitate a situaţiei de fapt, rezoluţia criticată urmează a fi desfiinţată, iar cauza se va trimite Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea începerii urmăririi penale faţă de CB sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev de art 305 alin 1 lit c cod pen.

Etichete:

Plângere impotriva rezoluţiilor procurorului sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Tip spetă: sentinta penala

Titlu: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Data speta: 22.02.2010

Prin cererea înregistrată sub nr.3/04.01.2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi petenţii Ş.I.C. şi Ş. L. au formulat plângere împotriva rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria B., prin care prin care i-a respins plângerea împotriva soluţiei pronunţată în dosarul 603/P/2008.

În motivarea plângerii petenţii au arătat că nici unul din procurori, nu justifică în mod temeinic şi legal, cu argumente ştiinţifice şi juridice pertinente soluţia pronunţată în cauză. Mai mult, deşi existau două expertize criminalistice(una judiciară alta extrajudiciară) nu au dispus efectuarea altei expertize pentru eliminarea unor suspiciuni.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Petenţii, la data de 20.02.2008 au formulat o plângere împotriva intimatului V.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.290, 291 Cod penal, 180 Cod penal şi 193 Cod penal.

În motivarea plângerii petenţii au învederat instanţei că intimatul a folosit acte false, în faţa Curţii de Apel B., a falsificat aceste acte şi a lovit-o şi ameninţat-o pe petanta Ş. L..

Întrucât plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B., prin Ordonanţa din 13.06.2008(dosar 2090/P/2008 s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria B..

Prin rezoluţia 603/P/2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.290 şi 291 Cod penal(fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals) întrucât faptele nu există.

Procurorul a reţinut că prin decizia civilă 2515/1999 a Curţii de apel B., Ş. C.I.şi Ş. L. au fost obligaţi să lase intimatului V. I. în proprietate şi posesie imobilul casă şi suprafaţa de 1659 mp teren construcţii.

Intimatul V. I., a depus un înscris, „Contract de închiriere”, din care reieşea că tatăl său V. V. a închiriat soţilor P.I. şi P.(Ş.) L. imobilul situat în B., nr.89.

Întrucât soţii P., nu au recunoscut semnăturile de pe acest înscris, instanţa a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, care a concluzionat că semnătura de pe „Contractul de închiriere”, a fost executată de Ş. L. (L.).

Petentul Ş. I.C. a contestat concluziile acestui raport de expertiză, depunând un alt raport de expertiză extrajudiciară (expert Ene Gh.) care concluzionează că înscrisul intitulat „Contract de închiriere”, folosit de intimat la instanţă „prezintă elemente de contrafacere”.

S-a concluzionat că Ene Gheorghe are calitatea de expert criminalist autorizat cu competenţa de a asista, nu expert oficial la cererea unei părţi interesate, fără a întocmi el însuşi vreun raport de expertiză, precum raportul de expertiză 130/2007, un astfel de raport neavând valoare juridică.

Prin rezoluţia 77/II/2/02.decembrie 2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerile formulate de petenţi împotriva soluţiei dispuse în dosarul 603/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecători B..

Instanţa apreciază că organele de urmărire penală nu au efectuat cercetări în cauză, mulţumindu-se să concluzioneze că intimatul nu a falsificat nici un cat, fără să audieze petenţii, să-i pună în vedere intimatului să prezinte înscrisul în original , să i-a probe de semnături de la părţi să le solicite înscrisuri, model de comparaţie.

Faţă de cele ce preced, instanţa , în temeiul art.278 pct.8 lit.b Cod pr.penală va admite plângerea petenţilor, va desfiinţa rezoluţia nr.603/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. şi va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Organul de urmărire penală va audia părţile, le va lua probe de semnături, le va solicita înscrisuri model de comparaţie, va pune în vedere intimatului să prezinte originalul înscrisului „contract de închiriere” data 27.11.1966 (20.11.21966) şi a actului de folosinţă din 22.06.1942, va dispune efectuarea unei expertize criminalistice având în vedere contradicţia dintre cele două expertize efectuate.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Dosar nr. 4719/333/2009 – plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 87/R

Sedinta publica de la 04 Martie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: SIMIONESCU ELENA

Judecator: NICULACHE LUMINITA

Judecator: PARPALEA-FILIP NICOLAE

Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se afla spre solutionare, recursul penal declarat de petenta SA , împotriva sentintei penale nr. 1364 din 18.11.2009 a Judecatoriei Vaslui.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta petenta recurenta SA, asistata de aparatorul ales av. Duca Tudor cu delegatie la dosaurl cauzei, lipsa fiind persoanele cercetate intimate MNA si DAM, pentru care raspunde aparatorul ales av. Zugravu Liviu.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca procedura de citare este legal îndeplinita, recursul este declarat de aparator în numele petentei SA, în termen legal, motivat în scris. Cauza se afla la al III-lea termen de judecata.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanta constata cauza în stare de judecata si da cuvântul în sustinerea recursului.

Av. Duca Tudor, având cuvântul pentru recurenta, arata ca motivele de recurs au fost dezvoltate pe larg în scris, fapt pentru care va sintetiza oral câteva aspecte pe care le considera esentiale. Prin prezentul recurs, solicita casarea hotarârii primei instantei, iar pe fond sa admiteti plângerea formulata împotriva rezolutiei din 15 mai 2009 emisa de procurorul din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui si împotriva rezolutiei din 1.07.2009 a prim-procurorului aceluiasi parchet.

În speta, este vorba de catre o plângere depusa de petenta SA împotriva numitilorMNA si DAM, pentru savârsirea faptei de marturie mincinoasa constând în aceea ca, în cadrul unui proces civil de partaj succesoral, acestia au depus marturie si au afirmat anumite lucruri neconforme cu adevarul, care au condus instanta de judecata la o solutie de admitere a cererii de acceptare tacita în termen a succesiunii tatalui sau de catre SMI, parte în acel proces civil. Acesti doi martori au fost audiati la cererea numitului SMI. Considera ca urmarirea penala efectuata în cauza este defectuoasa si ca organele abilitate nu si-au aplecat atentia cuvenita asupra tuturor aspectelor si nu au administrat probele necesare.

Un prim aspect este acela ca rezolutia de infirmare data la 17 .10.2008 de catre prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, rezolutie prin care s-a dispus desfiintarea unor solutii date anterior pâna la acel moment si administrarea unor probe: audierea unor martori, efectuarea unor acte de procedura si s-a dispus verificarea evenimentelor percepute în mod direct de catre persoanele cercetate cu privire la care au depus marturie în procesul civil si a verificarii existentei colectiei de casete si a DVD-urilor pe care MNA sustine ca ar fi cumparat de la SMI. Stiind ca aceasta este o proba esentiala s-a formulat o cerere în acest sens pe care au depus-o la dosarul instantei de fond si la care s-a primit un raspuns(fila 3 dosar fond). Organul de politie a raspuns faptul ca a luat în considerare cererea formulata ca fiind oportuna si careia îi va da curs, însa cererea de a se inventaria bunurile care au fost cumparate nu a fost efectuata nici pâna în prezent. Motivarea pe care o ofera cu privire la acest aspect rezolutia atacata si pe care a îmbratisat-o si instanta de fond cum ca ar fi vorba de o conventie civila verbala între parti care are loc are loc prin predarea bunului si plata pretului nu subzista în fata instantei penale.

Un alt aspect pe care înteleg sa-l critice ar fi si modul în care organul de politie a înteles sa-l interpeleze pe SMI, daca îsi însuseste respectiva tranzactie între parti. Acesta a fost contactat telefonic, întrucât are resedinta în mun. Bucuresti si nu a putut sa se prezinte pentru a da declaratii. Aceasta modalitate de audiere nu este prevazuta în codul de procedura privind audierea martorilor, întrucât nu se poate avea garantia ca persoana care se afla la celalalt capat al firului este persoana careia intentiona sa se adreseze. Din aceste doua puncte de vedere, apreciaza ca aceasta cauza trebuie restituita la organul de urmarire penala pentru a fi administrate si aceste doua probe, respectiv verificarea si întocmirea unui inventar cu privire la colectia de casete si DVD-uri pe care martorul le-ar fi cumparat de la SMI si audierea acestuia din urma în calitate de martor în procesul penal cu respectarea tuturor normelor pe care le impune procedura penala.

Un ultim motiv pe care doreste sa-l puncteze si care a fost invocat verbal si în fata instantei de fond si care nu a fost amintit în cuprinsul sentintei atacate, este vorba de nerespectarea dreptului la aparare de catre organul de urmarire penala.

Exista o cerere formulata de catre aparatorul de la acea vreme a partii vatamate depusa la organul de urmarire penala, prin care se solicita asistarea la toate actele de urmarire penala ce urmau sa se administreze în cauza, însa nu i s-a dat curs deoarece s-au efectuat acte de urmarire penala fara ca aparatorul sa fie contactat.

Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului si trimiterea cauzei la parchet pentru administrarea probelor aratate anterior.

Av. Zugravu, având cuvântul pentru intimati, arata faptul ca desi cauza este sub incidenta penala, solutia civila, ramasa irevocabila, are o mare importanta sub un aspect determinant si este vorba de aprecierea modului în care declaratiile acestor martori au fost considerate ca relevante pentru instanta de judecata în pronuntarea unei anumite hotarâri. Cu alte cuvinte, chiar daca exista martori care declara diverse lucruri neadevarate, aceste lucruri considerate nereale si neînsusite de catre o instanta de judecata, nu transforma declaratia persoanei respective într-o declaratie mincinoasa si care sa fie supusa unui control penal.

La dosarul cauzei se afla atasata hotarârea civila care a fost supusa controlului judiciar prin caile de atac si care a fost mentinuta pentru aceleasi considerente care au stat la baza admiterii acelei cereri formulate de catre SMI. Se poate observa ca actele materiale avute în vedere de catre instanta civila cu privire la acceptarea tacita a mostenirii, sunt cu totul altele si anume: discutia cu avocatul, discutia cu mama vitrega, plata impozitelor la primarie, aspecte dovedite cu acte si cu declaratiile altor martori în afara acestora care sunt pusi în discutie în aceasta cauza. Pentru primul argument invocat recursul este nefondat Pe ceea ce se critica cu referire la rezolutia de infirmare, recursul este neîntemeiat. În primul rând, în rezolutia de infirmare prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, a dispus audierea a doi martori:PI si HV. De asemenea, arata ca acest presupus drept la aparare încalcat prin neprezentarea avocatului la audierea acestor martori nu a fost invocat de catre partea vatamata în plângerea facuta initial la procurorul ierarhic superior situatie în care au fost de acord cu modul în care s-a desfasurat procedura de audiere. Pe de alta parte, chestiunea legala de dovedirea unei situatii de fapt apare si ridicola, în conditiile în care Mircea Sandu era reclamant în procesul unde a propus cei doi martori spre a fi audiati. În actiunea sa, SM precizeaza ca a acceptat mostenirea si a luat un DVD-player si o colectie de DVD-uri, bunuri pe care le-am vândut lui MN. Considera ca nu mai are nici un sens audierea lui Mircea Sandu când a spus foarte clar în actiune ca a efectuat aceasta operatiune. Nici prim procurorul si nici instanta nu a pus în discutie necesitatea efectuarii unei astfel de probe.

Considera ca în mod corect instanta de fond a respins plângerea mentinând cele doua rezolutii ale parchetului pe care le apreciaza ca fiind legale si temeinice. Solicita respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata.

Av. Duca, având cuvântul în replica, arata ca nu putea invoca nerespectarea dreptului la aparare prin plângerea adresata prim procurorului, întrucât nu avea cunostinta de actele de procedura care s-au efectuat la acel moment. A aflat despre acest lucru abia când dosarul a ajuns la instanta de fond, moment în care a fost invocat acest aspect.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicita respingerea recursului ca fiind nefondat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauza precum si motivele invocate în recurs, considera ca hotarârea instantei este temeinica si legala. În baza probatoriului administrat, corect parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitiiMNA si DAM pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 206 Cod penal. Din actele dosarului rezulta ca persoanele cercetate au declarat aspecte relatate de catre reclamantul SMI în dosarul civil. Solicita mentinerea hotarârii primei instante.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a ramas în pronuntare.

Ulterior deliberarii;

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de fata;

Prin sentinta penala nr. 1364 din data de 18.11.2009, pronuntata în dosarul nr. 4719/333/2009 al Judecatoriei Vaslui, în baza art. 278 ind.1, alin. 8 lit. a din Codul de procedura penala, a fost respinsa plângerea formulata de petenta SA, împotriva solutiei din Rezolutia nr. 3019/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmaririi penale fata de numitii MN, si DA – Marian, pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 260 Cod penal, mentinuta prin Rezolutia nr. 841/II/2 din 01.07.2009 a Prim – Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui.

Instanta a mentinut solutia procurorului si a respins solicitarea petentilor de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala petenta SA a fost obligata la plata catre stat a sumei de 75 lei – cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a pronunta aceasta sentinta s-au retinut urmatoarele :

Prin Rezolutia nr. 3019/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui s-a confirmat propunerea de a nu se începe urmarirea penala sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art. 260 Cod penal fata de numitii MN si DAM. Solutia a fost mentinuta prin Rezolutia nr. 841/II/2 din 01.07.2009 a Prim – Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, retinându-se ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, sub aspectul laturii obiective.

În fapt, s-a aratat ca petenta a reclamat ca numitii MN si DAM, fiind audiati în calitate de martori în dosarul civil nr. 4585/333/2006 aflat pe rolul Judecatoriei Vaslui, având ca obiect anulare certificat mostenitor au dat declaratii necorespunzatoare adevarului.

Referitor la declaratia data de numitul DAM în fata instantei civile, la termenul din 22.05.2007, se observa ca acesta a relatat aspecte pe care le cunostea de la reclamant (numitul SMI) cu privire la faptul ca reclamantul a mers împreuna cu Hriscu Vera la un avocat pentru informatii în vederea dezbaterii succesiunii, ca petenta a refuzat sa-i dea reclamantului niste acte si ca acesta a platit impozitul pe apartament. Acesta a mai relatat ca a asistat la o discutie contradictorie între petenta si fiul sau – SMI.

Cu privire la numitul MN, în declaratia data în fata instantei civile la termenul din 18.09.2007, acesta relateaza o serie de aspecte pe care le cunoaste de la reclamant, precum si faptul ca a cumparat de la acesta mai multe casete si un aparat DVD, care au apartinut tatalui acestuia, pentru care a platit suma de 250 lei.

Ambele persoane interesate au mai facut câteva afirmatii care, datorita modului de redactare a declaratiei, nu pot fi apreciate cu certitudine daca acestea au fost cunoscute de la reclamant sau au fost percepute în mod direct.

Instanta a constatat ca, audiate cu ocazia cercetarilor penale, cele doua persoane interesate si-au mentinut declaratiile date ca fiind corespunzatoare adevarului, cele mai multe aspecte cunoscându-le de la reclamantul SMI. De altfel, numitul MN afirma ca s-a deplasat personal cu reclamantul la Serviciul Financiar pentru a se interesa de datoriile apartamentului si ca a cumparat casetele si DVD-player-ul de la acesta.

Nici una din probele administrate în cauza nu infirma declaratiile celor doua persoane interesate.

Martorele CO siPI, propuse de petenta, nu au relatat decât aspecte cunoscute de la aceasta, fara a prezenta vreun aspect contrar celor declarate de persoanele interesate.

Mai mult, martora HV, audiata de organele de cercetare (fila 23) relateaza aceleasi aspecte ca si acelea pe care numitii MN si DAM le-au perceput de la reclamantul SMI, confirmând astfel, declaratiile date de acestia.

S-a sustinut de catre petenta ca nu au fost respectate, cu ocazia reluarii cercetarilor ca urmare a infirmarii solutiei de netrimitere în judecata a celor doua persoane interesate, din data de 17.X.2008, dispozitiile date în rezolutia Primului – Procuror.

Instanta constata însa, ca a fost audiata martoraPI (fila 27 din dosarul de urmarire penala), propusa de petenta precum si martora HV (fila 23 din dosarul de urmarire penala) .

De asemenea, au fost lamurite si aspectele privind vânzarea-cumpararea casetelor si a DVD-player-ului apartinând defunctului. Astfel, acestea sunt bunuri mobile, iar conform dispozitiile Codului civil transferul dreptului de proprietate se face prin simpla predare a bunurilor si plata pretului. Ori, vânzatorul – SMI declara ca a predat bunurile sus-indicate, iar cumparatorul MN afirma ca le-a primit si a platit pretul convenit (suma de 250 lei). Cei doi nu erau obligati sa faca în vreun fel dovada tranzactiei dintre ei, declaratiile acestora fiind suficiente si, prin urmare nu se impunea ca aceste bunuri sa fie ridicate de organele de politie în conformitate cu dispozitiile art. 96 Cod procedura penala.

De asemenea, faptul ca numitul SMI nu a fost audiat în calitate de martor nu este de natura a prejudicia în vreun fel solutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui atât timp cât s-a luat acestuia, telefonic, o declaratie si nu s-a solicitat, în mod expres, de catre petenta acest lucru.

Fata de toate aceste motive, instanta a apreciat ca organele de urmarire penala au analizat în mod corect toate probele administrate în cauza, rezultând, cu claritate, ca cele doua persoane interesate au declarat doar ceea ce cunosteau în legatura cu aspectele relatate, asa cum le-au perceput, fie în mod direct, fie din relatarile numitului SMI, neavând vreun moment intentia de a declara mincinos.

De aceea instanta a apreciat ca fiind întemeiata aprecierea Parchetului ca nu se impune identificarea si audierea avocatului la care a mers numitul SMI.

Pentru toate acestea, instanta a concluzionat ca solutia dispusa prin rezolutia atacata este legala si temeinica, nefiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, pretins a fi fost comisa de cele doua persoane interesate, atât sub aspect obiectiv cât si subiectiv.

Împotriva hotarârii, în termen legal, prin cererea din data de 24.11.2009, în numele petentei SA, în conformitate cu prevederile 385 ind. 2 cu referire la art.362 alin. 2 din Codul de procedura penala, fara aratarea motivelor, a declarat recurs aparatorul împuternicit sa acorde asistenta în fata primei instante.

Prin memoriul separat, petenta a învederat ca hotarârea instantei de fond este nelegala si netemeinica deoarece nu a fost analizata în mod judicios modalitatea de desfasurarea a urmaririi penale, cu referire expresa la modalitatea de administrare a probelor si respectarea drepturilor participantilor la proces. S-a aratat astfel ca nu s-au respectat sarcinile trasate de prim-procuror prin ordonanta de infirmare, în sensul ca nu au fost verificate evenimentele percepute în mod direct de persoanele cercetate si nu au fost efectuate verificari asupra colectiei de DVD pe care numitul MOGA MARIUS sustine ca le-ar fi cumparat.

De asemenea, se arata ca nu s-a procedat la ascultarea numitului SMD care a avut calitatea de reclamant în procesul civil, declaratia acestuia fiind concludenta si utila solutionarii cauzei, învederându-se ca modalitatea de ascultare telefonica nu este procedurala.

Se mai sustine ca se impune verificarea situatiei hainelor pe care unul dintre martorii din procesul civil a sustinut ca le-a primit de la reclamant si a împrejurarii ca l-a însotit pe reclamant atunci când acesta a intentionat sa contacteze un avocat pentru dezbaterea succesiunii.

S-a aratat si faptul ca organele de cercetare penala nu au respectat dreptul la aparare a partii vatamate de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala, în conditiile în care aparatorul acesteia a formulat o cerere în acest sens, motiv pentru care toate actele de procedura efectuate dupa data respectiva sunt lovite de nulitate.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 3856 alin 3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, tribunalul constata ca recursul declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru motivele ce vor fi aratate în continuare:

La data de 05.10. 2007, Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a fost sesizat de catre numita SA care solicita antrenarea raspunderii penale a numitilor MN si DA pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, fapta prev. si ped de art. 260 alin. 1 din Codul penal, învederând ca acestia au facut relatari neconforme realitatii cu ocazia audierii lor în calitate de martori într-o cauza civila.

În fapt, numitul SM a formulat o actiune civila împotriva numitilor SSE si SA, solicitând anularea Certificatului de mostenitor nr. 1/2006 potrivit caruia succesiunea autorului SANDU GHEORGHE a fost acceptata de numita SA, sotie supravietuitoare, SMI si SSE, în calitate de descendenti de gradul I, fiind straini de succesiune prin faptul ca nu au acceptat-o în termen.

Prin sentinta civila nr. 4285 din 18 decembrie 2007 a Judecatoriei Vaslui a fost admisa actiunea, dispunându-se anularea certificatului de mostenitor, cu motivarea ca reclamantul a acceptat tacit mostenirea, în contextul în care, în termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii, a realizat acte din care rezulta neîndoielnic aceasta intentie si pe care nu le poate realiza decât în calitate de erede, fiind astfel îndeplinite conditiile art.689 din Codul civil.

Instanta a retinut ca intentia de acceptare a mostenirii a fost dovedita cu probele ce au fost administrate, printre care si depozitiile martorilor împotriva carora a fost efectuata plângerea penala, probe care demonstreaza manifestarea vointei de acceptare a succesiunii prin aceea ca reclamantul a solicitat pârâtei sa împarta succesiunea, prin interesul acestuia de afla care este cota ce i se cuvine adresându-se unui avocat, dar si prin actele de administrare, constând în plata impozitelor si prin actele de dispozitie constând în vânzarea unor bunuri.

Instanta a retinut ca martorul DAM a relatat ca, dupa decesul tatalui sau, reclamantul a ramas în tara circa o luna, timp în care a mers la un cabinet de avocatura pentru a dezbate mostenirea. De asemenea, acelasi martor a aratat ca a perceput o discutie între reclamant si mama sa vitrega, ocazie cu care acestia si-au disputat dreptul asupra unuia dintre bunurile masei partajabile.

Instanta a mai retinut ca martorul MN a confirmat ca reclamantul i-a solicitat sotiei supravietuitoare sa împarta mostenirea, aceasta asigurându-l sa nu-si faca griji, precum si faptul ca reclamantul a mers la un avocat pentru discutarea problemei succesiunii. Acelasi martor a declarat ca a cumparat de la reclamant casete cu muzica veche si un DVD-player, bunuri ce au apartinut defunctului.

Prin plângerea penala formulata, numita SA a reclamat ca relatarile facute de cei doi martori sunt mincinoase. S-a aratat ca sunt neadevarate sustinerile martorului MOGA MARIUS cum ca ,,reclamantul a încercat, dupa decesul tatalui sa rezolve situatia mostenirii, în sensul ca s-a interesat de datoriile firmei, ale apartamentelor.. a mers la financiar pentru a afla situatia imobilelor.. a discutat cu mama vitrega pentru careia i-a solicitat actul de deces si a fost refuzat’’

De asemenea, nu este adevarat ca reclamantul a platit din propriile economii impozitul pentru apartamentul în care a locuit tatal sau si ca a achitat mai multe rate pentru imobil în care locuieste bunica sa, afirmatii facute de ambii martori împotriva carora a formulat plângere.

S-a aratat ca este neveridica si afirmatia numitului DA cum ca reclamantul a contribuit cu bani pentru întretinerea bunurilor ce fac obiectul masei partajabile, iar numitul MN a declarat mincinos ca a cumparat casete si un DVD-player de la reclamant, bunuri care exista în casa defunctului.

S-a mai precizat ca este mincinoasa si relatarea numitului DRAGASANU ALIN potrivit carei a auzit o discutie între cei doi, ca pârâta l-ar fi trimis pe fiul sau vitreg sa – si ia drepturile de la Braila, acesta afirmând ca imobilul din strada PENES CURCANU îi apartine.

Având în vedere actele premergatoare administrate în cauza, procurorul de caz a apreciat ca faptele celor doua persoane reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, nefiind realizata latura obiectiva a acesteia, în sensul ca majoritatea celor declarate nu au fost percepute nemijlocit, fiindu-le relatate. Mai mult, vânzarea casetelor si DVD-playerului este confirmata de ambele parti ale tranzactiei si nu exista vreo alta proba care sa demonstreze cu certitudine daca aceasta este reala sau nu.

În legatura cu criticile aduse solutiei adoptate de procuror, modalitatii de administrare a actelor premergatoare si hotarârii prin care s-a apreciat asupra legalitatii si temeiniciei activitatii organelor de cercetare penala si a actului de finalizare a verificarilor întreprinse, instanta de control judiciar constata urmatoarele:

Potrivit art. 260 din Codul penal care incrimineaza marturia mincinoasa se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani, fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat.

Se observa astfel ca pentru a fi realizat continutul constitutiv al infractiunii este necesar ca marturia sa se refere la chestiuni esentiale cauzei în care martorul este ascultat.

Cum pricina se refera la acceptarea tacita a unei succesiuni, tribunalul reveleaza ca potrivit art. 689 din Codul civil ,,Acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. Este expresa când se însuseste titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacita când eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decât în calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.

Drept urmare, este esential de verificat daca reclamantul a efectuat un act dintre cele la care se refera textul. În circumscrierea notiunii de act, este necesar sa se observe ca textul nu poate sa faca referire decât la realizarea unui act juridic, acea manifestare de vointa care este exprimata cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic.

Este fara putere de tagada ca actele de administrare derivând din plata impozitelor, actele de dispozitie constând în vânzarea bunurilor sunt acte juridice, operatiuni producatoare de consecinte, asa încât dovada lor este esentiala dezlegarii pricinii.

Tribunalul exprima opinia ca discutiile ce au avut loc între parti relativ la modul de partajare a bunurilor, disputele vis a vis de imobilele ce fac parte din masa succesorala, eventualele discutii cu un specialist al dreptului pentru o informare corecta cu privire la cota ce-i revine reclamantului si orice alt interes manifestat fata de mostenire, fara realizarea, finalmente, a unui act juridic, nu se circumscriu notiunii inserate în art. 689 din Codul civil, motiv pentru care sunt apreciate neesentiale.

Desigur, demersurile respective fac dovada unui interes manifestat fata de mostenire, dar, prin ele însele, neconcretizate în realizarea unui act, nu au aptitudinea de a proba acceptul tacit. Ele nu pot fundamenta o hotarâre cu specificul celei la care se face referire în prezenta cauza, fiind elemente subsidiare si nicidecum esentiale.

Se poate sustine ca este esential sa se dovedeasca vointa de a mosteni. Este absolut adevarat, dar aceasta vointa trebuie sa rezulte din realizarea unui act si nu din actele pregatitoare realizarii actului, aspect ce rezulta din chiar textul art. 689 din Codul civil.

Drept urmare, dincolo de motivatiile facute de procurorul de caz si de instanta de fond, relativ la continutul constitutiv al infractiunii, tribunalul retine si faptul ca afirmatiile nu se refera la împrejurari esentiale asa încât sa poata fi antrenata raspunderea penala sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art. 260 din Codul penal.

Trebuie aratat ca este lipsit de relevanta daca relatarea facuta cu privire la chestiuni neesentiale a fost avuta în vedere de instanta civila, instanta penala nu are caderea de a face aprecieri asupra hotarârii respective ci are doar obligatia de a observa daca relatarea martorului, în functie de specificul cauzei, este sau nu esentiala. De asemenea, în stabilirea raspunderii penale, este lipsit de importanta daca o relatare esentiala nu a fost retinuta ca facând proba faptului de demonstrat. Importanta este aptitudinea relatarii de a face respectiva dovada.

Pe cale de consecinta, instanta de control apreciaza, o data în plus, ca este neutil solutionarii cauzei efectuarea unor verificari pentru a demonstra realitatea sustinerii ca reclamantul s-a prezentat sau nu la un avocat pentru o consultatie de specialitate în legatura cu mostenirea.

Dupa cum s-a aratat, tranzactia ce a avut ca obiect vânzarea unor bunuri ca fac obiectul masei succesorale reprezinta un act de dispozitie care are aptitudinea de a demonstra acceptul tacit al mostenirii, fiind un fapt ce se circumscrie notiunii de ,,împrejurare esentiala’’

Tribunalul apreciaza ca neutila administrarea probei solicitate de recurenta prin aparatorul sau relativ la efectuarea unui inventar al casetelor si a DVD-urilor cumparate, deoarece nu are aptitudinea demonstrarii realitatii tranzactiei.

Din cele invocate de recurenta se întelege ca martorul nu a cumparat acele bunuri, asa încât nu se afla în posesia lor, motiv pentru care nu vor fi prezentate cu ocazia solicitarii de a arata bunurile sau nu vor fi gasite cu o ocazia efectuarii perchezitiei sugerate. Drept urmare, proba solicitata vine sa dovedeasca un fapt negativ, constând în lipsa din posesie a acelor bunuri, ceea ce nu demonstreaza implicit si împrejurarea ca tranzactia nu a avut loc.

Tribunalul reveleaza ca demonstrarea faptelor negative nu poate fi facuta decât cu fapte pozitive, ca de exemplu demonstrarea împrejurarii ca respectivele casete se afla în casa defunctului, cum s-a sugerat.

În legatura cu aceasta chestiune tribunalul observa ca prezentarea unor casete sau a unui DVD de catre martor sau de catre recurenta nu poate demonstra ca sunt întocmai bunurile la care se face referire, fiind prezentate ca bunuri de gen ,, colectie de casete, DVD’’. Niciuna dintre parti nu a facut referire la eventuale caractere individuale ale acestora.

Cât priveste relatarile cum ca reclamantul a procedat la plata unor impozite pentru imobilele ce fac parte din masa succesorala, trebuie aratat ca cele învederate de martori nu au fost combatute de alte probe. Dimpotriva, dupa cum rezulta din sentinta civila, aceasta împrejurare a fost confirmata si de un alt martor, respectiv de numita HV.

În ceea ce priveste observatia referitoare la împrejurarea ca organele de cercetare penala nu au procedat la ascultarea nemijlocita a numitului SMI, tribunalul observa ca, la pag. 31 a dosarului, se afla procesul verbal din data de 05.03.2009. Din înscris rezulta ca acesta, prin mijlocirea telefonului, a confirmat lucratorului de politie realitatea tranzactiei la care s-a facut referire.

Este adevarat ca modalitatea de efectuare a verificarii este atipica, dar nu neaparat neprocedurala. Trebuie precizat ca aceasta verificare a fost facuta în cursul actelor premergatoare, iar persoana interpelata în aceasta maniera nu are vocatie de a fi parte a procesului penal care nici nu a fost declansat. Sfera verificarilor întreprinse în vederea începerii sau nu a urmaririi penale poate cuprinde si relatarile unor persoane, relatari care pot fi scrise sau chiar verbale, ad probationem întocmindu-se înscrisul la care s-a facut referire. Drept urmare, tribunalul apreciaza ca o astfel de verificare se circumscrie notiunii de act premergator prev. de art. 224 din Codul de procedura penala.

În ceea ce priveste sustinerea ca nu a fost respectat dreptul la aparare a recurentei, în sensul ca, desi aparatorul acesteia a solicitat sa asiste la efectuarea actelor de urmarire penala, nu a fost anuntat, tribunalul observa ca, la pagina 35 din dosar, exista cererea din data de 11.11.2008 a aparatorului care solicita ca fiecare act de cercetare penala sa fie efectuat în prezenta domniei sale, cerere careia i-a fost atasata împuternicirea avocatiala care vizeaza urmatoarele activitati ,, redactare plângere si asistenta si reprezentarea clientului în fata Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui.

Drept urmare, instanta de control judiciar observa ca, în cauza, nu a fost efectuate acte de cercetare penala, nefiind declansat procesul penal, actele premergatoare neavând caracterul de act de cercetare. Pe de alta parte, verificarile au fost facute de lucratorii de politie si nu de catre procuror în fata caruia era valabila împuternicirea.

Separat de toate acestea, trebuie vazut care este sanctiunea nerespectarii acestui drept în cauza data.

Codul nostru de procedura penala a instituit regimul nulitatilor absolute exprese. Altfel spus, fara text de lege încalcarea unei dispozitii nu poate atrage nulitatea absoluta. În art. 197 alin 2 din Codul de procedura penala sunt enumerate limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta. Or, nerespectarea prevederilor care reglementeaza dreptul la aparare la care se face referire în prezenta cauza nu se regaseste printre cele enumerate de acest text. Într-o atare situatie, sanctiunea acestor încalcari nu poate fi decât nulitatea relativa care presupune cauzarea unei vatamari si care nu impune anularea actului decât în situatia în care acea leziune nu poate fi înlaturata.

Relativ la vatamarea la care se face referire si care în aceasta cauza nu a fost dovedita, trebuie aratat ca oricare ar fi fost aceasta, a fost acoperita prin contestarea solutiei, prilej cu care au fost revelate în mod profesionist toate motivele pentru care se apreciaza concluzia procurorului ca fiind gresita.

Mai mult chiar, potrivit art. 197 alin 4 din Codul de procedura penala, pentru a atrage anularea actului, vatamarea trebuie invocata, fie în cursul efectuarii actului, fie la primul termen de judecata cu procedura completa, tribunalul observând ca nu a fost respectata si aceasta cerinta.

Drept urmare, în considerarea motivelor aratate, se apreciaza ca solutia procurorului si hotarârea instantei de fond sunt legale si temeinice, asa încât recursul declarat va fi respins ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul de procedura penala, în sarcina recurentei fiind stabilite si cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SA împotriva Sentintei penale nr. 1364 din 18 noiembrie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.

Obliga petenta recurenta sa plateasca suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 4.03.2010.

Presedinte, Judecatori, Grefier,

S.E. N.L. P.F.N. H.C.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Dosar nr. 4512/333/2009 – plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 51/R

Sedinta publica de la 04 Februarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: NICULACHE LUMINITA

Judecator: PARPALEA-FILIP NICOLAE

Judecator: SIMIONESCU ELENA

Grefier: HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se afla spre solutionare recursul penal declarat de petentul SSM, prin procurist CG, împotriva sentintei penale nr. 1475 din 2.12.2009 a Judecatoriei Vaslui.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta persoana cercetata intimata SM, reprezentantul legal SC, lipsind recurentul SSM pentru care se prezinta procuristul CG .

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca procedura de citare este legal îndeplinita, recursul este declarat de procuristul CG în numele petentului SSM, în termen legal motivat în scris.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Instanta ridica din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale în vederea declararii recursului în prezenta cauza si da cuvântul cu privire la acest aspect.

Procuristul CG, având cuvântul, mentioneaza ca proprietarul autoturismului ce face obiectul prezentei cauze este ginerele sau care l-a împuternicit sa-l reprezinte în instanta, întrucât locuieste în mun. Iasi si nu se poate prezenta la termenele de judecata. Apreciaza ca procura sa este valabila.

Pe fondul cauzei, solicita admiterea recursului, casarea hotarârii atacate pentru urmatoarele motive:

– lipseste opisul din dosarul de urmarire penala;

– actele premergatoare cum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fata locului, raportul prin care organul de cercetare a cerut mandatul de perchezitie domiciliara în vederea recuperarii bunurilor, procesul-verbal de sanctionare a parintelui, raportul Serviciului IPJ Vaslui de constatare a faptuitorului si a pagubei produse.

Apreciaza ca, lipsind aceste acte, nu se poate gasi nici un vinovat care sa raspunda pentru savârsirea faptelor reclamate în cauza.

Reprezentantul legal SC, având cuvântul, arata ca are o situatie materiala precara si este singurul parinte al minorului.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicita admiterea exceptiei invocate si respingerea recursului ca fiind inadmisibil , având în vedere ca la dosar nu s-a adus o procura speciala din partea lui CG.

Daca instanta va trece peste aceasta exceptie, apreciaza hotarârea instantei de fond ca fiind temeinica si legala. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauza, în mod corect si legal, Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a dispus neînceperea urmaririi penale fata de persoana cercetata SM, în vârsta de 12 ani pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 208, 209 lit. i Cod penal. De asemenea, considera ca în mod corect si legal prima instanta respinge plângerea petentului si mentine solutia data de parchet. Conform art. 99 alin. 1 Cod penal minorul sub 14 ani nu raspunde penal. Sa se mentina hotarârea primei instante.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a ramas în pronuntare.

Ulterior deliberarii;

TRIBUNALUL

Asupra recursului declarat de procurist CG, în numele petentului SSM, tribunalul constata :

Prin sentinta penala nr. 1475 din data 03 decembrie 2009 pronuntata în dosarul nr. 4512/333/2009 al Judecatoriei Vaslui, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul procedura penala, a fost respinsa, ca nefondata, plângerea formulata de petentul SSM, prin mandatar CG, împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui, în dosarul nr. 3530/P/2008, fata de minorul SM.

În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de catre stat, ramân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta s-au retinut urmatoarele :

La data de 05.11.2008, petentul SSM a sesizat organele de politie cu privire la faptul ca, în ziua de 10.10.2008, pe raza comunei Miclesti, autoturismul sau marca Ford Fusion cu nr. de înmatriculare IS a fost vandalizat, respectiv a fost spart geamul stânga fata, au fost distruse oglinzile, lampa de semnalizare dreapta fata a fost sustrasa, a fost zgâriata cupola si portiera stânga fata.

În declaratia data în fata organelor de politie, petentul a aratat ca la data de 09.10.2008, din cauza faptului ca drumul comunal catre localitatea Chircesti era impracticabil, a fost nevoit sa lase masina la o distanta de aproximativ 1 km de intrarea în sat. A doua zi, în jurul orei 1700, nepotul sau NA i-a comunicat ca autoturismul avea un geam spart iar interiorul este ravasit.

În urma cercetarilor efectuate personal, a aflat ca autorul acestei fapte este minorul SM de la care a si recupera o oglinda. Petentul a formulat plângere penala pentru furt si distrugere împotriva minorului SM.

Audiat de catre politie în prezenta tatalui sau, minorul a recunoscut ca a sustras oglinda, lanternele, modulatorul FM si lampa de semnalizare si ca a spart geamul de la masina cu o piatra si oglinda din partea stânga cu piciorul. În cauza au fost audiati si martorii NA, NM si BD, s-a efectuat ancheta sociala la domiciliul minorului si s-a depus în copie foaia matricola a acestuia.

Pe baza acestor date, Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a dispus neînceperea urmaririi penala în cauza, constatând ca fata de vârsta de 12 ani a minorului, în cauza sunt incidente dispozitiile art. 10 lit. e din Codul de procedura penala.

Instanta a apreciat plângerea formulata de petent prin mandatar împotriva acestei solutii ca fiind neîntemeiata motivat de împrejurarea ca legiuitorul român a statuat prin dispozitiile art. 99 din Codul penal, ca raspunderea penala a minorilor poate fi angajata doar dupa împlinirea vârstei de 14 ani, prezumându-se de drept si în mod absolut ca pâna la împlinirea acestei vârste copii actioneaza fara discernamânt.

Asa cum reiese din dosarul cauzei, la data savârsirii faptei minorul avea vârsta de 12 ani, astfel încât în mod corect Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a dispus neînceperea urmaririi penale constatând incidente în cauza dispozitiile art. 10 lit. e din Codul de procedura penala.

Atât prin plângerea formulata în fata prin procurorului cât si prin concluziile pe fond sustinute la ultimul termen, petentul a sustinut ca organele de ancheta nu ar fi facut cercetari si sub aspectul savârsirii infractiunii de distrugere, desi a formulat plângere în acest sens.

Din ansamblul probelor administrate în cauza, instanta a retinut, în mod corect Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui a apreciat ca faptele pentru care a fost cercetat minorul îmbraca forma infractiunii de furt calificat în forma incriminata la art. 209 alin. 1 lit. i C.p., respectiv prin efractie.

Se retine în acest sens ca ruperea oglinzii din sistemul de prindere, smulgerea lampii de semnalizare si spargerea geamului din partea stânga au avut drept scop însusirea pe nedrept a unor bunuri (oglinda, lampa de semnalizare, lanternele si modulatorul FM), fiind deci activitati mijloc fara autonomie sub aspectul încadrarii juridice.

Tot prin concluziile pe fondul cauzei, petentul a mai aratat ca dosarul de urmarire penala nu este complet, în sensul ca lipseste procesul verbal întocmit cu ocazia efectuarii perchezitiei la domiciliul minorului. Din oficiu, instanta a dispus ca grefierul sef al instantei sa efectueze verificari în registrul de evidenta privind autorizarea efectuarii perchezitiilor, constatându-se ca Judecatoria Vaslui nu a fost sesizata cu privire la emiterea vreunei autorizatii de efectuare a perchezitiei la domiciliul numitului SM, mai ales ca în cauza nici nu a fost începuta urmarirea penala.

Împotriva hotarârii, în termen legal, a declarat recurs procurist CG, în numele petentului SSM, criticând hotarârea ca nelegala si netemeinica.

Instanta, din oficiu, având în vedere procura de reprezentare prezentata, a ridicat exceptia inadmisibilitatii recursului formulat.

Tribunalul, examinând recursul formulat, prin prisma exceptiei formulate, constata ca acesta a fost formulat de o persoana fara calitate, fiind inadmisibil, motiv pentru care îl va respinge ca atare.

Potrivit art. 174 din Codul de procedura penala cu denumirea marginala ,, Reprezentarea’’,, În cursul judecatii învinuitul si inculpatul, precum si celelalte parti pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor în care prezenta învinuitului sau inculpatului este obligatorie’’.

Reprezentarea conventionala presupune un raport juridic ce implica împuternicirea pe care o da partea si acceptarea pe care o exprima reprezentantul. Reprezentarea conventionala judiciara are ca obiect împuternicirea data procuratorului de catre mandant în scopul de a se prezenta la proces în numele si în interesul sau, exercitând drepturile procesuale si îndeplinind obligatiile care-i revin. Mandatul trebuie sa fie special, în sensul ca din cuprinsul lui sa rezulte împuternicirea de reprezentare în procesul în care partea întelege sa nu se prezinte.

Observând procura în baza careia numitul CG sustine a fost îndreptatit sa promoveze calea de atac în numele si pentru petentul SSM, aflata la pag 12 a dosarului de recurs, tribunalul constata ca, dincolo de denumirea pe care o poarta, respectiv ,,Procura speciala’’, aceasta nu reprezinta o procura conventionala judiciara speciala.

Caracterul special al procurii autentificate de BIROUL NOTARULUI PUBLIC Alexandru Ochioros este dat de faptul ca în baza acesteia numitul CG avea puterea de a efectua orice activitate pentru rezolvarea tuturor consecintelor ce decurg dintr-un eveniment determinat, respectiv din activitatea de devastare a masinii.

Privita din acest punct de vedere, procura este evident speciala, pentru ca se refera la o situatie de fapt determinata. Ea are însa caracter general în ceea ce priveste procesele ce urmeaza a fi declansate si sustinute pentru rezolvarea consecintelor la care s-a facut referire. Pentru a fi speciala, împuternicirea judiciara, dupa cum s-a aratat deja în cuprinsul prezentei, trebuie sa indice exact procesul în care partea întelege sa-si sustina interesele prin reprezentare.

Pe cale de consecinta, în considerarea motivelor prezentate, tribunalul concluzioneaza ca recursul formulat este inadmisibil prin aceea ca a fost declarat de o persoana care nu are calitatea solicitata de lege, respectiv de parte sau de reprezentant, motiv pentru care, potrivit art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala îl va respinge ca atare, obligând recurentul la cheltuieli judiciare catre stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de procurist CG în numele petentului SSM împotriva sentintei penale nr. 1475 din 3.12.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.

Obliga recurentul sa achite suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat în recurs.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 04.02.2010.

Presedinte, Judecatori, Grefier,

N.L. P.F.N. S.E. H.C.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

RECURS

Dosar nr. 6098/333/2009 plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 10/R

Sedinta publica de la 07 Ianuarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE: NICULACHE LUMINITA

Judecator: OANA RADU

Judecator: SIMIONESCU ELENA

Grefier HOTOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare recursul penal declarat de petentul BC, cu domiciliul în, împotriva sentintei penale nr. 1360 din 17.11.2009 a Judecatoriei Vaslui.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata(art. 278 ind. 1 C.p.p.).

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta recurentul BC, lipsa fiind persoana cercetata intimataML.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza instantei faptul ca procedura de citare este legal îndeplinita, recursul este declarat de petent în termen legal, motivat în scris.

Interpelat petentul BC, arata ca îsi mentine recursul declarat si depune un memoriu în sustinerea acestuia.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanta constata cauza în stare de judecata si da cuvântul în sustinerea recursului.

Petentul recurent, având cuvântul, solicita admiterea recursului formulat si sa fie luate masuri asupra acestei persoane cercetate, care-l acuza pe nedrept. Mai arata ca familia sa se afla în dusmanie cu intimataML si ca toate acuzatiile aduse împotriva sa sunt ca o razbunare din partea acesteia.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicita respingerea recursului ca fiind nefondat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauza, considera ca solutia parchetului este temeinica si legala si în mod corect, prima instanta respinge plângerea si mentine solutia data de parchet. Sa se mentina solutia primei instante.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a ramas în pronuntare.

Ulterior deliberarii;

TRIBUNALUL

Asupra recursului de fata, constata

Prin Sentinta penala nr. 1360, pronuntata la data de 17 noiembrie 2009, în dosarul nr. 6098/333/2009 al Judecatoriei VASLUI, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedura penala a fost respinsa, ca nefondata, plângerea formulata de petentul BC, împotriva solutiei din Ordonanta nr. 786/P/2009 din 01.06.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a petentului si aplicarea acestuia a sanctiunii administrative a amenzii în suma de 150 lei, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 192 alin. 1 si art. 193 alin. 1 Cod penal si scoaterea de sub urmarire penala a petentului pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 1 ind. 1 din Legea 61/1991, persoana interesata fiind numitaML, solutie mentinuta prin ordonanta nr. 1071/II/2 din 31.08.2009 a Prim – Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui.

Pe cale de consecinta, a fost mentinuta solutia din ordonanta atacata iar, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, obligat petentul BC la plata catre stat a sumei de 50 lei – cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a apreciat ca solutia atacata este legala si temeinica, retinând urmatoarele :

Prin Ordonanta nr. 786/P/2009 din 01.06.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative de 150 lei fata de învinuitul BC, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 192 alin. 1 si art. 193 alin. 1 Cod penal si scoaterea de sub urmarire penala a aceluiasi învinuit sub aspectul comiterii infractiunii prevazute de art. 1 indice 1 din Legea 61/1991.

Solutia a fost mentinuta, respingându-se plângerea petentului, prin Ordonanta nr. 1071/II/2 din 31.08.2009 a Prim – Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui.

În fapt, instanta a retinut ca, la data de 15.03.2009, lucratorii Postului de Politie Costesti au fost sesizati, prin serviciul 112, de catre partea vatamataML ca la domiciliul sau se afla numitul BC, în stare de ebrietate, care a intrat fara voie în locuinta sa si a amenintat-o atât pe ea, cât si pe membrii familiei cu un cutit.

Deplasându-se la fata locului, organele de politie, împreuna cu martorul asistent Rontea Ion, au constatat ca în curtea numiteiML se afla petentul, în stare de ebrietate, care facea scandal si adresa amenintari familiei acesteia. De asemenea, s-a observat ca numitul BC avea asupra sa un cutit pe care a refuzat sa-l predea de bunavoie, fiind în cele din urma deposedat de acesta si ridicat de organele de politie. Cu aceasta ocazie a fost încheiat si un proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante.

Prin urmare, s-a retinut ca rezulta fara putinta de tagada comiterea de catre numitul BC a faptelor de violare de domiciliu si amenintare prevazute de art. 192 alin. 1 si art. 193 Cod penal.

Raportat la circumstantele reale si personale retinute în favoarea inculpatului, instanta a apreciat corecta solutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui privind scoaterea de sub urmarire penala a acestuia si aplicarea sanctiunii administrative a amenzii în suma de 150 lei pentru comiterea celor doua infractiuni. Aceasta, având în vedere ca petentul este infractor primar si a recunoscut comiterea faptelor, precum si modul si împrejurarile comiterii actiunilor, asa încât aplicarea unei sanctiuni administrative este suficienta pentru atingerea scopului procesului penal.

În privinta infractiunii prevazute de art. 1 indice 1 din Legea 61/1991, s-a aratat ca, în mod justificat s-a concluzionat în ordonanta atacata ca nu sunt întrunite sub aspect obiectiv elementele constitutive ale acestei infractiuni, având în vedere ca fapta nu a fost comisa în loc public.

Împotriva, hotarârii instantei de fond, prin cererea din data de 26 noiembrie 2009, în termen legal a declarat recurs numitul BC care a adus critici cu privire la legalitate si temeinicia acesteia. În scris si în sustinerea orala a motivelor, recurentul a precizat ca nu se face culpabil de comiterea faptelor pentru care a fost sanctionat, aducând mai multe acuze ce nu au legatura cu cauza, la adresa celor care i-au sustinut vinovatia.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 3856 alin 3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, tribunalul constata ca recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru motivele ce urmeaza a fi avute în vedere în continuare:

La data de 15 martie 2009, urmare unei sesizari primite prin serviciul ,,apel de urgenta 112’’, cu privire la împrejurarea ca numitul BC, aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice, a patruns, fara drept, în curtea numiteiML, si ameninta membrii acestei familiei cu un cutit, un echipaj din cadrul Postului de politie Costesti, Judetul Vaslui, s-a deplasat la locul indicat.

Aici, lucratorii au constatat ca în curtea susnumitei se afla numitului BC care, ,,la insistentele proprietarei’’ refuza sa paraseasca incinta si ameninta cu un cutit, obiect ce a fost si ridicat cu ocazia respectiva. Toate acestea rezulta din procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, întocmit cu ocazia respectiva.

Cele ce rezulta din actul oficial la care s-a facut referire se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cauza, respectiv declaratiile partii vatamate si ale martorilor RI MM RC, recurentul prevalându-se de dreptul sau de a nu da vreo declaratie.

Având în vedere aceste aspecte, instanta de control judiciar constata ca procurorul a stabilit în mod corect vinovatia recurentului cu privire la comiterea faptelor de violare de domiciliu si amenintare, prevazute si pedepsite de art. 192 alin. 1 si 193 alin. 1 din C. penal si, pe cale de consecinta, în mod corect, instanta a respins ca nefondata plângerea formulata împotriva solutiei.

Instanta de recurs, având în vedere împrejurarile concrete în care au fost comise actiunile reclamate, pluralitatea acestora dar si atitudinea adoptata de autor, este însa rezervata în ceea ce priveste aprecierea ca faptelor le lipseste gradul de pericol social necesar pentru a impune aplicarea unei pedepse. În legatura cu aceasta chestiune discutia nu necesita a fi aprofundata, în contextul în care în aceasta directie nu poate surveni vreo modificare urmare promovarii caii de atac de catre învinuit, potrivit principiului non reformatio in pejus nefiind admisibila o agravare a situatiei acestuia.

Relativ la solutia de netrimitere în judecata adoptata sub aspectul comiterii faptei prev. de art. 11 alin 1 pct. 1 din Legea 61 din 1991, tribunalul constata ca probele administrate în cauza demonstreaza comiterea actiunii ce caracterizeaza elementul material indicat de norma incriminatoare, asa încât nu se impune modificarea temeiului de drept al solutiei procurorului, în sensul retinerii eventuale a prevederilor art. 10 alin.1 lit. a din Codul de procedura penala.

Cât priveste aprecierea ca aceasta actiune nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii, motivat de împrejurarea ca fapta nu a fost comisa ,,pe drumul public’’, tribunalul constata ca o astfel de împrejurare nu înlatura conotatia sa penala, fiind lipsit de relevanta daca fapta a fost comisa într-un loc public sau nu.

Potrivit art. art. 11 alin 1 pct. 1 din Legea 61 din 1991, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava, portul, fara drept, în locurile si împrejurarile în care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica, a cutitului, pumnalului, sisului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru taiere, împungere sau lovire, precum si folosirea în asemenea locuri sau împrejurari a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confectionate pe baza de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru socuri electrice;

Interpretarea gramaticala a normei ofera informatia ca ,,portul’’, ca element material, constituie infractiune daca se realizeaza:

– într-un loc si într-o împrejurare în care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori

– într-un loc si într-o împrejurare în care s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica

Aceasta interpretare este impusa de conjunctia cu rol disjunctiv ,,ori’’ folosita de legiuitor si care obliga la întelegerea faptului ca cele doua eventuale urmari ale actiunii nu trebuie întrunite cumulativ, asa încât infractiunea sa fie conditionata de realizarea ei ,,în public’’, fapt ce s-ar deduce din sintagma ,,linistea publica’’.

Având în vedere acelasi principiu care guverneaza orice cale de atac, de a nu agrava situatia celui ce a promovat-o, o modificare si în aceasta directie nu este posibila.

Drept urmare, în considerarea motivelor aratate, în temeiul art. art.38515 alin.1 lit. b din Codul de procedura penala, tribunalul va respinge recursul formulat de numitul BC împotriva Sentintei penale nr. 1360, pronuntata la data de 17 noiembrie 2009, în dosarul nr. 6098/333/2009 al Judecatoriei VASLUI, pe care o va mentine.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul BC împotriva sentintei penale nr. 1360 din 17.11.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.

Obliga recurentul la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica de la 07 Ianuarie 2010

Presedinte, Judecatori, Grefier,

N.L. O.R. S.E. H.C.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro