404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Proces-verbal de contravenţie legal întocmit. Determinarea greutăţii autovehiculului cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. art. 41 alin.1 şi art. 60 alin.1 lit.e şi alin 2 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.09.2008 sub numarul 2489/229/2008 contestatoarea S.C.R. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna anularea procesului verbal de constatare a contraventiei nr.4450574/13.08.2008 ca netemeinic si nelegal. În motivare, contestatoarea a aratat ca prin procesul verbal de constatare a contraventiei a fost sanctionata în conformitate cu dispozitiile art.60 alin.1 lit.e din OG nr.43/1997 cu avertisment si obligata la plata sumei de 594,84 lei, reprezentând contravaloarea autorizatiei speciale transport AST emisa de SDN DR. la data de 13.08.2008.

Prin procesul-verbal nr. 4450574 încheiat la data de 13.08.2008 de catre agentii constatatori din cadrul intimatei, contestatoarea a fost sanctionata contraventional cu avertisment pentru savârsirea faptelor prevazute de art. 41 alin.1 Ordonanta nr.43/1997 privind regimul drumurilor si sanctionate de art. 60 alin.1 lit. e, fiind totodata obligata sa achite contravaloarea AST, retinându-se ca la data de 13.08.2008, ora 08.10 autovehiculul cu nr. de înmatriculare B18460/B52TGL, detinut de S.C.R. a circulat pe traseul R-B, cu masa pe axa 3-5de 24.90 t fata de 24.00 t admisa.

Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanta a constatat ca acesta poate face dovada asupra situatiei de fapt retinute si asupra încadrarii în drept a faptei, în conditiile în care faptele constatate de catre agentii constatatori sunt sustinute cu mijloace de proba. Analizând tichetul de cântar nr.725, anexat la dosar (fila 43), instanta a retinut ca la data de 13.08.2008, ora 07.49, în urma cântaririi auto. B 18460 si a remorcii nr. B52 TGL, a rezultat ca a avut pe axele 3-5 o masa de 24.900 kg, fata de 24.00 legal admisa. În ceea ce priveste instrumentele cu care s-a realizat cântarirea, din cuprinsul aceluiasi tichet de cântar instanta a retinut ca acesta a fost echipajul mobil EMCART, nr.2.2.A, instalatie SAW10CII. Potrivit buletinului de verificare metrologica nr.0005426 din data de 12.09.2007, aparatul de cântarire cu functionare neautomata pentru determinarea greutatii pe axe, tip SAW10CII, utilizat la cântarire, a fost verificat metrologic, iar aceasta verificare metrologica este valabila pâna la data de 12.09.2008. Potrivit procesului verbal de instruire nr. MBT:807/05.10.2005, agentul constatator a fost instruit pentru functionarea si utilizarea echipamentului tip SAW 10CII. Din coroborarea acestor probe, instanta a retinut ca determinarea greutatii cu care a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare . B 18460/ B52 TGL detinut de catre contestatoare, s-a facut cu ajutorul unor mijloace tehnice verificate metrologic si de catre personal special instruit pentru aceasta. În ceea ce priveste sustinerea contestatoarei din concluziile scrise depuse la dosar, în sensul ca era imposibil sa fi circulat cu greutatea mentionata în procesul verbal si ca instalatia de cântarire a fost defecta, instanta retine ca aceasta reprezinta o simpla afirmatie nedovedita în nici un mod, care este totodata contrazisa de probele administrate în cauza. Analizând înscrisurile depuse de contestatoare la dosar, respectiv, certificatul de înmatriculare al autoutilitarei si al remorcii, precum si avizul de însotire a marfii nr.11000/0112159/12.08.2008, rezulta o masa totala de 40.805 kg, inferioara celei retinute în procesul verbal. Cu privire la aceste probe depuse de contestatoare instanta a apreciat ca sunt nerelevante în conditiile în care nu se poate ajunge la concluzia ca petenta transporta doar cantitatea indicata în avizul de însotire a marfii, nemaiavând si alte produse pe lânga cele indicate în acest aviz si întrucât determinarea greutatii pe care o avea autoutilitara contestatoarei la data savârsirii contraventiei s-a facut prin cântarire si nu din documente.

Fata de cele prezentate mai sus, instanta a retinut ca intimata a facut dovada savârsirii faptei contraventionale de catre contestatoare cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. În consecinta, instanta a apreciat ca procesul-verbal este legal si temeinic, iar sanctiunile aplicate au fost corect individualizate, în raport de dispozitiile art. 60 alin. 1 lit. e din OG nr.43/1997 si a art. 60 alin 2 din acelasi act normativ, motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiata.

Etichete:

Proces-verbal de contravenţie. Obligativitatea citării societăţii de asigurări.

Prin plângerea formulata de petentul Brasoveanu Eugen Constantin, s-a contestat procesul-verbal de constatare a contraventiei seria AT nr.028998/3.05.2004 încheiat de organul constatator Politia mun.Galati, prin care a fost sanctionat cu amenda contraventionata pentru savârsirea contraventiei prev. de art.83 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, constând în faptul ca, în timp ce conducea autoturismul a patruns în intersectie pe culoarea galbena a semaforului si a intrat în coliziune cu alt autorutism.

Judecatoria Galati, prin sentinta civila nr.5593/14.10.2004 a respins plângerea ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte petentul a formulat recurs, ce a fost admis prin decizia civila nr. 14/10.01.2005 a Tribunalului Galati, care, în temeiul art.304 pct.5 si art.312 al.2 si 3 C.pr.civ. a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

S-a retinut ca, potrivit art.33 alin.2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, în cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie judecatoria va cita si societatea de asigurari mentionata în procesul-verbal de contraventie.

In cauza desi fapta a avut drept urmare producerea unui accident de circulatie, Judecatoria Galati nu a citat si societatea de asigurari SC ARDAF SA mentionata în procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Etichete:

Proces-verbal de contravenţie. Scutire de timbraj. Condiţii.

Reclamantele au învestit instanţa cu soluţionarea acţiunii privind obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, la plata sumei de 5 000 000 000 lei reprezentând contravaloarea produselor de confecţii – lenjerie, confiscate de la două magazine ale SC „WALTERS” SRL Iaşi la data de 13.08.2000 de poliţiştii Secţiei III de Poliţie Iaşi care au încheiat un proces-verbal de contravenţie, seria Z nr. 5208608/14.07.2000.

Considerând aceasta un abuz grav, reclamanta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie, care a fost admisă de Judecătoria Iaşi prin sentinţa civilă nr. 16398/22.11.2000 dispunând desfiinţarea proceselor-verbale seria Z nr. 5208608 şi seria Z nr. 5208692 încheiate de agentul constatator Secţia III de Poliţie din Cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi, petenta fiind exonerată de plata amenzii de 2 000 000 lei.

S-a înlăturat măsura confiscării bunurilor menţionate în procesele verbale de inventariere încheiate la 13.07.2000, dispunându-se restituirea bunurilor către petentă sau a contravalorii acestora în sumă de 304 440 200 lei şi respectiv 166 617 388 lei.

Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 512/26.02.2001, a admis recursul formulat de Inspectoratul de Poliţie a Judeţului Iaşi, a casat sentinţa civilă nr. 16398 din 22.11.2000 a Judecătoriei Iaşi şi în fond a respins plângerea formulată de petenta S.C. „PANDA PRIMA” (în prezent WALTERS SRL Iaşi), împotriva proceselor verbale de contravenţie seria Z nr. 5208608 şi seria Z nr. 5208692, încheiate la data de 14.07.2000 de Poliţia Municipiului Iaşi.

Menţine amenda contravenţională şi măsura confiscării dispusă prin cele două procese-verbale.

Curtea Supremă de Justiţie pronunţând decizia nr. 947/6.03.2002 a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 512/26.02.2001 a Tribunalului Iaşi, pe acre o casează şi respinge recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 16398/22.11.2000 a Judecătoriei Iaşi.

Raportat la limitele investirii instanţei, Curtea de Apel Iaşi reţine că pretenţiile formulate de reclamante îşi au izvorul în procesele-verbale de contravenţie încheiate la 14.07.2000 de Poliţia Municipiului Iaşi.

Potrivit art. 15 din legea nr. 146/1997 şi art. 20 lit. I din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, sunt scutite de taxele judiciare de timbru, potrivit legii, acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la sancţionarea contravenţiilor.

Faţă de dispoziţiile imperative ale textelor sus-menţionate, în mod greşit Tribunalul Iaşi a anulat ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamante.

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia comercială nr. 32/13.01.2004 a admis recursul, a casat sentinţa nr. 1244/E/27.05.2003 a Tribunalului Iaşi, dispunând trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Iaşi.

Decizia comercială nr. 32/13.01.2004

Etichete:

Plângere contravenţională

Sentinta civila nr. 2554

2.12.2008

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante, sub nr. de dosar xxxx/321/2008, petentul M.C. a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal seria CC nr. xxxxxxx din data de 07.09.2008 încheiat de I.P.J Neamt.

În motivarea plângerii, petentul a aratat ca în fapt, la data de 07.09.2008 a condus auto nr. B-XX-XXX în localitatea Tg. Neamt unde a fost oprit de catre un echipaj de politie si a fost sanctionat cu amenda în valoare de 100 lei si 2 puncte penalizare pentru savârsirea contraventiei prevazuta de art. 99 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, deoarece ar fi circulat cu viteza de 70 km/h în localitate, unde limita minima era de 50 km/h.

În sustinerea plângerii contraventionale petentul invoca, în primul rand nulitatea procesului-verbal în temeiul art. 16 alin.7 din O.G. nr. 2/2001 potrivit caruia ,, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct la rubrica ,, alte mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal”. Petentul sustine ca, asa cum rezulta din procesul-verbal atacat, la data încheierii acestuia, nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni, iar daca ar fi avut acest drept ar fi precizat ca viteza cu care circula era sub cea indicata de agentul constatator. Având în vedere ca potrivit legii, lipsa obiectiunilor atrage nulitatea procesului-verbal, solicita anularea acestuia.

În opinia petentului, un alt motiv de nulitate a procesului-verbal este lipsa semnaturii martorului, asa cum este reglementata de art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit caruia ,, în cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurari care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. În acest caz, procesul verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. În conditiile în care a refuzat sa semneze procesul verbal iar acesta cuprinde numai semnatura agentului constatator, procesul verbal este nul.

Totodata, petentul mai arata ca a solicitat agentului constatator prezentarea delegatiei pentru control radar si verificarea metrologica a radarului, pe care era obligat sa le detina asupra sa conform normelor de metrologie legala, insa acesta nu a prezentat documentele solicitate. De asemenea, se mai precizeaza ca indicatorul de bord al masinii a indicat o viteza sub 60 km/h.

În subsidiar, petentul solicita înlocuirea amenzii cu avertisment, deoarece gradul de pericol social al faptei este redus, iar art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca ,, sanctiunea trebuie sa fie proportional cu gradul de pericol social al faptei savârsite”, iar în opinia sa, depasirea vitezei legale cu 20 km/h este practice inexistent având în vedere ca nu erau conditii grele de trafic( ploaie, ceata, noapte) care sa impuna o deplasare cu viteza redusa, iar în al doilea rând, fata de reglementarea anterioara care permitea o viteza de 60 km/h în localitate, fapta nu prezinta un grad de pericol social pentru trafic.

În drept, petentul a indicat dispozitiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx încheiat la data de 7.09.2008 de catre agent constatator din cadrul Politiei.

Plângerea contraventionala este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar în conformitate cu dispozitiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 si art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În aparare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 14.11.2008, prin serviciul Registratura, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata.

În motivare, intimatul a aratat din cuprinsul procesului-verbal contestat rezulta ca la data de 07.09.2008, petentul contravenient a circulat cu auto marca Hyundai cu nr. de înmatriculare B-XX-XXX pe str. Mihail Sadoveanu din orasul Tg. Neamt, aparatul radar fiind în stationare a înregistrat viteza de 70 km/h a autoturismului susmentionat care se deplasa pe directia Tg. Neamt- Piatra-Neamt.

Fapta comisa de petent este prevazuta de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 si sanctionata de art. 108 alin. 1 lit. a si art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata.

În aceste conditii, din punct de vedere al legalitatii, procesul-verbal contestat este legal întocmit deoarece nu lipseste niciun element care este de natura sa atraga nulitatea absoluta, iar faptele au fost constatate în împrejurarile descrise de agentul constatator care nu sunt de natura sa înlature caracterul contraventional al faptei.

Intimatul mai arata ca din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal, fapta savârsita de contravenient este reala având în vedere plansa foto, iar elementele precizate de petent nu sunt de natura a înlatura caracterul contraventional al faptei si nu au relevanta juridica în cauza.

În concluzie, intimatul sustine ca încadrarea juridica a faptei a fost realizata corespunzator, sanctiunea aplicata în limitele actului normativ, procesul-verbal contestat este legal si temeinic întocmit, iar plângerea este neîntemeiata si este formulata în ideea de a anula amenda contraventionala.

În drept, intimatul a invocat dispozitiile H.G. nr. 1391/2006 si O.U.G. nr. 195/2002, republicata.

În dovedirea sustinerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, urmatoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contraventiei, registru de evidenta a constatarilor privind depasirea vitezei legale si a altor fapte contraventionale, precum si a masurilor luate, planse foto, atestat de operator radar nr. 33 din 07.01.2008 si buletinul de verificare metrologica nr. 0162736 din 27.08.2008.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta a dispus administrarea probei cu înscrisuri, în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, respectiv buletinul de verificare metrologica, înregistrarea radar, atestatul de operator radar si certificatul de aprobare model.

În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei urmatoarele:

1. Înregistrarea radar;

2. Atestatul de operator radar nr. 33 din 07.01.2008;

3. buletinul de verificare metrologica nr. 0162736 din 27.08.2008.

În sedinta publica din data de 2.12.2008 instanta a constatat imposibilitatea ascultarii petentului în conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 deoarece legal citat, acesta nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecata acordate.

Analizând actele si lucrarile dosarului precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:

În fapt, din cuprinsul procesului-verbal seria CC nr. xxxxxxx încheiat la data de 07.09.2008 de catre agentul constatator din cadrul Politiei rezulta ca petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 100 lei si cu sanctiunea complementara de 2 puncte penalizare pentru savârsirea la data de 07.09.2008, ora 13,39 a contraventiei prevazute de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 si sanctionate de art. 108 alin.1 lit. a si art. 99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.

Pentru a dispune sanctionarea contraventionala a petentului, agentul constatator a retinut ca petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare B-xx-xxx, marca Hyundai pe str. M. Sadoveanu cu viteza de 70 km/h, înregistrat pe caseta 1D.

În drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savârsite si a datei comiterii sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

Aplicând aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta în cauza, instanta verificând procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx încheiat la data de 07.09.2008 de catre agentul constatator din cadrul Politiei din punct de vedere al legalitatii, apreciaza ca sunt respectate cerintele imperativ-limitativ prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii, care ar putea fi luate în considerare si din oficiu.

Instanta nu poate da eficienta juridica sustinerii petentului referitoare la nulitatea procesului verbal determinata de nerespectarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 potrivit carora ,, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct la rubrica ,, alte mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal”. Astfel, desi în procesul-verbal contestat la rubrica alte mentiuni este consemnata pozitia petentului ,, Nu semnez”, iar petentul sustine ca nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, instanta apreciaza ca nerespectarea cerintelor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului-verbal care, pentru a produce efecte juridice trebuie sa fi produs petentului o vatamare care nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal. În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. 22/2007 a stabilit ca nerespectarea cerintelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ mentionat atrage nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei. Pentru a pronunta aceasta solutie, Înalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca în art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt enumerate datele pe care trebuie sa le cuprinda în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contraventiei.

În legatura cu instituirea obligatii agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni, a carei nerespectare atrage sanctiunea nulitatii procesului-verbal, este de observat ca, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispozitia înscrisa în art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absoluta, nesusceptibila a fi acoperita în niciun mod, ci doar relativa.

În acest sens este de observat ca si în art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerinte specifice pe care trebuie sa le îndeplineasca, în anumite situatii, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei, este adevarat, fara a se mai mentiona ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

Or, situatiile în care nerespectarea anumitor cerinte atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din ordonanta. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca „lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se ca numai în astfel de situatii „nulitatea se constata si din oficiu”. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le întruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la continutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea acelui act.

În conditiile în care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila Decizia este obligatorie, instanta retine ca nerespectarea acestei obligatii prin neconsemnarea în mod distinct al acesteia astfel încât sa rezulte fara niciun dubiu faptul ca I s-a adus la cunostinta acest drept, atrage nulitatea procesului-verbal numai în situatia în care i s-a produs petentului o vatamare care nu poate fi înlaturata altfel. Or, în conditiile în care petentul a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiectiunile sale si de a fi analizate de o instanta independenta si impartiala prin promovarea plângerii contraventionale, nu i s-a adus vreo vatamare dreptului sau la aparare care sa nu poata fi înlaturata în alt mod. În consecinta, instanta apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru a –si produce efectele nulitatea relativa deoarece vatamarea adusa petentului a putut fi înlaturata prin promovarea plângerii contraventionale.

În ceea ce priveste sustinerea petentului referitoare la nulitatea procesului-verbal determinata de lipsa semnaturii unui martor, instanta retine ca potrivit art. 109 alin. 2 si 3 din OUG nr. 195/2002, republicata, în situatia în care contraventia este constatata cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate si verificate metrologic, procesul-verbal se poate încheia si în lipsa contravenientului fara a fi necesara confirmarea faptului de catre un martor. Astfel, instanta apreciaza ca, a fortiori, dispozitia legala se aplica si în cazul în care contravenientul refuza sa semneze. În conditiile în care fapta contraventionala retinuta în sarcina petentului a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat si verificat metrologic, instanta retine ca nu era necesara confirmarea refuzul petentului de a semna procesul-verbal de catre un martor, în cauza nefiind aplicabile dispozitiile O.G. nr. 2/2001 conform principiului lex specialia generalibus derogant ( legea speciala se aplica cu prioritate fata de legea generala).

Prin urmare, sustinerea petentului referitoare la lipsa unui martor nu este contrara dispozitiilor legale, iar procesul-verbal este legal întocmit.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine ca fapta contraventionala pentru care petentul a fost sanctionat este prevazuta si sanctionata de art. 108 alin.1 lit. a pct. 4 coroborat cu art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata potrivit caruia depasirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic atrage, pe lânga sanctiunea amenzii prevazuta în clasa a I a de sanctiuni, si aplicarea unui numar de 2 puncte de penalizare.

Totodata, instanta mai retine ca cerintele metrologice si tehnice ale utilizarii cinemometrelor folosite de politia romana la stabilirea vitezei de circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legala intitulat Cerinte privind utilizarea cinemometrelor, masurarile si înregistrarile care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de catre operatori calificati. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementarile specifice în vigoare, elaborate de institutia abilitata sa detina si sa utilizeze cinemometrele. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt însotite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate. Masurarile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca nu sunt respectate cerintele 4.1…4.3 precum si în urmatoarele cazuri:

– daca masurarile au fost efectuate în conditii de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna;

– daca cinemometrul este destinat numai utilizarii în regim stationar, iar masurarile au fost efectuate cu cinemometrul în miscare;

– daca, în momentul masurarii, în raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenta.

Aplicând aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta în cauza, instanta apreciaza ca cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplineste toate conditiile prevazute în mod imperativ de lege astfel încât constatarea contraventiei sa fie efectuata cu un mijloc tehnic certificat si verificat din punct de vedere metrologic.

Asadar, înregistrarea depusa la dosarul cauzei de intimat ( fila 24-25) respecta cerintele prevazute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data si ora la care a fost efectuata masurarea, valoarea vitezei masurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, iar cinemometrul tip Python II este certificat prin Aprobarea Model nr. 185/2001 si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate asa cum rezulta din buletinul de verificare metrologica nr. 0162736 din 27.08.2008, instanta apreciaza ca înregistrarea poate constitui o proba pentru aplicarea legislatiei rutiere deoarece este respectata si conditia reglementata de art. 4.2 din Norma de metrologie legala. În acest sens, instanta are în vedere atestatul de operator radar nr. 33 din 07.01.2008 ( fila 23) din care rezulta ca Agent Nechita Bogdan este atestat sa foloseasca si sa exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier si masurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor. În conditiile în care procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx din data de 07.09.2008 a fost încheiat de catre agentul din cadrul Politiei , instanta retine ca agentul constatator este un operator calificat în sensul dispozitiilor legale mentionate precum si cele prevazute de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata potrivit carora constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier.

Prin urmare, instanta retine ca înregistrarea radar efectuata de catre intimat constituie o proba pentru aplicarea legislatiei rutiere în vigoare deoarece sunt respectate cerintele prevazute în mod imperativ de lege. În aceste conditii, din înregistrarea efectuata coroborata cu mentiunile procesului-verbal seria CC nr. xxxxxxx din 07.09.2008 precum si cu sustinerile petentului, instanta retine ca la data de 07.09.2008, petentul contravenient a circulat cu autovehiculul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare B-XX-XXX pe str. Mihail Sadoveanu din orasul Tg. Neamt, cu o viteza de 70 km/h. Conditiile în care, potrivit dispozitiilor legale, constatarea contraventiilor ce constituie încalcari ale dispozitiilor legale referitoare la circulatia pe drumurile publice se realizeaza cu mijloace tehnice certificate si verificate metrologic, instanta nu poate da eficienta sustinerilor petentului referitoare la faptul ca ar fi circulat cu viteza de 60 km/h.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin actiunea petentul de a conduce autovehiculul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare B-XX-XXX pe str. Mihail Sadoveanu din orasul Tg. Neamt, cu o viteza de 70 km/h.

Urmarea imediata a faptei savârsite de catre petent, consta în lezarea valorii sociale care asigura desfasurarea fluenta si în siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cât si a mediului.

Legatura de cauzalitate dintre fapta savârsita de petent si urmarea imediata, rezulta, ex re, din însasi savârsirea actiunii incriminate

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentului fata de fapta si urmarile acesteia îmbraca forma vinovatiei în modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 108 alin.1 lit. a pct. 4 coroborat cu art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situeaza în sfera ilicitului contraventional, ce constituie temei al raspunderii contraventionale a petentului.

În ceea ce priveste sanctionarea petentului, instanta retine ca prin procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx încheiat la data de 7.09.2008 de catre agent constatator din cadrul Politiei s-a aplicat petentului sanctiunea amenzii în cuantum de 100 lei si sanctiunea contraventionala complementara a 2 puncte de penalizare.

Referitor la individualizarea sanctiunii, instanta va avea în vedere criteriile prevazute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului.

În concret, instanta apreciaza ca fapta comisa de petent prezinta un grad de pericol social relativ scazut avându-se în vedere circumstantele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de savârsire, depasirea limitei maxime de viteza admisa pe drumul public în localitate cu 20 de km/h, împrejurarile în care a fost comisa, respectiv pe drumul public, de urmarea produsa si anume lezarea valorii sociale care asigura desfasurarea fluenta si în siguranta a circulatiei pe drumurile publice precum si atitudinea petentului de nerecunoastere a faptei atât la momentul constatarii cât si pe parcursul procesului.

Fata de aceste criterii de individualizare, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata de agentul constatator este individualizata în mod corect spre minimul special al acesteia. Instanta nu poate da eficienta juridica împrejurarilor invocate de petent referitoare la inexistenta unor conditii periculoase de circulatie deoarece, chiar si în lipsa acestora, conducatorii auto au obligatia de prudenta de a circula pe drumurile publice cu respectarea dispozitiilor legale pentru a se putea evita orice pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice. De asemenea, instanta apreciaza ca sustinerea petentului referitoare la lipsa unui grad de pericol social al faptei determinata de reglementarea anterioara care limita viteza de circulatie la 60 de km/h nu are relevanta juridica în cauza deoarece gradul de pericol social al faptei se apreciaza în concret, iar eventualele reglementari anterioare sunt aplicabile numai în masura în care acestea sunt în vigoare, în caz contrar acestea nu au eficienta juridica.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta apreciaza ca plângerea contraventionala formulata de petent este neîntemeiata si prin urmare o va respinge.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila si al principiului disponibilitatii, instanta va luat act ca petentul nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Etichete: , , ,

Anulare proces verbal de contravenţie

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr.1665/327/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR.199
Şedinţa publică din data de 05 martie 2009

Asupra recursului civilde faţă;

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr.1665/327 din 03.04.2008 petentul (…) a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria PCA nr.3200973/29.03.2008, întocmit de I.P.J.Tulcea – Serviciul Protecţiei Rutiere.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, situaţia de fapt consemnată de către agentul constatator nu corespunde realităţii, deoarece în ziua respectivă nu a consumat băuturi alcoolice. De asemenea, petentul a mai precizat că nu are nici o culpă în producerea uşoarei coliziuni în care a fost implicat autovehiculul pe care îl conducea.

La termenul din 02.05.2008 petentul a depus precizări scrise în cuprinsul cărora a arătat că în momentul incidentului se afla sub tratament cu medicamentul Ossidenta – Tinctură, deoarece suferă de gingivită cronică, acest medicament având un conţinut diluat de alcool, ceea ce explică concentraţia de 0,18mg/l găsită atunci când s-a luat proba. A mai menţionat petentul că nu se face vinovat nici de producerea coliziunii întrucât conducătorul celuilalt autovehicul trebuia să-i acorde prioritate.

Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr.2892 din 05 nov.2008 a respins plângerea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, pe data de 29.03.2008 petentul (…) a fost sancţionat contravenţional cu două avertismente şi cu amendă în sumă de 450 de lei, deoarece a condus autovehiculul marca Dacia cu număr de înmatriculare (…) pe str. Mahmudiei din mun. Tulcea şi la efectuarea unui viraj a intrat în coliziune laterală cu un alt autovehicul. De asemenea, la testarea alcooltest a fost afişată o concentraţie de 0,18 mg/l alcool pur în aerul expirat iar asigurarea RCA era expirată din data de 01.10.2007, faptele reţinute în sarcina petentului întrunind elementele constitutive ale contravenţiilor prevăzute de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de art.102 alin.3 din acelaşi act normativ şi de art.48 din Legea nr.136/1995.

Instanţa a apreciat că petentul nu a reuşit să producă o probă contrară situaţiei de fapt ce rezultă din procesul-verbal de contravenţie contestat. Astfel, petentul a susţinut că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua când a fost testat cu aparatul alcooltest, concentraţia de alcool găsită fiind cauzată de faptul că petentul urma un tratament cu un medicament ce conţine alcool. Această susţinere nu are însă un suport probator solid, declaraţiile martorilor cu privire la acest aspect având o valoare probatorie nesemnificativă, având în vedere concentraţia destul de mică de alcool ce a fost găsită, ceea ce înseamnă că petentul nu a avut un comportament din care să rezulte că a consumat băuturi alcoolice, comportament care să fi fost perceput de către martori. Faptul că ambii martori au susţinut că petentul le-a adus la cunoştinţă că se afla sub tratament nu poate fi luat în considerare cât timp petentul a semnat procesul-verbal de contravenţie, fără obiecţiuni, iar din raportul agentului constatator rezultă că petentul i-a spus acestuia că a consumat o ţuică în jurul orelor 12,00.

Singura probă relevantă în ceea ce priveşte concentraţia de alcool este răspunsul furnizat de către Serviciul Medico-Legal Tulcea din care rezultă că medicamentul pe care petentul pretinde că l-a folosit are la baza metodei de fabricare un proces de extracţie a principiului activ pe bază de etanol, ceea ce înseamnă că ingestia unei cantităţi mari dintr-un astfel de medicament conduce la ingestia unei cantităţi de alcool etilic, existând posibilitatea teoretică de detectare a acestuia în aerul expirat. După cum lesne se poate observa, pentru ca o concentraţie de alcool în aerul expirat să fie cauzată de un astfel de medicament, este necesară ingerarea unei cantităţi mari, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză întrucât medicamentul menţionat de către petent este o tinctură iar aceasta nu se ingerează ci se foloseşte eventual pentru efectuarea unor clătiri bucale, situaţie în care concentraţia de alcool, oricât de mică ar fi, nu poate fi cauzată de respectivul medicament.

Relativ la celelalte două contravenţii reţinute în sarcina petentului, acesta nu a produs nici o probă din care să rezulte contrariul celor consemnate de către agentul constatator, prezumţia de adevăr care operează în favoarea procesului-verbal de contravenţie nefiind înlăturată nici în privinţa acestor fapte.

În ceea ce priveşte condiţiile de formă, instanţa a constatat că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea cerinţelor legale.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat recurs în termen legal, petentul (…), criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

A susţinut recurentul că a solicitat instanţei de fond administrarea probei testimoniale cu cei doi martori, însă a fost încuviinţat numai un martor, fiind respinsă proba cu martorul (…), deşi percepuse direct şi nemijlocit starea de fapt. Pentru acest motiv recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru administrarea întregului probatoriu propus.

A mai arătat recurentul că, prima instanţă nu a făcut o analiză obiectivă a probelor. Astfel, ambii martori audiaţi au relatat faptul că recurentul le-a adus la cunoştinţă că la acea dată se afla sub tratament pentru gingivită şi făcea gargară cu o soluţie în a cărei compoziţie intra şi alcool.

În acest sens este edificator şi răspunsul comunicat de către Laboratorul Medico-Legal Tulcea potrivit cu care „…orice tinctură reprezintă o formă de preparat farmaceutic care are la bază…etanol şi deci ingestia unei cantităţi de astfel de medicament…. Duce la posibilitatea de detectare a acestuia în aerul expirat din plămâni prin gură”. Or, concentraţia de alcool determinată la etilotest, respectiv 0,18 mg./l este infimă şi nicidecum nu reprezintă prin sine un pericol social minim. Rezultă că situaţia de fapt reţinută în cuprinsul procesului verbal de contravenţie nu corespunde realităţii.

Pentru acest motiv recurentul a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii, ca nefondate.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia tribunalul reţine că recursul este neîntemeiat.

Recurentul susţine că a ingerat tinctura ossidenta şi din acest motiv la testul efectuat cu aparatul Drager seria ARUB-0138 (ARRM) acesta a afişat o concentraţie de 0,18 mg/l alcool, dar din înscrisul medical aflat la fila 11 din dosarul instanţei de fond eliberat la 26.03.2008 de către medicul stomatolog Mocanu Monica rezultă că recurentului i s-a prescris tinctura ossidenta pentru clătiri bucale timp de 10 zile şi nu ingerarea acestei tincturi aşa cum a susţinut acesta şi cum s-a comunicat Laboratorului Medico-Legal Tulcea, astfel că nu putea să influenţeze alcooltestul.

De asemeni, în condiţiile în care martorul (…) solicitat a fi audiat de recurent, cunoştea aceleaşi împrejurări ca şi celălalt martor audiat la cererea acestuia, în mod corect prima instanţă a respins administrarea acestei probe.

Se constată astfel că, instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză şi că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prev.de art.54 alin.1 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art.102 alin.3 din acelaşi act normativ.

Pe cale de consecinţă, urmează a respinge recursul ca nefondat şi a păstra ca legală şi temeinică hotărârea atacată.

Etichete: ,

Competenţă teritorială

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.325/179/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.85
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009


Asupra recursului civil de faţă:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la nr.325/179/03.04.2008 petentul ……. a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria PCA nr.3228700 din 27.03.2008 încheiat de către I.P.J. – Serviciul Poliţiei Rutiere .

Petentul a solicitat să se constate nulitatea procesului verbal de contravenţie , învederând in esenţă că procesul verbal de contravenţie conţine o serie de vicii sancţionabile cu nulitatea absolută , fără a indica care sunt viciile care afectează procesul verbal în speţă .

Prin sentinţa civilă nr.294/21 mai 2008 Judecătoria Babadag a respins plângerea contravenţională formulată de petent, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal seria PCA nr.3228700 din 27.03.2008 încheiat de către I.P.J. – Serviciul Poliţiei Rutiere întocmit de I.P.J. Tulcea – Serviciul Poliţiei Rutiere, petentul contravenient a fost sancţionat cu suma de 200 lei amendă contravenţională, 4 puncte de penalizare şi reţinerea permisului de conducere, reţinându-se că în ziua de 27.03.2008 a condus autoturismul DAEWOO Matiz cu nr.de înmatriculare …. dinspre Tulcea – Constanţa şi într-un vârf de rampă s-a angajat în depăşirea autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare …. încălcând marcajul continuu , abatere filmată pe caseta 154 .

Agentul constatator a depus 6 planşe fotografice conţinând numărul autovehiculului, notarea electronică a momentului înregistrării, conţinând poziţia autoturismului avută în momentul încălcării marcajului continuu, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul persoanei autorizate să desfăşoare activităţi de exploatare a camerei video.

Cu privire la fondul cauzei , s-a reţinut că, planşele fotografice fac dovada temeiniciei procesului verbal de contravenţie, conferindu-i legalitatea prezumată .

Petentul nu a produs probe care să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului verbal şi nici din celelalte elemente identificate de instanţă, nu rezultă o altă situaţie de fapt sau, cel puţin un dubiu, criticile petentului apreciindu-se astfel a fi nefondate, atât pe fond cât şi cu privire la pretinsele vicii neprecizate susţinute a afecta legalitatea procesului verbal de contravenţie .

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs petentul ……. criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul competenţei teritoriale a soluţionării plângerii.

Arată în esenţă recurentul că, locul săvârşirii faptei, respectiv km.199 + 800 de pe DN 22 se află situat pe teritoriul administrativ al com.Mihail Kogălniceanu jud.Tulcea, fiind din raza de competenţă a Judecătoriei Tulcea.

Prin urmare, înţelege să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Babadag în soluţionarea plângerii.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.

Astfel, din adresa nr.320/22.01.2009 a O.C.P.I. Tulcea, rezultă că, conform lucrării de cadastru a drumurilor publice administrate de Administraţia Naţională a Drumurilor Km.199 + 800 m. este situat pe teritoriul administrativ al com.M.Kogălniceanu jud.Tulcea.

Potrivit prevederilor art.32 al.2 din OG nr.2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţia a fost săvârşită contravenţia.

Aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenţiei atacat seria PCA nr.3228700/27.03.2008 emis de I.P.J.Tulcea, contravenţia s-a săvârşit la DN 22 Km.199 + 800, situat pe teritoriul administrativ al com.M.Kogălniceanu jud.Tucea, fiind prin urmare în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.

În cauză, plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Babadag şi soluţionată de către această instanţă prin sentinţa nr.294/21.05.2008, cu încălcarea competenţei teritoriale.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoz.art.312 C.proc.civ.,urmează a admite recursul, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Tulcea.

Etichete: , ,

Viteză peste limita legală. Temeinicie şi legalitate proces-verbal de contravenţie.

Judecatoria Mangalia
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 20 (07.01.2009)
Autor: judecator Gabriela Steliana Iancu
Domenii asociate: amenzi

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub numărul „X” la data de 23.06.2008, petentul N. O. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 1926599/09.06.2008, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa – Serviciul de Poliţie Rutieră Constanţa, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că deşi a explicat agentului constatator că nu avea viteza de 155 Km/h înregistrată de aparatul radar, acesta a considerat în mod netemeinic că a încălcat dispoziţiile art.121/1 şi i-a aplicat pe lângă amenda contravenţională şi sancţiunea suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 3 luni.

Petentul a mai arătat că procesul verbal de contravenţie contestat este nelegal întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă că are dreptul să facă obiecţiuni la momentul încheierii acestui act, iar pe de altă parte situaţia descrisă în actul de constatare nu a fost atestată de nici un martor asistent.

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr.2/2001 şi ale OUG.195/2002.

În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri şi martori, la dosar fiind anexate în copie procesul verbal contestat şi dovada cu drept de circulaţie.

Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Intimatul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare, în sens procedural, dar a comunicat la solicitarea instanţei transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică, adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa, adresa IPJ Constanţa Compartimentul Juridic.

Instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv fotografiile înregistrate cu aparatul radar la momentul constatării faptei şi buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, dispunându-se totodată emiterea unei adrese către IPJ Constanţa SPR Constanţa pentru a comunica la dosar certificatul de omologare a aparatului radar, autorizaţia de operator radar, precum şi precizarea dacă la momentul înregistrării vitezei, procedura de autotestare a aparatului radar era finalizată.

În administrarea probei cu înscrisuri, au fost ataşate dosarului cauzei: procesul verbal atacat, transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică), adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa , adresa IPJ Constanţa Compartimentul Juridic , adresa IPJ Constanţa – SPR, buletinul de verificare metrologică şi atestatul de operator radar al agentului de poliţie.

Instanţa a încuviinţat pentru petent şi proba testimonială a luat act de renunţarea petentului la audierea martorului.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal de contravenţie contestat petentul a fost sancţionat cu 9 puncte – amendă în cuantum de 450 lei, în temeiul art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi art.121 al.1 din HG nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, modif., reţinându-se că în data de 09.06.2008 a condus autoturismul pe DN 39 Km 26, cu viteza de 155 km/h, abatere constatată de aparatul radar cu seria PYT 673000091, montat pe auto cu nr. CT-09-RDR şi filmată pe caseta video A/351. Totodată petentului i-a fost aplicată sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere.

Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 09.06.2008 reiese că la momentul înregistrării, autovehiculul condus de petent circula cu viteza de 155 km/h. Din adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa coroborată cu imaginile foto depuse la dosar, instanţa reţine că petentul se afla la momentul realizării fotografiei radar pe DN 39, zona Km 26, în afara localităţii, menţiune cuprinsă şi în procesul-verbal contestat.

În conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se şi cu privire la sancţiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancţionare.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa a reţinut că agentul de poliţie care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din O.G. nr.2/2001, modificată.

Instanţa a înlăturat ca neîntemeiată apărarea petentului potrivit căreia, la momentul întocmirii procesului verbal de contravenţie, agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă că are dreptul să formuleze obiecţiuni.

Astfel, din analiza cuprinsului procesului verbal contestat a rezultat că petentul a semnat acest act fără a formula vreo obiecţie faţă de fapta reţinută în sarcina sa.

Dacă petentul ar fi avut anumite obiecţiuni şi agentul constatator ar fi refuzat să le consemneze, petentul putea să refuze semnarea actului de sancţionare, urmând ca ulterior în faţa instanţei să precizeze care au fost aceste obiecţiuni.

Or, din moment ce petentul a semnat procesul verbal cu menţiunea „ Fără obiecţiuni” nu se mai poate susţine că organul constatator nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art.16 alin.7 din OG.nr.2/2001, modif.

De asemenea, instanţa a înlăturat apărarea petentului potrivit căreia fapta descrisă trebuia să fie atestată de un martor asistent, pentru următoarele considerente.

Potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, rep. privind circulaţia pe drumurile publice „ Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit alin.3 „ În cazurile prevăzute la alin.2, procesul verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul – verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.

Or, în speţă, fapta fiind constatată cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, potrivit textului legal mai sus menţionat rezultă că nu mai era necesară confirmarea faptei de către martori.

În concluzie, instanţa a apreciat că procesul verbal de contravenţie contestat întruneşte condiţiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.

Instanţa a mai reţinut faptul că, potrivit art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Având în vedere faptul că petentul se afla, în momentul săvârşirii faptei, pe DN 39, zona Km 26, instanţa reţine că viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv era, potrivit art.50 alin.1 lit.a teza a II – a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, de 100 km/h.

Se constată astfel că petentul a depăşit limita de viteză legal admisă cu 55 de km/h.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că intimatul a făcut dovada deplină a situaţiei de fapt reţinute în procesul verbal de contravenţie.

Astfel, în prezenta cauză este îndeplinită condiţia constatării contravenţiei prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, contravenţia fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 09.06.2008, conform buletinul de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar, agentul de poliţie avea atestat de operator radar valabil pentru anul 2008.

Prin urmare, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 publicată în Monitorul Oficial nr.1102bis/07.12.2005.

Având în vedere faptul că prin buletinul de verificare metrologică nr. 0099417 emis de către Institutul Naţional De Metrologie Legală, care este un act oficial, se atestă în mod indubitabil valabilitatea de funcţionare a aparatului radar – a cinemometrului – din toate punctele de vedere, precum şi faptul că din cuprinsul adresei IPJ Constanţa –SPR a rezultat că aparatul radar îşi efectuase autotestarea în momentul pornirii, instanţa a respins ca neîntemeiate apărările petentului în legătură cu presupusa utilizare defectuoasă a aparatului radar.

Astfel fiind, fapta, aşa cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cat şi sub aspect obiectiv.

În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situaţiei de fapt ce a fost reţinută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanţa constată că sancţiunea principală aplicată petentului şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, au fost în mod corect individualizate de agentul constatator.

Instanţa nu a procedat la o redozare a sancţiunilor aplicate, având în vedere gradul sporit de pericol social al faptei petentului, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a respins ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petent.

În conformitate cu dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: , , ,

Contravenţie. Proces-verbal. Lipsa menţiunii privind motivul pentru care contravenientul nu a semnat procesul-verbal

Tip: Decizie
Nr./Dată: 207/2005 (08.03.2005)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: contravenţii

În cazul în care contravenientul nu este de faţă la întocmirea actului de constatare a contravenţiei, refuză să semneze sau nu poate semna, agentul constatator are obligaţia să facă menţiune despre aceste împrejurări iar procesul-verbal trebuie semnat de cel puţin un martor. În caz contrar, actul este lovit de nulitate, conform art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 2955 din 23.11.2004 Judecătoria Bârlad (Burlibaşa Nicolae) a respins ca nedovedită plângerea contravenţională formulată de petentul B.M. împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 06.07.2004 de Direcţia Silvică Vaslui – Ocolul Silvic Bârlad, reţinând că în cauză nu s-a făcut proba contrarie faptelor menţionate de agentul constatator.

Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 207 din 8 martie 2005 a admis recursul declarat de contravenient, a modificat în tot hotărârea recurată, a admis plângerea contravenţională, a anulat procesul-verbal de contravenţie şi a exonerat petentul de plata amenzii aplicată.

S-a constatat că procesul-verbal de contravenţie este lovit de nulitate întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator nu a consemnat dacă contravenientul a fost sau nu de faţă la momentul încheierii procesului-verbal sau dacă a refuzat să-l semneze pentru a se putea verifica motivul pentru care acesta nu a semnat procesul-verbal şi dacă era necesar să se apeleze la un martor.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro