404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Răspundere contravenţională ( OUG 195/2002)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.06.2009 sub numărul de mai sus petenta G M a contestat procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 0/24.05.2009 încheiat de IPJ Bacău, Serviciul Poliţiei Rutiere Comăneşti, prin care s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.120 alin.1 lit. i.) din HG. nr. 1391/2006 şi sancţionată de art.100 pct.3 din OUG nr. 195/2002.

S-a reţinut faptul că, in data de 24.05.2009, aflându-se la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. BC-05-M, pe DN2G in localitatea Ardeoani, a efectuat o depasire neregulamentara a autoturismului Matiz cu nr. BC-37-M incalcand marcajul longitudinal continuu simplu ce desparte sensul de mers, circuland pe sensul opus.

Petenta a sustinut in esenta ca, a depasit autoturismul care circula cu o viteza foarte redusa pe un sector de drum cu vizibilitate foarte buna.

Nu s-au propus probe prin plangere.

Nu a fost indicat distinct temeiul în drept.

A fost anexat plângerii procesul verbal seria CC nr. 0/24.05.2009.(fila 3)

Plângere este scutită de taxă judiciară de timbru conform art. 36 din OG nr. 2/2001.

Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea procesului verbal şi a lasat la aprecierea instantei individualizarea sanctiunii.

În drept au fost indicate dispoziţiile art.120 alin.1 lit. i.) din HG. nr. 1391/2006.

Au fost anexate întâmpinării următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (fila 13), planse foto (filele 10-12).

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri si a solicitat depunerea originalului procesului verbal.

Prin SC nr. 0/30.06.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti a fost admisă în parte plângerea formulată de petentă, a fost înlocuită sancţiunea amenzii

La data de 24.05.2009, prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 0 încheiat de IPJ Bacău, Serviciul Poliţiei Rutiere Comăneşti s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.120 alin.1 lit. i.) din HG. nr. 1391/2006 şi sancţionată de art.100 pct.3 din OUG nr. 195/2002.

S-au aplicat sanctiunea principala a amenzii in cuantum de 240 lei si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, conform art. 111 din OUG nr. 195/2002.

S-a reţinut faptul că, in data de 24.05.2009, aflându-se la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. BC-05-M, pe DN2G in localitatea Ardeoani, a efectuat o depăşire neregulamentara a autoturismului Matiz cu nr. BC-37-M incalcand marcajul longitudinal continuu simplu ce desparte sensul de mers, circuland pe sensul opus.

Din punctul de vedere al legalităţii procesului verbal de contravenţie instanţa constată că acesta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001. De asemenea în cauză nu se poate reţine nici unul din motivele de nulitate absolută a procesului verbal potrivit art. 17.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie acesta face dovada celor menţionate în cuprinsul său până la proba contrară. Această prezumţie, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti, astfel că putem afirma că este o prezumţie acceptata de jurisprudenta Curtii Europeane a Drepturilor Omului.

Cu toate acestea, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravenţională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din acelaşi act normativ da posibilitatea instanţei să aprecieze inclusiv asupra sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în situaţia în care prezumţia relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanţa apreciază că sancţiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenţia petentei asupra obligaţiilor ce îi revin în materia normelor care reglementează circulaţia rutieră aşa cum sunt ele reglementate de OUG 195/2002 şi HG 1391/2006.

Aprecierea instanţei se întemeiază pe de o parte pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr.2 /2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, si pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancţiunii trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului.

Din plansele foto si inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca, petenta a efectuat depasirea avand o viteza de aproximativ 50 Km/h. Rezulta ca, autoturismul depasit circula cu o viteza mult sub limita legala, afectand astfel fluenta circulatiei(art. 35 din OUG. nr. 195/2002).

În mod concret, fapta nu a avut urmări grave si nu a fost periclitată siguranţa traficului.

De asemenea, instanta a retinut ca petenta a avut un comportament sincer in fata autoritatilor.

Instanta a mai avut în vedere faptul ca, in conformitate cu concluziile intimatei, petenta nu a mai avut alte abateri privitoare la normele care reglementeaza circulatia pe drumurile publice.

În acelaşi timp art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor respective nu prevede în mod expres această sancţiune.

Ca atare, instanţa a admis în parte plângerea şi a dispus înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenţie contestat cu sancţiunea avertismentului, petenta urmând a fi exonerat de plata amenzii aplicate.

In ce priveste sanctiunea complementara, instanta a avut in vedere ca, potrivit art. 96 din OUG 195/2002 alin. (1), sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop; d) imobilizarea vehiculului.

De asemenea, in lipsa unei interdictii exprese, a făce aplicarea principiului „ qui potior plus potior minus” si a considerat că, in masura in care instanta poate aprecia asupra sanctiunii principale, pe cale de consecinta poate aprecia si asupra sanctiunii accesorii.

În cauză, organele de politie au retinut permisul de conducere al petentei.

Raportat la condiţiile concrete de săvârşire a faptei, aşa cum au fost reţinute mai sus, instanţa a apreciat că nu este nevoie de aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

Astfel, pe de o parte, starea de pericol creată prin săvârşirea faptei a fost redusă, iar pe de altă parte, aplicare unei sancţiuni nu ar fi de natură să preîntâmpine săvârşirea altor fapte interzise de lege atât timp cât petenta nu a învederat o perseverenţă în săvârşirea faptelor de natură contravenţională şi nu ar exista un astfel de pericol dovedit pentru viitor.

In consecinta, instanta a inlaturat masura retinerii permisului de conducere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata IPJ Bacău în care a criticat înlăturarea de către instanţa de fond a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere având în vedere prevederile art. 5 alin 2 şi 3 din OG nr 2/2001.

Instanţa apreciază că recursul este fondat.

Astfel, pe de o parte prin coroborarea dispoziţiilor art. 34 cu art 5 din OG nr 2/2001 instanţa de judecată soluţionând plângerea contravenţională poate hotărî numai asupra înlăturării sancţiunii complementare a confiscării.

În al doilea rând trebuie avute în vedere scopul aplicării sancţiunilor complementare în economia OUG nr 195/2002R, respectiv înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege precum şi categoria de contravenţii pentru care se aplică.

Astfel, aceste sancţiuni complementare urmăresc un scop preponderent preventiv şi educativ în dauna celui represiv.

De asemenea contravenţiile pentru care sunt instituite ope legis sancţiuni complementare sunt dintre cele mai grave, care pun într-un grad deosebit de ridicat siguranţa circulaţiei: nerespectarea regulilor privind depăşirea(cum este cazul de faţă), neacordarea priorităţii de trecere pietonilor aflaţi în traversare regulementară, conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, etc.

Gradul de pericol social al acestor contravenţii a fost apreciat ca deosebit de ridicat de către legiuitor, astfel încât au fost impuse aceste sancţiuni complementare pentru înlăturarea din trafic a acestei stări de pericol generate ca urmare a săvârşirii unor contravenţii ca cele de mai sus.

Prin urmare este logică şi legitimă opţiunea legiuiotorului care a acordat instanţei posibilitatea de a aprecia doar asupra sancţiunii principale, sancţiune în care caracterul represiv are o pondere mult mai mare decât caracterul preventiv, instanţa putând aprecia ca în cazul de faţă că nu este necesară aplicarea amenzii ci doar a unui avertisment.

În ce priveşte sancţiunea complementară, aceasta se aplică de drept, fără posibilitatea de înlăturare, ca urmare a creării stării de pericol la care s-a făcut referire mai sus.

De altfel, instanţa observă că inclusiv argumentarea punctuală a instnaţei de fond pentru care a înlăturat sancţiunea complementară este greşită.

Astfel, nu petenta circula cu 50km/h ci autoturismul depăşit, viteza cu care circula petenta fiind evident superioară celei legale.

Faţă de argumentele expuse mai sus, va fi admis recursul şi va fi modificată sentinţa recurată în sensul că va fi înlăturată din dispozitivul acesteiea menţiunea privind înlăturarea sancţiunii complmentare .

Vor fi menţinute celelelte dispoziţii ale sentinţei.

Etichete:

Răspundere contravenţională ( OUG 195/2002 )

Prin plângerea contravenţIală înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. /180/2009 la data de 26.02.2009 , petentul L I a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr X întocmit de IPJ Bacău.

În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 12.02.2009 se afla în faţa blocului cu autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 06 X , unde vroia să ia ceva din maşină , fiind cu portiera deschisă din stânga spate şi cu o parte a corpului în maşină mai puţin piciorul stâng de sprijin, moment în care autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare BC 01 X a trecut şi a acroşat portiera stângă a autoturismului său, datorându-se faptului că nu a respectat o distanţă corespunzătoare evitării oricărui pericol .

Plângerea contravenţIală nu a fost motivată în drept .

În dovedire petentul a ataşat înscrisuri.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată întrucât procesul verbal de sancţIare a fost întocmit cu respectarea cerinţelor legale ; că la data de 12.02.2009 , petentul a condus şi a staţIat autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 06 X pe str. Vişinului în dreptul imobilului cu nr. 5 , nu s-a asigurat la deschiderea portierei , fiind acroşat de autovehiculul cu nr. de înmatriculare BC 01 X condus de numitul Chiribaşa Iftimie ; din analiza succintă a modului de producere a accidentului , din dinamica producerii avariilor şi a declaraţiilor părţilor implicate în eveniment se relevă vinovăţia petentului .

În drept au fost invocate dispoziţiile art 115-118 c.pr.civ. , ale OUG 195/2002 şi OG 2 /2001.

La întâmpinare a fost anexat raportul agentului constatator , declaraţiile petentului, ale persoanei implicate în evenimentul rutier.

În şedinţa publică din data de 27.04.2009, instanţa a încuviinţat proba testimonială, fiind audiat ca martor MS .

Prin SC nr. X/25.05.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău a fost respinsă plângerea ca nefondată.

S-a reţinut că prin procesul verbal seria CC nr.X, petentul a fost sancţIată cu avertisment ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzute de art 145 din HG 1351 /2006 şi sancţIate de art 101 alin 1 pct 14 din OUG nr 195/2002 constând în aceea că la data de 12.02.2009, a condus şi a staţIat autoturismul cu nr de înmatriculare BC 06 X pe str. Vişinului în dreptul imobilului cu nr. 5 , nu s-a asigurat la deschiderea portierei , fiind acroşat de autovehiculul cu nr. de înmatriculare BC 01 X .

S-a reţinut de asemenea că potrivit art. 145 din HG 1391/2006 se interzice conducătorului de autovehicul şi pasagerilor ca în timpul opririi sau staţIării să deschidă ori să lase deschise uşile acestuia sau să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulaţie.

De asemenea , potrivit art 101 alin 1 pct. 14 din OUG nr 195/2002 constituie contravenţie nerespectarea regulilor privind deschiderea uşilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staţIat, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

Pornind de la prezumţia de nevinovăţie reglementată de art 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi analizând pretinsa netemeinicii a situaţiei de fapt reţinută în procesul verbal în discuţie, instanţa a apreciat că petentul a recunoscut prin chiar conţinutul plângerii contravenţIale că staţIa pe str. Vişinului unde având intenţia de a lua ceva din maşină a deschis portiera din spate pe care a lăsat-o deschisă, în momentul impactului fiind o parte în interiorul maşinii.

Instanţa a considerat că petentul avea obligaţia de a se asigura şi după deschiderea uşilor autoturismului astfel încât să nu creează un pericol pentru circulaţia celorlate autoturisme conform dispoziţiilor art. 145 din HG 1391/2006 accidentul producându-se nu ca urmare a nerespectării de către celalalt conducător auto a distanţei corespunzătoare evitării oricărui pericol, ci din cauza neluării tuturor măsurilor de către petent după deschiderea uşilor în vederea evitării oricărui pericol.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul X I.

S-a arătat în motivare faptul că instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate şi nu a manifestat rol activ în privinţa stabilirii cu exactitate a circumstanţelor în care s-a produs evenimentul rutier.

S-a susţinut că cealaltă persoană implicată în accident nu a redus viteza şi nu a semnalizat efectuarea vreunei manevre, lovind portiera maşinii sale.

Nu s-au administrat probe noi în recurs.

Instanţa apreciază cererea de recurs ca nefondată.

Astfel, în cauză nu se pune problema lipsei de rol activ a instanţei de fond, acesta administrând probele solicitate de petent, procedând la audierea martorului propus de acesta şi a celeilalte persoane implicate în accident.

Ceea ce nu înţelege petentul este faptul că lui îi aparţine întreaga responsabilitate pentru producerea accidentului pentru care s-a întocmit procesul verbal contestat de acesta, în baza art. 145 din HG 1391/2006, text de lege pe care acesta, în calitate de conducător auto ar fi trebuit să îl cunoască şi pe care instanţa de fond l-a reprodus în cadrul sentinţei recurate.

Astfel, textul de lege menţIat anterior dispune cu claritate, imperativ faptul că este interzisă deschiderea portierelor sau lăsarea acestora deschisă în condiţiile în care se creează pericole pentru circulaţie, asigurare care trebuie să continue pe întreaga perioadă cât portierele sunt deschise.

Apreciind prin urmare cererea de recurs ca nefondată, instanţa o va respinge ca atare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro