404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Recidiva postcondamnatorie (art. 37 lit. a C.pen.) şi concursul de infracţiuni (art. 33 lit. a C.pen.). Forme ale pluralităţii de infracţiuni – criterii de diferenţiere. Circumstanţe atenuante: depăşirea limitelor legitimei apărări sau săvârşirea infracţiunii în condiţii de provocare (art. 73 lit. a şi b C.pen.). Respectarea dreptului la apărare

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 27 din 3 martie 2009

Prin sentinţa penală nr. 802 din 11.12.2007, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea în condiţiile art. 33 lit. a C.pen. a infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174-175 lit. i C.pen. prin schimbarea încadrarea juridică stabilită în rechizitoriu, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. a C.pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre este concurentă cu:

– infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 145/2002 şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art. 81 C.pen., prin sentinţa penală nr. 2234/7.05.2004 a Judecătoriei Iaşi;

– infracţiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 494/D/25.11.2004 a Tribunalului Bacău.

În temeiul art. 85 alin. 1 C.pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa nr. 2234/2004 a Judecătoriei Iaşi.

În temeiul art. 36, alin. 1, 2 şi art. 35 alin. 1 C.pen., s-au contopit pedepsele arătate anterior cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de doi ani.

În temeiul art. 36 alin. 3 C.pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată în perioada 13.04.2004 – 14.03.2006.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen.

A fost obligat inculpatul să îi plătească părţii civile C.C.-C. suma de 5000 lei daune morale.

A fost respinsă cererea părţii civile C.C.-C. pentru acordarea celorlalte sume solicitate.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul C.U. suma de 1070 lei, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate C.C.-C.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 29 martie 2004, în jurul orelor 21,00 partea vătămată C.C.-C. a fost contactată telefonic de către prietenul său S.T.-M., care l-a rugat să vină în cartierul C. din mun. Iaşi unde locuieşte, pentru a interveni într-un conflict dintre acesta din urmă şi inculpatul G.C.-G.

Partea vătămată C.C.-C. a venit pe strada C. unde, împreună cu S.T.-M. se aflau mai mulţi tineri printre care martorii B.I., C.A., P.C. şi A.M.-G.

La un moment dat, a apărut inculpatul, care era însoţit de un tânăr pe nume „N”, acesta neputând fi identificat în procesul urmăririi penale, ambii coborând dintr-un autoturism marca „O”.

La apariţia acestora, tinerii din grupul sus-menţionat s-au dispersat oprindu-se la o oarecare distanţă. Partea vătămată a încercat să aplaneze conflictul însă nu a reuşit. A avut loc o scurtă altercaţie în timpul căreia inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi i-a aplicat mai multe lovituri în zona abdominală provocându-i plăgi tăiate penetrante abdominale care au fost de natură să îi pună în primejdie viaţa.

În aceeaşi seară, victima a fost internată la Spitalul C.U. din Iaşi, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii imputate, menţionând că în seara zilei de 29 martie 2004 nu s-a întâlnit cu C.C.-C. şi nu ar fi avut vreo altercaţie cu acesta. Nu a putut spune cu exactitate unde se afla în acea seară, deoarece a trecut foarte mult timp.

Aceste susţineri invocate de către inculpat în apărarea sa sunt combătute prin declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor şi concluziile certificatului medico-legal.

Astfel, partea vătămată a descris derularea evenimentelor aşa cum au fost expuse mai sus.

Martorul S.T.-M. a arătat că a fost avertizat cu vreo 4 zile înainte de incident de către nişte prieteni cu privire la nişte ameninţări din partea inculpatului. În seara respectivă l-a contactat pe acesta din urmă telefonic şi au stabilit să se întâlnească în cartier, totodată l-a sunat şi pe C.C.-C. cerându-i acestuia să aplaneze conflictul, deoarece este în relaţii bune cu inculpatul. La apariţia inculpatului, el a fugit după un bloc şi a revenit după vreo 3-5 minute. A văzut că numitul C.C.-C. era tăiat în zona abdominală stângă. Acesta şi alţi câţiva tineri din preajmă i-au spus că partea vătămată a fost tăiată de către inculpat.

Martorul B.I. a arătat că l-a văzut pe inculpat, care avea un briceag în mână, cum s-a apropiat de partea vătămată. Aceasta nu avea nimic în mâini. Inculpatul l-a apucat pe C.C.-C. cu o mână de geaca de culoare neagră, iar cu cealaltă l-a lovit de mai multe ori în zona abdominală.

Martorul C.A. a văzut cum inculpatul a lovit partea vătămată cu mâna dreaptă în zona abdominală, însă nu a putut spune dacă acesta avea cuţit în mână, dar a auzit clar cum partea vătămată C.C.-C. a spus: „M-au tăiat, dai cu brişca-n mine”.

Martorul P.C. a arătat că nu a văzut momentul în care a fost înjunghiată partea vătămată, deoarece a fost plecat până acasă. Totodată a arătat că a fost prieten cu inculpatul şi cunoştea faptul că acesta purta tot timpul asupra lui un briceag cu lama lungă de circa 10 cm şi lată de 1,5 cm.

Martorul A.M.-G. a arătat că în momentul în care l-a văzut pe inculpat şi pe tânărul necunoscut ieşind din maşină, a fugit împreună cu prietenul său printr-un gang. Nu a văzut ce s-a întâmplat la faţa locului, dar a doua zi a aflat despre conflictul în contextul căruia partea vătămată a fost înjunghiată de inculpatul G.C.-G.

Din concluziile certificatului medico-legal a rezultat că numitul C.C.-C. a prezentat plăgi tăiate penetrante abdominale cu plagă jejunală, secţiuni musculare, secţiunea pachetului vascular epigastric cu hematom parietal şi hemiperitoneu mic. Leziunile s-au produs prin loviri cu obiect înţepător-tăios (cuţit) şi puteau data din 29 martie 2004, au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Leziunile au fost în măsură să îi pună în primejdie viaţa.

În drept, fapta comisă de inculpat, aşa cum a fost descrisă anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174-175, lit. i C.pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a C.pen.).

Încadrarea juridică sub acest aspect nu este corectă.

Inculpatul a mai fost condamnat anterior astfel:

– prin sentinţa penală 2234/7.05.2004 a Judecătoriei Iaşi la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 C.pen., pentru art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, sentinţă rămasă definitivă la data de 9.11.2004;

– prin sentinţa penală nr. 494/D/25.11.2004 a Tribunalului Bacău la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2, pct. 1 din Legea nr.143/2000, sentinţă rămasă definitivă la data de 01.06.2005.

Având în vedere că la data săvârşirii faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, nici una din hotărârile de condamnare prezentate anterior nu era definitivă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a C.pen., faptele fiind în concurs, conform art. 33 lit. a C.pen.

Pentru aceste motive prima instanţa a schimbat corespunzător încadrarea juridică.

Pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, săvârşită în condiţiile art. 33 lit. a C.pen., acesta a fost condamnat.

La individualizarea judiciară de aplicare a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele speciale ale pedepselor şi persoana inculpatului.

După ce a fost stabilită pedeapsa pentru infracţiunea în speţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. 1 C.pen. privind anularea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate prin sentinţa 2234/2004 a Judecătoriei Iaşi.

Totodată, s-a aplicat dispoziţia art. 36 (1,2) raportat la ar. 35 (1) C.pen., contopind pedepsele pentru infracţiunile aflate în concurs, astfel încât inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a, b C.pen.

Întrucât inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 494/D/2004 a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 36 (3) C.pen., aceasta s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre, pedeapsă care se va executa în condiţiile art. 71 C.pen.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei daune morale.

Instanţa a apreciat că fapta inculpatului, prin consecinţele pe care le-a avut asupra părţii vătămate, este de natură şi a produs acesteia şi suferinţe morale, prejudiciu estimat de instanţă la suma de 5000 lei.

În aceste limite, în temeiul art. 998 C.civ., inculpatul a fost obligat să o despăgubească pe partea civilă.

În temeiul aceluiaşi text de lege, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului C.U. Iaşi suma de 1070 lei, sumă cu care s-a constituit partea civilă în procesul penal, reprezentând contravaloarea asistenţei medicale acordate părţii vătămate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen inculpatul şi partea civilă.

În motivarea apelului promovat, inculpatul a susţinut, prin apărătorul ales, că urmărirea penală este incompletă şi că nu au fost administrate toate probele solicitate pentru stabilirea exactă a situaţiei de fapt. Astfel, în cauză nu s-a efectuat o cercetare la faţa locului, o reconstituire şi de aceea s-a ajuns la o concluzie greşită cu privire la situaţia de fapt şi apoi la o individualizare necorespunzătoare a pedepsei.

A mai precizat apărătorul inculpatului că organul de urmărire penală a administrat numai probe în acuzare, încălcând astfel dreptul la apărare al clientului său. Inculpatul nu a fost prezent în faza de urmărire penală fiind împiedicat să-şi exercite dreptul la apărare, şi astfel a fost favorizată partea vătămată a cărei versiune a fost preluată în totalitate.

În faza cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat în aceeaşi manieră audiind şapte martori ai acuzării şi un singur martor al inculpatului.

S-a mai susţinut că probele administrate sunt incomplete, că nu au fost identificaţi alţi martori care să aibă o poziţie procesuală neutră, nu s-au confruntat părţile, nu s-a efectuat o expertiză medico-legală a părţii vătămate, o cercetare la faţa locului şi o reconstituire.

Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate şi restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

În subsidiar s-a solicitat admiterea apelului şi reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. a şi b C.pen., cu efect asupra cuantumului pedepsei aplicate.

Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 C.pr.pen. a reţinut că prima instanţă, apreciind materialul probator administrat a reţinut corect vinovăţia inculpatului, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de acesta.

Aşa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul şi partea vătămată se cunosc din copilărie, întrucât au trăit în acelaşi cartier din municipiul Iaşi – C. – fiind vecini de bloc.

În seara zilei de 29 martie 2004 în jurul orelor 21,00 partea vătămată a fost contactată telefonic de prietenul său, care l-a rugat să intervină într-un conflict dintre el şi inculpat.

Partea vătămată a dat curs invitaţiei şi a venit în strada C. unde s-a întâlnit cu martorul S.T.-M. şi unde mai erau prezenţi martorii.

La un moment dat în zonă a apărut un autoturism marca „O.” din care a coborât inculpatul şi un alt tânăr pe nume N.

Tinerii din grupul martorului S.T.-M. s-au dispersat la apariţia inculpatului, iar partea vătămată a încercat să aplaneze conflictul, dar nu a reuşit. Martorul S.T.-M. a fugit după un bloc, iar inculpatul a prins partea vătămată cu o mână de geacă, iar cu cealaltă i-a aplicat mai multe lovituri, cu un cuţit, în zona abdominală.

Martorii au mai precizat că tânărul N., care îl însoţea pe inculpat, avea în mână o sabie pe care o agita deasupra capului, dar cu care nu a lovit pe nimeni. Au mai precizat aceiaşi martori că partea vătămată nu avea în mână un obiect contondent.

După lovirea părţii vătămate, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca „O.” şi, împreună cu tânărul care îl însoţea, a părăsit zona.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul C.U. Iaşi, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale.

Din certificatul medico-legal a rezultat că partea vătămată a prezentat la data examinării cinci plăgi tăiate penetrante abdominale cu plagă jejunală, secţiuni musculare, secţiunea pachetului vascular epigastric cu hematom parietal şi hemoperitoneu mic. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu obiecte înţepător-tăioase (cuţit) şi puteau data din 29.03.2004. S-a concluzionat că aceste leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi că au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa părţii vătămate.

În primele declaraţii, partea vătămată a relatat că s-a deplasat la locul faptei, întrucât a fost solicitat şi rugat de prietenul său S.T.-M. care, în ziua respectivă, se certase cu inculpatul G.C.-G., iar acesta din urmă îl ameninţase cu moartea.

Martorul S.T.-M., ştiind că partea vătămată era prieten cu inculpatul din copilărie, l-a rugat să intervină pentru aplanarea conflictului. În acest context şi cu aceste intenţii paşnice s-a deplasat partea vătămată la locul unde urma să aibă loc întâlnirea celor doi.

Important de menţionat este şi faptul că iniţiativa acestei întâlniri a aparţinut tot inculpatului G.C.-G. care, atunci când a fost sunat de martorul S.T.-M. şi întrebat de ce îi transmite ameninţări prin intermediul unor prieteni şi cunoscuţi comuni, a început să-l înjure şi i-a cerut să se întâlnească în strada C., în faţa unui magazin din acel cartier.

Faţă de această situaţie de fapt, încadrarea juridică dată faptei de prima instanţă este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.

În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 73 lit. a C.pen. şi nici cele prevăzute de art. 73 lit. b C.pen.

Potrivit legii, este în stare de legitimă apărare nu numai acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust (art. 44 alin. 2 C.pen.), dar şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. În acest din urmă caz, pentru a se putea reţine existenţa legitimei apărări, se cere să fie îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 44 alin. 2 C.pen. sau, cu alte cuvinte, trebuie ca fapta inculpatului să fi fost necesară spre a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust.

În cauza de faţă, inculpatul fiind sunat de martorul S.T.-M. l-a chemat în strada C., unde el s-a prezentat înarmat cu o sabie şi un cuţit, deplasarea făcând-o cu un autoturism şi însoţit de un alt tânăr şi fără nici un motiv, după o discuţie contradictorie, i-a aplicat părţii vătămate, care a încercat să intervină pentru aplanarea conflictului şi care nu era înarmată cu nici un obiect contondent, mai multe lovituri, respectiv cinci lovituri cu un cuţit în zona abdominală.

Pentru aceleaşi considerente, în favoarea inculpatului nu poate fi reţinută nici circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b C.pen.

Pentru a se putea face aplicarea art. 73 lit. b C.pen., se cere ca săvârşirea infracţiunii să constituie o ripostă la fapta părţii vătămate, dar care să nu fi fost – la rândul ei – determinată de manifestări agresive ale inculpatului.

În raport de modul desfăşurării faptelor nu se poate reţine că inculpatul a acţionat spontan, sub stăpânirea unei puternice tulburări, în condiţii de natură să atragă aplicarea art. 73 lit. b C.pen., atâta vreme cât de la ameninţarea cu moartea transmisă prin martori şi până la reacţia efectivă a trecut o perioadă de timp, în care el a chibzuit asupra modului în care urmează să reacţioneze faţă de atitudinea martorului S.T.–M.

Cu această motivare, curtea a respins cererea inculpatului de a se reţine în favoarea lui dispoziţiile art. 73 lit. a şi 73 lit. b C.pen.

A mai invocat inculpatul prin motivele de apel că urmărirea penală este incompletă; nici acest motiv nu este întemeiat.

Organul de urmărire penală a administrat toate probele utile cauzei pentru aflarea adevărului. Astfel, au fost audiaţi toţi martorii care au fost prezenţi la locul faptei şi care au perceput nemijlocit secvenţe din derularea evenimentului, inclusiv lovirea repetată a părţii vătămate, cu cuţitul în zona abdominală de către inculpat şi abandonarea acesteia în stradă.

S-au ridicat actele primare de la Spitalul C.U. Iaşi „Sf.I.”, unde a fost internată partea vătămată şi a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, iar în baza acestor acte s-a întocmit certificatul medico-legal al părţii vătămate, act ce nu a fost contestat de inculpat.

În cursul urmăririi penale, la data de 2.05.2008, inculpatului i s-a luat o declaraţie olografă de către procuror, în prezenta apărătorului ales, în conţinutul căreia a relatat că în ziua de 29.03.2004 nu s-a întâlnit cu partea vătămată C.C.-C. şi nici nu a avut vreun un incident cu acesta.

Acelaşi conţinut l-a avut şi declaraţia luată pe formular de învinuit şi care a fost dată în prezenţa apărătorului ales.

Materialul de urmărire penală i-a fost prezentat de procuror, în prezenţa apărătorului ales, prilej cu care a declarat că nu înţelege să formuleze noi probe în apărare.

În cursul cercetării judecătoreşti efectuate la Tribunalul Iaşi, inculpatul s-a prezentat în instanţă, asistat de apărător ales, a fost audiat la termenul din 10.10.2006, prilej cu care a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptei, că nu a agresat partea vătămată şi că nu a avut nici un incident cu aceasta. A mai precizat că nu a achitat nici o sumă de bani părţii vătămate şi că nu îşi mai aminteşte ce a făcut în ziua de 29.03.2004 – dată la care a fost comisă infracţiunea.

În şedinţa publică din 07.11.2006 a fost audiată partea vătămată C.C.-C., care a declarat că a primit de la mama inculpatului suma de 100.000.000 lei vechi, reprezentând daune materiale şi că se mai constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000.000 lei vechi, reprezentând daune morale.

Inculpatul G.C.-G. a fost prezent la o parte din termenele acordate de prima instanţă, asistat de apărătorul ales, şi-a formulat probe în apărare, care i-au fost admise şi administrate de instanţă în prezenţa sa sau a apărătorului ales.

Şi în faţa instanţei de apel, inculpatul G.C.-G. s-a prezentat asistat de apărătorul ales, şi-a formulat probe în apărare, care i-au fost admise şi administrate.

Sub acest aspect, curtea a constatat că pe tot parcursul procesului penal, inculpatului i-a fost recunoscut dreptul la apărare, i-au fost admise şi administrate probele solicitate în dovedirea nevinovăţiei, aşa încât critica sa apare ca nejustificată.

Modul de săvârşire a faptei şi durata în timp a activităţii infracţionale nu au justificat efectuarea unei cercetări la faţa locului şi nici a reconstituirii.

Curtea a mai constatat că în cauză au fost administrate atât probe în apărare cât şi în acuzare, împrejurare faţă de care susţinerea inculpatului vizând administrarea unilaterală a probelor este nefondată.

Aşa fiind, cererea inculpatului prin care a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale este neîntemeiată.

Şi pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată. Deşi inculpatul are în antecedente încă două condamnări la pedepse cu închisoarea, iar din executarea ultimei pedepse a fost liberat condiţionat la data de 14.03.2006, cu un rest de 398 zile închisoare, având în vedere că aceste pedepse i-au fost aplicate pentru fapte concurente, prima instanţă a manifestat suficientă clemenţă, aplicându-i o pedeapsă dozată la nivelul minimului special şi fără nici un spor. Aşa fiind nu se justifică reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate.

Pe cale de consecinţă şi în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. a fost respins ca nefondat apelul promovat de inculpatul G.C.-G.

Etichete:

Recidivă postcondamnatorie. Condiţii

Săvârşirea unei infracţiuni în termenul de încercare stabilit conform art. 305 alin. 4 Cod penal, printr-o hotărâre anterioară, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal atrage în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, chiar dacă nu se revocă suspendarea condiţionată.

Prin sentinţa penală nr. 408/5.06.2007 Judecătoria Suceava l-a achitat pe inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod proc. penală şi art. 181 Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative în sumă de 1.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 1/2.01.2006, în jurul orelor 20,00 inculpatul a condus pe D.J. 178 A autoturismul cu nr. de înmatriculare SV-15-YYY, fără a poseda permis de conducere.

Instanţa a apreciat că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni întrucât inculpatul nu a urmărit comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. 368/8.10.2007 Tribunalul Suceava a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, a desfiinţat în tot sentinţa penală şi în rejudecare l-a condamnat pe inculpatul M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74, 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a lit. b Cod penal.

În baza art. 81, 82 Cod penal şi art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat de la instanţa de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a motivat că inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă, are o situaţie familială deosebită, considerente pentru care a reţinut în favoarea lui circumstanţe atenuante.

Referitor la starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 990 din 12.10.2004 a Judecătoriei Suceava, definitivă la 25.10.2004, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 305 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei în temeiul art. 305 alin. 4 Cod penal.

În aceste condiţii, chiar dacă inculpatul a săvârşit fapta din speţă în termenul de încercare, nu poate fi reţinută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal întrucât, conform art. 305 alin. 5 Cod penal „revocarea suspendării condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou, infracţiunea de abandon de familie”.

Reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, s-a motivat că instanţa de apel a înlăturat starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, fără a schimba încadrarea juridică în acest sens şi a motivat că inculpatul nu este recidivist, deoarece prezenta infracţiune a fost comisă în interiorul termenului de încercare, stabilit prin sentinţa penală nr. 990/2004 a Judecătoriei Suceava, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 lit. c Cod penal, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 305 alin. 5 Cod penal.

Infracţiunea din prezenta cauză a fost comisă la data de 1.01.2006, înlăuntrul termenului de încercare stabilit, iar în cauză se impunea reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 37 al. 1 lit. a Cod penal (inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni şi a săvârşit din nou o infracţiune cu intenţie, infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 1 an). Este adevărat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 305 alin. 5 Cod penal, revocarea suspendării condiţionate aplicate în condiţiile art. 305 alin. 4 Cod penal, nu are loc decât în cazul când în cursul termenului de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie, dar acest aspect nu înlătură starea de recidivă pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. În aceste condiţii, instanţa de control judiciar, în mod corect, trebuia să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsă privativă de libertate, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 81Cod penal, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, urmând să menţină suspendarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală anterioară.

Curtea a constatat că recursul este întemeiat.

Astfel, în mod greşit s-a înlăturat starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal,în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 990/12.10.2004 a Judecătoriei Suceava, la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 305 alin. 4 Cod penal, iar infracţiunea din speţă a săvârşit-o în termenul de încercare. Această hotărâre nu intră în cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, în care sunt menţionate condamnările care nu atrag starea de recidivă. Pe cale de consecinţă, în sarcina inculpatului vor fi reţinute dispoziţiile art. 37 lit. a Cod penal.

Potrivit art. 305 alin. 5 Cod penal, revocarea suspendării condiţionate dispuse conform alin. 4 din acelaşi articol nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie.

În consecinţă, instanţa de apel trebuia să menţină suspendarea condiţionată dispusă în baza art. 305 alin. 4 Cod penal prin sentinţa penală nr. 990/2004, iar la individualizarea pedepsei pentru infracţiunea din speţă, să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal, privind suspendarea condiţionată.

Curtea, analizând aceste condiţii, constată că ele nu sunt îndeplinite, întrucât inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, condamnarea neintrând în vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, iar infracţiunea din speţă este intenţionată.

Condiţiile prevăzute la art. 81 Cod penal trebuie îndeplinite cumulativ, nefiind suficientă îndeplinirea doar a unora dintre ele.

Curtea a admis recursul Parchetului şi, în rejudecare, a înlăturat dispoziţiile art. 81 Cod penal, reţinând în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 37 lit. a Cod penal.

Solicitarea apărătorului inculpatului, de a se suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate este neîntemeiată, întrucât fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, provocând un accident, anterior consumând băuturi alcoolice, prezintă un grad ridicat de pericol social.

În aceste condiţii, se apreciază că pronunţarea condamnării fără a se dispune şi executarea pedepsei nu îşi va atinge scopul prevăzut de lege, acela al reeducării şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Etichete:

Prelungire arestare preventiva. Masura nelegala

Tip: Decizie
Nr./Dată: 232 (02.11.2006)
Autor: Tribunalul Tulcea
Domenii asociate: arest preventiv

Prin încheierea din 7octombrie 2006, Judecatoria Macin a dispus arestarea inculpatului T.N. pe o durata de 29 de zile cu începere de la 7.10.2006 si pâna la 4.11.2 006.

Prin rechizitoriul nr. 2270/P/2006 din 30.10.2006 Parchetul de pe lânga Judecatoria Macin a dispus trimiterea în judecata a inculpatului pentru savârsirea a doua infractiuni de furt calificat si o tentativa la furt calificat, toate în forma continuata si în stare de recidiva postcondamnatorie.

La primirea dosarului, prin încheierea din 1 noiembrie 2006, Judecatoria Macin a dispus în baza art. 3001 Cod procedura penala raportat la art. 160 Cod procedura penala mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului T.N.

Totodata, în baza art. 3001 al.1 Cod procedura penala raportat la art. 159 Cod procedura penala, s-a dispus prelungirea arestarii preventive a aceluiasi inculpat pe o durata de 30 de zile, cu începere de la 4 noiembrie 2006 pâna la 3 decembrie 2006, inclusiv.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca temeiurile care au fost avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive subzista întrucât exista pericolul ca inculpatul sa se sustraga de la judecata, iar lasarea sa în libertate prezinta pericol social concret pentru ordinea publica.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.N., care a criticat-o pentru nelegalitate.

În dezbateri, aparatorul inculpatului a aratat ca nu exista riscul ca TN sa se sustraga de la cercetari întrucât pasaportul i-a fost ridicat iar lasarea sa în libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate dar si sub toate aspectele în limitele prevazute de art. 3856 Cod procedura civila, tribunalul constata ca este fondat pentru urmatoarele considerente :

Astfel, în mod eronat, instanta de fond a dispus în baza art. 3001 alin. 3 raportat la art. 159 Cod procedura penala prelungirea arestarii preventive pe o durata de 30 de zile.

Masura arestarii preventive poate fi prelungita doar în cursul urmaririi penale, ori aceasta s-a încheiat odata cu emiterea rechizitoriului procurorului din data de 30.12.2006. În faza de judecata, si implicit odata cu verificarea arestarii la primirea dosarului, conform art. 3001 Cod procedura penala, legiuitorul foloseste doar termenul de mentinere a masurii arestarii preventive, aceasta putând fi luata pe o durata de maxim 60 de zile si nicidecum sa fie prelungita pe cel mult 30 de zile ca în cazul urmaririi penale.

Întrucât prima instanta a fost într-o grava eroare prin confundarea unor notiuni procesuale diferite cum sunt mentinerea arestarii în faza de judecata si prelungirea arestarii în faza de urmarire penala, urmeaza ca în baza art. 38515, punctul 2 Cod procedura penala, sa fie admis recursul declarat de inculpatul T.N si sa fie înlaturata ca nelegala masura prelungirii arestarii preventive a inculpatului pe o durata de 30 de zile.

În ceea ce priveste mentinerea arestarii preventive a inculpatului solutionata la primirea dosarului tribunalul constata a solutia este legala, întrucât acesta în stare de recidiva postcondamnatorie si împreuna cu alti inculpati minori a savârsi mai multe infractiuni de furt calificat existând riscul sa paraseasca tara si sa se sustraga de la judecarea cauei.

Etichete: , ,

Furt. Imposibilitatea faptuitorului de a depasi paza localului. Tentativa de furt

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3993 (22.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  infracţiuni,furt, tentative

Prin sentinta penala nr.3993/22.12.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a schimbat încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare din infractiunea prevazuta de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g). i) Cod Penal cu aplic art. 37 lit. a ) Cod Penal, în infractiunea prevazuta de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g), i) Cod Penal si a condamnat pe inculpatul AN la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de „tentativa la furt calificat”.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca fapta inculpatului care la data de 24/25.11.2007, pe timp de noapte si prin spargerea geamului a intrat in magazinul partii vatamate CRR, unde a pus mai multe bunuri intr-o sacosa si într-un sac de rafie adus în acest scop, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii „ tentativa la furt calificat”, prev. si ped. de art.20 Cod Penal rap. la art.208 alin. 1, art.209 alin.1 lit.g, i C.pen.
Instanta a observat ca prin actul de sesizare fapta a fost încadrata, ca infractiune consumata, comisa în conditiile recidivei postcondamnatorie.
Insa, din probele administrate în cauza rezulta, fara îndoiala, ca inculpatul AN a fost surprins de persoana însarcinata cu paza magazinului în incinta localului, în timp ce încarca diferite bunuri (cosmetice, tigari, bauturi alcoolice) într-un sac, o sacosa. Aparitia paznicului a pus capat actiunii inculpatului de încarcare a bunurilor, acesta abandonînd recipientele si fugind.
O fapta de sustragere constituie tentativa sau furt consumat, dupa cum începerea actiunii de luare a fost sau nu urmata de realizarea actului imposedarii, adica de intrarea faptuitorului în stapînirea de fapt a bunului. În cazul de fata, se observa ca actiunea de luare a fost întrerupta de paznic, inculpatul nu a depasit paza magazinului, astfel ca nu s-a realizat imposedarea inculpatului, fapta sa ramînînd la stadiul de tentativa, ceea ce a impus schimbarea încadrarii juridice din infractiunea „furt calificat” în infractiunea „tentativa la furt calificat”.

Etichete: , , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro