Reprezentarea persoanei juridice. Administrator social. Daune din activitatea desfăşurată.

În absenţa contestării deciziei organului de control, nu poate fi stabilită cu certitudine vinovăţia managerului societăţii faţă de care s-a luat măsura sancţiunii contravenţionale, în legătură cu prejudiciul produs – amenda aplicată prin actul de constatare.

Societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtului MR la plata sumei de 1 miliard lei, reprezentând daune provenite din amenda aplicată persoanei juridice de Consiliul Concurenţei.

Reclamanta a apreciat că amenda suportată de societate urmează a fi imputată administratorului de la acea dată, pe considerentul că acesta a fost răspunzător de organizarea, conducerea şi gestionarea activităţii, în baza unui contract de management.

Conform clauzelor contractuale, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor, părţile urmau să răspundă ,,potrivit legislaţiei civile şi comerciale’’.

Managerul pârât a dispus ca tarifele negociate de reclamantă cu o parte din partenerii societăţii să fie impuse şi celor care nu au fost prezenţi la discuţiile purtate în acest sens, motiv pentru care la Consiliul Concurenţei a fost depusă o sesizare privind încălcarea prevederilor Legii nr. 21/1996. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că prin negocierea purtată doar cu o parte din partenerii de afaceri, conducerea societăţii reclamante a urmărit eliminarea concurenţei altor prestatori de servicii portuare similare; s-a aplicat în consecinţă o amendă, în cuantumul menţionat.

Acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

Instanţa a reţinut că societatea nu a probat în nici un mod contestarea deciziei Consiliului Concurenţei, motiv pentru care nu poate fi stabilită cu certitudine vinovăţia pârâtului.

(sentinţa civilă nr. 1669 COM/27.06.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 662 COM/ 17.12.2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială. Cu ocazia soluţionării recursului s-a apreciat că tarifele au fost negociate pe baza notei de fundamentare întocmite de compartimentele de specialitate ale societăţii, iar nu în mod arbitrar de către manager. Câtă vreme reclamanta a acceptat amenda aplicată şi a achitat-o fără a contesta actul organului de control, răspunderea civilă delictuală a persoanei care a îndeplinit atribuţii de manager nu mai poate fi antrenată.)

Tags: Reprezentarea persoanei juridice.

Reprezentarea persoanei juridice. Administrator social. Delegarea atribuţiilor prin contract de mandat. Nulitate.

Potrivit art. 71 alin. 1 din Legea nr. 31/ 1990 republicată, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu-l pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.

Mandatul prin care administratorul în exerciţiu acordă unui terţ dreptul de a-i îndeplini atribuţiile specifice şi de a reprezenta interesele societăţii, fără acceptul celorlalţi asociaţi şi fără o prevedere similară în actul constitutiv, este nul.

Reclamanta S.C GSI S.R.L., prin administrator, a chemat în judecată pe pârâţii RN şi HG, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de mandat autentificat sub nr. 4396 / 29.09.1999 la B.N.P. Mariana Iosif, în partea privitoare la transmiterea calităţii de administrator.

S-a susţinut că prin actul adiţional nr. 1/1999, RN a fost cooptată ca asociată la această societate, revenindu-i un număr de 6 părţi sociale din totalul de 20. Actul prevedea, în acelaşi timp, ca asociatul cooptat să îndeplinească şi atribuţiile administratorului.

Pârâta RN a încheiat ulterior un contract de mandat cu pârâtul HG, prin care acesta din urmă a fost mandatat să–i reprezinte interesele în cadrul societăţii şi totodată, să-i îndeplinească şi atribuţiile specifice calităţii de administrator, pe durata existenţei mandatului.

Societatea reclamantă invocă nulitatea absolută a procurii speciale, actul fiind încheiat în lipsa acordului prealabil al celorlalţi asociaţi.

Acţiunea este întemeiată.

Potrivit art. 71 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu-l pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.

Alin. 2 prevede că în cazul încălcării acestor dispoziţii, societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiuni, iar alin. 3 statuează asupra răspunderii solidare a administratorului substituit nelegal cu cel care i-a preluat în această modalitate obligaţiile, pentru eventualele prejudicii produse societăţii.

Întrucât prin actul adiţional, pârâta RN a fost aleasă prin votul asociaţilor să reprezinte societatea şi să îndeplinească atribuţii de administrator, acest mandat nu poate fi ulterior delegat unui terţ, fără a fi încălcate prevederile actului constitutiv privind modalitatea de formare a voinţei societare.

Nefiind prevăzut, prin actele constitutive, posibilitatea mandatării unei alte persoane pentru administrarea societăţii de către administratorul desemnat de asociaţi, acţiunea urmează a fi admisă, cu consecinţa constatării nulităţii contractului de mandat încheiat între pârâţi.

(sentinţa civilă nr. 1763 COM/ 27.06.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 921 COM/ 2000 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Notă : Având în vedere principiul relativităţii efectelor contractului, s-ar putea aprecia că încheierea contractului de mandat nu este opozabilă asociaţilor. În consecinţă, din perspectiva societăţii, sancţiunea aplicabilă mandatului convenţional este inopozabilitatea, pârâtul mandatat neavând posibilitatea exercitării drepturilor conferite prin mandat. Interesul promovării acţiunii a fost însă motivat prin lipsirea de efecte juridice ex tunc a unui act pe baza căruia societatea ar putea fi angajată în raporturi juridice cu terţii, de către pârâtul mandatat ca administrator, având în vedere dispoziţiile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 31/ 1990 republicată.

Tags: Reprezentarea persoanei juridice.

Reprezentarea persoanei juridice.Director general. Mandat la încheierea actelor juridice ale regiei autonome.

Dacă actul constitutiv prevede că managerul sau directorul general reprezintă interesele persoanei juridice în raport cu terţii se reglementează, astfel, un raport juridic de mandat, iar depăşirea limitelor mandatului nu atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic încheiat de către mandatar cu un terţ.

Împrejurarea că actul a cărui nulitate se invocă, nu a fost supus votului ,,organului deliberativ ’’ (consiliul de administraţie) nu poate atrage aceeaşi sancţiune, ci generează eventual premisele angajării răspunderii civile, pe temeiul raportului juridic de mandat.

Reclamanta – societate naţională (fostă regie autonomă) a invocat nulitatea ,,Protocolului’’ încheiat la 21.05.1998 cu pârâta S.C. CT S.R.L. Bucureşti, pe considerentul că semnarea acestui act s-a realizat de către fostul director general, fără a exista avizul oficiului juridic şi cel al directorului economic al societăţii.

S-a susţinut că semnatarul înscrisului şi-a încălcat competenţele, întrucât nu a fost obţinută în prealabil o aprobare a Consiliului de administraţie al fostei regii.

Motivul încheierii acestui ,,Protocol’’ l-a constituit imposibilitatea executării în natură a obligaţiei asumate de societatea pârâtă – de a livra un echipament din export – ca urmare a înstrăinării lui către un terţ, obiectul actului fiind livrarea altui utilaj, cu caracteristici similare.

Acţiunea reclamantei este nefondată.

Regia autonomă a luat fiinţă sub imperiul reglementării date de H.G. nr. 38/ 1997, act normativ aplicabil şi raportului juridic a cărui nulitate face obiectul prezentei acţiuni.

Conform art. 7 din Regulamentul – cadru de organizare şi funcţionare, anexă la actul normativ enunţat, conducerea acestor regii autonome se asigură de către consiliile de administraţie şi de către manageri, în condiţiile legii.

Art. 14 prevede că managerul sau directorul general reprezintă interesele regiei în raport cu terţii.

Textele reglementează, astfel, un raport juridic de mandat între regia autonomă (actuala societate naţională) şi directorul general. În aceste condiţii, susţinerile reclamantei privind operarea sancţiunii nulităţii absolute faţă de actul juridic încheiat de către mandatarul său cu un terţ, nu poate fi reţinută.

Împrejurarea că actul a cărui nulitate se invocă, nu a fost supus votului ,,organului deliberativ ’’ (consiliul de administraţie) nu poate atrage această sancţiune, ci generează eventual premisele angajării răspunderii civile, pe temeiul raportului juridic de mandat.

Au fost înlăturate şi susţinerile reclamantei potrivit cărora valabilitatea actului depindea de acordul expres al ministerului tutelar, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr.15/1990. Textul reglementează necesitatea existenţei unui asemenea aviz în cazul tranzacţiilor judiciare, respectiv pentru exercitarea unor drepturi procesuale care au ca efect stingerea litigiilor patrimoniale.

Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile, întrucât deşi protocolul a fost semnat pe parcursul derulării căii de atac a apelului la soluţia pronunţată în fond asupra obligaţiei pârâtei de livrare a utilajului comandat, litigiul nu s-a finalizat printr-o tranzacţie, astfel cum prevede legea.

Sub aspectul celorlalte probe administrate, instanţa reţine că înscrisul menţionat a stat la baza livrării, încă din anul 1998, a unui utilaj similar, utilizat de societatea reclamantă, împrejurare care probează intenţia părţilor de a da eficienţă înţelegerii intervenite.

Faţă de aceste considerente, acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă.

(sentinţa civilă nr. 2313 COM/ 25.09.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 114/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Tags: Reprezentarea persoanei juridice.