404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Restituirea bunului unui terţ, aflat în posesia debitorului în faliment. Situaţia juridică incertă a bunului aflat în posesia debitorului.

În derularea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului nu poate fi adusă atingere dreptului real al proprietarului bunului şi al exerciţiului procesual al acestui drept faţă de posesorul neproprietar.

Asupra unui bun aflat în posesia debitorului în faliment, faţă de care un terţ pretinde un drept de proprietate, nu pot fi iniţiate formalităţile de vânzare până la clarificarea situaţiei sale juridice.

Reclamanţii TG, TC şi TI, în calitate de moştenitori ai defunctului TP, au adresat judecătorului sindic o cerere în procedura falimentului societăţii comerciale M S.R.L. Constanţa, privind scoaterea din patrimoniul debitoarei a imobilului ,,Moară ţărănească’’ şi terenul aferent, situat în comuna Cumpăna, jud. Constanţa.

S-a susţinut că faţă de acest imobil au iniţiat procedurile administrative de restituire în natură, reglementate de Legea nr.10/2001, Primăria comunei Cumpăna fiind notificată asupra acestui demers la 09.10.2001.

Cererea apreciată ca prematură, a fost respinsă.

Legea reorganizării judiciare şi a falimentului nu reglementează expres situaţia includerii în patrimoniul debitoarei aflate în încetare de plăţi a unui bun (mobil sau imobil) care nu aparţine acesteia, cu excepţia cazului reglementat de dispoziţiile art. 55 alin.1, referitor la executarea unui contract de consignaţie sau de depozit.

În derularea acestei proceduri nu poate fi însă adusă atingere dreptului real al proprietarului bunului şi al exerciţiului procesual al acestui drept faţă de posesorul neproprietar.

Orice înstrăinare a unui bun ce nu aparţine debitorului în faliment poate fi astfel obstrucţionată de către titularul dreptului real.

În cauză, însă, imobilul pentru care a fost iniţiată prezenta acţiune nu face obiectul unor operaţiuni de evaluare şi de valorificare în cadrul procedurii, ele urmând a fi realizate în raport de finalitatea dată de autoritatea administrativă cererii de restituire în natură depuse în temeiul Legii nr.10/ 2001.

(sentinţa civilă nr. 3638 COM/ 17.12.2001, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Restituirea bunului unui terţ, aflat în posesia debitorului în faliment. Contract de vânzare-cumpărare încheiat anterior deschiderii procedurii.

Potrivit art. 55 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată, dacă debitorul deţine marfă sau orice alt bun care aparţine unui terţ, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, dacă acest lucru este permis prin contract, cu excepţia cazului în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.

Întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare a operat transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în raport de prevederile art. 1294 cod civil, iar cumpărătorul a dovedit îndeplinirea obligaţiei de plată a mărfurilor, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile legale sus-menţionate va fi admisă, constatându-se că bunul ce a făcut obiectul contractului şi care se regăseşte în inventarul debitoarei, este bunul reclamantului.

Reclamantul LM a solicitat judecătorului sindic, în contradictoriu cu lichidatorul societăţii comerciale SNR S.A. Hârşova – în faliment, să dispună restituirea a două bunuri – motor de ambarcaţiune marca Mercruisier D 3,6 şi o elice A 40 – identificate în patrimoniul debitoarei, bunuri pentru care titularul acţiunii a invocat un drept de proprietate.

S-a susţinut că potrivit clauzelor contractului nr. 358/ 08.08.1997 încheiat între părţi, societatea se obligă să vândă cumpărătorului – creditor în cauză – un motor de ambarcaţiune şi o elice; suma totală a contractului a fost stabilită la 20.600 dolari SUA, exclusiv TVA, aceasta urmând a fi achitată la cursul în lei al B.N.R. din ziua facturării.

Reclamantul a arătat că a achitat în două rate valoarea bunurilor, însă la termenul din 30.10.1997, societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a lor.

Lichidatorul a precizat că în urma inventarierii bunurilor din averea debitoarei în faliment, motorul de ambarcaţiune a fost identificat în Zona Liberă Agigea, în depozitele unei terţe societăţi. Pentru acest bun nu au fost efectuate formalităţile de import şi nu au fost achitate taxele vamale.

Analizând cererea reclamantului, se reţine că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 55 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată, dacă debitorul deţine marfa sau orice alt bun care aparţine unui terţ, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, dacă acest lucru este permis prin contract, cu excepţia cazului în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.

În cauză, reclamantul a prezentat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 358/ 08.08.1992, prin care SNR S.A. a vândut acestuia un motor marca Mercruisier D 3,6 şi o elice A 40.

Întrucât de la data încheierii contractului a operat transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în raport de prevederile art. 1294 cod civil, iar cumpărătorul a dovedit îndeplinirea obligaţiei de plată a mărfurilor, acţiunea urmează a fi admisă doar pentru bunul identificat faptic în inventarul debitoarei – motorul de ambarcaţiune, constatându-se că acesta este bunul reclamantului.

Pentru elicea de ambarcaţiune, reclamantul urmează să se înscrie pe tabelul obligaţiilor debitoarei, ca şi creditor al contravalorii acesteia.

(sentinţa civilă nr. 1749 COM/ 26.06.2000, irevocabilă conform deciziei civile nr. 482 COM/ 04.12.2000 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro