404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Revendicare – Pactul comisoriu de gr.IV – denuntarea unilaterala a pactului comisoriu de partea interesata în desfiintarea contractului; cauze ce împiedica respectarea clauzei compromisorii.

Revendicare – Pactul comisoriu de gr.IV – denuntarea unilaterala a pactului comisoriu de partea interesata în desfiintarea contractului; cauze ce împiedica respectarea clauzei compromisorii.

Reclamanta I.A.C. a solicitat instantei în contradictoriu cu Prefectura Constanta, Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 Constanta ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna în principal: restituirea terenului situat în statiunea Mamaia, respectiv lotul nr.9 careul 48, conform Registrului de proprietar rol VIII, pagina 1600, nr.15994 din Planul cadastral al orasului Constanta întocmit în perioada 1936-1938 a carui forme si dimensiuni sunt consemnate în planul statiunii Mamaia.

În subsidiar, s-a solicitat anularea deciziei fostului Sfat Popular al Orasului Constanta nr.22043/58 prin care se reziliaza toate contractele de vânzare-cumparare pentru locurile din statiunea Mamaia, inclusiv contractul numitei MV si repunerea în posesie a subsemnatei în calitate de mostenitoare a suprafetei de teren evidentiata.

Examinând cererea formulata si probele administrate se retine ca reclamanta IAC este mostenitoarea legala a defunctei VM, care în baza contractului de vânzare-cumparare nr.2265 din 1932 conform copiei de la Arhivele Statului, a cumparat de la Primaria Constanta suprafata de 393,45 mp, iar prin procesul-verbal din 11 august 1942 este pusa în posesie cu suprafata cumparata, aceasta fiind individualizata, cu vecinatatile stabilite pe toate cele patru loturi si formând lotul nr.9.

În succesiunea încheierii actului de vânzare-cumparare, în cauza dedusa judecatii se constata denuntarea unilaterala a pactului comisoriu, chiar de partea interesata în desfiintarea contractului, respectiv Primaria Constanta.

Astfel, conform actului provenind de la arhivele statului se atesta ca între M.V. si Primaria Constanta a intervenit un contract de vânzare-cumparare încheiat la data de 28.07.1932 cu nr.1604 si transcris la nr.2265/1932, pentru suprafata de 393,45 mp – fiind individualizat în teren. Terenul formeaza lotul 9, careul 48, iar plata s-a stabilit a fi facuta în 4 rate.

La 10 ani de la încheierea contractului, prin adresa Serviciului Perceptiei Circa I – Primaria Municipiului Constanta cu nr.12.205 din 21 martie 1942, se confirma plata ultimei rate, dupa care prin Procesul-verbal din 11 august 1942 în baza Ordinului nr.39880/42 a Primariei Constanta se pune în posesie cumparatoarea cu suprafata de 393,45 mp cu delimitarile înscrise în act .

În procesul-verbal de punere în posesie nu se face vorbire de respectarea sau existenta pactului comisoriu de gradul IV.

Mai mult, contractul nu mai exista în posesia nici uneia din partile contractuale , ambele confirmând existenta conventiei.

Pe cale de consecinta, instanta constata ca autoarea proprietarei este titulara dreptului de proprietate pretins, iar în lipsa contractului în continutul caruia ar fi existat înscris pactul comisoriu de gr.IV, foloseste reclamantei care pretinde, iar intimatul nu probeaza contrariul.

De precizat ca prin decizia din 5.12.1924 a Primariei Oras Constanta termenul de executare a unei constructii s-a prelungit de la 4 la 6 ani, iar prin decizia din 9.01.1926, s-a trecut la achitarea contravalorii terenului în patru rate anuale, sub sanctiunea desfiintarii contractului în caz de neplata.

Drept urmare, în cauza de fata, vânzarea conform regulii din zona Mamaia, are clauza pactului comisoriu, care este supusa unei conditii rezolutorii exprese care consta în facultatea pe care si-o rezerva vânzatorul de a relua lucrul vândut.

În acest context, analizând conditiile de valabilitate ale înscrisului de înstrainare se retine ca vânzatorul are obligatia de a preda lucrul vândut cumparatorului si sa-l garanteze contra evictiunii si contra viciilor.

Predarea bunului în contextul Codului civil se produce de regula, prin însasi încheierea contractului – art.1314-1334 Cod civil, iar pentru cazuri anume partile stabilesc o data de predare.

În speta, s-a încheiat contractul, dar predarea s-a efectuat dupa 10 ani, fara a se face dovada unui alt termen de predare decât regula instituita de Codul civil.

Pe cale de consecinta, fata de data predarii bunului, în mod legal se presupune ca pactul comisoriu de gradul IV a expirat în anul 1936, iar vânzatorul denuntând unilateral clauza a înteles ca vânzarea sa-si produca efectele pe dreptul comun, întrucât în procesul-verbal de predare-primire nu se mentioneaza clauza compromisorie.

Examinând clauza si sub aspectul termenului de realizare a constructiei,dupa punerea în posesie, se constata ca acesta este de 6 ani, conform actului mentionat, astfel ca expira în anul 1948 – interval în care au existat evenimente fortuite si de schimbari sociale, economice si politice (razboi, schimbarea puterii politice cu efectele cunoscute).

Fata de aceste considerente, instanta constata ca în cauza dedusa judecatii, urmare a succesiunii ce a urmat încheierii contractului, platii pretului, predarea-primirea bunului si evenimentele social politice si de razboi ce au existat, contractul de vânzare-cumparare, încheiat de autoarea reclamantei este valabil, iar cererea de restituire a bunului este justificata.

Urmeaza a admite apelul, în limita învestirii de la fond si judecând, schimba în tot sentinta, în sensul ca admite cererea si dispune restituirea terenului situat în Mamaia, lotul nr.9, careul 48.

Etichete:

Revendicare – masura nationalizarii a fost facuta cu încalcarea disp.Decretului nr.92/1950; – buna credinta a chiriasilor

– Revendicare – masura nationalizarii a fost facuta cu încalcarea disp.Decretului nr.92/1950;

– buna credinta a chiriasilor – eroarea asupra calitatii de proprietar al transmitatorului în momentul încheierii actului de vânzare-cumparare este lipsita de orice culpa sau îndoiala în ce îl priveste pe cumparator;

– buna sau reaua credinta a proprietarului aparent, nu are nici o relevanta pentru subdobânditorul de buna credinta.

Reclamantii au dedus judecatii încalcarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului situat în Constanta, str. Calugareni nr. 2 A, judetul Constanta, compus din teren si 2 corpuri de cladire, solicitând conform art. 480 Cod civil recunoasterea si respectarea acestui drept.

Acestia s-au legitimat ca succesori ai defunctilor S.A. si S.A., care în anul 1947 au cumparat în baza contractului de vânzare-cumparare nr. 282/1947, transcris la Tribunalul Constanta imobilul situat în Constanta, strada Calugareni nr. 2 bis, lotul nr. 4, careul G. a cu suprafata de 260 mp. de la vânzatorii A.I. M. si V.M.

Desi în actul de vânzare-cumparare nu se face nici o mentiune cu privire la constructiile existente pe terenul în suprafata de 260 mp., din expertiza tehnica imobiliara efectuata în cauza de ing. Stancic Octavian rezulta ca pe acest teren exista doua corpuri de cladire, foarte vechi, cu un grad foarte avansat de uzura, concluzii ce se coroboreaza cu situatia juridica prezentata de R.A.E.D.P.P. Constanta din 25.01.1998, conform careia ambele corpuri de cladire sunt construite în anul 1900 .

Conform dispozitiilor art. 492 Cod civil, „Orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiela sa si ca sunt ale lui, pâna ce se dovedeste din contra”.

În cauza, se retine ca reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, drept necontestat de pârâti, iar conform art. 492 Cod civil, exista prezumtia simpla conform careia si constructiile existente pe teren din anul 1900 sunt proprietatea reclamantilor, prezumtie care nu a fost rasturnata prin proba contrara.

Mai mult, la data nationalizarii, conform Decretului nr. 92/1950, în actul de nationalizare a fost mentionat imobilul cladit, la pozitia nr. 128 fiind mentionat în calitate de proprietar S.T., conform art. IV din actul normativ invocat.

Referitor la titlul statului asupra imobilului în litigiu, se retine ca masura nationalizarii a fost abuziva, în anexa la Decretul nr. 92/1950 fiind mentionat un alt nume – S.T., decât cel al adevaratilor proprietari – S.A. si A.

Se constata astfel ca titlul statului nu este valabil, masura nationalizarii fiind facuta cu încalcarea dispozitiilor Decretului nr. 92/1950, si nu raspunde exigentelor art. 6 din Legea nr. 213/1998.

În concluzie, se retine ca pârâtii Statul Român, Municipiul Constanta, Consiliul Local Constanta si R.A.E.D.P.P. Constanta nu au opus reclamantilor un titlu valabil pentru detinerea imobilului în litigiu, motiv pentru care, în conformitate cu disp. art. 480 Cod civil, actiunea în revendicare promovata de reclamanti în contradictoriu cu acesti pârâti este fondata si urmeaza a fi admisa, cu privire la partea de imobil aflata în prezent în proprietatea statului.

Cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumparare nr. 28214 din 18.12.1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanta, în calitate de vânzator si pârâtii P.S. si P.E., în calitate de cumparatori, , se retin urmatoarele :

Conform disp. art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „Actele juridice de înstrainare, inclusiv cele facute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, în afara de cazul în care actul a fost încheiat cu buna credinta”.

În contextul disp. art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, problema ce se impune a fi solutionata în cauza este aceea a existentei sau inexistentei bunei credinte a chiriasilor cumparatori la momentul perfectarii actului de vânzare-cumparare, conform Legii nr. 112/1995, conditie de care depinde însasi validitatea actului juridic.

Potrivit art. 966 Cod civil, „obligatia fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”, iar potrivit art. 968 din acelasi cod, „cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.

Cauza, fiind una din conditiile generale de validitate ale actului juridic, reprezinta expresia pozitiei subiective a partilor fata de actul juridic încheiat. Ignorarea sau, dimpotriva, cunoasterea de catre cumparator a faptului ca bunul înstrainat nu apartine vânzatorului, pozitie subiectiva în functie de care cumparatorul urmeaza a fi calificat ca fiind de buna sau de rea credinta, îsi are un incontestabil reflex la nivelul cauzei.

Un act de înstrainare încheiat în conditiile în care ambele parti au fost de rea credinta era considerat nul absolut, chiar anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 10/2001, în aplicarea principiului „fraus omnia corrumpit”, al carui temei legal îl constituie art. 966 Cod civil.

Per a contrario, în masura în care ambele parti sau, cel putin cumparatorul, au fost de buna credinta, intentia de fraudare a legii nu exista si, drept urmare, nici cauza ilicita. Asadar, sub acest aspect, actul ar putea fi deplin valid.

Validitatea sa ramâne, însa, discutabila sub un alt aspect si anume acela al obiectului. În astfel de situatii, obiectul contractului de înstrainare consta într-un bun care nu apartinea vânzatorului, fiind, în consecinta, sustras prerogativei de dispozitie a acestuia. Recunoasterea efectului translativ de proprietate al unui asemenea act contravine principiului „nemo plus iuris ad allium transfere potest quam ipse habet”.

Totusi, nici practica si nici doctrina nu au înteles sa recunoasca, în toate cazurile, eficienta distructiva, în aceasta materie, a principiului enuntat. În conflictul de interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobânditorul de buna credinta al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma. Recunoasterea prevalentei interesului subdobânditorului de buna credinta a fost impusa – în baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga si care au creat un adevarat principiu – de preocuparea pentru asigurarea securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, solutia si-a aflat, asadar, suport în ratiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validitatii aparentei în drept, a carui esenta este exprimata prin adagiul „error communis facit jus”.

Incidenta acestui principiu este, însa, subsecventa întrunirii cumulative a doua conditii privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzatorului – eroare care trebuie sa fie comuna sau unanima si, de asemenea, invincibila – si a unei conditii privind buna credinta a subdobânditorului, care trebuie sa fie perfecta, adica lipsita de orice culpa sau chiar îndoiala imputabila acestuia.

Buna credinta a tertului cumparator, ca rezultat al unei erori asupra calitatii de proprietar al transmitatorului în momentul încheierii actului, trebuie sa fie perfecta, lipsita de orice culpa sau chiar îndoiala, neavând nici o relevanta faptul daca proprietarul aparent este de buna sau de rea credinta.

Aceasta înseamna în primul rând ca dreptul titularului aparent trebuie sa aiba un caracter de notorietate publica, în sensul ca toti cei din jur trebuie sa creada ca vânzatorul, iar nu o alta persoana, este proprietar, iar în al doilea rând, aceasta convingere trebuie sa fie persistenta, adica sa se perpetueze un timp mai îndelungat si sa fie constanta si fara echivocuri sau contradictii, deoarece daca ar exista o cât de mica îndoiala, aceasta ar înlatura aparenta de drept.

Aceste conditii, cât si cele impuse de art. 46 alin. 1 si 2 din Legea nr.10/ 2001 au fost îndeplinite în persoana pârâtilor P.S. si P.E.

Astfel, acestia au detinut o parte din imobilul în litigiu – locuinta compusa din 2 camere de locuit cu o suprafata utila de 29,49 mp., în baza contractului de închiriere nr. 10660/28.06.1995, iar dupa aparitia Legii nr. 112/1995, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 279/29.11.1995, cu respectarea disp. art. 4 si 9 din lege, pârâtii au cumparat aceasta locuinta conform contractului de vânzare-cumparare nr. 28214/18.12.1996, avansul în valoare de 1.048.750 lei fiind achitat cu chitanta nr. 001093/16.12.1996.

Si cea de-a doua conditie legala este îndeplinita, din probele administrate în cauza rezulta, fara dubiu, ca pârâtii cumparatori au fost de buna credinta la perfectarea actului de vânzare-cumparare a locuintei.

Se retine în acest sens ca pârâtii, la data încheierii contractului au avut reprezentarea ca tranzactioneaza cu adevaratul proprietar al bunului.

Statutul de verus dominus al statului vânzator rezulta din împrejurarea ca titlul exhibat de el îsi avea consacrarea într-un text de lege, din perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, respectiv în dispozitiile Decretului nr. 92/1950.

Buna credinta a subdobânditorului imobilului rezulta din aceea ca prin diligente minime au luat cunostinta de faptul ca statul detinea imobilul revendicat, în baza unor decizii administrative adoptate conform dispozitiilor Decretului nr. 92/1950.

De subliniat, în aprecierea bunei credinte a cumparatorilor la data încheierii contractului de vânzare-cumparare este faptul ca acestia nu aveau nici o calitate în baza careia sa analizeze valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, ci pur si simplu obligatia lor era de a depune minime diligente sa cunoasca daca statul detine un titlu pentru imobilul pe care îl detineau, în calitate de chiriasi.

Constatarea validitatii titlului statului este atributul exclusiv al instantelor judecatoresti, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, iar procedurile judiciare initiate de reclamanti pentru redobândirea bunului au fost ulterioare perfectarii actului de vânzare-cumparare în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 112/1995, iar pârâtii nu au fost notificati în legatura cu initierea unor astfel de proceduri, anterior încheierii actului de vânzare-cumparare.

Prezumtia de buna credinta a chiriasilor cumparatori nu a fost rasturnata în cauza.

Se retine ca pârâtii P. nu au fost parti în procesul solutionat prin sentinta civila nr. 11843/10.10.1995 a Judecatoriei Constanta, casata de instanta de recurs, si nici nu au fost notificati în legatura cu demersurile întreprinse de reclamanti pentru redobândirea imobilului proprietatea lor.

Faptul ca la data de 16.12.1996 reclamantii au înregistrat la R.A.E.D.P.P. Constanta încheierea pronuntata în dosarul nr. 16066/1996 al Judecatoriei Constanta, prin care, potrivit art. 600 Cod procedura civila, se dadea ordin Grefei Judecatoriei Constanta si Administratiei Financiare Constanta de a interzice înstrainarea imobilului litigios, pâna la solutionarea cererii de sechestru aflata pe rolul Judecatoriei Constanta, nu este ne natura a înlatura prezumtia de buna credinta a chiriasilor, cât timp nu se coroboreaza cu alte probe administrate în cauza si nu se face dovada ca aceasta înregistrare a fost cunoscuta si de chiriasii cumparatori la ora achitarii avansului pentru locuinta.

Se retine ca la data de 16.12.1996 pârâtii cumparatori au achitat avansul de 1.048.750 lei pentru cumpararea locuintei detinuta cu titlu de chiriasi, dar nu se face nici o dovada cu privire la ora achitarii acestuia, respectiv daca plata s-a facut anterior sau ulterior orei la care s-a înregistrat încheierea de indisponibilizare a bunului, iar aceasta masura a fost adusa de serviciul vânzari din cadrul R.A.E.D.P.P. Constanta la cunostinta cumparatorilor.

Pentru aceste considerente, avându-se în vedere întregul material probator administrat în cauza, se retine ca prezumtia de buna credinta a chiriasilor cumparatori nu a fost rasturnata, iar cererea reclamantilor de constatare a nulitatii contractului de vânzare-cumparare nr. 28214/1996 este nefondata.

Etichete:

Granituire, revendicare

Dosar nr.924/179/2008

Domeniu alocat : granituire

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 963/20.11.2009

Titlu: granituire, revendicare

Prin actiunea civila înregistrata la nr.924/179/20.08.2008 , reclamantii S.N., S.G. si L.M. au chemat în judecata pe pârâta F.Tulcea , solicitând ca pe cale de hotarâre judecatoreasca sa se dispuna granituirea proprietatilor situate în comuna Topolog prin stabilirea liniei de hotar în functie de actele de proprietate , iar ca efect al granituirii s-a solicitat a fi obligata pârâta sa le lase în deplina proprietate si posesie suprafata de 200 m.p. teren , cu cheltuieli de judecata .

În motivarea actiunii au învederat ca proprietatea acestora se învecineaza cu cea a pârâtei, proprietate ce consta în magazinul FEDERALCOOP si terenul aferent magazinului , imobil situat în localitatea Topolog , judet Tulcea .

S-a mai sustinut ca au dobândit în proprietate prin actul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 78/4 martie 1968 suprafata de 3210 m.p. teren , pe care se aflau amplasate doua locuinte .

S-a mai sustinut ca prin actul de vânzare-cumparare nr.273 din 18 mai 1968 au vândut fostei Uniuni Judetene a Cooperativelor de Consum Tulcea ( actualul F.Tulcea ) , un teren de casa în suprafata de 1330 m.p. din totalul de 3210 m.p. , suprafata de teren pe care se aflau si doua corpuri de casa .

S-a mai sustinut ca în prezent cu ocazia efectuarii unor masuratori au constatat ca suprafata ai caror proprietari sunt este mai mica decât cea din acte , aproximând-o la circa 200 m.p. si având în vedere ca vecinii nu au modificat gardurile se apreciaza ca terenul lipsa se afla în posesia pârâtei , care în cursul anilor 1990 , reconditionând gardul ce desparte proprietatile este posibil sa fi ocupat din teren .

În drept au fost invocate disp.art.480, 584 cod civil si urmatoarele cod civil si art.274 cod pr.civila .

În dovedirea sustinerilor s-a depus în copie actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.78 din 4 martie 1968 .

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata învederând ca în anul 1968 reclamantii au vândut cooperativei un teren de casa în suprafata de 1330 m.p. si doua corpuri de casa aflate pe acelasi teren în localitatea Topolog , judetul Tulcea , prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 656/18.05.1968 , transcris sub nr. 273/18.05.1968 la Notariatul de Stat al judetului Tulcea , pe aceasta suprafata de teren cooperativa de consum construind un complex comercial .

S-a sustinut ca în anul 2006 F.Tulcea a procedat la întocmirea fisei corpului de proprietate pentru spatiul comercial din comuna Topolog , judet Tulcea cu numar cadastral 802 din 23.06.2006 executata de catre SC T.S. SRL , masuratorile efectuate de catre expert la identificarea terenului fiind de 1330,42 m.p. si comparând distantele masurate pe limita de vecinatate din actul de vânzare-cumparare si cele efectuate de catre expert s-a sustinut ca reiese fara nici un dubiu ca F. Tulcea nu a intrat pe proprietatea reclamantilor .

S-a mai sustinut ca proprietatea reclamantului S.N.( si altii ) se afla în partea estica fata de terenul unde se afla amplasat complexul comercial al cooperativei , din schita Plan amplasament si delimitare a corpului de proprietate , anexa la Fisa corpului de proprietate comuna Topolog , judet Tulcea, distanta de la DN 22 A este pe partea de Nord de 27,24 m.l. ( fata de 38,00 m.l. care este stipulata în contractul de vânzare-cumparare din anul 1968 ), de aici rezultând ca reclamantul a intrat pe proprietatea sa atât pe partea dinspre nord cât si pe partea dinspre sud cum reiese din schita atasata .

Cu privire la cel de al doilea capat de cerere s-a aratat ca de asemenea este neîntemeiat , fara a se arata motivele .

În dovedirea sustinerilor pârâta a depus actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.3986 din 28.05.1968 , plan de amplasament si delimitare a corpului proprietate , plan de amplasament în zona .

Solutionând cauza instanta retine urmatoarele :

În baza actului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 78/4.03.1968 la fostul notariat de stat judetean Tulcea , S.N. si L.M. au dobândit un imobil compus din teren în suprafata totala de 3210 m si doua corpuri de casa situate pe acest teren , dimensiunile laturilor fiind precizate în cuprinsul actului de vânzare-cumparare , imobilul devenind totodata si bun comun al sotiei numitului S.N. .

Ulterior în baza actului de vânzare-cumparare nr.656/18.05.1968 reclamantii în speta au înstrainat Uniunii judetene a cooperativelor de consum Tulcea suprafata de 1330 m.p. din imobilul în suprafata totala de 3210 m.p. detinut în baza actului de vânzare-cumparare nr.78/1968 .

În cauza s-a administrat proba cu expertiza tehnica având ca obiectiv individualizarea proprietatilor partilor , stabilirea liniei de hotar functie de titlurile de proprietate si daca pârâta detine teren în plus fata de actul de proprietate cât si daca acest teren face parte din suprafata de teren pentru care reclamantii sunt titulari ai dreptului de proprietate .

Prin raportul de expertiza tehnica efectuat de expert C.H. s-a concluzionat ca în urma masuratorilor efectuate , cu ajutorul ruletei de 30,0m, a rezultat ca suprafata detinuta de pârâta este de 1378,02 m.p. , deci cu 48,02 m.p. mai mult decât în actul de vânzare-cumparare .

Se mai arata ca dimensiunile laturilor suprafetei existente nu concorda cu dimensiunile suprafetei vândute în anul 1968 si anume la nord si sud – 38 m , este si vest – 35 m.

S-a sustinut ca în conformitate cu actul de vânzare-cumparare nr.78/4.03.1968 cât si cu schita anexa actului , invocate de catre reclamanti în dobândirea proprietatii , terenul avea pe latura de vest – drum DN 22 – lungimea de 36,30m .

În actul de vânzare-cumparare dintre parti s-a sustinut ca s-a vândut o suprafata a carei latura la vest si est are lungimea de 35m , sustinându-se ca în atare context s-a vândut o suprafata cu latura mai mica cu 1,3m , fara a se specifica daca este spre nord sau spre sud .

S-a mai concluzionat de catre expert ca laturile perimetrului care constituie proprietatea pârâtei nu corespund în fapt cu actul de vânzare-cumparare si având în vedere ca în masuratoarea efectuata cu ruleta , fata de masuratoarea efectuata cu statia automata TOPO , se pot strecura erori , îsi însuseste masuratoarea efectuata de SC T.S.SRL, conchizând ca în acest context pârâta nu ar ocupa în fapt mai mult teren decât a dobândit prin cumparare .

Reclamantii au formulat obiectiuni la raportul de expertiza sustinând ca expertul nu a argumentat juridic si tehnic diferentele rezultate din masurarea suprafetelor efectuate prin cele doua metode învederate si nu a stabilit linia de hotar dintre cele doua proprietati .

Raspunzând obiectiunilor formulate , cu privire la linia de hotar dintre cele doua proprietati , s-a aratat ca ea este materializata în schita alaturata raportului de expertiza cu culoarea verde si urmareste linia gardului din lemn existent pe toata zona din estul proprietatii F. , vestul proprietatii S. .

De asemenea în ceea ce priveste diferentele dintre cele doua masuratori , cea executata cu ruleta si cea efectuata cu statia topo s-a sustinut ca ele sunt posibile atâta vreme cât suprafetele nu au laturile regulate respectiv drepte si nu formeaza unghiuri drepte între laturi .

S-a motivat de asemenea ca aceste diferente apar si datorita faptului ca sistemul de calcul utilizat de statiile totale TOPO este unul foarte precis , iar în metoda grafica folosita în efectuarea prezentei expertize s-a sustinut ca se strecoara inerent erori care se materializeaza prin suprafete aproximative .

Reclamantii au solicitat încuviintarea unei noi expertize pentru realizarea unor masuratori cu un aparat de mare precizie .

În cauza noua expertiza a fost întocmita de catre expert tehnic judiciar G.P. .

Prin raportul de expertiza întocmit de expert G.P. s-a concluzionat ca în prezent imobilul detinut de reclamanti are suprafata totala de 1774 m.p., cu 106 m.p. mai putin decât suprafata ramasa în urma vânzarii suprafetei de 1330 m.p. , iar proprietatea pârâtei are suprafata rezultata din masuratori de 1387 m.p. cu 57 m.p. mai mult decât detine în baza actului de vânzare-cumparare si în baza documentatiei cadastrale.

S-a mai aratat ca terenul ocupat în prezent de pârâta este trasat în planul de situatie prin culoarea neagra , format din poligonul A-B-C-D -E , iar suprafata detinuta în baza actului de vânzare cumparare si în baza documentatiei cadastrale aflata la dosarul cauzei , este trasata pe planul de situatie prin culoarea rosie , astfel s-a concluzionat ca pârâta ocupa din proprietatea reclamantilor suprafata de 57 m.p. trasata pe planul de situatie anexat raportului de expertiza prin culoarea verde .

S-a învederat ca masuratorile au fost efectuate cu aparatura electronica de specialitate , calculele fiind realizate prin programe de specialitate.

Pârâta a formulat obiectiuni la raportul de expertiza întocmit de expert G.P. contestând exactitatea masuratorilor efectuate, sustinând ca proprietatea sa a fost masurata tot în sistem de proiectie stereografica cu aparatura electronica de specialitate , conform fisei corp proprietate , nr. cadastral 802 , nr. OCPI 1484/2006 , nr. ANCPI 5214/12. 07. 2006 din care a rezultat ca suprafata ocupata este de 1330,42 m.p.

S-a mai învederat ca diferenta în plus de 57 m.p. nu are legatura cu proprietatea reclamantilor din urmatoarele motive : terenul are urmatoarele vecinatati la Nord – drum comunal , la sud – proprietatea F.Gh. pe latura de 38 m.l. la est – cu restul proprietatii vânzatorilor ( S.Gh. si L.M.) pe latura de 35 m.l. , la vest – soseaua Tulcea – Hârsova pe latura de 35 m.l. , comparând distantele masurate pe limita de vecinatate din actul de vânzare-cumparare si cele din expertiza sau din fisa corpului de proprietate , s-a sustinut ca reiese ca F.Tulcea nu a intrat în proprietatea reclamantilor, proprietatea reclamantului S.N.( si altii) aflându-se în partea estica fata de terenul unde se afla amplasat complexul comercial al cooperatiei.

S-a mai învederat ca asa cum reiese din schita plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate cu numar cadastral 802 , anexa la fisa corpului de proprietate comuna Topolog , judetul Tulcea dar si din expertiza efectuata de expert G.P. distanta de la soseaua Tulcea – Hârsova , respectiv DN 22A este în jur de 36-36 m.l. fata de 38,00 m.l. care este stipulata în contractul de vânzare-cumparare din anul 1968 , rezultând astfel ca reclamantii au intrat pe proprietatea sa .

S-a mai sustinut ca daca s-ar fi respectat distantele înscrise pentru vecinatatile din contractul de vânzare-cumparare din anul 1968 proprietatea sa trebuia sa arate conform marcajului galben de pe schita anexa la fisa corpului de proprietate , la distanta de 38 m.l. de soseaua nationala ( DN 22 A ) si nu 36,17 m.l. cum a masurat experta G.P. .

S-a mai sustinut ca fara nicio explicatie logica experta marcheaza cu culoare verde suprafata de 57 m.p. teren ce ar trebui cedat reclamantilor în zona în care se învecineaza cu proprietatea lui F.Gh. , dupa schita efectuata de experta vecinatatea sudica ar trebui sa fie tot cu S. si nu cu F. , cum este stipulat în contractul din 1968 ceea ce contravine realitatii .

S-a mai învederat ca în mod tendentios experta le creeaza reclamantilor un culoar de trecere catre soseaua nationala pe latime de 1,58 m.l., care înmultit cu 36,17 m.l. ar rezulta suprafata de 57 m.p. , schimbând în acest mod vecinul din partea de sud , respectiv F. , care figureaza în contractul de vânzare-cumparare din anul 1968 .

S-a mai solicitat refacerea expertizei tehnice la care sa se tina cont de vecinatatile si distantele înscrise în contractul de vânzare-cumparare .

Criticile pârâtei au fost apreciate drept obiectiuni si raspunzând obiectiunilor formulate expertul a conchis în completarile la raportul de expertiza ca obiectiunile sunt neîntemeiate .

S-a retinut ca desi pârâta sustine ca latura învecinata în partea de vest cu soseaua Tulcea – Hârsova ar avea lungimea de 38 m , în contract se stipuleaza clar ca latura respectiva are lungimea de 35 m.l. , în documentatia cadastrala 802 lungimea acesteia este de 35,12 m , iar în raportul de expertiza este de 35,25 m , fara a se tine cont ca în prezent terenul ce a apartinut reclamantilor nu mai are aceeasi configuratie între punctele B-C , în prezent existând o tesitura ( prelungind latura A-B si latura C-D se determina punctul P din planul de situatie , rezultând o latura a proprietatii F. în partea de vest la hotarul cu soseaua Tulcea – Hârsova de 37,75 m ( 35,25m + 2,50m) .

De asemenea în partea de nord din contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.656/23.05.1968 reiese ca terenul detinut de pârâta se învecineaza cu drumul comunal pe o latura având lungimea de 38m , în prezent aceasta latura având lungimea de 35,40m ( 27,32m + 8,08 ) ( latura B-C-D ) , iar din documentatia cadastrala nr.802 sustinându-se ca rezulta o lungime de 34,01 ( 27,24 + 6,77m).

De asemenea pe latura de sud proprietatea pârâtei s-a învederat ca se învecineaza conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 656/23.05.1968 cu proprietatea F. pe o latura având lungimea de 38m , în prezent aceasta latura are lungimea de 36,17 m ( latura A-E ) din documentatia cadastrala 802 , rezultând o lungime de 35,52 m .

De asemenea s-a mai aratat ca pe latura de vest proprietatea pârâtei se învecineaza conform contractului de vânzare-cumparare cu proprietatea reclamantelor pe o latura având lungimea de 35 m , în prezent aceasta latura are lungimea de 41 m ( latura D-E ) , din documentatia cadastrala 802 , rezultând o lungime de 40,18 m.

De asemenea s-a mai învederat ca linia de hotar stabilita între cele doua proprietati cât si terenul în suprafata de 57 m.p. detinut în plus de pârâta nu afecteaza proprietatea numitului F.Gh. .

Pârâta a reiterat obiectiuni si la completarea la raportul de expertiza , obiectiuni ce au fost respinse de catre instanta ca neîntemeiate , fiind apreciate ca aparari de fond si nu obiectiuni în sens procedural .

Evaluând materialul probator administrat în cauza , referitor la cererea în revendicare se apreciaza ca pretentiile reclamantilor sunt întemeiate , în parte .

Prin obiect si cauza , actiunea în revendicare imobiliara are în vedere un imobil cu individualitate distincta si independenta , detinut nelegitim de catre o persoana , alta decât adevaratul proprietar , care , neavând posesiunea bunului , cere recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea bunului .

Individualitatea bunului circumscrie totalitatea particularitatilor care îl identifica distinct si particular , între care , si limitele în spatiu , astfel cum se presupune ca au fost dintotdeauna si rezulta din titlul proprietatii .

În cauza , la individualizarea proprietatilor s-a tinut seama de titlurile de proprietate cât si de situatiile anexa la aceste titluri , respectiv documentatie cadastrala , planul de amplasament si delimitare , titluri ce servesc la individualizarea proprietatilor .

Documentatia cadastrala întocmita de catre pârâta ulterior dobândirii proprietatii , respectiv în anul 2006 se constata ca nu concorda conform expertizei tehnice în ceea ce priveste limitele proprietatii , astfel cum reiese din titlurile de proprietate invocate de catre parti .

Conform raportului de expertiza întocmit de expert G.P. , parte din suprafata revendicata de reclamanti , respectiv suprafata de 57 m.p. se afla în posesia pârâtei , iar aceasta nu justifica un titlu pentru aceasta suprafata .

În atare context , se apreciaza întemeiata cererea reclamantilor în revendicarea suprafetei de teren pentru care justifica dreptul de proprietate .

Potrivit art.584 Cod civil „orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa ” . Prin operatia de granituire se urmareste delimitarea proprietatilor învecinate , prin semne exterioare si vizibile, delimitarea pe cale judecatoreasca putându-se realiza nu numai atunci când între proprietati nu au existat niciodata semne exterioare de hotar , ci si în situatia în care exista , dar sunt controversate .

În atare situatie , apreciind întemeiata cererea reclamantilor , hotarul despartitor dintre proprietatile partilor se impune a se stabili în varianta în care se respecta drepturile de proprietate ale partilor stabilite prin titlurile de proprietate invocate .

În cauza propunerea expertului este în concordanta cu întinderea dreptului de proprietate al fiecarei parti , cât si amplasamentul acestor proprietati, varianta adoptata fiind conforma cu elementele de determinare ale proprietatilor .

Astfel , solicitarea de a se dispune granituirea se apreciaza ca este întemeiata , premisele cerute de art.584 cod civil pentru stabilirea prin hotarâre judecatoreasca a unei granite regasindu-se în speta , actiunea în granituire fiind astfel întemeiata .

Vazând si dispozitiile art.274 cod pr.civila si art.584 cod civil urmeaza a obliga pârâta la 419 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamanta S.G. .

Etichete: ,

Revendicare

Dosar nr. 1189/327/2006

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR. 44

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 1189/327/2006, intimaţii-reclamanţi au chemat în judecată civilă pe recurenţii-pârâţi pentru ca în contradictoriu cu aceştia, prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, iar recurenţii-pârâţi să fie obligaţi să le respecte dreptul de proprietate şi posesie a fâşiei de teren pe care au acaparat-o.

Prin sentinţa civilă nr. 728 din 12.03.2008 a Judecătoriei Tulcea a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţi, obligată pârâta (…) să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 19,90 m.p. situată în Tulcea, (…)individualizată între punctele C-E-F şi marcată pe plan în culoare roşie, potrivit raportului de expertiză cadastrală întocmit de către expert (…)şi schiţei anexă la acest raport; au fost obligaţi pârâţii (…)şi (…)să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 12.3 m.p. situată în Tulcea, (…), individualizată între punctele A-B-C-D, potrivit raportului de expertiză cadastrală întocmit de către expert (…) şi schiţa anexă la acest raport; a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor şi cea a pârâtei (…) pe aliniamentul situat între punctul C-F, potrivit raportului de expertiză menţionat anterior; a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor şi cea a pârâţilor (…)şi (…)pe aliniamentul situat între punctele A-D, potrivit raportului de expertiză menţionat anterior; au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 1.200 lei către reclamanta (…), câte 600 lei pârâta (…) şi pârâţii (…)şi (…)cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din actul de vânzare nr. 4590/14.06.1951, rezultă că bunicii reclamanţilor au cumpărat imobilul situat în Tulcea, (…), actualmente nr. …, pentru că tatăl reclamanţilor, numitul (…)să devină proprietatea asupra acestui bun prin efectul succesiunii legale, acesta fiind unicul moştenitor al părinţilor săi, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor ataşat la fila 6; la rândul lor, reclamanţii au devenit proprietari asupra acestui imobil tot prin efectul succesiunii legale, toţi fiind copii defunctului (…), după cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei.

La data de 22.04.2008 recurenta pârâtă (…) a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 728/12.03.2008.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile legale în ceea ce priveşte taxa de timbru pentru acţiunea introdusă şi anume aceea că taxa de timbru iniţială este de 19 lei şi nu de 17 lei, aşa cu au timbrat reclamanţii, iar în ceea ce priveşte revendicarea, instanţa de fond trebuia să pună în vedere că aceasta se timbrează la valoare, cerere pe care a învederat-o instanţei la termenul din data de 07.03.2007 şi s-a pus în discuţie, instanţa nepronunţându-se în acest sens.

Se mai arată că un alt aspect pe care instanţa de fond ar fi trebuit să-l fi avut în vedere este acela că nu s-a sesizat atât la cerea ei şi din oficiu în ceea ce priveşte cadrul procesual, acesta fiind unul incomplet, şi anume că expertiza în cauză nu putea fi făcută în întregime de expert şi expertul nu putea arăta cu exactitate adevărata suprafaţă a reclamanţilor, atâta timp cât măsurătorile au fost efectuate numai cu doi vecini şi nu cu toate persoanele cu care reclamanţii se învecinează şi anume încă un vecin.

Se mai arată că expertiza efectuată este insuficientă şi neîndestulătoare pentru a putea stabili graniţele, aşa cum sunt în realitate, deoarece reclamanţii nu au depus o schiţă la dosar, iar în ceea ce priveşte realitatea din teren, aceştia nu au împrejmuire cu toţi vecinii, iar măsurătorile s-au făcut fără ca pârâţii să fie citaţi legal şi au fost executate într-o zi de duminică, zi din punctul său de vedere bizar, deoarece era posibil ca niciunul dintre vecini să fie prezent, lucru care s-a întâmplat în ceea ce o priveşte, sosind într-un târziu mama sa aproape de terminarea măsurătorilor, nevăzând cum s-au făcut acestea; fără a executa vreo măsurătoare pe proprietatea ei, expertul a ajuns la concluzia foarte simplă că deţine mai mult teren decât a trecut în actele de proprietate, lucru total neadevărat, deoarece din documentele depuse de ea la dosarul cauzei, reiese clar că suprafaţa sa reală este cu 35,50 m.p., mai puţin decât a cumpărat iniţial.

Se mai precizează că un alt paradox este acela că experta a făcut măsurători, aşa cum rezultă din concluziile aceloraşi pârâţi, folosindu-se de o ruletă foarte veche şi, pe alocuri, estimând măsurătorile din ochi, nefolosindu-se de acea ruletă, care ar fi trebuit să se afle în raftul într-o vitrină dintr-un muzeu în cadrul unei expoziţii.

A mai susţinut recurenta-pârâtă că acea expertiză este nulă, deoarece nu au fost citate părţile pârâţi, aşa cum prevede legea şi pentru că aceasta nu reliefează realitatea din teren; o altă cerere învederată instanţei, se arată, a fost aceea a unei cercetări la faţa locului pentru a putea fi rezolvate problemele tuturor părţilor din proces, lucru cu care şi ceilalţi pârâţi au fost de acord, opunându-se însă reclamanţii.

Se mai arată că atâta timp cât nu au fost efectuate măsurători pe toată suprafaţa reclamantului şi a celuilalt vecin, expertul nu putea stabili concret unde se află suprafaţa de teren pe care reclamanţii o solicită şi nu o putea stabili atâta timp cât nu există delimitări de împrejmuiri, de aproximativ 20 de ani, între proprietăţi.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 19, 90 m.p. teren, se arată, de care se face vorbire în expertiză că ar fi ocupat-o ilegal, hotarul ei cu reclamanţii este delimitat de casă, trotuarul de la casă, iar în continuarea casei există o construcţie anexă care este construită de foarte multă vreme şi anume când a cumpărat casa, acestea erau construite, după cum a înţeles de la vechiul proprietar, de circa 20 de ani; având în vedere că respectivele construcţii care delimitează proprietăţile sunt construite de foarte multă vreme, expertul nu putea stabili că a ocupat suprafaţa reclamanţilor pentru că nu avea cum.

A mai precizat recurenta-pârâtă că şedinţa publică pe fondul cauzei s-a ţinut în data de 12.03.2007, iar sentinţa civilă s-a pronunţat în şedinţă publică din data de 12.03.2008.

Recurenţii-pârâţi (…)şi (…)au formulat recurs împotriva aceleaşi sentinţe civile. În precizările scrise cu privire la motivele recursului formulat de ei, recurenţii pârâţi (…)şi (…)au arătat că prin certificatul de moştenitor autentificat sub nr. 101 din 13.04.1963 se constată calitatea de moştenitor a numitului (…)faţă de autorii (…) şi (…); prin acelaşi certificat se mai constată că masa succesorală este compusă dintr-un imobil reprezentând casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 540 m.p. ; faţă de imobilul cuprins în acest certificat de moştenitor, nu s-a făcut proba opozabilităţii faţă de terţi a dreptului de proprietate dobândit prin succesiunea constatată prin certificatul de moştenitor în discuţie; acest drept nu este transcris într-o evidenţă publică; expertul nu a putut preciza care sunt argumentele pentru care a concluzionat că parte din suprafaţa de 540 m.p. ce ar aparţine intimaţilor reclamanţi se află în stăpânirea lor.

S-a mai arătat că, la judecata fondului, intimaţii reclamanţi s-au prevalat de un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 153 din 15.06.1951, contract din care rezultă că (…), şi (…) cumpără teren situat în Tulcea, (…), cu lungimea laturilor de 30 m.l. respectiv 18 m.l.

S-a mai menţionat că acest contract de vânzare-cumpărare nu este însoţit de schiţa aferentă astfel cu ar fi normal pentru o mai corectă individualizare a terenului; acelaşi contract de vânzare-cumpărare cuprinde menţiunea modului în care vânzătoarea (…) a dobândit dreptul de proprietate înstrăinat şi anume prin testament, dar fără a se indica felul testamentului precum şi numărul şi data autentificării; tot contractul de vânzare-cumpărare în discuţie nu cuprinde semnăturile părţilor; la o atentă examinare a actului criticat, se va observa că în acest contract nu pot fi individualizate semnăturile olografe ale părţilor sau amprenta palmară a acestora; se poate concluziona că, faţă de acest înscris, există dubiu asupra căruia instanţa de fond era obligată să stăruie prin clarificarea chestiunilor mai devreme arătate şi obligarea intimaţilor-reclamanţi să prezinte instanţei de fond actul spre verificare şi să-l certifice spre conformitate.

Se mai arată că raportul de expertiză (…) cuprinde o serie de inadvertenţe şi menţiuni care nu sunt conforme cu realitatea; se consemnează că reclamanţii deţin faptic suprafaţa de 505, 60 m.p. cu 44,40 m.p. mai puţin decât suprafaţa calculată din dimensiunile stipulate în actele aflate la dosarul cauzei, adică 550 m.p.; din contractul de vânzare-cumpărare nr. 153/14.06.1951 rezultă că bunicul părţilor a cumpărat un teren cu laturile de 30 m.l., respectiv 18 m.l., adică 540 m.p.; prin urmare, prin contract se consemnează transferul dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 540 m.p. iar d-na expert stabileşte că reclamanţii ar trebui să stăpânească în fapt 550 m.p.

S-a mai arătat că reclamanta (…) a declarat că pe hotar se afla un salcâm; această afirmaţie nu a fost făcută la momentul efectuării expertizei în prezenţa martorilor, ci probabil în locuinţa reclamanţilor, unde experta a zăbovit circa o oră pentru discuţii cu reclamanţii; în realitate, copacul cu pricină nu este un salcâm, ci un zarzăr, care nu s-a aflat pe hotar ci în terenul reclamantei (…), în spatele magaziei acesteia.

Se mai susţine că la acelaşi moment al expertizei, d-na expert a consemnat în agenda personală anumite repere, iar în raportul întocmit ulterior şi depus la dosarul cauzei a consemnat alte date; astfel: la momentul efectuării măsurătorilor a consemnat în agendă latura dintre ei şi reclamanta (…) ca având 18,30 m.l., iar în raport a consemnat că aceasta are 18 m.l.; aceeaşi latură este măsurată de expert ca având 18 m.l., în condiţiile în care potrivit schiţei întocmită de topometristul Cuţov, depusă tot de reclamanţi la dosarul cauzei, rezultă că această latură are 16,50 m.l.; tot la momentul efectuării expertizei d-na expert a folosit la măsurători ruleta şi nu aparatura cu poziţionare G.P.S., pe care o are în dotare, dar care i-a fost incomod să o folosească deoarece tehnica acestor aparate nu poate fi măsluită cum se poate întâmpla spre exemplu, la modalitatea ruletei.

Au mai susţinut recurenţii-pârâţi că au fost împiedicaţi să-şi exercite dreptul de a formula obiecţiuni şi că intimaţii reclamanţi nu au făcut dovada că sunt moştenitorii lui (…).

S-a mai arătat că din adresa 48028/16.01.2008 emisă de Primăria Municipiului Tulcea către Judecătoria Tulcea, rezultă că reclamanţii figurează înregistraţi la adresa din Tulcea, (…); din aceeaşi adresă, ca de altfel din toate probele administrate la judecarea fondului, nu rezultă că reclamanţii ar locui la adresa din Tulcea (…); or, instanţa de fond avea obligaţia de a clarifica această chestiune.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs reţine următoarele:

Din raportul de expertiză cadastrală întocmit în cauză rezultă că, de fapt, terenul deţinut de către reclamanţi este mai mic cu 44,40 m.m. decât suprafaţa pe care aceştia ar trebui să o deţină potrivit titlului lor de proprietate, această suprafaţă în minus regăsindu-se atât în terenul pe care pârâta (…) îl ocupă în fapt, cât şi în terenul deţinut în realitate de către pârâţii (…)şi Carat Gloria; astfel, în urma măsurătorilor efectuate de către expertul topograf, rezultă că pârâta (…) ocupă o suprafaţă de 19,90 m.p. din terenul ce aparţine potrivit actelor de proprietate reclamanţilor, în timp ce pârâţii (…)şi (…)ocupă o suprafaţă de 12,3 m.p. din terenul aparţinând reclamanţilor.

Susţinerile recurenţilor-pârâţi nu pot fi primite de maniera în care au fost formulate; la întocmirea raportului de expertiză tehnico-topografică, expert (…) a motivat susţinerile sale, detaliind în cuprinsul raportului de expertiză elementele care au determinat-o să ajungă la asemenea concluzii.

Mai mult, instanţa de fond a discutat obiecţiunile formulate, motivând respingerea lor în considerentele hotărârii pronunţate.

În ceea ce priveşte remarca potrivit căreia în cuprinsul sentinţei civile nr. 728 s-a consemnat în mod greşit ca an al pronunţării hotărârii 2007 în loc de 2008, aceasta nu poate fi primită, fiind vorba despre o simplă eroare.

În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să respingă recursurile ca nefondate.

Totodată, instanţa va menţine hotărârea atacată ca legală şi temeinică.

Etichete:

Revendicare

Dosar nr.1786/327/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.2

Şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată sub nr. 1786/327/28.03.2007 reclamanţii (…) şi (…) au chemat în judecată pârâţii (…) şi (…) pentru ca în contradictoriu cu aceştia prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştit posesie suprafaţa de 202 m.p. teren şi să se dispună grăniţuirea celor două proprietăţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.2260/18 septembrie 2008 Judecătoria Tulcea a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 93 mp. teren intravilan identificată conform planului de situaţie din raportul de expertiză tehnică expert (…), întocmit în cauză, raport de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A stabilit hotarul dintre cele două proprietăţi pe linia de culoare roşie între punctele AB din acelaşi raport de expertiză.

A obligat pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 1520,5 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit titlului de proprietate 52668 din 27.06.1995 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, defunctului (…)i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2909 mp. situat în sat …, com.Frecăţei, jud.Tulcea.

Conform certificatului de moştenitor nr….. emis de Biroul Notarial Gâlcă din Tulcea, de pe urma defunctului (…)au rămas printre altele, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1/2 din locuinţa situată în intravilanul satului (…) şi terenul aferent acestei locuinţe în suprafaţă de 2909 mp., iar ca moştenitor reclamantul (…). Este de observat că restul cotei de 1/2 din locuinţă aparţine coindivizarei (…), astfel încât aceasta justifică calitatea procesuală activă în cauză, imobilul trebuind privit, din perspectiva prezentei acţiuni, ca un tot unitar.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză – expert (…), au fost identificate suprafeţele de teren deţinute de părţi, concluzionându-se că pârâţii deţin din terenul reclamanţilor suprafaţa de 93 mp., suprafaţă marcată pe planul anexat raportului de expertiză.

Pe acelaşi plan a fost trasată şi linia de hotar dintre cele două proprietăţi, linie rezultată în urma măsurătorilor efectuate.

Conform art.480 Cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru, în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege, iar potrivit art.481 Cod civil nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Conform art.584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.

Susţinerile reclamanţilor potrivit cărora suprafaţa de teren pe care pârâţii le-au acaparat-o ar fi mai mare, nu pot permite, în condiţiile în care din măsurătorile efectuate de expertul topograf a rezultat că reclamanţii deţin cu 93 mp. mai puţin teren decât cel înscris în titlul de proprietate.

În raport de toate aceste considerente, instanţa a admis acţiunea în parte şi a obligat pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 93 mp. teren intravilan identificată conform planului de situaţie din raportul de expertiză tehnică expert (…), întocmit în cauză, raport de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii (…) şi (…), criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Arată în esenţă recurenţii că, nu au fost prezenţi cu ocazia efectuării expertizei topografice la instanţa de fond, nefiind legal citaţi de către expert şi că expertiza tehnică topografică a fost efectuată sumar. Totodată, apreciază recurenţii că, în mod greşit instanţa de fond a respins obiecţiunile formulate şi cererea de a se efectua o nouă expertiză cu măsurători corecte.

Intimatul pârât (…) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este neîntemeiat.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică efectuată în cauză de expert (…), pentru efectuarea măsurătorilor, părţile au fost înştiinţate prin telegramele telefonate nr. 1076 şi 1077 din 16.01.2008 pentru 19.01.2008 aşa cum rezultă din telegramele aflate în original la fila 21 din dosarul de recurs.

Prin urmare, se reţine că, deşi recurenţii au fost legal citaţi de către expert în vederea efectuării expertizei, aceştia nu s-au prezentat, astfel încât măsurătorile au fost efectuate în lipsa acestora şi în prezenţa intimatului (…).

La termenul de judecată din data de 11 sept.2008, recurenţii reclamanţi, prin apărătorul lor au solicitat efectuarea unei noi expertize fără însă a arăta în ce constă incorectitudinea expertizei efectuată de expertul tehnic topograf (…), astfel că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de a se efectua o nouă expertiză, motivat de faptul că expertul a răspuns la obiectivele solicitate de părţi şi dispusă de către instanţă.

Mai mult, expertiza dispusă la instanţa de fond a fost efectuată de un expert specializat în topografie, desemnat prin tragere la sorţi de pe lista de experţi emisă de Biroul Local de Expertiză Judiciară Tehnică şi Contabilă Tulcea, astfel încât nu se impune efectuarea unei noi expertize.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Etichete:

Revendicare

Prin sentinţa civilă nr. 5016/11.10.2006, Judecătoria Brăila a respins excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A SA, a admis cererea formulată de reclamantul LS împotriva pârâtelor PCT şi SC A SA, a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 710 mp, a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile reclamantului şi ale pârâtei PCT, a obligat pârâta SC A SA să ridice construcţiile amplasate pe terenul reclamantului, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă PCT.

Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei SC A SA întrucât din probele administrate a reieşit că terenul revendicat se afla în posesia acestei pârâte în baza contractelor de închiriere încheiate succesiv cu Primăria com. T, iar construcţiile pe care reclamantul solicită a fi desfiinţate aparţin pârâtei SC A SA, astfel că există identitate între persoana pârâtei şi cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Instanţa a reţinut că potrivit titlului de proprietate nr. 58854-65532/12.02.2001 emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar, numitului L.A i s-a restituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 4185 mp şi a fost în posesie conform procesului verbal la data de 13.10.2002. După decesul lui LA, s-a dezbătut moştenirea, iar terenul a revenit în lotului moştenitorului LS, conform certificatului de moştenitor cu partaj nr. 607/18.11.2003. S-a reţinut că titlul de proprietate a lui LA a fost emis cu respectarea dispoziţiilor Legii 18/1991 şi i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4185 mp, întrucât a figurat cu această suprafaţă în registrul agricol din anii 1948-1951. Din adresa nr. 5408/18.12.2003 emisă de PCT a rezultat că în urma măsurătorilor efectuate de Comisia de Fond Funciar, reclamantul deţine doar suprafaţa de 3476 mp, mai puţin cu 710 mp, întrucât pe această suprafaţă îşi are amplasate construcţii pârâta SC A SA, recomandându-se ca pârâta SC A SA să plătească o chirie pentru aceste teren sau să facă un schimb cu un alt lot.

În privinţa cererii de atribuire prin compensare a unei suprafeţe de teren echivalente celei de 710 mp pentru care s-a efectuat punerea în posesie, instanţa a apreciat că această cerere este inadmisibilă întrucât potrivit Legea 18/1991 nu dă posibilitatea instanţelor judecătoreşti să dispună în sensul acestei solicitări.

În privinţa revendicării, instanţa a constatat că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 710 mp, iar posesia acestui teren se află la pârâta SC A SA, care a încheiat contractul de închiriere cu Primăria com. T şi întrucât reclamantul nu beneficiază de niciunul din cele trei atribute ale dreptului de proprietate, a admis acest capăt de cerere şi a obligat pârâta PCT să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului suprafaţa de 710 mp.

În privinţa grăniţuirii, instanţa a stabilit linia de hotar aşa cum a reieşit din raportul de expertiză.

În privinţa capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC A SA să-şi ridice construcţiile amplasate pe terenul reclamantului, instanţa a admis acest capăt de cerere reţinând că pârâta a recunoscut că are amplasate pe terenul reclamantului nişte construcţii.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC A SA a declarat apel arătând că nu li s-a comunicat interogatoriul şi că prin aplicarea dispoziţiei instanţei de demolare a construcţiilor sale s-ar ajunge la stânjenirea activităţii sale ca societate comercială. Pârâta PCT a declarat apel, învederând instanţei că a fost neglijat dreptul de proprietate al său asupra terenului de 710 mp întrucât potrivit art. 42, alin. 3 a Legii 18/1991 nu pot fi atribuite în proprietate suprafeţe de teren pe care s-au efectuat învestiri, altele decât îmbunătăţiri funciare, iar construcţiile au fost edificate în intervalul 1985-1986, deci existau la data aplicării Legii 18/1991 şi a solicitat să se dispună nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis pe numele reclamantului.

Tribunalul Brăila a constatat, având în vedere obiectul acţiunii, că este vorba de o acţiune reală evaluabilă în bani şi a calificat calea de atac ca fiind recurs şi nu apel şi a respins prin dec. civ. nr. 111/03.04.2007, recursurile declarate de pârâte, întrucât s-a apreciat că la dosarul de fond este depusă copia interogatoriului pentru pârâte, iar pârâta PCT a răspuns la interogatoriul. Instanţa de recurs a reţinut că, construcţiile C2, C8 şi C9 au fost edificate de fosta unitate AESC Traianu care s-a transformat în actuala SC A SA, iar potrivit art. 494 C.civ., proprietarul are dreptul să le ţină pentru dânsul sau să oblige persoana care le-a construit să le ridice, iar proprietarul a optat pentru varianta ca amplasamentele respective să fie ridicate. Totodată, Trib. Brăila a respins şi recursul pârâtei PCT, apreciind că nu i-a fost încălcat dreptul de proprietate atât timp cât din cuprinsul Registrului Agricol din anii 1948-1951 a rezultat că reclamantul este proprietar pe acel teren şi că nu se poate efectua o compensare de terenuri de către instanţa, acesta fiind atributul comisiilor de fond funciar, instanţa fiind competentă doar să verifice legalitatea hotărârilor date de comisia judeţeană de aplicare a legii fondului funciar. Punerea în posesie, stabilirea amplasamentului sau a despăgubirilor ori compensarea de terenuri cu altele sunt atribute ale organelor administrative învestite cu competenţa în materia fondului funciar.

Etichete:

CIVIL.Revendicare. Imobil preluat abuziv de stat. Competenţă materială. Imposibilitatea retrocedării

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 17.05.2010 sub nr. 6798/200/2010, reclamantul … a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul …, prin Primar, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în cadrul unei acţiuni având ca obiect revendicare, prin care să se oblige pârâtul la plata (1) a 700.000 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi restul de 44 mp teren intravilan, situate în …., jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură, (2) a 780.000 lei, reprezentând compensarea lipsei de câştig prin imposibilitatea fructificării dreptului de folosinţă de la data aproprierii ilegale până la data introducerii acţiunii, (3) a 1.500 lei lunar, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la data stingerii efective a drepturilor de proprietate asupra imobilelor revendicate prin achitarea contravalorii acestora de către pârât, (4) a 20.000 lei- despăgubiri civile, constând în daune morale, cu cheltuieli de judecată. S-a mai cerut, de asemenea, să se constate că dreptul de proprietate asupra unui teren de 44 mp, situat în …, jud. Buzău, nu a fost desfiinţat legal şi că lipsirea de proprietate s-a făcut fără acordarea unei indemnizaţii echitabile.

În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe prevederile art. 475,480,481, 482 c.civ. şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, s-a învederat că, în toamna anului 1977, fără respectarea Constituţiei din 1965, fără a exista vreun decret de expropriere şi fără acordarea unei indemnizaţii rezonabile şi echitabile, familia reclamantului a fost deposedată abuziv de o proprietate- construcţie cu destinaţie de locuinţă şi anexe gospodăreşti aferente, totalizând 143 mp construiţi şi teren aferent construcţiilor, în suprafaţă de 250 mp, situate în …., jud. Buzău-, că din octombrie 1977 şi până în prezent reclamantul, care a dobândit acea proprietate prin moştenire legală, are dreptul la compensaţie pentru lipsirea ilegală de proprietate conform practicilor internaţionale, că nu a fost dovedită în vreun fel legalitatea confiscării bunurilor amintite, că nu i s-a contestat reclamantului nici dreptul său de proprietate, ceea ce înseamnă că a rămas proprietarul acelor bunuri până în prezent, că această situaţie de încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului subzistă şi în prezent, că a avut loc o confiscare de fapt incompatibilă cu dreptul de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, precum şi că, neacordându-se nicio despăgubire pentru lipsirea de proprietate, a fost rupt echilibrul care trebuie să existe între cerinţele de interes general şi imperativele drepturilor fundamentale.

În dovedire, s-au depus unele înscrisuri (f.5,6-dosar nr. 6798/200/2010).

Pârâtul …, prin Primar a depus la data de 22.09.2010 întâmpinare, invocând lipsa calităţii procesuale active a reclamantului într-o acţiune în revendicare şi solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 5795/22.09.2010, pronunţată de Judecătoria Buzău- Secţia civilă în dosarul nr. 6798/200/2010, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău- Secţia civilă.

Pe rolul acestei instanţe, cauza a fost înregistrată iniţial la data de 19.10.2010 sub nr. 4733/114/2010.

Prin cererea depusă la data de 11.11.2010, reiterată la data de 22.12.2010, reclamantul a invocat excepţia necompetenţei materiale, solicitând declinarea competenţei la Judecătoria Buzău.

În urma admiterii declaraţiei de abţinere formulată în cauză, s-a format, în vederea repartizării aleatorii, un nou dosar, cu nr. 5216/114/2010, înregistrat la data de 22.11.2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului civil de faţă, Tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la excepţia necompetenţei materiale, invocată de către reclamant prin cererile depuse la datele de 11 noiembrie 2010 şi de 22 decembrie 2010, se observă că această excepţie- a cărei soluţionare cu prioritate se impune, în raport cu prevederile art. 137 alin. 1 c.proc.civ.- nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Într-adevăr, trebuie reliefat că, în mod corect, s-a reţinut, în considerentele sentinţei civile nr. 5795/22.09.2010, pronunţate de Judecătoria Buzău- Secţia civilă în dosarul nr. 6798/200/2010, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Buzău, în urma admiterii excepţiei necompetenţei materiale a judecătoriei, că litigiul dedus judecăţii rezidă într-o acţiune evaluabilă în bani, la care valoarea obiectului acţiunii depăşeşte suma de 500.000 lei, fiind astfel pe deplin aplicabile prevederile art. 2 alin. 1 lit. b) c.proc.civ.

Referitor la fondul acţiunii, se cuvine subliniat că, prin prezenta acţiune, reclamantul pretinde obligarea pârâtului …., prin Primar la plata (1) a 700.000 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi restul de 44 mp teren intravilan, situate în …., jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură, (2) a 780.000 lei, reprezentând compensarea lipsei de câştig prin imposibilitatea fructificării dreptului de folosinţă de la data aproprierii ilegale până la data introducerii acţiunii, (3) a 1.500 lei lunar, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la data stingerii efective a drepturilor de proprietate asupra imobilelor revendicate prin achitarea contravalorii acestora de către pârât, (4) a 20.000 lei- despăgubiri civile, constând în daune morale.

Or, conform art. 1169 c.civ. şi a art. 129 alin. 1 c.proc.civ., părţile au obligaţia să-şi probeze pretenţiile deduse judecăţii.

Tribunalul observă că, în speţă, nu numai că reclamantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, dar, în cuprinsul acţiunii formulate, nu a făcut absolut nicio referire la probele de care înţelege să se folosească în dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii, nesocotind astfel şi prevederile art. 112 pct. 5 c.proc.civ.

Este esenţial de observat, în acest context, că, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg (Hotărârea din 28 martie 2000 în Cauza Janquie et Ledun c. France), pentru îndeplinirea misiunii lor „naturale” de a tranşa un litigiu, tribunalele au nevoie să obţină cooperarea părţilor, care sunt ţinute să-şi expună pretenţiile în mod clar, neambiguu şi rezonabil structurate şi să şi le probeze.

Mai mult, trebuie observat, referitor la primul capăt de cerere, că, aşa cum a relevat pârâtul prin întâmpinarea depusă- a cărei cunoaştere de către reclamant este prezumată, faţă de obligaţia care-i revine acestuia, conform art. 129 alin. 1 teza I c.proc.civ., de a urmări desfăşurarea procesului-, între părţile prezentului dosar s-a judecat un alt dosar, cu nr. 1371/2005, care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 183/21.02.2006, pronunţată de Tribunalul Buzău- Secţia civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Prin această hotărâre judecătorească (depusă la f. 13-15-dosar nr. 6798/200/2010), soluţionându-se contestaţia formulată de reclamantul …. împotriva Dispoziţiei nr. 218/10.05.2005, emise de Primarul…, s-a dispus anularea acestei Dispoziţii şi s-a stabilit valoarea estimată a imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi teren intravilan în suprafaţă de 44 mp, situate în …., jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură, la suma totală de 159.043,82 lei RON, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Statuările pe aspectul valorii imobilelor amintite ale instanţei care a pronunţat această hotărâre irevocabilă şi având autoritate de lucru judecat nu pot fi contrazise într-un alt dosar, opunându-se la aceasta efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat.

Altfel spus, soluţia tranşată irevocabil de o instanţă se impune unei alte instanţe învestite cu o chestiune litigioasă născută între aceleaşi părţi, dar cu diferenţe de cauză (cum este şi cazul prezentului dosar, în care temeiul juridic al primului capăt al acţiunii rezidă în prevederile dreptului comun- art. 480, 481 c.civ.-, spre deosebire de dosarul anterior, în care temeiul îl reprezentau prevederile Legii nr. 10/2001).

Prin urmare, nu poate fi considerată fondată cererea reclamantului în sensul de a se obliga pârâtul să plătească suma de 700.000 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi restul de 44 mp teren intravilan, situate în …, jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură.

Cu privire la celelalte capete ale acţiunii formulate, Tribunalul observă că nici acestea nu sunt întemeiate.

Într-adevăr, se observă nu doar că reclamantul nu-şi fundamentează în fapt şi în drept aceste pretenţii deduse judecăţii, mărginindu-se să înşire o serie de afirmaţii generale, fără relevanţă concretă, dar nu aduce sau propune nicio probă care să dovedească cererile formulate, deşi sarcina probei îi incumba.

Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge ca neîntemeiate atât excepţia necompetenţei materiale, invocate de către reclamant, cât şi acţiunea formulată.

Etichete:

Revendicare

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI – JUDETUL BACAU

Dosar nr. 2019/270/2008 revendicare

Înreg. 24.04.2008

Î N C H E I E R E DE AMÂNAREA PRONUNTARII

Sedinta publica din data de 07.09.2010

Completul de judecata format din:

Presedinte – LILIANA STROE – MUNTEANU

Grefier – MIHAELA ANDREI

Pe rol se afla solutionarea cauzei civile promovata de reclamantul ….. în contradictoriu cu pârâtii …. si Balan ….. având ca obiect revendicare.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns reclamantul asistat de avocat … si pârâta ….. asistata de avocat … care reprezinta si pârâtul …., lipsa fiind pârâtul ..

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care,

Instanta acorda cuvântul pentru formulare de obiectiuni la raportul de expertiza tehnica.

Avocat … solicita a se lua act ca expertul Chitroceanu Nelu nu a respectat obiectivele stabilite de instanta, nu a avut în vedere sentinta civila Avocat …, având cuvântul, solicita întrucât a stabilit ca imobilul care este mentionat în sentinta civila situat la nr. 86, este situat la nr. 87, iar vecinatatile imobilului precizate de expert nu sunt aceleasi cu cele precizate în sentinta civila de partaj. Considera ca se impune efectuarea unui nou raport de expertiza tehnica în care expertul sa respecte obiectivele stabilite de instanta , iar în subsidiar, solicita ca expertul CHITORCEANU NELU sa precizeze de ce exista aceasta neconcordanta între raportul de expertiza efectuat si sentinta civila de partaj.

Avocat …. arata ca nu are obiectiuni de ridica la raportul de expertiza tehnica, întrucât expertul a respectat obiectivele stabilite de instanta, precizând ca la nr. 86 se afla un grajd care a fost atribuit în lotul nr. 4 din sentinta civila de partaj, la nr. 87 se afla o casa care nu a facut obiectul partajului, iar la nr. 65 de afla casa atribuita în lotul nr. 1 reclamantului. Solicita respingerea obiectiunilor ridicate de reclamant prin aparator ca nefondate si a se acorda cuvântul pe fond.

Instanta, având în vedere ca obiectivele expertizei au constat tocmai în identificarea de catre expert a situatiei de la fata locului, în identificarea naturii imobilelor si a vecinatatilor la momentul efectuarii expertizei, respinge obiectiunile ridicate de reclamant prin aparator ca neîntemeiate si acorda cuvântul partilor pe exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului ridicata de pârâti prin aparator ….. în timpul procesului si unita cu fondul prin încheierea din 13.04.2010.

Avocat ……, având cuvântul, solicita respingerea exceptiei ca nefondata, motivat de faptul ca reclamantul a invocat un drept de proprietate.

Avocat ……, având cuvântul, solicita admiterea exceptiei, întrucât reclamantul nu detine un titlul de proprietate pe imobilul revendicat.

Instanta respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active si, nefiind formulate cereri noi, constata dezbaterile închise si acorda cuvântul partilor .

Avocat …., având cuvântul, solicita admiterea în parte a actiunii, obligarea pârâtilor sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat la nr. 86, avându-se în vedere sentinta civila Avocat …, având cuvântul, solicita, interogatoriile pârâtilor, în care pârâtul …. recunoaste ca ocupa acest imobil, iar vecinatatile acestui imobil sunt: …., ..si drumul si nu sunt vecinatatile precizate de expert în raportul de expertiza. Prin probele administrate în cauza, reclamantul a facut dovada ca are o alta casa. Solicita cheltuieli de judecata respectiv: onorariu de avocat, taxa judiciara de timbru, timbru judiciar , onorariu de expert, cheltuieli de transport, si depune la dosar în acest sens nota de cheltuieli, chitanta prin care s-a achitat onorariul de transport, 26 bonuri de transport. Solicita amânarea pronuntarii pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Avocat ….., având cuvântul, solicita respingerea ambelor capete de cerere din actiune ca nedovedite , respectiv revendicare si evacuare, motivat de faptul ca reclamantul nu a facut dovada ca este titularul dreptului de proprietate, folosindu-se de sentinta civila nr. 1442/1997 ca titlu de proprietate, în care reclamantului i s-a atribuit Lotul nr. 1. reclamantul a cerut revendicarea imobilului mentionat în Lotul nr. 1 ci casa situata la nr. 87 pentru care s-a emis certificatul de mostenitor nr. 379/1992 în care este mentionat si terenul aferent acestei case. Lotul 3 din sentinta civila nr. 1442/1997 s-a atribuit mostenitorilor defunctului ….. un grajd pe care expertul l-a identificat ca fiind situat la nr. 86, deci reclamantul nu a facut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat la nr. 86. în aceeasi sentinta de partaj este mentionata si o casa situata în Zona Garii. Solicita cheltuieli de judecata respectiv: onorariu de avocat la toate instantele, cheltuieli de transport, si depune la dosar nota de cheltuieli si 7 bonuri de transport.

I N S T A N T A

Având în vedere cererea formulata oral de reclamant prin aparator prin care solicita amânarea pronuntarii în vederea depunerii de concluzii scrise, considera cauza în stare de amânare, motiv pentru care,

D I S P U N E :

Amâna pronuntarea pentru data de 08.09.2010, ora 13,00, la cererea reclamantului în vederea depunerii concluziilor scrise.

Pronuntata în sedinta publica azi, 07.09.2010.

PRESEDINTE, GREFIER,

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI – JUDETUL BACAU

Dosar nr. 2019/270/2008 revendicare

Înreg. 24.04.2008

SENTINTA CIVILA NR.2433

Sedinta publica din data de 08.09.2010

Completul de judecata format din:

Presedinte – LILIANA STROE – MUNTEANU

Grefier – MIHAELA ANDREI

La ordine a venit spre solutionare pronuntarea în dosarul civil nr. 2019/270/2008, având ca obiect revendicare, formulata de reclamantul ….. – domiciliat în …… în contradictoriu cu pârâtii …. si …. – domiciliati în ….

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data 07.09.2010, fiind consemnate în încheierea de amânarea pronuntarii de la acea data si care face parte integranta din prezenta hotarâre.

I N S T A N T A

DELIBERÂND,

Asupra cauzei civile de fata;

Constata ca reclamantul …. – domiciliat …… a chemat în judecata pe pârâtii …. si ….. – domiciliati în …., cerând sa-i lase în deplina proprietate o casa cu 2 camere si sala învecinata cu: ….., drumul si islazul si 1000 mp teren.

În motivare arata ca aceste imobile i-au fost atribuite ca urmare a partajului solutionat irevocabil prin Decizia Tribunalului BCAAU nr. 2074/14.XII.1998.

Actiunea a fost legal timbrata.

Prin sentinta civila nr. 1841/20.06.2008, instanta a considerat obiectul actiunii ca fiind evacuare si a respins ca inadmisibila actiunea.

Împotriva acestei hotarâri reclamantul a facut apel si prin decizia civila nr. 105/A/23.03.2009 a Tribunalului BACAU a fost desfiintata în totalitate hotarârea instantei de fond si trimisa cauza spre rejudecare motivându-se ca prin actiunea depusa reclamantul a cerut obligarea pârâtilor sa-i lase în deplina proprietate una casa si terenul.

Decizia Tribunalului BACAU a fost atacata cu recurs , iar prin Decizia Curtii de Apel BACAU nr. 1192/19.X.2009 a fost respins ca nefundat recursul.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei ONESTI cu acelasi numar de dosar respectiv 2019/270/2008.

La termenul din 13.04.2010 reclamantul si-a precizat obiectul actiunii aratând ca solicita evacuarea din imobilul casa cu nr. 86 , iar ca act de proprietate invoca sentinta civila nr. 1442/1997.

La rândul lor, pârâtii invoca lipsa calitatii procesuale active a reclamantului. Instanta a unit exceptia cu fondul , considerând necesara administrarea unor probe si a dat cuvântul pentru formularea probelor (încheierea din 13.04.2010, fila 100 dosar).

În cauza s-au administrat proba cu martori, interogatoriile partilor, au fost atasate dosarele nr. 7962/1996;8072/1995; 3804/1997; 2019/270/2008 a Tribunalului BACAU si 2019/270/2008 a Curtii de Apel BACAU, prin care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se intra în cercetarea fondului.

Din ansamblul probatoriilor se retine urmatoarea situatie de fapt:

Partile s-au judecat în dosarul civil nr. 7962&1996 pentru anulare certificat de mostenitor, anulare tranzactie si partaj în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 1442/31.03.1997 ramasa definitiva si irevocabila atât prin respingerea apelului cât si a recursului prin Decizia nr. 2074/1998 a Curtii de Apel BACAU.

Prin sentinta civila nr. 1442/1997 care reprezinta titlu de proprietate i s-a atribuit reclamantului lotul nr. 1 compus din o casa cu 2 camere situata în …., iar lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtului …… compus dintr-o casa cu dependinte, sala, hol situata în ……..

Lotul nr. 3 s-a atribuit pârâtilor ….. si …. compus dintr-un grajd situat ….

Prin aceeasi hotarâre a fost constatata nulitatea tranzactiei încheiate între parti în dosarul nr. 8072/1995 precum si a certificatului de mostenitor nr. 386/16.04.1985.

Delimitarea imobilelor atribuite prin cele 3 loturi nu a fost stabilita concret nici în dispozitivul sentintei civile în cauza nici în considerente si nici în raportul de expertiza efectuat de ing. MALASINCU în sensul ca nu au fost mentionate vecinatatile imobilelor.

În acest scop s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice si proba cu martori.

Martorul …. a aratat prin declaratie ca în casa din ….. a locuit ….. si ….. si tot pe acest teren mai exista si un grajd. Mai arata acest martor ca la casa cu nr. 65 locuieste reclamantul din anul 1980 si nu cunoaste daca a apartinut ramurii ….. sau … si daca aceasta defuncta a locuit acolo (fila 140).

Din declaratia martorei ….. (fila 141) reiese de ademenea ca atât casa cât si grajdul sunt situate pe acelasi teren si ca si casa si grajdul au fost ridicate în anii 60 de catre ….

Prin raportul de expertiza întocmit de CHITROCEANU NELU s-a stabilit ca casa de la nr. 65 din ……. în care traieste reclamantul este aceeasi casa descrisa în raportul de expertiza ing. MALASINCU si atribuita prin lotul nr. 1 reclamantului (filele 113 – 120 dosar).

De asemenea , expertul precizeaza ca si imobilele de la nr. 86 si 87 sunt aceleasi ca cele atribuite pârâtilor prin sentinta civila nr. 1442/1997 si sunt stapânite în baza aceleasi hotarâri de catre pârâti.

Potrivit art. 1169 Cod civil cel ce ridica o pretentie înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

În speta, reclamantul nu a facut dovada ca imobilele atribuite prin sentinta civila nr. 1442/1997 sunt stapânite de pârâti ci, dimpotriva se afla în posesia lui.

Mai mult, se pretinde si suprafata de 1.000 mp teren care nu apare în titlul de proprietate constituit de sentinta civila nr. 1442/1997.

Asa fiind , fata de cele aratate mai sus, instanta retine ca pentru imobilul situat la nr. 86 pentru care invoca titlu de proprietate sentinta civila nr. 1442/1997 (încheierea din 13.04.2010) nu s-a facut dovada proprietatii urmând ca în baza art. 480 Cod civil sa fie respinsa actiunea.

Pentru aceleasi motive, se va respinge si capatul de cerere primind evacuarea pârâtilor.

Cu privire la expertiza ridicata de pârât la termenul din 13.04.2010 instanta retine ca reclamantul are calitate procesuala activa în cauza urmând a se respinge aceasta exceptie.

În baza art. 274 cod procedura civila reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de pârâti în masura în care acestia le-au dovedit cu chitante depuse la dosar. Pârâtii au depus la dosarul cauzei bilete de transport si bonuri carburant pentru a dovedi cheltuielile de transport cu masina proprie (filele 65 si 150 – 168) . Verificând datele mentionate în bonurile fiscale si bilete se constata ca ele corespund datelor termenelor de judecata astfel ca instanta va acorda aceste cheltuieli de transport în suma totala de 650 lei la care se vor adauga onorariile de aparator (fila 33 – 500 lei, fila 59 – 1000 lei si fila 35 dosar 2019/2008 al Tribunalului BACAU – 1000 lei ) dovedite cu chitante depuse la dosar.

În nota de cheltuieli a pârâtilor s-a mentionat ca onorariul de avocat a fost în suma de 3.000 lei în fata a 3 instante dar,verificând , se constata ca s-au depus chitantele mentionate anterior în suma totala de 2.500 lei iar pârâtii au fost asistati în instanta din ONESTI dosar nr. 2019/270/2008 initial (500 lei) si dupa rejudecare (1.000 lei) si în fata instantei superioare (în dosar nr. 2019/270/2008 al Tribunalului BACAU) cu onorariu 1.000 lei, nu si în fata Curtii de Apel.

Pentru aceste motive

În numele Legii

H O T A R A S T E :

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului ridicata de pârâtii …. si ….. prin aparator.

Respinge actiunea în revendicare formulata de reclamantul ……… din … în contradictoriu cu pârâtii ……. si ….. domiciliati ………

Respinge capatul de cerere privind evacuarea pârâtilor ……si …… domiciliati în ……..

În baza art. 274 cod procedura civila obliga reclamantul sa achite pârâtilor cheltuieli de judecata în suma de 3.150 lei reprezentând onorarii avocat si cheltuieli de transport.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 07.09.2010.

Etichete:

Revendicare

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI JUDETUL BACAU

Dosar nr. 5795/270/2009 – revendicare –

Înreg. 09.09.2009

Sentinta civila nr. 1487

Sedinta publica din data de 06.05.2010

COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:

Presedinte – Ion Anghel

Grefier – Daniela Ghita

Astazi a fost pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect revendicare + evacuare, formulata de reclamanta ……, împotriva pârâtei Compania Nationala Loteria Româna.

La apelul nominal facut în sedinta publica a raspuns avocat ……. pentru reclamanta, lipsa pârâta.

Procedura îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care, aparatorul reclamantei depune completare de la Consiliul Judetean Bacau, prin care se arata ca spatiul exista, memoriu tehnic justificativ, precizând ca nu se mai impune chemarea în garantie. Nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri noi de formulat, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.

Aparatorul reclamantei solicita admiterea actiunii, obligarea pârâtei sa lase în deplina proprietate si linistita posesie spatiul, a fi evacuata pârâta din spatiu, cu cheltuieli de judecata; depune chitanta nr. 78/09.04.2010 în suma de 1000 lei reprezentând onorariu aparator.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.

I N S T A N T A

Deliberând

Asupra cauzei civile de fata;

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Onesti la data de 09.09.2009 sub nr. 5795/270/2009 reclamanta …… cu sediul în ….., jud. Bacau , a chemat în judecata pe pârâta Compania Nationala Loteria Româna cu sediul în ……..solicitând sa fie obligata pârâta sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie spatiul comercial în suprafata de 30,63 mp situat în ……, jud. Bacau, evacuarea pârâtei din spatiul comercial mai sus aratat si la cheltuieli de judecata.

Actiunea a fost timbrata cu 640 lei taxa timbru si 0,30 lei timbru judiciar, iar în motivarea acesteia se arata ca desi este proprietara spatiului comercial, pârâta, în mod abuziv si fara vreun drept valabil ocupa spatiul comercial, spatiul în care nu a desfasurat si nici nu desfasoara o activitate.

În drept sunt invocate dispozitiile art. 480 si urmatoarele din codul civil.

În dovedirea actiunii reclamanta întelege sa se foloseasca de toate mijloacele de proba admise de lege, anexând: proces verbal de adjudecare, procesul de vânzare la licitatie si extras de carte funciara pentru informare.

Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea actiunii reclamantei.

În motivarea acesteia se arata ca este proprietara spatiului comercial din titlu ca efect al HG nr. 371/1995 si a OUG nr. 159/1999.

În drept sunt invocate prevederile art. 115 si urmatoarele din Codul procedura civila.

În dovedirea sustinerilor sale, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, precum si alte probe a caror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Instanta a încuviintat proba cu înscrisuri.

Din analiza probatoriului administrat în cauza, instanta retine în fapt urmatoarele :

Revendicarea este actiunea reala prin care proprietarul care nu are posesia bunului, cere, în temeiul dreptului sau de proprietate, restituirea acestuia de la persoana ce îl detine fara drept („actiunea prin care proprietarul neposesor reclama bunul de la posesorul neproprietar”).

Actiunea în revendicare poate fi exercitata de catre titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

În cadrul actiunii în revendicare reclamantul are obligatia sa dovedeasca existenta dreptului sau de proprietate pe care îl pretinde. În lipsa acestei dovezi, pârâtul nu poate fi obligat sa-si dovedeasca el titlul sau de proprietate, deoarece legea ocroteste posesia, independent de vreo dovada a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea.

Pentru dovedirea dreptului sau de proprietate asupra bunului, reclamantul trebuie sa faca dovada unui mod originar de dobândire a dreptului sau,cum ar fi : uzucapiunea, accesiunea etc. În situatia în care reclamantul nu poate face dovada dreptului de proprietate asupra bunului prin unul din modurile originare de dobândire a dreptului de proprietate, el poate invoca titlul în temeiul caruia a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce revendica.

Reclamanta nu poate sa faca dovada ca bunurile revendicate au fost dobândite de el prin unul din modurile originare de dobândire a dreptului de proprietate.

Reclamanta este proprietara spatiului comercial conform procesului verbal de adjudecare din 16.06.2004, (fila 5 dosar). Spatiul în litigiu a fost înscris în cartea funciara în data de 04.12.2008.

Pârâta invoca faptul ca ea este proprietara spatiului. Potrivit HG nr. 371/1995 spatiul comercial din litigiu a trecut în administrarea Regiei Autonome Loteria Româna. Ulterior, prin efectul dispozitiilor art. 4 alin. 3 din OUG nr. 159/1999 spatiul comercial aflat pâna la acea data în administrarea Loteriei Române a trecut în proprietatea acesteia la data înmatricularii la Registrul Comertului a Companiei Nationale Loteria Româna SA.

La data de 25.05.2005 pârâta si-a înscris dreptul de proprietate asupra acestui spatiu în cartea funciara nr. 1634/N a orasului Tg. Ocna. Înscrierea s-a facut în baza sentintei civile nr. 1660/30.05.2003 a Judecatoriei Onesti si hotarârea nr. 371/05.06.1995 (filele 70-81 dosar).

În aceasta situatie instanta urmeaza sa compare titlurile partilor.

La data aparitiei OUG nr. 159/1999, spatiul în litigiu nu putea sa treaca în proprietatea Companiei Nationale Loteria Româna SA deoarece ………. era proprietara terenului conform Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria BC, nr. 0050, emis la 10.04.1998 (fila 101 dosar).

În calitatea sa de proprietara, ……… a constituit o garantie imobiliara în favoarea …….. (un drept de ipoteca de rang I – constructii si teren), conform contractului de garantie imobiliara autentificat de BNP Olaru Ioana sub nr. 280/06.03.2001.

În urma procesului verbal de licitatie din 20.05.2004, reclamanta a devenit proprietara imobilului – spatiul comercial în suprafata de 30,63 mp situat în …….., jud. Bacau, identificat cu nr. cadastral provizoriu 163A/0;2 (filele 6, 102-105 dosar).

Instanta considera ca titlul reclamantei este preferabil.

Fata de cele expuse, în temeiul art. 480 Cod civil va fi admisa actiunea reclamantei si în consecinta va fi obligata pârâta sa lase reclamantei, în deplina proprietate si linistita posesie spatiul comercial în suprafata de 30,63 mp situat în …….., jud. Bacau.

În virtutea dreptului de proprietate al reclamantei, va fi admis si capatul de cererea privind evacuarea pârâtei. Ca atare instanta va dispune evacuarea pârâtei din spatiul comercial sus aratat.

Fiind în culpa procesuala, conform art. 274 din Codul de procedura civila va fi obligata pârâta sa achite reclamantei cheltuieli de judecata în suma de 1640,30 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.

Pentru aceste motive

În numele Legii,

H O T A R A S T E:

Admite actiunea formulata de reclamanta …. cu sediul în ……., jud. Bacau în contradictoriu cu Compania Nationala Loteria Româna cu sediul în ….

Obliga pârâta sa lase reclamantei, în deplina proprietate si linistita posesie spatiul comercial în suprafata de 30,63 mp situat în ………, jud. Bacau.

Dispune evacuarea pârâtei din spatiul comercial de mai sus.

Conform art. 274 Cod procedura civila obliga pârâta sa achite reclamantei cheltuieli de judecata în suma de 1640,30 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 06.05.2010.

Etichete:

Revendicare, grăni?uire

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA O N E Ş T I

JUDEŢUL B A C Ă U

Dosar nr. 2709/270/2009 revendicare+grăniţuire

Înreg. 19.05.2009

SENTINŢA CIVILĂ NR.1546

Şedinţa publică din data de 12.05.2010

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN :

Preşedinte – …

Grefier – …

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile având ca obiect revendicare + grăniţuire, formulată de reclamanţii ….. şi ……., împotriva pârâţilor ……., …., ….

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: avocat ….. reprezentând reclamanţii şi avocat ……. reprezentând pârâtul ……., lipsă reclamanţii, pârâţii şi curator ……..

Procedura completă.

S-a expus referatul cauzei de grefierul de şedinţă după care;

Avocat ………, depune la dosar o cerere din partea expertului parte ………., prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoştinţă de lucrarea de expertiză depusă la dosar.

Avocat …….. arată că instituţia expertul parte este specifică dreptului funciar, precizând totodată că expertul a fost prezent în teren.

Avocat ….., arată că procedura civilă prevede această instituţie, iar dacă instanţa a încuviinţat înseamnă că acesta are dreptul de a depune concluzii. Partea nu poate fi prejudiciată. Expertul parte poate fi cel mult amendat.

Avocat ….., arată că expertul Trânc Vasile, s-a raportat doar la cea de-a doua schiţă pe care a făcut-o …….., măsurătorile nu au fost făcute cum trebuia, ci s-a depăşit şi a ieşit pe prund. Partea nu poate fi prejudiciată.

Instanţa arată că nu este întemeiată cererea formulată de expertul parte Socaci Ştefan. El a acceptat să fie expert parte la cererea făcută de pârâtul ..

Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor …. şi …….. invocată de reclamanţii prin apărător, în şedinţa din 21.10.2009.

Avocat ……. arată că-şi menţine excepţia, precizând că pârâtele nu au calitate procesuală pasivă.

Avoat …….., arată că lasă la aprecierea instanţei.

La solicitarea instanţei, dacă mai sunt alte cereri de formulat, avocat ………., arată că expertul a făcut măsurători inexacte, a ieşit pe prund şi solicită o nouă contraexpertiză.

Instanţa respinge cererea, constatând că expertul a respectat obiectivele stabilite.

Avocat …….., arată că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul pe fond.

Avocat ……., arată că reclamantul …… şi soţia acestuia au cumpărat suprafaţa de teren în anul 2008, conf. contractului de vânzare-cumpărare. În momentul în care au cumpărat, au constatat că între suprafaţa de teren pe care o aveau şi ce era în procesul-verbal de punere în posesie, le lipseşte parte din teren. Reclamanţii au costatat că pârâţii le-au luat o parte din teren şi au convenit cu aceştia să le dea în spate o suprafaţă echivalentă cu cea luată din terenul de la stradă. Însă pârâţii s-au răzgândit, iar reclamanţii au promovat acţiunea. La măsurătorile cadastrale au rezultat 1.291 m.p.. S-a observat pe schiţă că pârâţii au mutat gardul. Deşi pârâţii ar fi trebuit să aibă o suprafaţă de teren de 1589 m.p. aceştia stăpânesc o suprafaţă de 1.606 m.p. teren. Faţă de cele precizate, avocat …….., solicită admiterea în parte a acţiunii, să se îndrepte linia de hotar cu suprafaţa de 43 m.p. teren şi să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată.

Avocat ……, arată că pârâţii au dorit să încheie act de vânzare-cumpărare, iar dacă reclamanţii nu au plătit preţul cerut, s-au răzgândit. Construcţiile aflate pe linia de hotar au fost edificate de mai bine de 30 de ani. Expertul nu a demonstrat că asta este suprafaţa ocupată. Reclamanţii doresc să-şi aducă în proprietate o suprafaţă de teren pe care nu au avut-o de când au cumpărat terenul. Din expertiza Trânc Vasile, rezultă că linia de hotar este cea menţinută. Nu s-a dovedit faptul ocupării. Nu mai este realizat obiectul acţiunii, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Avocat ………, precizează că construcţia aflată pe hotar este de fapt un şopron, care este gata să se dărâme, acestea nu sunt construcţii care să impună o demolare. În cele trei expertize, rezultă linia de hotar este dreaptă.

Cauza a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

-deliberând-

Constată că reclamanţii ….. şi …….., au chemat în judecată pe pârâţii …., …… şi … pentru a fi obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de aprox. 100 m.p. curţi-construcţii şi arabil, situat în com. …… jud. Bacău, să se stabilească linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanţilor şi cel al pârâţilor şi să fie obligat pârâtul să ridice construcţiile ridicate pe terenul reclamanţilor.

Acţiunea a fost legal timbrată, iar în motivare se arată că pârâtul …….. a ridicat construcţii pe terenul proprietatea reclamanţilor, dar, conf. Certificatului de moştenitor nr.113/09.09.2008 pârâţii sunt în coproprietate după mama lor, ……………

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri şi s-a efectuat o expertiză tehnică, probatorii din analiza cărora instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2001/02.10.2008 la Biroul Notarului Public Vrânceanu Constantin, din Oneşti, documentaţii cadastrale cu nr. cadastral 581, T.P. nr.41865/28.09.1995, reclamanţii au cumpărat suprafaţa de 316 m.p. teren intravilan din T.53/76, P.12 şi suprafaţa de 987 m.p. teren extravilan din T.35, P.2445/14.

Suprafaţa potrivit titlului de proprietate este de 1303 m.p., iar potrivit documentaţiei cadastrale este de 1.291 m.p.

În teren, se precizează în raportul de expertiză topo-cadastru, reclamanţii stăpânesc suprafaţa de 1.240 m.p., identificat în perimetrul 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,1 din schiţa anexă raportului de expertiză (fila 80 dosar).

Pârâţii, în calitate de moştenitori ai defunctei ………., deţin T.P. nr.42713/19.01.1999, în care figurează suprafaţa de 1.500 m.p. în T.53/77, P.29 şi P.30.

Potrivit acestor două parcele există două documentaţii cadastrale: d.c. cu nr.596- suprafaţă 200 m.p. şi d.c. cu nr.595- suprafaţă 1389 m.p. Total – 1.589 m.p..

În teren pârâţii stăpânesc suprafaţa de 1.606 m.p., identificat în perimetrul 3, 2, 1, 16, 15, 14, 13, 12, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 3. Se constată că pârâţii stăpânesc suplimentar faţă de titlu suprafaţa de 106 m.p.

A mai consemnat expertul în raportul de expertiză că reclamanţii revendică de la pârâţi suprafaţa de 43 m.p., identificată în perimetrul 3, 2, 1, 16, 31, 30, 29, 3 în schiţa anexă fila 80 dosar, suprafaţă ce face parte din documentaţia cadastrală cu nr. cadastral 581 a reclamanţilor.

Asupra suprafeţei de teren de 1.500 m.p. din T.P. nr.42713/19.01.1999, pârâţii au căzut de acord conform tranzacţiei încheiate între ei, înţelegere care a fost consfiinţită prin sentinţa civilă nr.2032/26.06.2009, pronunţată în dosarul nr.2799/270/2009 al Judecătoriei Oneşti, suprafaţa respectivă revenind pârâtului …..

Reclamanţii, prin apărător, au invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor …. şi … Faţă de situaţia anterior arătată, excepţia urmează a fi admisă.

Conf. raportului de expertiză tehnică linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor şi a pârâtului ……. se va stabili pe aliniamentul punctelor 29-30-31-16-15-14-13-12 din schiţa anexă raportului de expertiză tehnică- fila 80 dosar.

În consecinţă, va fi obligat pârâtul …… să-şi ridice construcţiile edificate pe suprafaţa de teren de 43 m.p., precizaţi mai sus.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile art. 480 şi 584 din Cod civil, instanţa va admite în parte acţiunea reclamanţilor, în sensul că va fi obligat pârâtul …….. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 43 m.p. teren, identificat în perimetrul 3-2-1-16-31-30-29-3 din schiţa anexă raportului de expertiză tehnică-fila 80 dosar, care face parte componentă din prezenta;

Se va stabili linia de hotar dintre proprietăţile reclamanţilor şi a pârâtului … pe aliniamentul arătat anterior şi va fi obligat pârâtul …… să-şi ridice construcţiile edificate pe suprafaţa de teren precizată mai sus.

Se va respinge, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtelor ……. şi …..

În conf. cu art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat pârâtul …… să achite reclamanţilor suma de 865 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite excepţia.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii …….. şi Morariu ..…, domiciliaţi în …, jud. Bacău împotriva pârâtului ………., cu acelaşi domiciliu.

Respinge, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtelor Surugiu Virgina, domiciliată în com. …… sat ……, jud. Bacău şi ……, domiciliată în …….., jud. Bacău.

Obligă pârâtul ………. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 43 m.p. teren, identificat în perimetrul 3-2-1-16-31-30-29-3 din schiţa anexă raportului de expertiză tehnică-fila 80 dosar, care face parte componentă din prezenta.

Stableşte linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul punctelor 29-30-31-16-15-14-13-12 din schiţa anexă raportului de expertiză- fila 80 dosar.

Obligă pârâtul să-şi ridice construcţiile edificate pe suprafaţa de teren precizată mai sus.

Obligă pârâtul …….. să achite reclamanţilor suma de 865 lei, cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12.05.2010.

Etichete: ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro