Adopţie – nulitate. Scopul în care se încuviinţează. Administrarea dovezilor. Rolul activ al instanţei. Casare cu trimitere spre rejudecare.

Prin acţiunea adresată Tribunalului Suceava, reclamanţii au chemat în judecată pe pârâţi, solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de adopţie nr.19/1941 încheiat între autorul lor şi al pârâţilor.

S-a motivat că această adopţie nu a mai fost perfectată niciodată, hotărârea de adopţie nefiind înscrisă în registrul actelor civile de la locul domiciliului adoptatorului, întrucât adopţia a fost încuviinţată în cu totul alte scopuri decât cele avute în vedere de lege, dat fiind şi faptul că adoptatul era în vârstă de 28 de ani, iar adoptatorul avea peste 55 de ani, bolnav şi fără putere de muncă.

Pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, arătând că afirmaţiile reclamanţilor sunt lipsite de temei, adevăratul scop al adopţiei de către adoptator fiind acela de a-şi asigura un descendent, întrucât din căsătoriile avute nu a avut nici un copil.

Prin sentinţa civilă nr.9 din 22 noiembrie 2005 a tribunalului Suceava, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, reţinându-se în considerentele sentinţei că nu este dată nulitatea procesului-verbal de adopţie, întrucât actul respectiv a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, iar în speţă, fiind vorba de adopţia unui major, nulitatea absolută a acesteia există numai în cazul în care s-a făcut fără ca majorul să fi fost crescut în timpul minorităţii de către adoptator, reclamanţii nedovedind prin nici un mijloc de probă acest aspect.

Curtea de Apel Suceava, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.5 Cod procedură civilă a admis recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului pe care a casat-o, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

S-a reţinut că, fiind vorba de adopţia unui major, trebuia demonstrat că a fost vorba de o adopţie fictivă sau simulată, situaţie în care adopţia ar fi fost sancţionată cu nulitatea absolută.

Ori, pentru a dovedi scopul adopţiei erau necesare administrarea oricăror mijloace de probă, inclusiv proba cu martori care, deşi cerută de către reclamanţi, fără temei a fost respinsă de tribunal.

Etichete: Rolul activ al instanţei