404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

DREPT CIVIL – Sechestru asigurator. Condiţii de admisibilitate.

Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 26.05.2010 si înregistrata sub nr. 3290/202 creditoarea M Fl, a chemat în judecata pe debitorul A P, pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna înfiintarea unui sechestru asigurator asupra autoturismului marca Ford Focus, aflat în proprietatea si posesia exclusiva a acestuia , pîna la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului civil 3183/202/2010 al Judecatoriei Calarasi , cu termen de judecata la data de 23.09.2010 .

În motivarea cererii creditoarea a aratat ca i-a împrumutat debitorului o suma de bani, având în vedere gradul de rudenie, respectiv faptul ca este soacra acestuia,pentru rezolvarea unor probleme din familia sa . A mai precizat ca în acest scop i-a virat debitorului în contul deschis la Alpha Bank –Suc. Calarasi suma de 50.000 lei, urmând ca acesta sa-i restituie personal, în cel mai scurt timp .

A mai adaugat ca debitorul nu i-a restituit nici o suma de bani si ca în prezent datorita problemelor pe care acesta le are cu fiica sa , i-a spus ca nu-i va mai restitui nici o suma de bani de buna voie .

A mai precizat ca a formulat la aceasta instanta o actiune , având ca obiect restituire împrumut ,înregistrata sub nr. 3183/202/2010, cu termen de judecata la data de 23.09.2010.

A solicitat înfiintarea unui sechestru asigurator asupra autoturismului proprietatea debitorului , întrucât pîna la solutionarea cauzei mai sus mentionata , acesta îsi poate înstraina bunurile personale sau îsi poate retrage din conturi sume de bani, astfel ca nu îsi va mai putea recupera creanta pe care o detine împotriva lui .

În dovedirea actiunii creditoarea a înteles sa se foloseasca de dovada cu înscrisuri si a depus la dosar copii de pe urmatoarele acte: copie de pe actiunea având ca obiect restituire împrumut, un ordin de plata si un certificat de grefa eliberat de Judecatoria Calarasi în dosarul nr. 3183/202/2010.

La termenul de judecata din data de 3.06.2010, dupa citarea partilor si punerea în discutia lor, instanta a admis conform art. 153 al. 2 C.p.c , cererea formulata de creditoare , de preschimbare a termenului de judecata acordat în sistem aleatoriu la data de 17.06.2010 ,pentru termenul mai sus mentionat , având în vedere ca obiectul cauzei presupune solutionarea cu celeritate a acesteia ,iar potrivit nomenclatorului de cauze stabilit prin Hotarârea Colegiului de Conducere din cadrul Judecatoriei Calarasi, termenul de solutionare este de 1 saptamâna si nu de 2 , cum a acordat calculatorul .

Debitorul desi legal citat nu a formulat întâmpinare ,însa a depus la dosar o serie de înscrisuri ,respectiv o copie de pe contractul deschis la ALPHA BANK România , o copie de pe extrasul de cont, de pe certificatul sau de casatorie cu fiica creditoarei si o dovada ca autoturismul este în proprietatea sa.

Instanta analizînd actele si lucrarile dosarului a retinut urmatoarea situatie de fapt :

creditoarea pretinde ca în urma unei întelegeri cu debitorul , care este ginerele sau, i-a împrumutat acestuia suma de 50.000 lei ,iar acesta refuza sa-i mai restituie aceasta suma .

Creditoarea l-a chemat în judecata pe debitor, pentru restituirea împrumutului mai sus mentionat , cauza ce formeaza obiectul dosarului nr.3183/202/2010 , al Judecatoriei Calarasi, asa cum rezulta din certificatul de grefa depus la dosar si a solicitat totodata, în prezenta cauza instituirea unui sechestru asigurator asupra autoturismului proprietatea personala a acestuia.

Conform disp. art. 591 al. 1 C.p.c creditorul care nu are un titlu executoriu , dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila , poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului , daca dovedeste ca a intentat actiunea .

Al. 2 al aceluiasi articol precizeaza ca acelasi drept îl are si creditorul a carui creanta nu este constatata înscris , daca dovedeste ca a intentat actiune si depune odata cu cererea de sechestru , o cautiune din jumatatea reclamata.

În cazul de fata , creditoarea nu are un titlu executoriu , dar nici nu îndeplineste conditiile mai sus mentionate .

Astfel, pentru a îndeplini cerintele prevazute în al. 1 ar trebui sa aiba o creanta constatata prin act scris ,care sa fie si exigibila .În speta, creditoarea nu detine o astfel de creanta constatata prin act scris ,iar ordinul de plata cu care face dovada ca i-a virat debitorului suma de 50.000 lei, la data de 2.10.2008 , reprezinta doar un început de proba scrisa, care trebuie însa completat cu alte mijloace de proba. În lipsa altor probe , nu se poate stabili cu ce titlu a virat creditoarea catre debitor , suma de bani mai sus mentionata si nici daca ea trebuia sa-i fie restituita sau nu si la ce data.

Ca atare, nu se stie daca suma virata reprezinta un împrumut si nici data la care acesta trebuia restituit ,pentru a putea stabili ca suntem în prezenta unei creante a creditoarei, care sa fie exigibila.

Nici cerinta prev. la al. 2 din acelasi articol nu este îndeplinita , întrucât se stipuleaza ca se poate înfiinta un sechestru , chiar daca creanta nu este constatata în scris, daca s-a intentat actiune , cu conditia ca , creanta sa fie exigibila, ori asa cum am aratat nu exista elemente din care sa rezulte acest aspect.

În fine, la al. 3 al art. 591 C.p.c se mentioneaza ca sechestrul asigurator se poate înfiinta , chiar daca creanta nu este exigibila , daca debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului, s-a sustras de la urmarire ,ori a încercat sa-si ascunda sau sa-si risipeasca averea . Si în acest caz însa, trebuie îndeplinite cerintele de la al. 1 , respectiv sa existe o creanta constatata prin act scris .

Ca atare, câta vreme creanta nu este constatata prin act scris nu mai este necesara nici în acest caz, analizarea celorlalte aspecte.

Constatând asadar ca în cauza nu sunt îndeplinite cerintele art. 591 C.p.c instanta urmeaza a respinge cererea formulata de creditoare , ca fiind neîntemeiata.

Etichete:

Sechestru asigurator. Înţelesul noţiunii de „înscris” la care face referire art. 591 C.pr.civ. Neachitare cauţiune. Consecinţe

Materia: civilă

Dosar nr. 13435/231/2009

Hotărâre: 1/23.02.2010

Autor: Judecătoria Focşani – secţia civilă

Sechestru.Sechestru asigurator. Înţelesul noţiunii de „înscris” la care face referire art. 591 C.pr.civ. Neachitare cauţiune. Consecinţe.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.02.2010 s-a respins ca inadmisibilă cererea de instituire a unui sechestru asigurator.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Considerând aplicabile în speţă prevederile art. 591 alin.2 C.proc.civ., instanţa le-a pus în vedere reclamanţilor să achite o cauţiune de 225 000 lei în vederea soluţionării cererii de sechestru asigurator. Ulterior, ca urmare a restrângerii pretenţiilor acestora de la suma de 450 000 lei la suma de 250 000 lei, instanţa a stabilit o cauţiune de 125 000 lei în sarcina reclamanţilor. Cu toate că au solicitat mai multe termene în vederea achitării acestei cauţiuni, reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei, arătând în final că din punctul lor de vedere sunt incidente prevederile art.591 alin.1 C.proc.civ., astfel încât nu datorează cauţiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 05.11.2009 sub nr.13435/231/2009, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 450 000 lei reprezentând daune delictuale constând în prejudiciul suferit prin incendierea în întregime a imobilului proprietatea lor, dobânda legală calculată până la data plăţii efective şi cheltuieli de judecată, ca urmare a propagării incendiului de la locuinţa vecină a pârâţilor. Reclamanţii şi-au întemeiat cererea de instituire a unui sechestru asigurator pe acţiunea principală menţionată, precum şi pe procesul verbal de intervenţie nr.15/24.10.2009 întocmit de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Anghel Saligny” – Subunitatea SP Vidra, depunând totodată la dosar şi dovada proprietăţii pârâţilor pentru bunurile asupra cărora solicită instituirea sechestrului asigurator.

În drept, instanţa a constatat incidenţa în cauză a prevederilor art.591 C.proc.civ. prin care se reglementează condiţiile necesare instituirii sechestrului asigurator.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile alin.1 art. 591 C.proc.civ., măsura asiguratorie poate fi dispusă, chiar fără plata unei cauţiuni, în cazul în care creditorul care nu are titlu executoriu are o creanţă exigibilă şi constatată prin act scris şi dovedeşte că a intentat acţiune. Reclamanţii din prezenta cauză au invocat exigibilitatea creanţei (restrânsă la 250 000 lei) de la data producerii incendiului (24.10.2009) şi faptul că aceasta este constatată în procesul verbal de intervenţie nr.15/24.10.2009, apreciat a fi act scris. Instanţa a constatat însă că înscrisul menţionat nu poate fi considerat act scris, în accepţiunea prevederilor art.591 alin.1 C.proc.civ., având în vedere că în cuprinsul acestuia se menţionează un prejudiciu estimat de reclamanţi a fi în sumă de 450 000 lei, estimare faţă de care pârâţii sunt terţi. Deşi legea nu prevede expres, în mod cert actul scris trebuie interpretat în sensul dispoziţiilor art.1171-1190 C.civ., referitoare la înscrisuri, fiind deci necesar ca înscrisul să emane de la debitor, ceea ce nu este cazul în speţă.

În aceste condiţii, devin incidente prevederile art. 591 alin.2 C.proc.civ., care permit instituirea sechestrului asigurator chiar în lipsa actului scris, în cazul în care creditorul dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată. Se instituie astfel o cerinţă prealabilă soluţionării cererii, aceea a achitării cauţiunii, cerinţă care nu a fost îndeplinită de către reclamanţi.

În acest context, instanţa a apreciat că nu a fost legal investită cu soluţionarea cererii de sechestru asigurator, astfel încât a respins cererea ca inadmisibilă. S-a constatat, totodată, că nu sunt incidente nici dispoziţiile reglementate de art. 592 alin. 4 C.proc.civ., privitoare la desfiinţarea de drept a sechestrului, ca urmare a nedepunerii cauţiunii, în condiţiile în care textul menţionat vizează nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă, iar cauţiunea prevăzută de art.591 alin.2 C.proc.civ. se depune în termenul stabilit de legiuitor, odată cu cererea de sechestru.

Etichete:

Sechestru asigurator. Neindeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Reclamanta SC MASSWER SRL Braila a solicitat încuviintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietatea pârâtei SC CEREALPROD SA Galati, în baza disp.art.591 al.2 si al.3 C.pr.civ.

La primul termen de judecata, instanta a pus în vedere reclamantei sa depuna cautiune în cuantum de 1/2 din valoarea creantei, cf.art591 al.2 C.pr.civ.

Reclamanta nu a depus cautiunea fixata.

Tribunalul Galati prin încheierea emisa în Camera de Consiliu la data de 15.12.2004 a respins cererea de înfiintare a sechestrului asigurator.

S-a retinut ca reclamanta nu a facut dovada ca a intentat actiune în instanta, asa cum prevad disp.art.591 al.2 C.pr.civ., simpla cerere de chemare în judecata depusa de aceasta nu face dovada intentarii actiunii, dovada facându-se cu certificat de grefa emis de instanta.

De asemenea, una din conditiile de admisibilitate este si depunerea cautiunii fixate de instanta obligatie neîndeplinita de reclamanta.

Reclamanta nu a facut nici dovada ca exista pericolul ca pârâta sa se sustraga sau sa-si risipeasca averea, desi a invocat disp.art. 591 al.3 C.pr.civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, recurs respins prin d.c. nr. 156 / 16.03.2005 a Curtii de Apel Galati.

Etichete:

Sechestru asigurător

Deliberând asupra acţiunii de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A M , în contradictoriu cu ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE , înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.11.2009, s-a solicitat instanţei să dispună ridicarea sechestrului instituit prin procesul verbal nr 49452/21.04.2009.

În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat faptul că este căsătorită cu N C C, acesta fiind obligat prin sentinţa penală nr 148/25.11.2008 la plata sumei de 18000 euro, iar pentru recuperarea acestui debit creditoarea a instituit sechestru asupra imobilului din Bacău, Contestatoarea a mai arătat faptul că prin sentinţa civilă nr 6735/25.06.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău s-a admis cererea de partaj bunuri în timpul căsătoriei, dispunându-se atribuirea bunului în lotul contestatoarei.

În dovedirea cererii a depus înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, arătând faptul că prin procesul verbal nr 49452/21.04.2009 s-a instituit sechestru asupra cotei de ? din apartamentul situat în Bacău, pentru colectarea sumei de 70020 lei conform titlului executoriu nr 43010008068994/21.04.2009, procesul verbal de sechestru fiind înscris în cartea funciară prin încheierea din 22.04.2009. Intimata a mai arătat faptul că asupra acestui imobil a mai fost instituit un sechestru care a fost ridicat ca urmare a achitării debitului de 7170 lei. Intimata a mai precizat faptul că sentinţa civilă nr 6735/25.06.2009 privind partajul de bunuri comune este ulterioară înscrierii sechestrului în cartea funciară.

S-au ataşat actele de executare.

A fost ataşat dosarul nr 5544/180/2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor articolului 129 alineat 11 Cod procedură fiscală

„împotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu dispoziţiile articolului 172”

Potrivit dispoziţiilor articolului 172 Cod procedura fiscală contribuabilul suspus executării silite are posibilitatea de a sesiza instanţa de executare urmărind anularea actelor de executare silită contrare legii, ori de câte ori sunt încălcate prescripţii legale referitoare la procedura executării silite.

În speţa de faţă contestatorul a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de sechestru nr 49452/21.04.2009, motivul fiind faptul că apartamentul a fost atribuit în lotul reclamantei şi nu în lotul debitorului statului.

Analizând procesul verbal de sechestru contestat prin prisma motivelor invocate de c?tre parte, instanţa apreciaz? c? acest act a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente cazuri de nulitate. In sistemul dreptului românesc nulitatea este sancţiunea legal? care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabil?, cauzele de nulitate fiind anterioare sau cel mult concomitente încheierii actului. În cazul de faţă măsura asiguratorie a fost instituită la data de 21.04.2009, procesul verbal de sechestru nr 49452 fiind înscris la cartea funciară prin încheierea nr 12304/22.04.2009 (fila 17). În conformitate cu dispoziţiile articolului 129 alineat 9 cod procedură fiscală înscrierea sechestrului asigurător în cartea funciară are ca efect opozabilitatea măsurii către terţii dobânditori ai bunului, orice act de dispoziţie intervenit ulterior înscrierii fiind lovit de nulitate absolută. La data instituirii acestei măsuri de către organul fiscal apartamentul asupra căruia a fost înfiinţat sechestrul se afla în proprietatea comună a debitorului şi a soţiei acestuia, aspect consemnat în procesul verbal, partajul bunurilor comune intervenind ulterior, prin sentinţa civilă nr 6735/25 iunie 2009, prin care s-a luat act de tranzacţia părţilor. Având în vedere succesiunea în timp a actelor, faţă de data înscrierii la cartea funciară a măsurii asigurătorii contestate, şi faţă de data intervenirii tranzacţiei, instanţa reţine faptul că reclamantul contestator a dobândit proprietatea întregului imobil după efectuarea actelor de publicitate privind indisponibilizarea bunului, măsura fiindu-i opozabilă.

Faptul că sechestrul nr 48378/8.04.2009 a fost ridicat prin decizia nr 85/22.04.2009 nu modifică situaţia vizată prin instituirea sechestrului nr 49452/21.04.2009 întrucât decizia nr 85 a avut la bază achitarea debitului de către debitor.

Susţinerile contestatorului cu privire la faptul că debitorul a încasat sulta corespunzătoare cotei din bunul comun nu sunt de natură să înlăture necesitatea măsurii, care are drept scop asigurarea realizării creanţei şi eliminarea eventualelor posibilităţi de sustragere de la executare, neîncetând astfel motivele avute în vedere la înfiinţarea sechestrului, măsura fiind menită să asigure eficacitatea până la capăt a acţiunii judiciare.

Înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunului comun s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile articolului 129 alineat 10 Cod procedură fiscală, legiuitorul reglementând posibilitatea de a indisponibiliza bunurile deţinute de debitor în proprietate comună, pentru cota parte deţinută de acesta. Scopul aceste măsuri este acela de indisponibilizare a bunurilor pentru asigurarea recuperării creanţei fiscale, creanţă individualizată prin decizia penală nr 148/25.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău. În cazul de faţă obligaţiile fiscale rezultă din săvârşirea de infracţiuni, nefiind astfel incidentă nici excepţia prevăzută de articolul 154 Cod procedură fiscală privind interdicţia urmăririi silite a bunului care reprezintă spaţiul de locuit al debitorului şi/sau al familiei sale.

Scopul contestaţiei la executare este acela de a înlătura neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite. În cazul de faţă instanţa reţine faptul că măsura de indisponibilizare s-a instituit cu respectarea prevederilor legale, fiind îndeplinite şi condiţiile de publicitate, contestatorul neputând opune actul de dispoziţie asupra bunului imobil prin care a dobândit întreg imobilul, atât timp cât data acestui act este ulterioară înscrierii la cartea funciară. Încălcarea măsurii de indisponibilizare atrage nulitatea absolută, în cauză măsura asiguratorie trebuind să fie respectată şi de contestator, în calitatea sa de terţ dobânditor cu dată ulterioară înscrierii, ca efect al opozabilităţii.

Procedura ridicării sechestrului prevăzută de dispoziţiile articolului 130 Cod pr fiscală nu este incidentă în cauză, contestatorul precizând că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile articolului 172 Cod procedură fiscală, în baza contestaţiei la executare. Mai mult decât atât ridicarea sechestrului în baza articolului 130 intervine doar în situaţia în care au încetat motivele care pentru care măsura a fost dispusă sau dacă se instituie o garanţie, şi se ia de către creditorul fiscal prin decizie, în cazul de faţă contestatorul invocând neregularităţi privind instituirea sechestrului.

Având în vedere faptul că măsura sechestrului este opozabilă şi contestatorului, în calitatea sa de terţ dobânditor cu dată ulterioară înscrierii, faptul că a fost instituită cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident nici un caz de nulitate, faţă de dispoziţiile articolului 172 raportat la articolul 129 Cod pr fiscală, instanţa urmează a respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Etichete:

Sechestru asigurător. Corelarea prevederilor art. 908 din Codul comercial cu dispoziţiile art. 592 Cod procedură civilă

Articolul 908 alineat 1 Cod comercial prevede că sechestrul nu se va putea înfiinţa decât cu dare de cauţiune, cu excepţia situaţiilor când cererea de sechestru se face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată, reglementând, aşadar, obligativitatea plăţii anticipate a cauţiunii, cu anumite excepţii. Rezultă – în consecinţă – că dispoziţiile speciale ale art. 908 derogă de la dreptul comun (art. 592 Cod procedură civilă), care permite dispunerea înfiinţării sechestrului, cu posibilitatea plăţii ulterioare a cauţiunii.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 436 din 20 septembrie 2010

Etichete:

SECHESTRU ASIGURATOR

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
AUTOR: JUDECATORIA IASI
DOMENIU ASOCIAT: CERERI

Dosar nr. 27899/245/2009

DATA SI NUMARUL: Încheierea din data de 12.11.2009

TITLU: SECHESTRU ASIGURATOR

Prin încheierea pronuntata, Judecatoria Iasi a admis cererea de înfiintare a
sechestrului asigurator asupra bunului imobil proprietatea debitoarei, retinându-
se urmatoarele:
Creditoarea, prin cererea de arbitraj pe cere a adresat-o Curtii de Arbitraj
de pe lânga Camera de Comert si Industrie Iasi, a solicitat obligarea debitoarei la
plata sumei de 49562,66 lei-debit restant si a sumei de 29795,85 lei-penalitati de
întârziere.
Raportul juridic dintre parti a luat nastere în urma încheierii contractului
de vânzare-cumparare prin care creditoarea s-a obligat sa asigure livrarea
combustibilului GPL auto pe toata durata contractului, iar debitoarea, în calitate
de cumparatoare s-a obligat sa achite c/val acestuia.
În contract s-a mai prevazut ca pentru întârzieri la achitarea facturilor,
cumparatorul va achita penalitati de 1% pe zi, aplicate la valoarea facturilor
neachitate.
În vederea recuperarii debitului, creditoarea a invitat debitoarea la
conciliere, aceasta din urma recunoscând ca datoreaza 49562,66 lei, precum si
penalitati care la momentul respectiv totalizau 19389,71 lei.
Instanta a retinut si prevederile art. 3588 al. 1 si 2 C. pr. Civ., cf. carora,
„înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre parti poate cere instantei
judecatoresti competente sa încuviinteze masuri asiguratorii si masuri
vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau sa constate anumite împrejurari de
fapt.
Pentru a se asigura solvabilitatea creditoarei a fost obligata aceasta la plata
unei cautiuni, fiind retinute dispozitiile art. 591 al. 1, 592 al. 4 si 7231 al.2 C.pr.civ.

Etichete:

SECHESTRU ASIGURATOR

7. SECHESTRU ASIGURATOR.

Prin incheierea nr. 109 din 25.03.2005 judecatorul sindic desemnat in cauza privind falimentul debitoarei SC „94” SRL Botosani, a dispus in temeiul art.139 din Legea nr. 64/95 republicata, aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietatea paratilor F.C., B.D., B.T. si M.M. pana la concurenta sumei de 3.342.000.000 lei.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca, din raportul privind cauzele pentru care debitoarea a ajuns in incetare de plati rezulta si faptul ca administratorii se fac vinovati de savarsirea faptelor prev. de art. 124 lit. a,d,g din Legea nr. 64/95 anterior modificarii, astfel in cauza se impune luarea masurilor asiguratorii prev. de art.137 din Legea nr. 64/95.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii, care au criticat-o pentru nelegalitate, sustinand ca in cauza nu sunt date conditiile cerute de lege pentru instituirea sechestrului asigurator, cum ar fi existenta unei actiuni de atragere a raspunderii administratorilor precum si a faptului ca nu s-a demonstrat ca acestia au savarsit vreuna din faptele prev. de art.137 din Legea nr. 64/95, iar raportul lichidatorului nu poate constitui temei pentru ca judecatorul sindic, din oficiu, sa dispuna instituirea sechestrului asigurator.
Curtea a apreciat ca motivele de recurs invocate, intemeiate in esenta pe disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civila, sunt nefondate.
Sechestrul asigurator constituie, potrivit dispozitiilor legale, o masura vremelnica ce are caracter de urgenta si de conservare a patrimoniului administratorilor, cu care acestia urmeaza sa raspunda, in cazul in care se va constata temeinicia atragerii raspunderii materiale a administratorilor pentru aplicarea disp. art.137 din Legea nr. 64/1995 republicata. Cum, din raportul lichidatorului desemnat in cauza, rezulta ca printre cauzele care au determinat incetarea de plati se afla si faptele pe care le-au savarsit administratorii, in contextul art. 124 lit. a,d,g din Legea nr. 64/1995, anterior modificarii, just judecatorul sindic a dispus din oficiu instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale administratorilor.

(Decizia nr. 1070 din 17 iunie 2005)

Etichete:

Contestatie la executare

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 3745/327/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 184
Şedinţa publică de la 04 martie 2009

Asupra recursurilor civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea, sub nr.3745/327/2008, contestatoarea (…) a formulat în contradictoriu cu intimata (…) contestaţiie la executarea silită pornită în cadrul dosarului nr.180/2008 al BEJ Vlad Irinel, solicitând reducerea cheltuielilor de executare şi a onorariului de avocat în cuantum de 12.041,6 lei stabilit în cadrul acestui dosar.

Prin sentinţa civilă nr.2014/8.08.2008 Judecătoria Tulcea a respins contestaţia la executare ca nefondată, reţinând în motivare următoarele:

Prin procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 28.03.2008 a fost stabilit în temeiul art. 371 ind.7, al.1,2,3 şi 4 c. proc civ. cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 3.432,3 lei.

De asemenea , se observă că la data de 26.06.2008, respectiv 04.08.2008 au fost încheiate în temeiul art. 388 c.proc civ procese verbale prin care s-a consemnat predarea sumei de 10.000 EUR creditoarei, urmare a demarării procedurii de executare silită, iar din conţinutul cărora reiese faptul că executarea silită viza recuperarea creanţei reţinută în titlu executor şi pentru care a fost instituit sechestrul asigurător, precum şi a cheltuielilor de judecată şi executare în cuantum de 12.041 lei.

Potrivit art. 399 al.1 c.proc civ,”împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”

Se observă că motivele contestaţiei vizează cuantumul cheltuielilor de judecată şi a cheltuielilor de judecată stabilite la cuantumul total de 12.041 lei.

Relativ la cheltuielile de judecată, se constată că acestea au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească, iar pe calea contestaţiei la executare nu se pot repune în discuţie şi administra probe pentru a combate situaţia de fapt, soluţionată cu ocazia procesului de fond, nefiind posibil a se schimba fondul soluţiei cuprinse în titlu executoriu.

În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite acestea sunt, potrivit art. 371 ind.7 al.2 în sarcina debitorului urmărit. Este un principiu similar cu cel consacrat în art. 274 c.cproc civ, iar debitorul, şi de această dată este în culpă procesuală, întrucât nu şi-a executat voluntar obligaţiile impuse prin titlul executoriu.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat recurs ambele părţi.

Recurenta (…)a invocat în motivarea recursului faptul că în mod greşit s-a admis doar în parte capătul de cerere privitor la obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată în faţa primei instanţe. Potrivit preved. art.274 al.3 cpc, judecătorul are dreptul să micşoreze onorariul avocatului, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câtre ori constată că acesta este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În prezent acest tablou nu mai există, astfel că norma de drept devine inaplicabilă, acesta fiind şi punctul de vedere al practicii judiciare din prezent.

Aceeaşi recurentă a mai invocat şi faptul că atunci când prima instanţă a analizat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a nesocotit mai multe principii de drept şi anume: principiul disponibilităţii al contradictorialităţii, a legalităţii armelor, oralităţii, cel al respectării dreptului la apărare precum şi principiul organizării justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie.

S-a mai invocat şi faptul că, întrucât textul de lege reprezintă o restrângere a dreptului părţii care a câştigat procesul de a i se restitui cheltuielile de judecată, s-a apreciat că judecătorii pot micşora onorariile doar prin utilizarea celor două criterii legale, respectiv valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat. În speţă, valoarea pricinii este de 12.000 EURO, iar munca avocatului trebuie analizată doar prin prisma culpei procesuale a părţii care a căzut în pretenţii, neputând reduce onorariul în funcţie de posibilităţile materiale ale părţii aflate în culpă. Chiar şi atunci când partea care a câştigat procesul a optat pentru a fi reprezentată de un avocat foarte bine cotat, partea adversă fiind evident în culpă procesuală, trebuie acordat întregul onorariul plătit, pentru că în caz contrar instanţa ar ajunge să dirijeze indirect o piaţă ce se vrea a fi liberă.

În drept, s-au invocat preved. art.304 pct.9 rap. la art.312 alin.1 şi 2 cpc, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul obligării intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În recursul său, contestatoarea (…) – (…) a invocat faptul că în dosarul nr.1247/327/2008 al Judecătoriei Tulcea, având ca obiect sechestru asigurator se află împuternicirea avocaţială nr.45/28.03.2008 a av. Andrei Felix, în care se menţionează „redactare acţiune sechestru asigurator”, precum şi chitanţa nr.166 cu o valoare de 2.000 lei, chitanţă care nu a fost luată în considerare, întrucât aceasta nu viza faza de executare silită. Oricum, în această fază procesuală munca avocatului se reduce la redactarea unei simple cereri, iar instanţa poate face aprecieri şi în raport de complexitatea cauzei, pentru a nu se ajunge ca în faza executării silite, onorariul avocatului să depăşească debitul datorat.

Aceeaşi recurentă a mai invocat şi faptul că, contestaţia formulată viza cheltuielile de executare şi onorariul de avocat din faza de executare şi nu acele cheltuieli făcute în cursul proceselor, mai exact contestaţia viza suma de 7000,3 lei (12.041 – 5.039,3) cu titlu de cheltuieli de executare şi onorariul de avocat.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc s-a mai invocat faptul că în condiţiile în care imediat după primirea somaţiei s-a achitat cea mai mare parte din debit, respectiv suma de 10.000 EURO, se apreciază că onorariul executorului, în cuantum de 5.000 lei este foarte mare, raportat la munca depusă şi la complexitatea dosarului, iar instanţa trebuia să reducă acest onorariu,

În drept, s-au invocat prev. art.304 indice 1 cpc, art.274 cpc, iar în dovedire ambele recurente au depus la dosar practică judiciară.

Faţă de recursul contestatoarei (…) – (…), intimata (…)a formulat întâmpinare arătând că motivul pentru care a înţeles să solicite prestaţia avocaţială şi în faza executării silite îl reprezintă indisponibilitatea sa de a se preocupa prin demersuri personale de recuperarea creanţei precum şi faptul că, nu are încredere în debitoarea sa, aceasta acţionând de maniera tergiversării tuturor procedurilor în scopul amânării cât mai mult cu putinţă a momentului executării silite. Apărătorul său a făcut multe demersuri, în scopul executării silite, a acordat consultaţii juridice precum şi multe alte demersuri.

Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de criticile formulate de cele două recurente, tribunalul constată că recursul formulat de recurenta (…) – (…) este neîntemeiat, iar cel formulat de (…)este întemeiat, potrivit celor ce succed:

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.1247/327/2008, această instanţă a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea contestatoarei, până la concurenţa sumei de 12.000 EURO, iar ulterior, după punerea în executare silită a acestei încheieri şi formarea dosarului de executare nr.180/2008 al BEJ Vlad Irinel, la data de 28.03.2008, executorul judecătoresc a procedat la stabilirea prin proces verbal a cuantumului cheltuielilor de executare, la suma totală de 3.432,3 lei reprezentând: 1200 lei + TVA 19% reprezentând onorariu de executare conform OMJ nr.2550/C/14.11.2006 şi art.37 din Legea nr.188/2000, 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat în dosarul de executare şi 4,3 lei reprezentând contravaloare taxă timbru.

În zilele de 26.06.2008 şi respectiv 4.08.2008 au fost încheiate de executorul judecătoresc, în tem.art.388 cpc, procese verbale prin care s-a consemnat predarea sumei de 10.000 EURO creditoarei, urmare demarării procedurii de executare silită pentru recuperarea sumei totale de 12.000 EURO şi 12.041,6 lei reprezentând contravaloare creanţă şi cheltuieli de judecată şi executare.

Potrivit art.37 al.1 lit.a din Legea nr.188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul pentru serviciul prestat la onorarii minimale şi maximale stabilite de Ministrul Justiţiei cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, iar pentru executările silite purtând asupra creanţelor ce au ca obiect plata unor sume de până la 50.000 lei, onorariul poate fi de 10% din valoarea creanţei.

În cauză, executorul judecătoresc a stabilit onorariul apropiat de limita de 10% raportat la o creanţă de 12.000 EURO. Nu se poate însă considera că valoarea creanţei la care trebuie să se raporteze executorul judecătoresc trebuie redusă la suma rămasă după achitarea de către contestatoare a unei părţi din debit, pentru simplul motiv că executarea silită a fost pornită pentru întreaga sumă de 12.000 EURO. În plus, până la achitarea unei părţi din creanţă , executorul judecătoresc a declarat sechestrate cele 5 părţi sociale pe care debitoarea le deţinea la SC „(…)” SRL Tulcea, prin procesul verbal întocmit la data de 31.03.2008, a emis înştiinţări şi somaţii, iar plata parţială a debitului s-a făcut abia după cinci luni de zile de la data pornirii executării silite.

Astfel, raportat la munca depusă şi la valoarea creanţei pe care a avut-o de recuperat, onorariul executorului judecătoresc este legal şi justificat şi nu se impunea reducerea acestuia.

În ceea ce priveşte onorariul avocatului, în cursul executării silite, se reţine că la dosarul de executare nr.180/2008 al BEJ Vlad Irinel se află în original împuternicirea avocaţială nr.45/28.03.2008, prin care apărătorul intimatei – recurente a fost împuternicit să o reprezinte pe aceasta în faţa executorului judecătoresc şi să redacteze actele creditoarei în scopul instituirii sechestrului asigurator.

Chitanţa emisă în baza acestei împuterniciri poartă nr.116/27.03.2008 şi dovedeşte plata unui onorariu în cuantum de 2.000 lei.

Prin urmare, mandatul avocatului a fost dat şi remunerat pentru redactare şi reprezentare şi nu doar pentru redactarea acţiunii vizând sechestrul asigurator, aşa cum eronat a susţinut recurenta (…) – (…).

Relativ la aplicarea preved.art.274 al.3 cpc, se reţine că nu se poate face o analogie între munca depusă de executorul judecătoresc şi munca îndeplinită de avocat, la care se referă acest text de lege.

Orice creditor este îndreptăţit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită la serviciile unui avocat din diverse motive care nu fac obiectul analizei în speţă, fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă.

În acest sens, statuează şi preved. art.371 indice 7 al.2 cpc, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu , prin executare voluntară.

Pe cale de consecinţă, motivele invocate de recurenta (…) – (…) nu pot fi reţinute şi în baza art.312 al.1 cpc, recursul formulat de aceasta va fi respins ca neîntemeiat.

Cât priveşte dispoziţia de obligarea intimatei la plata către contestatoare doar a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în condiţiile în care a fost dovedit un cuantum mai mare, aceasta este nelegală întrucât s-au încălcat mai multe principii de drept.

Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care determină limitele cererii de chemare în judecată, instanţa având a se pronunţa numai asupra a ceea ce s-a cerut pe calea principală sau incidentală. În speţă, niciuna dintre părţi nu a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, instanţa nu a supus dezbaterii părţilor aspectul cheltuielilor de judecată, încălcând astfel principiul contradictorialităţii, şi a privat-o pe intimată de posibilitatea susţinerii pretenţiilor sale, încălcând şi principiul organizării justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie.

În acelaşi timp, instanţa a nesocotit dreptul la apărare al părţilor şi nici nu a motivat decizia sa de a reduce cheltuielile de judecată, încălcând atât un drept constituţional al părţilor cât şi preved. art.274 al.3 cpc, potrivit cărora o atare decizie se impune a fi motivată.

Raportat la disp. art.274 al.3 cpc se constată că instanţa poate reduce onorariul avocatului doar prin utilizarea celor două criterii prevăzute de textul de lege: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În speţă, valoarea pricinii este ridicată, peste 12.000 EURO, iar munca îndeplinită de avocat justifică plata unui onorariu de 2.000 lei. În cursul executării silite se presupune că avocatul acordă multe consultaţii juridice, asistă şi reprezintă partea, redactează înscrisuri şi face multiple demersuri în scopul achitării debitului şi scurtării perioadei în care executarea poate fi întreruptă, cum este cazul contestaţiei la executare.

Instanţa trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii , fără a ţine seama de posibilităţile materiale ale acesteia, pentru ca şi atunci când partea care a câştigat procesul a optat pentru a fi reprezentată de un avocat cu o înaltă pregătire de specialitate, să poată să beneficieze de rambursarea întregului onorariu plătit. În caz contrar, instanţa ar ajunge ca în mod indirect să planifice o piaţă care se vrea a fi liberă, ori altfel spus, la avocaţi scumpi (şi buni) ar ajunge doar persoanele înstărite care nu vor avea niciodată parte de returnarea integrală a onorariului, acceptând acest risc, ceea ce duce la crearea unui paradox inadmisibil.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art.312 al.1 cpc, va fi admis recursul formulat de (…), se va modifica în parte sentinţa civilă nr.2014/8.09.2008 a Judecătoriei Tulcea, în sensul că va fi obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea instanţa va obliga pe recurenta-intimată (…) să plătească intimatei-recurente (…)suma de 97,3 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Etichete: ,

Sechestru asigurător

Dosar nr. 5693/327/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.74
Şedinţa publică din data de 2 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă:

Sub nr.5693/327/2008 din 25.11.2008, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea cererea formulată de către reclamanta SC …… cu sediul în ….. împotriva pârâtei SC ……, cu sediul în ……, având ca obiect sechestru asigurător.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2008 Judecătoria Tulcea a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei S.C. …….

A fixat cauţiune în sumă de 5000 de lei şi a stabilit un termen de 10 zile pentru achitarea acesteia de către reclamanta S.C. ……., termen ce curge de la rămânerea irevocabilă a prezentei încheieri.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că sunt întrunite cerinţele art.591 C.proc.civ., pentru instituirea sechestrului asigurător. Astfel, creanţa pretinsă de către reclamantă este constatată printr-un act scris – facturile fiscale depuse la dosar – şi este exigibilă.

De aceea, este justificată instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei, bineînţeles doar în limita debitului de 28445,41 lei.

De asemenea, instanţa a apreciat că este necesar ca societatea reclamantă să fie obligată la plata unei cauţiuni în sumă de 5000 lei, rolul cauţiunii fiind acela de a garanta că acţiunea de instituire a unui sechestru asigurător nu urmăreşte şicanarea debitoarei.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis cererea şi a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei S.C. …….

A fixat cauţiune în sumă de 5000 de lei şi a stabilit un termen de 10 zile pentru achitarea acesteia de către reclamanta S.C. ……., termen ce va curge de la rămânerea irevocabilă a prezentei încheieri.

Împotriva acestei încheieri din data de 28 noiembrie 2008 pronunţată în dos.nr.5693/327/2008 a formulat recurs pârâta S.C……., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată în esenţă recurenta că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înfiinţarea unui sechestru asigurator, în sensul că reclamanta intimată nu a făcut dovada unei creanţe exigibile şi nici că debitorul, adică recurenta, şi-a micşorat sau este în pericol să-şi risipească averea.

Mai mult, susţine recurenta că, intimata solicită o sumă de bani pe care i-a achitat-o, aspect care rezultă din procesul verbal din data de 6 mai 2008 încheiat în dosarul de executare nr.164/2008, prin care se recunoaşte inclusiv plata cheltuielilor de executare.

Totodată, instanţa de fond a instituit la modul general sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale recurentei, fără însă a dispune până la ce sumă.

În dovedire, anexează în copie: procesul verbal din 6.05.2008, somaţia nr.164/14.03.2008, încheierea din 11 nov.2008 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dos.nr.3472/327/2008, facturile nr.6020540, 6020260,6020548,6020547/2008, cereri modificatoare ale acţiunii în dos.nr.3472/327/2008.

Intimata reclamantă S.C……. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi arătând că sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.591 C.proc.civ. pentru instituirea sechestrului asigurator.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.

Astfel, din probele administrate în cauză, se reţine că sunt îndeplinite cerinţele art.591 C.proc.civ. privind instituirea sechestrului asigurator în sensul că, creanţa pretinsă de către intimata reclamantă este constatată printr-un înscris, facturile fiscale depuse la dosar şi de asemenea este exigibilă.

Mai mult, pe rolul Judecătoriei Tulcea se află dos.nr.3472/327/2008 având obiect pretenţii, în sumă de 28.445,41 lei rezultate din facturile fiscale aflate la dosarul cauzei.

Susţinerea recurentei că a achitat debitul, nu poate fi primită atâta timp cât procesul verbal din data de 6 mai 2008 se referă la dosarul de executare nr.164/2008, altul decât cel care face obiectul sechestrului în cauză, respectiv dos.nr.489/2008.

Deşi instanţa de fond în considerentele încheierii a precizat justificarea instituirii sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei doar în limita debitului de 28.445,41 lei, în dispozitiv nu a dispus până la concurenţa cărei sume se înfiinţează sechestrul asigurator.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp.art.312 C.proc.civilă, urmează a admite recursul şi a modifica în parte încheierea atacată, în sensul că se dispune înfiinţarea sechestrului asigurator până la concurenţa sumei de 28.445,41 lei asupra bunurile mobile şi imobile ale recurentei debitoare S.C……..

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale încheierii ca fiind legale şi temeinice.

În temeiul art.274 C.proc.civ., va fi obligată intimata la plata sumei de 2005,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro