404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Sechestru

Prin cererea inregistrata la data de 04.09.2006 pe rolul Judecatoriei Braila, prin declinarea competentei de catre Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, petenta F. a solicitat instituirea sechestrului asigurator constand in indisponibilizarea bunului imobil al paratei K. In motivarea cererii legal timbrate petenta a aratat ca pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti se afla o actiune care are ca obiect somatia de plata, parata datorand suma de 21983,83 RON.

Prin incheierea pronuntata la data de 20.09.2006, Judecatoria Braila a respins cererea formulata de petenta ca inadmisibila, retinand urmatoarele: in materie comerciala sechestrul asigurator este reglementat de art. 907-908 C.Com., dispozitii care se completeaza cu dispozitiile prev. de codul de procedura civila si din care rezulta ca cerinta formala pentru instituirea unui sechestru asigurator consta in intentarea unei actiuni. Astfel, actiunea la care face trimitere legiuitorul vizeaza un raport juridic conflictual, transat de regulile de procedura contencioasa, care sa fie supusa atentiei instantei in vederea obtinerii unei hotarari asupra fondului cauzei, or procedura speciala de emitere a unei somatii de plata, reglementata de O.G. nr. 5/2001 nu are caracter contencios si cu atat mai mult ordonanta privind somatia de plata nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre parti, astfel cum se stipuleaza in art. 11/1, nefiind conceputa pentru a solutiona un conflict de drept. Instanta a apreciat ca formularea unei cereri de emitere a somatiei de plata nu poate fi asimilata cu intentarea unei actiuni la care se refera art. 591 alin. 1 C.p.civ., respectiv –creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului daca dovedeste ca a intentat actiune.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs petenta, iar prin decizia civila nr. 28 din 11.12.2006 Tribunalul Braila a respins ca nefondat recursul si a retinut ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, cu urmatoarea motivare :

Potrivit dispozitiilor art. 907 C.Com. partea interesata intr-o cauza comerciala va putea deodata cu intentarea actiunii sa ceara a se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului, iar reclamanta a solicitat sechestru asigurator pe un imobil si nici nu a facut dovada ca a intentat o actiune impotriva paratei conform dreptului comun, somatia de plata solicitata fiind o procedura speciala pe care un creditor o utilizeaza atunci cand creanta sa este certa, lichida si exigibila.

Etichete:

Sechestru

Autorităţile olandeze prin BIROUL CENTRAL de ÎNCASĂRI JUDICIARE- Secţia privind executarea transfrontalieră a sancţiunilor, în luna noiembrie 2009 a sesizat M.J.L.C. – Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală cu două cereri, având ca obiect recunoaşterea a două hotărâri de confiscare privind pe I.M. şi I.I. din Bacău.

M.J.L.C. la rândul său a investit Tribunalul Bacău cu soluţionarea cererilor respective.

Iniţial cererile au fost repartizate la Biroul penal al Tribunalului Bacău, care nu le-a putut soluţiona, de îndată deoarece nu erau cunoacute datele de stare civilă ale celor două persoane, motiv pentru care cererile au fost repartizate în instanţă pentru judecată, cauza fiind înregistrată sub nr. 2579/110/2010 al Tribunalului Bacău, potrivit art. 187/59 alin. (3) din Lg. 302/2004 modificată.

Competenţa de executare a ordinelor de confiscare emise de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al U.E. aparţinând tribunalelor, instanţa a fost corect investită, având în vedere prevederile 187/51 alin. (2) din Lg. 302/2004 modificată.

De la Serviciul de Evidenţă a Persoanelor din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Bacău s-au aflat datele de stare civilă a celor două persoane care au fost citate la domiciliu.

La data de 24 iunie 2010 intimaţilor I.I. şi I.M. li s-au adus la cunoştinţă cererile autorităţilor olandeze, aceştia confirmând că au fost arestaţi în OLANDA, confiscându-li-se cu acel prilej sume mari de bani, primul având şi o chitanţă în acest sens, pe care a depus-o în xerocopie.

Intimaţii au fost de acord cu cererile autorităţilor olandeze.

La fiecare cerere a fost ataşat CERTIFICTUL statului emitent, OLANDA.

Cererile au fost transmise în conformitate cu art. 4 şi 5 din Decizia – cadru 2006/783, J AI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce pentru hotărârile de confiscare, cele două certificate fiind traduse în limba română (fl. 4-12 şi 18-26).

Intimaţii I.I. şi I.M. n-au indicat motive de nerecunoaştere sau neexecutare a hotărârii de confiscare, din cele prev. de art. 8 din Decizia – cadru susmenţionată.

Faptele au fost comise în formă continuată, ceea ce presupune mai multe acte materiale. Sumele plătite de către intimaţi în Olanda, referindu-se la alte acte materiale nu se încalcă principiul non bis in idem.

Infracţiunile care au atras emiterea hotărârilor de confiscare figurează pe lista prev. de art. 6 din Decizia cadru.

Principiul recunoaşterii reciproce fiind piatra de temelie a cooperării judiciare în cadrul U.E., neexistând nici un impediment urmează a se recunoaşte hotărârile de confiscare ale statului emitent şi a dispune executarea de îndată a acestora, în moneda naţională, ţinând seama de cursul valutar valabil.

Banii care urmează a fi obţinuţi în urma executării hotărârii de confiscare a statului emitent, fiind sub 10.000 euro, vor reveni statului executant adică România.

Statul emitent va fi în informat cu privire la modul de rezolvare a cererilor sale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prilejul soluţionării prezentei cauze vor rămâne în sarcina acestuia.

Instanţa va admite cererile autorităţile olandeze OFFICIER VAN JUSTIŢIE VAN HET PARKET-te LEEUWARDEN.

Etichete:

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului privind sechestrul asigurător

Dosar nr.18246/212/2007
JUDECATORIA CONSTANTA
SENTINTA PENALA NR. 1767
Sedinta publica din 21 decembrie 2007


S-a luat în examinare plângerea formulata de petentul DGD , privind masura sechestrului asigurator dispusa de procuror în faza urmaririi penale .
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în sedinta publica din data de 11 decmebrie 2007 , consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta , când instanta , având nevoie de timp pentru a delibera , a amânat pronuntarea la data de 19.12.2007 , apoi la 21.12.2007 , când a dispus urmatoarele :

INSTANTA
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.18246/212 din 06.11.2007 petentul DGD a formulat plângere împotriva rezolutiei nr. 483/II/2/2007 a Procurorului sef de sectie de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta orin care a fost solutionata plângerea împotriva Ordonantei procurorului din data de 27.08.2007, prin care s-a dispus instituirea masurii sechestrului judiciar asupra apartamentului proprietatea personala a petentului si a procesului-verbal încheiat prin care s-a pus în aplicare dispozitia privind sechestrul.
În motivarea plângerii formulate petentul a aratat ca, în fapt, prin Ordonanta din 27.08.2007 procurorul a dispus instituirea masurii asiguratorii a sechestrului judiciar asupra apartamentului proprietatea personala a petentului si luarea inscriptiei ipotecare asupra acestui bun dispunând în sarcina SIF din cadrul IPJ Constanta ducerea la îndeplinire a acestei masuri .În motivarea deciziei procurorului de instituire a sechestrului s-a aratat ca masura s-a luat deoarece împotriva petentului a fost începuta urmarirea penala pentru savârsirea unor infractiuni în legatura cu calitatea de administrator al SC. ES SRL. si în dauna celuilalt asociat, VDI.
Împotriva acestei solutii petentul DGD a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta,m plângerea fiind respinsa si mentinându-se solutia dispusa de procuror.
Petentul apreciaza ca atât ordonanta procurorului, cât si rezolutia procurorului sef de sectie sunt nelegale si netemeinice.
În continuarea motivarii plângerii, petentul aduce critici care privesc fondul masurii asiguratorii a sechestrului, luata de procuror în cursul urmaririi penale, în întelesul reglementarii prevazuta de art. 163 alin.2 C.pr.pen.
Celelalte critici privesc modalitatea solutionarii de catre prim-procuror a plângerii împotriva masurii sechestrului, care se apreciaza ca nu a fost solutionata de prim-procuror, conform art.278 C.pr.pen., ci de procurorul sef de sectie, invocându-se incidenta dispozitiilor privitoare la nulitatea absoluta prevazuta de art. 197 alin.2 C.pr.pen. referitoare la competenta materiala a prim-procurorului în rezolvarea unor cereri expres prevazute de lege.
Petentul DGD solicita, în principal, admiterea plângerii si revocarea masurilor dispuse de procuror si mentinute de procurorul sef de sectie cu efectul ridicarii sechestrului instituit asupra apartamentului ce apartine petentului, situat în Constanta, str. Corbului, radierea tuturor mentiunilor acestui sechestru si, în subsidiar, înlocuirea masurii sechestrului asigurator asupra acestui apartament cu masurii sechestrului asigurator asupra altui imobil situat în localitatea Valul lui Traian, jud. Constanta.
A fost înaintat la dosarul cauzei dosarul de urmarire penala nr. 516/P/2007 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, împreuna cu un set de acte, reprezentând copii ale antecontractelor de vânzare-cumparare, ale contractului de vânzare-cumparare, extras de carte funciara, antecontractul încheiat înainte de instituirea sechestrului.
La termenul de judecata din data de 11.12.2007 reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia inadmisibilitatii plângerii asupra masurii asiguratorii a sechestrului, formulata de petent, întrucât nu s-a pronuntat pâna la acest moment o solutie de catre procuror, efectuându-se cercetari si având în vedere si decizia nr.71/2007 a ÎCCJ., obligatorie pentru instante, în baza art.414 alin.3 C.pr.pen. prin care înalta instanta a decis: „competenta de a solutiona plângerea formulata în temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului în cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata în cursul judecatii”.
Examinând actele si lucrarile dosarului, se retin urmatoarele:
Prin ordonanta nr.516/P/2007 din 27.08.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta s-a dispus instituirea masurii asiguratorii a sechestrului judiciar asupra apartamentului proprietate personala a petentului DGD si luarea inscriptiei ipotecare asupra acestui imobil, masura care a fost adusa la îndeplinire de catre organele de politie judiciara din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor.
Împotriva acestei dispozitii petentul a formulat plângere si prin rezolutia din data de 24.10.2007 dispusa in dosarul 483/II/2/2007 de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta a fost respinsa plângerea acestuia, mentinându-se masura sechestrului asigurator asupra apartamentului.
Conform art. 163 C. pr.pen. masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata , iar în baza art. 168 din acelasi cod în contra masurii asiguratorii luate si a modului de indeplinire a acesteia învinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plânge procurorului sau instantei de judecata, în orice faza a procesului penal.
Analizând dispozitiile art. 168 alin.1 C. pr. pen.,care permite mai multe interpretari, rezulta, într-o interpretare gramaticala, posibilitatea ca inculpatul sau persoana interesata sa se plânga fie la procuror, fie la instanta de judecata contra masurii asiguratorii, in orice faza a procesului penal, acordând un drept de optiune, dupa vointa contestatorului, ceea ce în procedura penala nu este admis. De aceea este necesara o interpretare sistematica în raport si de alte texte de procedura penala de natura a clarifica întelesul juridic exact al art.168 alin.1 C.pr.pen.
Conform art. 164 C.pr.pen. prevede ca în faza urmaririi penale masurile asiguratorii se iau prin ordonanta, iar la instanta prin încheiere.
Pe de alta parte regimul plângerii împotriva masurilor si actelor de urmarire penala este reglementat prin dispozitiile art.275-278 C. pr.pen.
Art.275 C.pr.pen. arata ca orice persoana, ale carei interese legitime au fost vatamate, poate face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala.
Interpretând sistematic dispozitiile privitoare la contestarea masurilor asiguratorii se poate concluziona ca împotriva ordonantei de luare a masurii asiguratorii se poate face plângere, care va urma regimul -special- prevazut de art.275-278 C.pr.pen. Astfel, daca masura este luata de instanta de judecata, prin încheiere(art.164 alin.2), conform art.168 alin.2 C.pr.pen. aceasta hotarâre poate fi atacata separat cu recurs care nu suspenda executarea. Aceasta interpretare se impune, având în vedere ca procedura aplicabila in aceasta materie este de stricta interpretare.
Într-adevar, partea interesata se poate plânge în fata instantei, însa în conditiile în care masura asiguratorie a fost luata de instanta de judecata prin încheiere, conform art.162 alin.2 C.pr.pen. În aceeasi interpretare sunt si dispozitiile art.168 alin.2 C.pr.pen., care prevad ca:”hotarârea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs”. Prin aceste dispozitii codul de procedura penala reglementeaza, în mod strict, calea de atac admisibila, în situatia în care masura asiguratorie a fost dispusa de instanta prin încheiere atacabila, separat de fond, cu recurs.
Procedura, tot cu caracter strict si special, aplicabila în faza urmaririi penale, este, exclusiv, cea reglementata de art.275-278 C.pr.pen., pe care, de altfel, petentul DGD a urmat-o.
Înalta Curte de Casatie si Justitie a hotarât prin decizia nr.71/2007 ,obligatorie pentru instante, în baza art.414 alin.3 C.pr.pen. urmatoarele: „competenta de a solutiona plângerea formulata în temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului în cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata în cursul judecatii”.
Art.168 C.pr.pen. nu poate primi o alta interpretare, deoarece procedura prevazuta de art. 2781 C.pr.pen. enumera în mod limitativ care sunt cazurile în care se poate face plângere la judecator, strict împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale, sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale date de procuror, care cuprind, fiecare, o solutionare pe fond a cauzei.
Instituirea masurii sechestrului asigurator asupra apartamentului petentului, împotriva careia acesta a formulat plângere ce i-a fost deja respinsa de procurorul ierarhic, nu se înscrie între situatiile reglementate de art. 2781 C.pr.pen care deschid calea plângerii la instanta, cu atât mai mult cu cât aceasta masura nu reprezinta o solutionare pe fond a cauzei, constând doar în indisponibilizarea unui bun imobil apartinând acestuia.
Cauza se afla înca în faza urmaririi penale, iar calea legala admisibila, prevazuta de art.275-278 C.pr.pen. a fost urmata de petent si finalizata, iar masura sechestrului asigurator asupra apartamentului nu este o solutie pe fondul cauzei.
Nu este nici o îngradire a liberului acces la justitie, din moment ce masura asiguratorie nu reprezinta o rezolvare a fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, va fi admisa exceptia inadmisibilitatii plângerii formulate, urmând ca în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen. aceasta sa fie respinsa ca fiind inadmisibila.
În baza art.192 alin. 2 C.pr.pen. petentul Draghiceanu George Daniel va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.


PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite exceptia inadmisibilitatii plângerii.
În baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen. respinge plângerea formulata de petentul DGD împotriva Rezolutiei nr. 483/II/2/2007 a Procurorului sef de sectie de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta prin care a fost solutionata plângerea împotriva Ordonantei procurorului din data de 27.08.2007 pronuntata în dosarul nr.516/P/2007 al Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, ca inadmisibila.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obliga petentul DGD la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru partile lipsa.
Pronuntata in sedinta publica, azi 21.12.2007.

Etichete: , , ,

Instituirea sechestrului asigurător asupra unui bun comun al sotilor, cand obligatia este proprie numai unuia dintre soti

Tip: Hotărâre
Nr./Dată: x (15.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  sechestru, confiscare specială
Nr./Dată: x (15.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  sechestru, confiscare specială

Prin cererea înregistrata sub nr. 21569/245/2008, SC S C SRL a solicitat prin reprezentantii sai legali instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului-apartament situat în Iasi aflat în proprietatea pârâtului, desemnarea administratorului sechestrului si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii societatea reclamanta învedereaza faptul ca pârâtul a fost împuternicit de administratorii acesteia sa administreze si sa reprezinte interesele persoanei juridice amintite în activitatile pe care urma sa le desfasoare în România.

În aceasta calitate pârâtul a desfasurat în România o serie de activitati care au adus societatii reclamante un prejudiciu, motiv pentru care reprezentantii SC S Ci SRL au formulat plângere penala împotriva pârâtului, constituindu-se si parte civila în vederea recuperarii debitului creat.
În drept invoca disp. Art. 598 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila, art. 112, 274 din acelasi cod.
Depun înscrisuri în dovedirea cererii formulate.
În replica pârâtul formuleaza întâmpinare prin care întelege sa invoce exceptia inadmisibilitatii cererii, solicitând respingerea acesteia pe fond.
Sustine ca între parti nu exista nici un litigiu pendinte pe rolul instantelor de judecata, iar societatea reclamanta nu justifica nici un drept în contra pârâtului. Totodata nu s-a stabilit ca pârâtul a cauzat vreun prejudiciu reclamantei pentru a fi necesara masura indisponibilizarii bunurilor sale în vederea repararii acestuia.
Întelege sa-si dovedeasca întâmpinarea prin depunerea de înscrisuri doveditoare.
În cauza formuleaza cerere de interventie în interesul alaturat pârâtului sotia acestuia S M, care invocând exceptia inadmisibilitatii cererii solicita de asemenea, respingerea ei pe fond.
Invoca faptul ca apartamentul a carui sechestru se solicita este bun comun cu pârâtul, nu a facut înca obiectul unui partaj pentru a se cunoaste caruia dintre soti îi revine si astfel s-ar indisponibiliza si partea cuvenita acesteia, ea nefacând obiectul cercetarii penale în cadrul plângerii înaintate de reprezentantii reclamantei.
Acordând cuvântul cu privire la exceptia invocata – a inadmisibilitatii cererii – si referitor la fondul acesteia, instanta declara dezbaterile închise retinând urmatoarele aspecte:
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii formularii cererii de instituire a sechestrului judiciar instanta observa ca actiunea se întemeiaza pe disp. Art. 599/CPC care prevad ca
(1) Se va putea, de asemenea, încuviinta sechestrul judiciar, chiar fara a exista proces:
1. asupra unui bun pe care debitorul îl ofera pentru liberarea sa;
2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual;
3. asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, când acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau ori când are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul va fugi ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari.
Astfel, chiar daca bunul este comun al pârâtului si intervenientei si chiar daca nu exista înca un litigiu pe rolul instantelor de judecata ori nu s-a stabilit înca un prejudiciu în sarcina pârâtului, cererea este admisibila, urmarindu-se indisponibilizarea temporara a apartamentului în conditiile în care reprezentantii reclamantei au reclamat organelor de cercetare penala un prejudiciu substantial cauzat prin fapte penale de catre pârât cu ocazia exercitarii mandatului în baza caruia a actionat. Va considera exceptia neîntemeiata urmând sa o respinga.
Referitor la fondul actiunii cu care societatea reclamanta a investit instanta de judecata se retine ca cererea se întemeiaza pe disp. art 599, alin. 1, pct. 2/CPC. Mandatul acordat de reprezentantii reclamantei pârâtului, prejudiciul substantial înregistrat de societatea reclamanta aferent perioadei în care pârâtul a reprezentat în România interesele SC S C SRL constituie „…motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual”
Prin urmare instanta considera ca cererea de instituire a sechestrului judiciar este întemeiata în ceea ce priveste cota devalmasa care i se cuvine pârâtului din imobilul bun comun, urmând a admite cererea, a-l institui pe acesta în calitate de administrator al bunului conf. art. 600, alin. 2, teza 1 si a-l obliga în conf. cu disp. art
274/CPC la plata cheltuielilor de judecata astfel cum au fost dovedite.

Etichete: , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro