404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Suspendare executare act administrativ. Neîndeplinirea unei condiţii esenţiale prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea; efecte.

Prin sentinţa civilă nr. 573/12 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ în dosarul nr. 5422/110/2008, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C „Q.G.” S.R.L în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BACĂU, în sensul că s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4/17 decembrie 2007, emisă de pârâtă, privind angajarea răspunderii solidare, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

În motivarea acestei sentinţe, tribunalul reţine că prin cererea înregistrată sub nr. 5422/110/2008, reclamanta S.C Q. G. S.R.L a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 7/13 martie 2008, prin care A.F.P. Bacău a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 4/17 decembrie 2007, de angajare a răspunderii solidare a reclamantei cu debitoarea S.C. AVRO S.A, că reclamanta şi-a motivat cererea de suspendare a executării deciziei nr. 4/17 decembrie 2007 – prin împrejurarea că, prin poprirea conturilor, activitatea societăţii este blocată, consecinţele fiind încetarea de plăţi şi insolvabilitatea.

Reţinând că cererea de suspendare se circumscrie dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea 554/2004, tribunalul a apreciat că, din probele legate de starea de fapt şi de drept, rezultă că există un caz bine justificat, iar măsurile dispuse prin Decizia nr. 4/ 17 decembrie 2007 sunt de natură a crea o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei, putându-se ajunge chiar la insolvabilitatea societăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta – A.F.P BACĂU, care a invocat aplicarea greşită a legii de către prima sentinţă, susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă.

Recurenta – pârâtă susţine că tribunalul a apreciat greşit împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamantă ca motive ale cererii de suspendare, întrucât nu s-au dovedit aspecte de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar legalitatea actului contestat nu poate fi analizată decât în litigiul de fond.

Analizând sentinţa recurată, sub aspectul criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, curtea constată întemeiat recursul de faţă, pentru considerentele ce urmează :

Potrivit art. 15 (1) din Legea 554/2004, „suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitat de reclamantă, pentru motivele arătate la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului atacat…”.

Conform art. 14 din aceeaşi lege, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii . . ., partea vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

Cazul bine justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

Atât cazul bine justificat, cât şi paguba iminentă a cărei producere ar fi înlăturată prin suspendarea actului administrativ, trebuie să fie încadrate concret, nu doar afirmate prin preluarea textelor de lege în cuprinsul hotărârii de suspendare.

Ori în speţă, tribunalul s-a limitat a constata că din probe rezultă un caz bine justificat, iar măsurile dispuse prin actul administrativ ar fi de natură a crea pagubă iminentă reclamantei.

Nu se precizează concret probele la care se face referire, după cum nu se oferă explicaţii – în ce ar consta cazul bine justificat.

Pornind de la definirea noţiunii de „caz bine justificat” (art. 2 lit. (ţ) din Legea 554/2004), curtea constată că singurul argument al reclamantei legat de acest aspect, este cel legat de nulitatea deciziei contestate pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru atragerea răspunderii solidare.

Aceste aspecte nu pot fi analizate decât pe fondul cauzei, în soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 4/17 decembrie 2007, astfel că nu se poate reţine existenţa unui caz bine justificat ce ar atrage suspendarea executării deciziei.

Aşa fiind, curtea constată că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii unei condiţii esenţiale pentru a dispune suspendarea, sub aspectul cazului bine justificat.

Ca urmare, constatând că tribunalul a apreciat greşit că în speţă ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, curtea, în raport de dispoziţiile art. 312 al. 1 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a admis recursul pârâtei şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 4 din 17 decembrie 2007, emisă de ADMIMSTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BACĂU.

Etichete:

Suspendare executare act administrativ. Procedură prealabilă efectuată prin e-mail. Consecinţe

Nu se poate reţine că reclamanţii au formulat plângere prealabilă, înscrisul depus la dosar intitulat ca atare nefiind însoţit de dovada confirmării de primire. Procedura efectuată prin e-mail este prevăzută în prezent de dispoziţiile art.132 indice 1 ale legii 202/2010 pentru accelerarea soluţionării proceselor care stipulează „ instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare care asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat atele corespunzătoare în acest scop.” Or, în cauză, s-a făcut doar dovada transmiterii textului plângerii prealabile, nu şi dovada confirmării primirii actului de către pârâte. Astfel nu există dovada confirmării primirii acestui e-mail, pentru a putea fi considerat că pârâtele au luat la cunoştinţă de acest act şi că procedura prealabilă a fost îndeplinită.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 105 din 16 martie 2011

Etichete:

Suspendare executare act administrativ.

CONTENCIOS FISCAL

Domeniu asociat. Suspendare executare act administrativ.

În conformitate cu dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pâna la pronuntarea instantei de fond.

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. Sentinta civila nr.1/CF din 16.01.2008

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 5163/103/2007 reclamanta SC Euroflora SRL Piatra Neamt a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, suspendarea executarii actului administrativ – procesul verbal nr. 16433/CUI/18.09.2007 si a Deciziei nr. 16443/18.09.2007 emise de Directia Regionala pentru Accize si Taxe Vamale Iasi.

În motivare reclamanta a precizat ca la data de 21.09.2007 le-a fost comunicat procesul verbal nr. 16433/CUI/18.09.2007 si Decizia pentru regularizarea situatiei nr. 16433/CUI/18.09.2007 emise de Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi. Desi au contestat la Directia Generala a Finantelor Publice Neamt si la Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale, s-a trecut la executare prin blocarea conturilor societatii. Reclamanta mentioneaza ca nu înregistreaza datorii catre bugetul de stat, iar în acest moment nu îsi mai poate desfasura activitatea, deoarece prin blocarea conturilor se produc pierderi importante prin imposibilitatea efectuarii de plati catre furnizori si bugetul de stat. Mai precizeaza ca perioada supusa controlului este cea a anului 2004 si a vizat operatiuni vamale de impozit si facturi din anul respectiv.

Cererea reclamantei este însotita de acte în dovedire.

Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a depus întâmpinare. A invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, în conditiile în care reclamanta solicita suspendarea executarii unor acte administrative care nu sunt emise de Directia Generala a Finantelor Publice Neamt, ci de catre Directia Regionala pentru Accize si Taxe Vamale Iasi, iar punerea în executare a acestor acte apartine ultimei institutii. Totodata, drepturile de import stabilite prin aceste acte administrative emise de Directia Regionala pentru Accize si Taxe Vamale Iasi – taxe vamale, taxa pe valoarea adaugata datorata în vama, precum si accesoriile fiscale aferente – sunt venituri administrate de organele vamale.

Pe fondul cauzei, considera cererea neîntemeiata, nefiind îndeplinite cerintele exprese ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 si anume nu a facut dovada ca prin suspendarea executarii procesului verbal nr. 16433/18.09.2007 si a deciziei pentru regularizarea situatiei nr. 16443/18.09.2007 s-ar preveni o paguba iminenta ce poate fi creata societatii reclamante.

Directia Regionala pentru Accize si Taxe Vamale Iasi prin întâmpinare a solicitat respingerea actiunii, sustinând ca nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile imperative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unei pagube prin executarea actelor fiscale administrative. Considera ca afirmatiile reclamantei în sustinerea cererii sunt nesustinute si nu poate constitui motiv pentru a se dispune suspendarea executarii actelor administrative.

Examinând actele dosarului, instanta constata urmatoarele:

Prin cererea formulata în temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, reclamanta SC Euroflora SRL Piatra Neamt a solicitat suspendarea executarii procesului verbal nr. 16433/CUI/18.09.2007 si a Deciziei pentru regularizarea situatiei nr. 16443/CUI/18.09.2007, acte administrative emise de Directia Regionala pentru Accize si Taxe Vamale Iasi.

Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Generale a Finantelor Publice Neamt instanta o va respinge. Desi pârâta a invocat faptul ca drepturile de import – taxe vamale, taxa pe valoare adaugata datorata în vama, precum si accesoriile fiscale aferente – reprezinta venituri ce sunt administrate de organele vamale, contestatiile împotriva actelor administrative vamale sunt solutionate de catre Directia Generala a Finantelor Publice Neamt. Aceasta institutie s-a si pronuntat prin Decizia nr. 407/23.11.2007 asupra contestatiei având ca obiect procesul verbal nr. 16433/CUI/18.09.2007, precum si Decizia pentru regularizarea situatiei nr. 16443/CUI/18.09.2007. Prin Decizia nr. 407/23.11.2007 Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a dispus suspendarea solutionarii contestatiei formulata de SC Euroflora SRL Piatra Neamt cu referire la obligatii vamale în suma de 123.718 lei.

În consecinta exceptia invocata de Directia Generala a Finantelor Publice Neamt este nefondata, având în vedere si faptul ca hotarârea pronuntata trebuie sa fie opozabila pârâtei.

Asupra cererii de suspendare formulata, instanta retine ca, în conformitate cu dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pâna la pronuntarea instantei de fond.

Astfel de masura se justifica daca actul administrativ contine dispozitii care, daca ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de catre instanta a controlului de legalitate, ar produce consecinte grave, pagube iminente.

Posibilitatea producerii unei pagube iminente este o chestiune de fapt lasata de legiuitor la aprecierea judecatorului. Masura suspendarii are caracter de protectie împotriva eventualelor abuzuri care poate fi savârsit de autoritati în raport cu persoanele juridice.

Fata de actiunea reclamantei si actele dosarului, instanta apreciaza ca cererea formulata de SC Euroflora SRL Piatra Neamt este întemeiata, întrucât prin punerea în executare a procesului verbal nr. 16433/CUI/18.09.2007 si Deciziei pentru regularizarea situatiei nr. 16433/CUI/18.09.2007 s-ar produce pagube însemnate în patrimoniul societatii reclamante, cu consecinta asupra blocarii activitatii acesteia.

Etichete:

Suspendare executare act administrativ

Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 8180/86/29.07.2010, petenta A.M., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale – Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale – Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Suceava, a solicitat revocarea în totalitate a Deciziei nr. 1273488302328 din 10.05.2010 privind recuperarea unor sume platite necuvenit cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului, emisa de catre intimat, cât si suspendarea executarii acestei decizii pâna la solutionarea irevocabila a prezentei cauze, în temeiul dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Examinând cu prioritate cererea de suspendare formulata în cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin decizia contestata de petenta, institutia intimata a stabilit ca drepturile aferente perioadei 20.10.2009 – 10.11.2009, acordate de catre aceasta, au fost platite necuvenit si trebuie rambursate, aceasta hotarâre venind în contradictie cu modalitatea constanta în care institutia a interpretat dispozitiile legale în materie si încalcând principiul egalitatii de tratament.

In conformitate cu disp. art.14 al.1 din Legea nr.554/2004 „în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond”, iar potrivit disp. art.15 al.1 din acelasi act normativ, „suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art.14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat” si se poate dispune pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Suspendarea actului administrativ, ca operatie juridica de întrerupere vremelnica a efectului acestuia, apare ca o exceptie de la regula executarii din oficiu, si poate fi primita în cazuri bine justificate si pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.

Existenta unui caz bine justificat nu poate fi retinuta decât daca din împrejurarile cauzei ar rezulta o banuiala rezonabila asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actele administrative emise în baza si în vedere executarii legii.

În ceea ce priveste conditia prevenirii unei pagube iminente, aceasta este definita de art.2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, fiind „ prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.

În concret, instanta constata ca practica anterioara a intimatei si starea de discriminare invocata de petenta induc o îndoiala în ceea ce priveste legalitatea impunerii, ce trebuie sa-i profite acesteia.

Îndeplinirea alaturi de conditia cazului bine justificat si a cerintei privind evitarea producerii unei pagube iminente – aspect evident prin posibilitatea imediata de punere în executare a deciziei de impunere, cu consecinta înfiintarii popririi asupra salariului, face ca cerea de suspendare a actului administrativ contestat sa fie întemeiata.

Fata de cele ce preced, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, urmând a se admite cererea de suspendare a Deciziei nr. 1273488302328 din 10.05.2010 pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Etichete:

Suspendare executare act administrativ

Prin cererea de chemare în judecata adresata acestei instante la data de 14.06.2010 înregistrata sub nr. 6458/86/2010, reclamantii de mai sus au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Suceava, suspendarea executarii dispozitiei nr. 1610/11.06.2010 emisa de pârât pâna la pronuntarea instantei de contencios administrativ asupra fondului cauzei în mod definitiv si irevocabil.

În motivarea cererii de suspendare au aratat reclamantii urmatoarele:

Prin actul administrativ a carui suspendare o solicita s-a dispus impunerea sumelor încasate în mod asa – zis „ necuvenit”, în baza prevederilor acordului colectiv de munca si a contractului colectiv de munca înregistrate la Directia Teritoriala de Munca Suceava sub nr. 4/01.01.2008, conform art.27 din Legea nr. 130/1996 modificata.

Se arata de catre reclamanti ca potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 : „ În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei de contencios competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond”.

Pentru a opera aceste prevederi, este necesara îndeplinirea cumulativa a doua conditii:

1.- cazul bine justificat – pentru încasarea acestor sume arata reclamantii ca exista acte a caror legalitate nu a fost contestata.

2. – prevenirea unei pagube iminente – a se lua în considerare valoarea debitului, incontestabil de mare fata de veniturile fiecarui salariat în parte.

Se mai arata de catre reclamanti ca sunt direct afectati în conditiile în care o executare imediata ar putea atrage producerea unui blocaj atât în activitatea profesionala cât si în ceea ce priveste viata de familie, prejudiciul iminent a fi dus patrimoniului lor, fiind astfel, mai mult decât previzibil.

În dovedire au depus la dosar reclamantii, înscrisuri.

Si-au întemeiat actiunea pe dispozitiile art.14 din legea nr. 554/2004.

Pârâtul legal citat, nu s-a prezentat în instanta si nici nu a formulat în temeiul dispozitiilor art.118 cod procedura civila – întâmpinare.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Prin dispozitia primarului mun. Suceava cu nr. 1610/11.06.2010 ( fila 6 dosar) s-a dispus imputarea sumelor acordate functionarilor publici si personalului contractual reprezentând sporuri si alte drepturi de natura salariala de care acestia au beneficiat în anul 2008în baza Acordului colectiv / Contractului colectiv de munca, încheiate si care, potrivit deciziei nr. 43/71 din 14.01.2010 a Curtii de Conturi a României – Camera de Conturi Suceava, au fost acordate fara baza legala, conform datelor din anexa.

Reclamantii din prezenta cauza au formulat contestatie împotriva dispozitiei înregistrata la Mun. Suceava sub nr. 19805/14 iunie 2010 ( fila 7 dosar).

Potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizare, în conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.

În speta, sunt îndeplinite aceste conditii respectiv” cazul bine justificat”, ce consta în efectele importante asupra drepturilor salariale ale functionarilor publici si personalului contractual, cât si „ paguba iminenta”, ce consta în sumele relativ mari de bani ce ar fi recuperate de la aceste persoane.

Cum s-a aratat, este îndeplinita si conditia sesizarii prealabile, respectiv contestatia înregistrata sub nr. 19805/14 iunie 2010.

Pentru aceste considerente, în baza art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, instanta urmeaza sa admita cererea si sa dispuna suspendarea executarii dispozitiei primarului mun. Suceava înregistrata sub nr.1610/11.06.2010 – pâna la pronuntarea instantei de fond.

Etichete:

Suspendare executare act administrativ

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava-Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal la data de 19.02.2010 cu numar de dosar 1783/86/2010, reclamantii D.E. s.a. în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Suceava au solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna suspendarea executarii deciziei nr.45/26.01.2010 emisa de pârâta, pâna la pronuntarea instantei de fond.

În motivarea actiunii s-a aratat, în primul rând ca, prin sentinta Tribunalului Suceava nr.1321/11.06.2006, definitiva si irevocabila, a fost admisa actiunea formulata de reclamanti si s-a dispus obligarea pârâtei DGFP Suceava sa emita o decizie prin care sa opereze modificarile în încadrarea si stabilirea drepturilor salariale prin acordarea sporului de mobilitate si confidentialitate în cuantum total de 30% din salariul de încadrare începând cu data înscrierii în Asociatia Consilierilor Juridici din cadrul Autoritatilor si Institutiilor Publice din Judetul Suceava.

În al doilea rând, dispozitiile arrt.3 lit.c din Legea nr.330/2009 prevad expres ca sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege are la baza o serie de principii, printre care si luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin hotarâri judecatoresti, prin acte de negociere colectiva precum si prin alte modalitati.

În al treilea rând, în ceea ce priveste cea de-a doua conditie prevazuta de art.14 al.1 din legea nr.554/2004, au mai aratat reclamantii ca este evident ca încetarea efectelor deciziei nr.52/23.01.2009 prin care s-a pus în executare sentinta Tribunalului Suceava nr.2033/05.08.2008 (dosar nr.5109/86/2008), definitiva si irevocabila, le creeaza reclamantilor o paguba de ordin patrimonial, paguba care are si caracter iminent, având în vedere momentul de când îsi produce efectele decizia de încetare.

În drept au fost invocate disp.art.14 din Legea nr.554/2004.

În dovedire au fost anexate, în copie, înscrisuri.

Legal citata, pârâta nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat în instanta pentru a propune probe în aparare.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele.

Prin decizia nr.45/26.01.2010 (fila 6 dosar) s-a dispus ca, începând cu data de 12.11.2009 unii consilieri juridici din cadrul DGFP Suceava nu mai beneficiaza de sporul de mobilitate si confidentialitate de 50% din salariul de baza.

Reclamantii au formulat contestatie administrativa împotriva deciziei conform înscrisului aflat la fila 13-15 dosar.

Din interpretarea sistematica a art.14 si 15 al.1 din Legea nr.554/2004, ce reglementeaza doua ipoteze ale aceleiasi institutii juridice, suspendarea executarii actului administrativ rezulta ca pentru a opera trebuie îndeplinite cumulativ doua conditii: cazul bine justificat si paguba iminenta.

Instanta apreciaza ca cele doua conditii sunt date în cauza.

Astfel, existenta unui caz bine justificat nu poate fi retinuta decât din împrejurarile cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura actele administrative emise în baza si în vederea executarii legii.

Instanta apreciaza ca este dat cazul „bine justificat” având în vedere ca prin sentinta nr.2033 din 05.08.2008 a Tribunalului Suceava irevocabila prin decizia nr.1592/27.11.2008 a Curtii de Apel Suceava s-a recunoscut reclamantilor dreptul la sporul de mobilitate si de confidentialitate în cuantum de 50%.

Instanta apreciaza ca aceasta hotarâre irevocabila intrata în puterea lucrului judecat îi este opozabila pârâtei, întrucât actul jurisdictional, ca orice act juridic, în general, produce efecte obligatorii între parti, întemeiate pe principiul relativitatii, astfel încât, la o cercetare sumara a aparentei dreptului, cazul „bine justificat” este dat.

În ceea ce priveste conditia prevenirii unei pagube iminente, aceasta este definita de art.2 al.1 lit.s din Legea nr.554/2004, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta.

În cauza, prin reducerea sporului de 50% din salariul de baza, raportat la data de la care îsi produce efectele decizia contestata – 12.11.2009, paguba iminenta este data.

Fata de aceste considerente, instanta a admis actiunea si a dispus suspendarea executarii Deciziei nr.45/26.01.2010 pâna la pronuntarea instantei de fond.

Etichete:

Suspendare executare act administrativ

Prin cererea adresata acestei instante reclamanta AF „…”, prin C.G.M. a chemat în pârâta Directia Generala a Finantelor Publice S. solicitând anularea deciziei nr. 26 din 31.03.2008 emisa de pârâta, prin care i-a fost respinsa reclamantei contestatia formulata împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31.01.2008 ca neîntemeiat. A solicitat de asemenea suspendarea executarii silite a dispozitiei de impunere, a raportului de inspectie fiscala, a deciziei de luare masuri asiguratorii, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

În motivarea cererilor de suspendare, reclamanta a aratat ca, desi inspectia fiscala a avut ca obiect „stabilirea venitului realizat din activitatea desfasurata în anii 2004 – 2006 si „modul de evidentiere si declarare a taxei pe valoarea adaugata pentru perioada 01.11.2004 – 30.09.2007 de la data ultimului act de control, concretizat în Procesul-verbal nr. 31870/28.07.2004”, în conditiile în care acesta din urma nu a fost desfiintat, în mod cu totul eronat s-au stabilit în sarcina reclamantei obligatii fiscale accesorii pentru perioada 01.11.2004 – 30.09.2007 în cuantum de 29188 lei, obligatie fiscala suplimentara la plata, plus majorari de întârziere din 25.01.2004 la 18.05.2007, în cuantum de 12630 si penalitati de întârziere din data de 01.02.2005 – 31.12.2005 în cuantum de 96 lei.

Cheltuielile facute de reclamanta sunt justificate cu bonuri de consum si facturi si vizeaza toata afacerea pe care o are asociatia familiala cu SC …. SRL, pe baza contractului de prestari servicii încheiat cu aceasta, cheltuielile fiind aferente veniturilor.

Astfel, organul fiscal în mod nejustificat a constatat nedeductibile cheltuielile aferente carburantilor – 2935 lei, piesele de schimb – 15335 lei, achizitionarea celui de al doilea sistem de calcul si contravaloarea evenimentului 6-8 iulie B. (cazare – transport).

A concluzionat reclamanta ca rectificarea de catre organul fiscal prin actul de control a cheltuielilor deductibile, prin neluarea lor în considerare la realizarea venitului pe anul 2004, a determinat modificarea obligatiilor fiscale, calcularea majorarilor de întârziere si penalitatilor de întârziere întrucât înregistrarea ca platitor de TVA s-a facut de catre AF …. începând cu data de 01.11.2004.

Constatarile din cap. III privind plata taxei pentru bunurile achizitionate considerate „cheltuieli nedeductibile” si TVA de rambursat urmeaza a se anula ca obligatie datorata din decizia fiscala, considerându-se ca TVA-ul calculat de contribuabil pentru asigurarea pentru sanatate, carburanti, piese de schimb, mobilier de birou, sistem de calcul, cheltuieli gospodaresti, evenimentul din 6-8 iulie 2007, au la baza documente legale, sunt justificate si sunt efectuate în interesul afacerii pe care o promoveaza AF …., prin cei doi asociati pentru realizarea veniturilor.

În mod nejustificat nu au fost luate în considerare cheltuielile în suma de 366 lei reprezentând asigurarea Interamerican, desi erau chitante fiscale si trebuiau deduse cheltuielile, pe motiv ca nu a fost prezentata polita de asigurare. De asemenea, creditul catre AMWAY, achitat prin ordin de încasare pentru suma de 4265 lei reprezinta produse cumparare pentru activitatea de promovare a afacerii, ca si seturile „Set Lux I Cook”, în suma de 1.100 lei.

Se mai arata ca deducerile personale neacordate la nivelul anilor 2004, 2005, 2006, în cuantum total de 8000 lei nu au fost luate în considerare, în conditiile în care C.G. avea si un copil minor în întretinere, astfel încât cheltuielile gospodaresti, deduse cu factura fiscala nr. 4180905/4.092005 trebuiau încadrate la deducerile personale de care beneficia C.G pentru ea si familia ei.

Reclamanta a mai precizat ca toate cheltuielile au fost efectuate cu facturi, au fost prezentate documente justificative, au fost efectuate în interesul afacerii derulate, astfel încât în mod nelegal organul fiscal, prin raportul de inspectie fiscala încheiat la 24.01.2008 a dispus a nu se lua în considerare la cheltuielile deductibile sumele mentionate, a se recalcula TVA datorat si a se dispune plata impozitului suplimentar, calculându-se majorari de întârziere si penalitati, în conditiile în care, în anul 2006, AF C. a achitat în plus fata de suma ce o datora 10.660 lei.

La cererea reclamantei, înregistrata sub nr. 9007/31.01.2008, AFP S. i-a comunicat cu adresa nr. 7939/30.01.2008 ca a efectuat, conform art. 105 din OG nr. 92/2003 compensarea sumei de 10660 lei reprezentând regularizari TVA. Mentioneaza reclamanta ca la aceasta suma ce trebuia rambursata, nu s-au calculat dobânzile conform art. 124 din Codul de procedura fiscala.

Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

În motivare a aratat ca cererea de suspendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31.01.2008 emisa de AFP S. este nefondata, având în vedere neîndeplinirea conditiilor prevazute de lege, precum si faptul ca, potrivit art. 1169 Cod civil, reclamanta nu a probat ca: 1) executarea acesteia ar avea consecinte deosebit de grave asupra activitatii contribuabilului, afectându-i însasi existenta, prin punerea în imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau aducerea în stare de insolvabilitate (conditia pagubei iminente). În conditiile în care contestatoarea a achitat debitele stabilite prin actul administrativ atacat în proportie de 85%, nu poate fi ridicata chestiunea „pagubei iminente”; 2) exista o serie de împrejurari de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privind legalitatii actului administrativ;

Cu privire la cererea de suspendare a Raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31.01.2008, pârâta a invocat exceptia inadmisiblitatii întrucât creantele fiscale au fost stabilite în sarcina contribuabilului prin decizia de impunere nr. 8938/31.01.2008 în conformitate cu disp. art. 85 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003. Ca atare, actul emis de organul fiscal care prezinta trasaturile actului administrativ fiscal raportat la dispozitiile art. 41 din OG nr. 92/2003 si art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 îl reprezinta decizia de impunere, iar nu raportul de inspectie fiscala, care sta la baza emiterii deciziei de impunere, însa valorificarea constatarilor inspectiei fiscale în sensul stabilirii de obligatii suplimentare se realizeaza prin emiterea deciziei de impunere.

Cu privire la cererea de suspendare a executarii deciziei de luare masuri asiguratorii nr. 11.181 din 11.02.2008 emisa de AFP Suceava, care are natura unui act de executare, pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Suceava, motivat de faptul ca în cauza competenta apartine Judecatoriei Suceava, care a pronuntat în acest sens o solutie de respingere a cererii de suspendare în cadrul dosarului nr. 01240/314/2008.

Analizând cu prioritate exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31 ianuarie 2008, în conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta apreciaza ca aceasta este întemeiata.

Susceptibil de executare este un act administrativ fiscal, în acceptiunea art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Or, raportul de inspectie fiscala nu constituie un act administrativ fiscal, raportat la aceste dispozitii, astfel încât el nu poate face obiectul executarii (ci decizia emisa în baza constatarilor cuprinse în acest raport). Ca urmare, instanta va respinge cererea de suspendare a raportului de inspectie fiscala nr. 8938 din 31 ianuarie 2008 ca inadmisibila.

În ce priveste cererea de supendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31 ianuarie 2008, instanta retine ca din cuprinsul art. 15 al. 1 din Legea nr. 554/2004 rezulta ca odata cu introducerea actiunii având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii acestuia pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Pentru a se dispune în acest sens este necesar a fi întrunite cumulativ doua cerinte. Prima dintre acestea consta în existenta unui caz bine justificat, ceea ce presupune existenta unei puternice îndoieli asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat. A doua conditie priveste necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în acceptiunea art. 2 al. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, a perturbarii previzibile grave a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.

În speta, instanta apreciaza ca nu rezulta din probele administrate indicii care sa justifice rasturnarea prezumtiei conform careia actul administrativ este executoriu din oficiu.

De asemenea, reclamanta nu a propus probe prin care sa dovedeasca producerea unui prejudiciu material viitor. În conditiile în care cea mai mare parte a debitului stabilit în sarcina reclamantei a fost deja achitat, nu este data iminenta producerii unui prejudiciu de ordin patrimonial.

Cum nici una din cele doua conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se regaseste în cauza, instanta a respins cererea de supendare a executarii deciziei de impunere nr. 8938 din 31 ianuarie 2008 ca nefondata.

Referitor la capatul de cerere privind suspendarea executarii deciziei de luare masuri asiguratorii nr. 11181 din 11 februarie 2008 emisa de Administratia Finantelor Publice a municipiului S., în legatura cu care pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei, instanta a apreciat ca se impune disjungerea sa, urmând ca exceptia sa fie solutionata în cadrul dosarului nou format.

Etichete:

Suspendare executare act administrativ

Prin cererea adresata acestei instante la data de 09.10.2008, înregistrata sub nr. …../86/2008, reclamanta SC G. A. SRL, prin administrator M.S., a chemat în judecata pârâta ANAF – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale S., Activitatea de inspectie fiscala, solicitând suspendarea executarii Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 7/12.09.2008 emisa de pârâta în baza Raportului de inspectie fiscala nr. 9603/11.09.2008, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a plângerii formulate împotriva actului administrativ mentionat mai sus.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat urmatoarele:

SC G. A. SRL este detinatoarea autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01/24.03.2004, fiind astfel autorizata în vederea producerii, transformarii si depozitarii de produse accizabile – respectiv bauturi spirtoase si produse intermediare.

În perioada 19 – 26 august 2008 s-a realizat un control de catre organele ANAF-DJAOV S. – Activitatea de inspectie fiscala, cu privire la modul de evidentiere si plata a accizelor pentru perioada iunie 2007 – iulie 2008, încheindu-se Raportul de inspectie fiscala partiala nr. 9603/11.09.2008 si s-a emis „Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala” nr. 7 din 12.09.2008.

Prin raportul de inspectie fiscala si prin decizia de impunere contestata s-a constatat în mod neîntemeiat ca reclamanta ar fi încalcat legislatia privitoare la calculul si plata accizelor prin aceea ca ar fi comercializat anumite bauturi pentru care a achizitionat acciza aferenta produselor intermediare – de 51,8 euro/hl de produs, iar organele de control au încadrat aceste produse ca fiind bauturi spirtoase, din grupa alcoolului etilic, considerând ca reclamanta ar fi trebuit sa achite o acciza de 750 euro/hl de alcool pur.

Urmare a constatarilor eronate ale organelor de control reclamanta a fost obligata prin decizia de impunere contestata la plata unei accize suplimentare în cuantum de 3.465.726 lei si la plata unor majorari de întârziere în cuantum de 575.630 lei, sume pe care SC G. A. SRL nu le datoreaza.

Cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare a executarii actului administrative, reclamanta arata ca potrivit dispozitiilor Legii nr. 554/2004, formularea unor contestatii împotriva unor acte administrative fiscale nu conduce la suspendarea de drept a executarii acestora. De asemenea, potrivit disp. alin.2 din art. 215 Cod procedura fiscala, instanta competenta poate suspenda executarea daca se depune o cautiune de pâna la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil în bani, de pâna la 2000 lei.

Avându-se în vedere ca Decizia de impunere nr. 7/12.09.2008 emisa de pârâta este nelegala si netemeinica, prin executarea acesteia se vor cauza societatii prejudicii greu de recuperat, care vor afecta activitatea economica si care vor cauza mari dificultati în desfasurarea relatiilor comerciale.

Prin decizia atacata, reclamanta a fost obligata la plata sumei de peste 4.000.000 lei RON, reprezentând accize si majorari de întârziere, suma pe care societatea nu o datoreaza.

Prin obligarea nelegala la plata acestei sume, reclamanta va ajunge în incapacitate de plata, fiind pusa în situatia de a nu mai putea sa achite sumele datorate catre furnizori si catre personalul angajat al societatii – aceasta constituind o paguba iminenta, care nu poate fi evitata decât prin suspendarea actului administrativ-fiscal contestat.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila si mentinerea deciziei emise de autoritatea vamala ca temeinic si legal întocmita. A mai solicitat respingerea cererii de suspendare datorita faptului ca reclamanta nu a respectat cautiunea prevazuta de lege, întrucât fata de valoarea stabilita prin decizia emisa de autoritatea vamala, suma de 10000 lei reprezinta 0,25%.

Reclamanta a parcurs numai procedura plângerii prealabile la nivelul organului administrativ emitent si nu face dovada ca exista pe rolul instantei actiune în contencios formulata împotriva Deciziei de impunere nr. 7/12.09.2008.

Motivele temeinice pe care se sprijina cererea de suspendare nu au fost dovedite de catre reclamanta, neexistând probe în acest sens depuse la dosarul cauzei, instanta neputând lua în considerarea numai simpla invocare a existentei unor motive temeinice.

Referitor la solicitarile formulate de reclamanta cu privire la nelegalitatea actului administrativ, pârâta considera ca trebuia formulata actiune în contencios împotriva acestui act.

Analizând exceptia inadmisibilitatii invocata de pârâta, cu prioritate, în conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca potrivit art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare.

Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.

Asadar, introducerea unei cereri de suspendare a executarii unui act administrativ fiscal este conditionata de parcurgerea procedurii prealabile. În situatia în care a fost exercitat recursul ierarhic sau gratios (iar în speta s-a facut dovada acestui fapt) contribuabilul are posibilitatea de a formula o cerere de suspendare a executarii, astfel încât exceptia inadmisibilitatii, invocata de catre pârâta, apare ca neîntemeiata si va fi respinsa ca atare.

Pe fondul cauzei, instanta retine ca din cuprinsul art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, rezulta ca o data cu sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul administrativ, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pâna la pronuntarea instantei de fond.

Se stipuleaza ca pentru a se dispune în acest sens este necesar a fi întrunite cumulativ doua cerinte. Prima dintre acestea consta în existenta unui caz bine justificat, ceea ce presupune existenta unei puternice îndoieli asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat. A doua conditie priveste necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în acceptiunea art. 2 al. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, a perturbarii previzibile grave a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.

În speta, instanta apreciaza ca nu rezulta din probele administrate indicii care sa justifice rasturnarea prezumtiei conform careia Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr. 7 din 12 septembrie 2008 este executorie din oficiu.

Reclamanta nu a dovedit nici ca prin executarea actului administrativ ar fi iminenta producerea unui prejudiciu, prin periclitarea raporturilor sale contractuale, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate etc, nepropunând nicio proba în acest sens.

Cum nu sunt întrunite cele doua conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanta a respins cererea de suspendare ca nefondata.

Etichete:

Suspendare executare act administrativ

Prin cererea adresata acestei instante, înregistrata sub nr……./86 din 14.10.2008, reclamanta SC ……….. SRL Suceava a solicitat suspendarea dispozitiei nr.48008 din 6 octombrie 2008 emisa de M. F. P. – D.G.F.P. S. pâna la pronuntarea instantei de fond.

Examinând actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei inadmisibilitatii invocata din oficiu, instanta constata urmatoarele:

Conform disp. art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente dupa sesizarea în conditiile art.7 a autoritatii publice care a emis actul s-au a autoritatii ierarhic superioare persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.

Deosebit de aceasta, potrivit art.2 alin.1 lit.e din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica în regim de putere în vederea organizarii executarii legii sau executarii în concret a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Reclamanta a solicitat suspendarea executarii dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala emise ca urmare aplicarii reclamantei a unei amenzi contraventionale în suma de 8.000 lei, prin procesul verbal seria A/200 nr.0351905, prin aceasta dispozitie fiind stabilita sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii activitatii pe termen de 3 luni conform art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999.

Împotriva sanctiunii contraventionale principale si complementare reclamanta are la dispozitie procedura judiciara prevazuta de OG nr.2/2001, iar la art.32 alin.3 din acest act normativ se stipuleaza ca plângerea suspenda executarea.

Cum dispozitia a carei suspendare se solicita nu este un act care sa se circumscrie notiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, aceasta nu poate face obiectul cererii de suspendare întemeiata pe art.14 din acest act normativ.

Desi procedura suspendarii executarii actului administrativ este o procedura sumara în care se verifica numai aparenta dreptului, aceasta este impusa de îndeplinirea conditiilor în care se poate dispune.

Fata de cele ce preced, instanta va respinge ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta SC ….SRL în contradictoriu cu pârâta …

Etichete:

SUSPENDARE EXECUTARE ACT ADMINISTRATIV ART. 9 DIN Lg.29/1990. CONDITII.

7. SUSPENDARE EXECUTARE ACT ADMINISTRATIV ART. 9 DIN Lg.29/1990. CONDITII.

Prin incheierea din 29 nov. 2004 Tribunalul Suceava – sectia comerciala si de contencios administrativ a admis cererea reclamantului I.D. si a suspendat executarea actului administrativ pana la solutionarea definitiva a actiunii in contencios administrativ ce formeaza obiectul dosarului nr.2678/2004 a Tribunalului Suceava.

Impotriva incheierii a declarat recurs parata DGFP Suceava, care a invocat drept motiv de modificare dispozitiile art. 304 pct.9 Cod proc. civ., aratand ca in cauza nu sunt indeplinite cele doua conditii cerute de art.9 din Lg.29/1990 si anume nu este un caz bine justificat si masura sa fie dispusa pentru prevenirea unei pagube iminente.

Recursul a fost apreciat intemeiat de instanta de control judiciar pentru motivul prev. de art. 304 pct.9 Cod proc. civ.

Cererea de suspendare n-a fost motivata de reclamant dupa cum nici in incheierea din 25 noiembrie 2004 nu s-a motivat admiterea cererii.

De fapt, in speta, curtea a constatat ca nu sunt intrunite cele doua conditii cerute cumulativ de art.9 din Lg.29/1990.

(Decizia nr. 147 din 10 martie 2005)

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro