404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Taxe judiciare de timbru. Daune. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 504 Cod procedură penală şi art. 998

Adresa fişier : Voicilă Valerica/ Documente/Dosar nr. 4501/196/2007/

Tip document: decizie civilă

Număr document: 194

Data : 22.11.2007/ Dosar nr. 4501/196/2007

Titlu: Taxe judiciare de timbru. Daune . Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 504 Cod procedură penală şi art. 998.

Domenii asociate : Despăgubiri

Rezumatul speţei :

Prin sentinţa civilă nr.4039 din 5 iulie 2007 pronunţată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 4501/196/2007, Judecătoria Brăila a admis excepţia de netimbrare invocată din oficiu şi în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.N în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor pentru a fi obligat la plata sumei de 150.000 lei RON cu titlu de daune morale.

În motivarea acţiunii a susţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila nr. 476/P/1999 a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. 2 şi 5 Cod penal, art.290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 33 lit. a Cod penal, reţinându-se că în calitatea sa de avocat a întocmit documente false, cu intenţia de a înşela partea care a preluat părţile sociale la o societate al cărei acţionar fusese soţul său şi un prieten al acestuia.

Cauza a fost soluţionată dispunându-se achitarea sa în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Cererea de daune morale o consideră o compensare a umilinţelor la care a fost supusă.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 22,23 şi 26 din Constituţia României şi art. 66 cod procedură penală.

La termenul din 21.06.2007 reclamanta a precizat că temeiul de drept al acţiunii sale îl constituie art. 504 Cod de procedură penală şi a invocat necompetenţa instanţei, solicitând declinarea competenţei la Tribunalul Brăila şi majorându-şi obiectul cererii la 150000 Euro.

A precizat că nu înţelege să achite taxa de timbru stabilită de instanţă, apreciind că acţiunea este scutită de taxa de timbru conform art. 15 litera o din Legea nr. 146/1997.

Prin încheierea din 21 iunie 2007 s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 7951,52 lei RON şi timbru judiciar de 5 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată.

Reclamanta a formulat cerere de reexaminare în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, care a fost respinsă prin încheierea din 25.06.2007.

Asupra excepţiei de netimbrare , instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii , cu consecinţa anulării cererii ca netimbrată.

Instanţa de fond a motivat că , în speţă, acţiunea are ca obiect răspunderea civilă delictuală, urmărind nu repararea prejudiciului creat printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie penală ci repararea prejudiciului de imagine creat reclamantei prin furnizarea către presă, de către reprezentantul parchetului, în etapa urmăririi penale, a unor informaţii incorecte şi exagerate în opinia reclamantei.

Temeiul juridic al acţiunii nu mai este art. 504 Cod de procedură penală, acesta fiind modificat prin decizia civilă 9923/4.12.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin decizia civilă nr. 163/R/21.03.2007 a Curţii de Apel Galaţi, în dispoziţiile art. 998-999 cod civil, astfel că nu operează scutirea de taxe de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Manea Niculina, motivând că este dată cu aplicarea greşită a legii.

Apelanta a susţinut că potrivit art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxe judiciare de timbru cauzele penale inclusiv despăgubirile civile pentru daunele morale şi materiale decurgând din acestea .

Textul de lege invocat constituie o excepţie care nu este supusă nici unei alte interpretări decât cea dată de legiuitor prin menţiunea făcută.

În opinia apelantei, nu contează temeiul de drept al unei asemenea acţiuni, important este izvorul ei, , în cauza constituindu-l implicarea sa într-o cauză penală, finalizată cu achitare.

Tribunalul, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate atât prin prisma motivelor invocate cât şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, constată că apelul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

În fapt, reclamanta a solicitat prin acţiune să fie despăgubită de Statul Român cu suma de 1.500.000.000 lei cu titlu de daune morale, ca urmare a afectării imaginii personale.

Textul de lege privind scutirea de plata taxelor judiciare de timbru invocat de apelantă nu operează în speţă.

Acest text se referă la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea.

Potrivit art. 24 lit. o din Norma Metodologică din 22/04/1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite taxele judiciare de timbru , potrivit legii, acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiune civilă separată, introdusă la instanţa civilă potrivit dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Codul de procedură penală sau ca urmare a amnistiei intervenite în cursul procesului penal.

Din interpretarea celor două texte de lege rezultă că beneficiază de scutire de taxe de timbru părţile civile care exercită acţiunea civilă în procesul penal sau separat de acesta, care au suferit o vătămare într-o cauză penală.

Reclamanta nu a avut calitatea de parte vătămată şi nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Scutirea de taxe judiciare este dată în beneficiul părţii civile dintr-o cauză penală şi nu în beneficiul persoanei care a avut calitatea de învinuit sau inculpat într-o cauză penală, în care ulterior, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, achitarea, sau o altă cauză de nepedepsire.

Apelanta pretinde daune morale ca urmare a prejudiciului de imagine cauzat prin publicarea în presă a unor informaţii legate de cercetarea sa în calitate de inculpat într-o cauză penală.

Deşi a introdus iniţial acţiunea la tribunal pe temeiul art. 504 Cod de procedură penală, instanţele de control judiciar au constatat că cererea sa nu se încadrează în aceste dispoziţii, care acordă beneficiul scutirii de la plata taxelor judiciare, ci este o cauză civilă, de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 cod civil, evaluabilă în bani şi supusă timbrării.

Este neîntemeiată susţinerea apelantei în sensul că indiferent de temeiul de drept invocat, beneficiază de scutire de taxe judiciare.

Singurul text de lege care acordă beneficiul scutirii de plata a taxelor judiciare, în cazul în care Statul Român este chemat să răspundă pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare , este cel prevăzut de art. 504 Cod de procedură penală.

Or, temeiul de drept aplicabil reclamantei nu este acesta ci dispoziţiile art. 998 şi art. 999 cod civil şi prin urmare, acţiunea formulată , chiar dacă este îndreptată împotriva Statului Român, nu este scutită de plata taxelor de timbru.

Potrivit art. 5 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, se consideră acţiuni şi cereri al căror obiect este patrimonial ce poate fi evaluat în bani.

Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.

În condiţiile în care s-a pus în vedere prin încheiere pentru achitarea taxelor judiciare de timbru şi a fost respinsă cererea de reexaminare, reclamanta avea obligaţia de a plăti sumele datorate cu acest titlu.

Etichete:

Taxe judiciare de timbru. Restituirea taxei judiciare de timbru în cazul încheierii tranzacţiei

În cazul în care până la prima zi de înfăţişare părţile încheie tranzacţie sau renunţă la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime. În calea de atac, achitarea parţială a taxei judiciare de timbru, odată cu declararea apelului sau a recursului, şi nu în cuantumul stabilit de instanţă prin rezoluţie administrativă, nu impune încasarea diferenţie şi nici restituirea taxelor de timbru.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 30 din 22 ianuarie 2010
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi la data de 27.07.2007, reclamantul P.M.-V. a chemat-o în judecată pe pârâta P.A. pentru a se dispune reducţiunea testamentului autentificat sub nr.3364/2002 şi ieşirea din indiviziune a succesiunii defunctului P.P.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.12431/2008, a admis acţiunea şi a dispus reducţiunea testamentului autentificat la data de 16 octombrie 2002, constatând deschisă succesiunea defunctului P.P., moştenitori după defunctul P.P., fiind P.A., în calitate de soţie supravieţuitoare cu o cotă de 1 din masa succesorală şi P.M.-V. în calitate de fiu cu o cotă de 3 din succesiune. A mai constatat judecătoria că masa succesorală se compunea dintr-un apartament evaluat la suma de 143.678 lei. S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor prin atribuirea apartamentului către reclamant, cu obligarea acestuia de a plăti pârâtei cu titlu de sultă suma de 35.919,5 lei.
Instanţa de prim grad a stabilit pe baza probatoriului administrat calitatea de moştenitori, compunerea masei, cota descendentului şi a soţului supravieţuitor, reducerea testamentului până la cotitatea disponibilă.
În apelul declarat, pârâta a formulat critici cu privire la cota cuvenită soţiei supravieţuitoare ce este moştenitor legal şi testamentar în temeiul Legii nr.319/1944, a criteriilor aplicate de instanţă în formarea loturilor. Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 711 din 27.10.2009 a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, dispunând reducţiunea testamentului autentificat până la limita cotităţii disponibile speciale de 1. S-a constatat deschisă succesiunea rămasă pe urma defunctului P.P., moştenitori după defunctul P.P. fiind P.A. în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 27/64 din masa succesorală şi P.M.-V. în calitate de fiu cu o cotă de 37/64, masa succesorală fiind compusă dintr-un apartament evaluat la suma de 143.678 lei. S-a dispus totodată ieşirea din indiviziune a părţilor şi atribuirea apartamentului către reclamantul P.M.-V., acesta fiind obligat la plata către pârâta P.A. a sumei de 60.614,15 lei cu titlul de sultă. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contraveneau deciziei tribunalului.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prima instanţă a calculat greşit cotele ideale şi valorice ale fiecărei părţi, procedând la recalcularea lor. De asemenea, a mai reţinut instanţa de apel că pârâta nu a solicitat atribuirea apartamentului la judecata în primă instanţă, fiind o cerere nouă în sensul art.294 C.pr.civ., criteriile de atribuire fiind corect aplicate.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta P.A., încadrând motivele în art.304 pct. 9 C.pr.civ., susţinând că instanţele au aplicat greşit legea în modalitatea de partajare şi atribuire a locuinţei şi arătând că în primă instanţă a cerut atribuirea apartamentului, cererea nefiind nouă în sensul art.294 C.pr.civ., criteriile de atribuire prevăzute de lege în art.741 C.civ. şi art.673 ind.9 C.pr.civ. fiindu-i favorabile recurentei.
În recurs, la primul termen de judecată, părţile prezente în instanţă au depus la dosar o tranzacţie, solicitând instanţei de recurs să pronunţe o hotărâre care să le consfinţească învoiala, în conformitate cu art.271 C.pr.civ.
Recursul este întemeiat pentru considerentele expuse în continuare.
În cadrul procedurii judiciare ce are loc potrivit dispoziţiilor art.673 ind.1 – art.673 ind.14 C.pr.civ., instanţa are obligaţia de a ţine seama de învoiala părţilor cu privire la modul în care are loc ieşirea din indiviziune. Dispoziţiile privind judecata în primă instanţă sunt aplicabile şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor ce reglementează judecarea căii de atac. Articolul 271 C.pr.civ. prevede că „părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care „să consfinţească învoiala lor”.
Curtea de apel a constatat că părţile i-au solicitat să ia act de învoiala lor, înfăţişată în scris, fiind îndeplinite cerinţele art.272 C.pr.civ. În cauză nu exista niciun impediment legal pentru a nu se fi dispus încetarea stării de indiviziune prin învoiala părţilor, ceea ce putea avea loc numai prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate, astfel încât recursul a fost admis.
În cauză, prin rezoluţie administrativă, recurenta a fost înştiinţată asupra taxelor judiciare de timbru pe care le datora conform art.3 din Legea nr.146/1997 modificată prin Legea nr.276/1999. Recurenta a achitat parţial taxa de timbru şi timbru judiciar, cerând a se aplica art.23 din Legea nr.146/1997 modificată prin Legea nr.276/2009 şi „a se constata că nu datorează diferenţa din taxele de timbru”. În conformitate cu art. 23 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.146/1997, „în cazul în care până la prima zi de înfăţişare, părţile încheie tranzacţie sau renunţă la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime, iar în cazul în care tranzacţia ori renunţarea la judecată intervin ulterior primei zile de înfăţişare, se restituie până la jumătate din suma achitată, ţinând seama de actele procesuale deja îndeplinite”.
În cauză, părţile au încheiat tranzacţia la primul termen de judecată, ceea ce ar fi impus şi restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, ce reprezentau plata serviciilor prestate de instanţele judecătoreşti. În interpretarea dispoziţiilor citate, serviciul prestat de instanţă este limitat la măsurile dispuse de instanţă, pentru primul termen de judecată – citarea părţilor, comunicarea motivelor de recurs – ce se încadrau în suma de 10 lei, pentru care au fost depuse chitanţe la dosar şi timbru judiciar mobil.
Astfel fiind, întrucât s-a încheiat tranzacţia la primul termen în recurs, s-a constatat că recurenta nu datora şi taxa de timbru stabilită prin rezoluţie administrativă care, oricum, în cazul plăţii s-ar fi restituit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 C.pr.civ., curtea de apel a admis recursul declarat de P.A. împotriva deciziei civile nr.711 din 27.10.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi a sentinţei civile nr.12431/31.10.2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, pe care le-a casat. În temeiul art.271 C.pr.civ., instanţa de recurs a consfinţit învoiala părţilor cu privire la ieşirea din indiviziune a succesiunii defunctului, conform tranzacţiei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro