404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ

Titlu

VĂTĂMARE CORPORALĂ GRAVĂ

Tip speta

Hotărâre

Numar speta

13

Data speta

27.01.2010

Domeniu asociat

Infracţiuni

Continut speta

                                    VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ

Prin s.p.nr.15 din 27.01.2010 pronunţată de Judecătoria Băileşti  inculpatul P.C. a fost condamnat în baza art.184 alin.2 şi 4 C.p. la 8 luni închisoare  cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei . S-a aplicat art.82 C.p.şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art.83 C.p.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.M. şi a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civile SC „Uniqa”.  Asigurări”SA  să plătească părţii civile suma de 3000 lei. cu titlu de daune materiale şi suma de  10.000 lei,  cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 26.12.2006, în jurul orelor 21,00 inculpatul P.C. se deplasa cu autoturismul DAEWO CIELO, pe str.Victoriei din mun.Băileşti din direcţia gării  spre centrul oraşului, iar pe trotuarul din dreapta carosabilului, în direcţia de mers a inculpatului, se deplasa partea vătămată împreună cu  patru colege de clasă. La trecerea de pietoni  au format două grupuri, s-au asigurat, au observat un autoturism venind dinspre gară la o distanţă pe care au apreciat-o ca fiind suficientă pentru traversarea străzii, cu atât mai mult cu cât, traversarea urma să se facă pe marcajul pietonal, unde pietonii au prioritate de trecere. Primul grup   a reuşit să treacă de axul şoselei, dar fetele din al doilea grup, care traversau strada pe marcaj au observat să  că se apropie autoturismul,  că nu intenţionează să oprească şi au realizat pericolul, situate in care  două dintre fete au încercat să revină spre trotuar, reuşind să se ferească, însă partea vătămată speriată de apropierea imediată a autoturismului, nu a mai putut să plece de pe loc, fiind lovită cu partea frontală dreaptă, proiectată pe capotă şi apoi pe carosabil.
           Impactul  dintre autoturismul condus de inculpat  şi partea vătămată s-a datorat culpei exclusive a inculpatului, care nu a respectat disp.art.82 alin.2 din OUG 195/2002, potrivit cărora pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de autovehicule atunci când sunt angajaţi în traversarea  drumurilor publice prin  locuri  special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător. Nerespectarea acestor dispoziţii legale s-a coroborat cu ignorarea de către  inculpat şi a altor texte de lege referitoare la circulaţie pe drumurile publice cum ar fi cele referitoare la folosirea telefonului mobil în timpul conducerii, obligaţii prev.în art.36 alin.3  din OUG 195/2002   sau cele referitoare la conducerea preventivă în vederea evitării oricărui pericol prevăzute în si art. 123 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 , dispoziţii ce obligă conducătorul de vehicul să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km./ h în localităţi la trecerile pentru pietoni, nesemaforizate şi  semnalizate prin indicatoare sau marcaje, când drumul public are cel puţin o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar în imediata vecinătate a părţii carosabile intenţionează să se angajeze în traversare.
În urma accidentului rutier partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70 zile îngrijiri medicale, aşa cum atestă certificatul medico-legal eliberat de IML Craiova.

Jurisprudenta

1

id_institutie

183

Institutie

Judecătoria BĂILEŞTI

Etichete: , , ,

Vătămare corporală din culpă

DOSAR NR.2397/2OO5

Nr .nou 212/212/2005

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINTA PENALA NR .407

SEDINTA PUBLICA DIN 01.03.2007

Pe rol solutionarea cauzei penale privind pe inculpatii RS si HRG, trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.l84 al.2,4 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avu tloc in sedinta publica din data de 14.02.2007, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, pentru a se depune concluzii scrise la dosar ,a amanat pronuntarea la 21.02.2007, 28.02.2007 si 01.03.2007, cand a pronuntat urmatoarea sentinta,

-I N S T A N T A-

Deliberând asupra cauzei penale :

Prin Rechizitoriul nr. 11097/P/2004 din 05.10.2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, înregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 2397/2005, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatilor RS pentru sub aspectul savârsirii a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, fapte prevazute de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal si art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal si HRG sub aspectul savârsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa fapta prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.

Actul de sesizare al instantei a retinut în sarcina inculpatului RS, faptul ca în data de 26.11.2004, în jurul orelor 07,45, conducând microbuzul marca Mercedes 312 D cu numar de înmatriculare CT-06-… pe str. Dezrobirii din mun. Constanta, prin neacordarea de prioritate, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Mercedes 190 D cu numar de înmatriculare CT-33-…, condus de inculpatul HRG, provocând astfel vatamarea corporala a numitilor HD (90-100 zile de îngrijiri medicale) si HRG (70-80 zile de îngrijiri medicale).

În sarcina inculpatului HRG s-a retinut ca în aceleasi împrejurari a încalcat dispozitiile art. 155 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, contribuind astfel la producerea accidentului rutier din data de 26.11.2004, în care partea vatamata HD a fost vatamata corporal, suferind leziuni care au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale.

Examinând actele si lucrarile cauzei, instanta a retinut urmatoarele aspecte:

La data de 26.11.2004 în jurul orei 07,40, inculpatul HRG conducea autoturismul marca Mercedes 190 D cu numar de înmatriculare CT-33-… pe str. Dezrobirii din municipiul Constanta din directia B-dul I.C. Bratianu catre str. Eliberarii, pe spatiul benzii a II-a de mers, cu o viteza de cca 78km/h. În acelasi autoturism pe scaunul dreapta fata se afla sotia acestuia, partea vatamata HD.

În acest timp, pe str. Dezrobirii, dar din contrasens, circula inculpatul RS, cu autoturismul marca Mercedes Benz Sprinter 312D cu numar de înmatriculare CT-06-…

Ajungând la intersectia str. Dezrobirii cu str. Spatarul Nicolae Milescu, inculpatul RS s-a pregatit pentru a patrunde în intersectie si a efectua viraj stânga, a observat autoturismul condus de inculpatul HRG, dar a considerat ca are suficient timp pentru finalizarea manevrei de parcurgere a intersectiei.

În aceste conditii, inculpatul RS a patruns cu autoturismul Mercedes Benz Sprinter 312D în intersectie, surprinzându-l pe inculpatul HRG, care la aparitia microbuzului în încercarea de a evita impactul a actionat sistemul de frânare, însa nu a reusit sa evite impactul. Cele doua autoturisme s-au ciocnit pe spatiul benzii a II-a a sensului de deplasare a autoturismului Mercedes 190D cu numar de înmatriculare CT-33-….

Ca urmare a accidentului, partea vatamata HD a suferit vatamari corporale si a fost internata în Spitalul Judetean Constanta Sectia Ortopedie în perioada 26.11 – 15.12.2004 cu diagnosticul „Politraumatism prin accident de circulatie. TCC acut deschis. Fractura supracondiliana femur drept operat.” si a necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale.

Leziuni a suferit si HRG, care a fost internat în Spitalul Judetean Constanta Sectia Ortopedie în perioada 26.11 – 10.12.2004 cu diagnosticul „Fractura diafiza femurala dreapta – operat”, si a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmaririi penale au fost întocmite doua rapoarte de expertiza tehnica auto, astfel:

– prin raportul întocmit la data de 27.11.2004 s-a concluzionat ca în premomentul aparitiei starii de pericol viteza de deplasare a autoturismului Mercedes 190 D cu numar de înmatriculare CT-33-… a fost determinata la o valoare de 101 km/h, valoare superioara limitei maxime admise în localitati, iar producerea accidentului si urmarile acestuia puteau si trebuiau sa fie prevenite cumulativ de ambii inculpati. RS trebuia sa patrunda în intersectie abia în urma unei asigurari corespunzatoare privind siguranta efectuarii acestei manevre, în timp ce HRG nu trebuia sa circule în localitate cu o viteza peste limita maxima admisa, iar ocupantii locurilor din fata, erau obligati sa poarte centurile de siguranta.

– prin raportul întocmit la data de 10.06.2005 s-a concluzionat ca viteza microbuzului condus de inculpatul RS era de 30 km/h, iar viteza autoturismului condus de inculpatul HRG era de 81,07 km/h. S-a precizat ca accidentul nu putea fi evitat de conducatorul auto HRG prin frânarea autoturismului deoarece timpul care îi era necesar pentru oprire era de 3,17 s, care este mai mare decât timpul de care a dispus de 0,72 s, putea fi evitat de conducatorul auto RS daca nu efectua virajul la stânga si acorda prioritate autoturismului Mercedes care circula din sens contrar, iar avariile celor doua autoturisme si leziunile suferite de HRG si HD au fost amplificate de viteza autoturismului condus de HRG.

Având în vedere contradictiile dintre cele doua expertize în cursul cercetarii judecatoresti s-a dispus efectuarea unei expertize de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti.

Prin raportul de expertiza criminalistica întocmit la data de 20.12.2006 de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti s-a concluzionat ca viteza initiala a autoturismului condus de HRG a fost de cca 78km/h; producerea accidentului putea fi prevenita atât de catre RS, daca s-ar fi asigurat la schimbarea directiei de mers prin viraj spre stânga, cât si de HRG, daca ar fi circulat cu viteza maxima legala admisa pe segmentul respectiv de drum, iar producerea accidentului s-a datorat atât manevrei de schimbare a directiei de mers initiala fara o prealabila asigurare de catre RS, cât si vitezei de deplasare a autoturismului condus de HRG.

Situatia de fapt astfel cum a fost expusa mai sus, s-a stabilit prin coroborarea mijloacelor de proba administrate pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmarire penala, cât si în cursul cercetarii judecatoresti si anume :

– procesul verbal de cercetare la fata locului din data de 26.11.2004 fila 9 dosar urmarire penala, însotit de planse fotografice;

– schita locului producerii accidentului – fila 11 dosar U.P.;

– raportul de constatare medico-legala nr. 39/AC/16.02.2005 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta – fila 19 dosar U.P.;

– raportul de constatare medico-legala nr. 41/AC/16.02.2005 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta – fila 19 dosar U.P.;

– declaratiile partii vatamate HD

– declaratiile martorului Mertoiu Ionel,

– raportul de expertiza tehnica 358/21.03.2005– fila 28 dosar U.P.;

– raportul de expertiza tehnica – fila 37 dosar U.P.

– mentiuni la raportul de expertiza – fila 43 dosar U.P.

– raportul de expertiza criminalistica întocmit la data de 20.12.2006 de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti – fila 138

toate coroborate cu declaratiile inculpatilor HRG si RS.

Din analiza întregului material probator administrat în cauza rezulta ca: 1. Fapta inculpatului RS care, cu vinovatie sub forma culpei, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ce instituie obligatia pentru conducatorul auto care intentioneaza sa vireze la dreapta sau la stânga sa efectueze manevra numai dupa ce a semnalizat si s-a asigurat ca o poate face fara a pune în pericol participantii la trafic, tinând seama de pozitia, directia si viteza acestora – art. 160 alin. 1 din HGR nr. 85/2003, a produs un accident de circulatie care a pricinuit partii vatamate HD o vatamare a integritatii corporale si sanatatii pentru a carei vindecare au fost necesare 90-100 zile de îngrijiri medicale – conform raportului de constatare medico-legala nr. 41/AC/16.02.2005, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

Fapta inculpatului RS care, în aceleasi împrejurari retinute anterior, a produs un accident de circulatie care a pricinuit partii vatamate-inculpat HRG o vatamare a integritatii corporale si sanatatii pentru a carei vindecare au fost necesare 70-80 zile de îngrijiri medicale – conform raportului de constatare medico-legala nr. 39/AC/16.02.2005, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

Întrucât faptele sunt savârsite în concurs ideal, în cauza se va face aplicare art. 33 lit. b Cod penal.

2. Fapta inculpatului HRG, care, cu vinovatie sub forma culpei, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor ce instituie obligatia pentru conducatorul auto sa circule cu viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula, în cazul de fata sectorul de drum fiind în interiorul localitatii unde limita este de 50 km/h – art. 154 si art. 155 alin. 1 din HGR nr. 85/2003, a produs un accident de circulatie care a pricinuit partii vatamate HD o vatamare a integritatii corporale si sanatatii pentru a carei vindecare au fost necesare 90-100 zile de îngrijiri medicale – conform raportului de constatare medico-legala nr. 41/AC/16.02.2005, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

Instanta apreciaza ca faptele savârsite de inculpati prezinta pericolul social, având în vedere situatia de fapt asa cum a fost retinuta, urmarile produse, atingerea adusa relatiilor sociale ce ocrotesc siguranta circulatiei pe drumurile publice si drepturile persoanei la integritate corporala si sanatate.

La stabilirea si aplicarea pedepselor vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal, de limitele de pedeapsa fixate de lege, gradul de pericol social al faptelor comise, atingerea adusa relatiilor sociale ce ocrotesc siguranta circulatiei pe drumurile publice si drepturile persoanei referitoare la integritatea corporala si sanatate, dar si de circumstantele atenuante aplicabile în cauza si anume: conduita buna a inculpatilor înainte de savârsirea faptelor, acestia fiind la primul conflict cu legea penala, de atitudinea dupa comiterea faptelor, rezultând din prezentarea în fata autoritatilor, atitudinea procesuala sincera, vârsta acestora.

Ca o consecinta a retinerii circumstantelor atenuante în favoarea inculpatului RS, instanta va da eficienta dispozitiilor 74 alin. 1 lit. a, c si art. 76 lit. e Cod penal si va aplica pedepse reduse sub minimul special prev. de lege si anume doua pedepse de 4 (patru) luni închisoare pentru savârsirea infractiunilor de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

În baza art. 33 lit. b rap. la art. 34 lit. b Cod penal, având în vedere faptul ca infractiunile au fost comise în stare de concurs ideal se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul sa execute în final pedeapsa de 4 luni închisoare.

Totodata, se constata ca sunt întrunite cumulativ conditiile prev. de art. 81 cod penal si anume: pedeapsa aplicata ca urmare a contopirii nu depaseste 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior si se apreciaza ca scopul pedepsei – reeducarea inculpatului, prevenirea de noi infractiuni si formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala – poate fi atins si fara executarea efectiva, astfel încât se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 4 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal si în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se va constata suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei

În baza art. 359 Cod procedura penala se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii executarii pedepsei.

În ceea ce-l priveste pe inculpatul HRG, ca o consecinta a retinerii circumstantelor atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a, c si art. 76 lit. e Cod penal va fi condamnat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.

Se constata ca sunt întrunite cumulativ conditiile prev. de art. 81 Cod penal si anume: inculpatul nu a mai fost condamnat anterior si se apreciaza ca scopul pedepsei – reeducarea inculpatului, prevenirea de noi infractiuni si formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala – poate fi atins si fara executarea efectiva, astfel încât se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 4 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal si în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, se va constata suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei

În baza art. 359 Cod procedura penala se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii executarii pedepsei.

Pe latura civila:

Se va lua act ca HRG în calitate de parte vatamata nu s-a constituit parte civila.

Casa de Asigurari de Sanatate Constanta s-a constituit parte civila cu suma de 2.025 lei pentru perioada de spitalizare 26.11.2004-10.12.2004, în cadrul Spitalului Clinic Judetean Constanta a partii vatamate Hetruc Radu si cu suma de 3.990 lei pentru perioada de spitalizare 26.11.2004-15.12.2004, în cadrul Spitalului Clinic Judetean Constanta a partii vatamate HD.

Actiunea civila a fost preluata de catre Spitalul Clinic Judetean Constanta având în vedere modificarile aduse Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii prin OUG nr. 72/2006.

Actiunea civila având ca obiect tragerea la raspundere a inculpatului RS a fost promovata în termen legal de partea vatamata HD, care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 2000 euro reprezentând daune materiale si 2000 euro reprezentând daune morale.

Potrivit prevederilor art. 998 Cod civil, orice fapta a omului care a cauzat altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a cauzat, a-l repara, indiferent de forma de vinovatie – intentie sau culpa.

În prezenta cauza sunt întrunite conditiile instituite de catre legiuitor în art. 998-999 Cod civil ce reglementeaza raspunderea civila delictuala si anume: fapta ilicita – producerea accidentului ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale prescrise pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice, de catre ambii inculpati, prejudiciul cauzat – leziuni ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale (HD) si 70-80zile de îngrijiri medicale (HRG) de la data producerii si legatura de cauzalitate între faptele comise din culpa si urmarile produse.

Se constata ca daunele materiale solicitate de partea vatamata HD nu au fost dovedite cu nici un mijloc de proba nici ca existenta si nici ca întindere.

În ceea ce priveste daunele morale instanta are obligatia sa aprecieze în raport cu gravitatea si importanta acestuia.

În raport de ele întâmplate si de urmarile produse prin accidentare, implicând suferinte fizice si morale, obligarea inculpatului RS la plata daunelor morale este justificata.

Astfel, prin Raportul de constatare Medico-legala nr. 41/AC/16.02.2005 al Serviciului de Medicina Legala Constanta a stabilit ca HD a suferit leziuni traumatice care au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, diagnosticul acesteia fiind de „Politraumatism prin accident de circulatie. TCC acut deschis. Fractura supracondiliana femur drept operat.”.

Faptul ca partea civila nu purta centura de siguranta nu este de natura sa anuleze pretentiile pentru plata daunelor morale, însa instanta urmeaza a diminua aceste pretentii având în vedere ca gravitatea leziunilor partii vatamate s-a datorat si culpei partii vatamate HD.

Durerile fizice cauzate prin ranirea si tratamentele medicale la care a fost supusa partea vatamata, lipsirea pentru o perioada de posibilitatea deplina de a participa la viata sociala si de a se bucura direct si efectiv de binefacerile acestei participari, motiveaza acordarea unor daune corespunzatoare evaluate la suma de 2.000 lei catre partea vatamata.

Având în vedere ca accidentul s-a produs dupa cum s-a precizat anterior din culpa ambilor inculpati instanta urmeaza sa oblige în solidar inculpatii la plata despagubirilor materiale catre Spitalul Clinic Judetean Constanta.

De mentionat este si faptul ca autoturismul marca Mercedes 190 D cu numar de înmatriculare CT-33-… condus de inculpatul HRG era asigurat la data producerii accidentului rutier, la SC ASIROM SA, în baza contractului de asigurare obligatorie seria HN nr. 1207923 din 18.06.2004 si art. 54, 55 din Legea nr. 136/1995, iar autoturismul marca Mercedes Benz Sprinter 312D cu numar de înmatriculare CT-06-…, condus de inculpatul RS era asigurat la data producerii accidentului rutier la SC ASIBAN SA, în baza contractului de asigurare obligatorie seria XS nr. 0145360 din 30.06.2004.

Pentru motivele expuse mai sus, vazând dispozitiile art. 54 si 55 din Legea 136/1995, Ordinul nr.3113 din 28.11.2003 privind Normele de aplicare a legii în domeniul asigurarilor obligatorii pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule (ce reglementeaza plafonul maximal al despagubirilor ce pot fi acordate pentru accidente produse în 2004, în temeiul art.14 si art.346 Cod procedura penala raportat la art. 998 si urm. Cod civil, va obliga pe inculpatul RS alaturi de asiguratorul SC ASIBAN SA, în baza contractului de asigurare obligatorie seria XS nr. 0145360 din 30.06.2004 si art. 54, 55 din Legea nr. 136/1995, în solidar cu inculpatul HRG alaturi de asiguratorul SC ASIROM SA, în baza contractului de asigurare obligatorie seria HN nr. 1207923 din 18.06.2004 si art. 54, 55 din Legea nr. 136/1995, la plata sumei de 6.015 lei daune materiale catre partea civila Spitalul Clinic Judetean Constanta.

În baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 998 si urm. Cod civil va fi obligat inculpatul RS alaturi de asiguratorul SC ASIBAN SA la plata sumei de 2.000 lei daune morale catre partea civila HD.

Restul pretentiilor civile formulate de partea vatamata HD vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 191 alin 2 Cod procedura penala vor fi obligati inculpatii RS si HRG la plata a câte 700 lei fiecare cheltuieli judiciare catre stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a, c si art. 76 lit. e Cod penal, condamna pe inculpatul:

RS la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a, c si art. 76 lit. e Cod penal, condamna pe inculpatul RS la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În baza art. 33 lit. b rap. la art. 34 lit. b Cod penal contopeste pedepsele aplicate urmând ca inculpatul RS sa execute pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, suspenda conditionat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani si 4 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal si în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constata suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În baza art. 359 Cod procedura penala atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii executarii pedepsei.

În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a, c si art. 76 lit. e Cod penal, condamna pe inculpatul:

HRG la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.

În baza art. 81 Cod penal, suspenda conditionat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani si 4 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal si în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constata suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În baza art. 359 Cod procedura penala atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii executarii pedepsei.

În baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 998 si urm. Cod civil, obliga pe inculpatul RS alaturi de asiguratorul SC ASIBAN SA, în baza contractului de asigurare obligatorie seria XS nr. 0145360 din 30.06.2004 si art. 54, 55 din Legea nr. 136/1995, în solidar cu inculpatul HRG alaturi de asiguratorul SC ASIROM SA, în baza contractului de asigurare obligatorie seria HN nr. 1207923 din 18.06.2004 si art. 54, 55 din Legea nr. 136/1995, la 6.015 lei daune materiale catre partea civila Spitalul Clinic Judetean Constanta.

În baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala raportat la art. 998 si urm. Cod civil, obliga pe inculpatul RS alaturi de asiguratorul SC ASIBAN SA la 2.000 lei daune morale catre partea civila HD.

Respinge ca nefondate restul pretentiilor civile formulate de HD.

Ia act ca HRG nu s-a constituit parte civila.

În baza art. 191 alin 2 Cod procedura penala obliga inculpatii RS si HRG la plata a câte 700 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Cu apel în 10 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru cele lipsa.

Pronuntata în sedinta publica azi, 01.03.2007.

Etichete:

VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ. ACHITARE ÎN BAZA ART. 10 lit d C.p.p. CULPA EXCLUSIVĂ A PĂRŢII VĂTĂMATE.

Prin sentinţa penală nr. 410 din 28.06.2005 pronunţată în dosarul nr. 614/2005, Judecătoria Călăraşi a achitat pe inculpatul RD trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen., în baza art. 11 pct. 2 raportat la 10 lit. d C.p.p.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 25.03.2004, în jurul orelor 20.00-20.30, inculpatul , în timp ce se deplasa pe DN3 dinspre Călăraşi spre Bucureşti la volanul autoturismului marca S.O, când se afla în zona km 110, a lovit cu partea dreaptă faţa şi după aceea cu partea dreaptă a autoturismului o şaretă nesemnalizată care pătrunsese pe carosabil. În urma impactului, şareta s-a răsturnat pe partea dreaptă a carosabilului, lângă acostament, partea vătămată, A.M, care conducea atelajul, suferind leziuni corporale pentru a căror vindecare i-au fost necesare 140-160 zile de îngrijire medicală.

Din raportul de expertză criminalistică instanţa a reţinut că starea de pericol pentru conducătorul autoturismului s-a declanşat în momentul în care atelajul hipo a pătruns în câmpul său de vizibilitate, respectiv la o distanţă de 30 m în faţa sa, că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentele premergătoare producerii accidentului era de cca 89 km/h, că partea vătămată ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat pe timp de noapte cu vehicului echipat cu dispozitive luminoase şi că evenimentul ar fi putut fi prevenit şi de inculpat, daca ar fi circulat cu o viteză de 47 km/h, şi că în condiţiile date inculpatul nu a putut evita accidentul.

Din buletinul de analiză toxicologică–alcoolemie, s-a reţinut că partea vătămată avea 2,90 g %o alcool în sânge.

Pentru a ajunge la concluzia că în exclusivitate culpa aparţine părţii vătămate şi nu inculpatului, instanţa a avut în vedere disp. art. 200 alin 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 care prevede că “vehiculul cu tracţiune animală nu poate fi condus pe autostrăzi, drumuri naţionale…” (în cazul de faţă circula pe DN 3), disp art. 202 lit.b şi d din acelaşi act normativ potrivit cărora “se interzice conducătorului vehiculului cu tracţiune animală să conducă în timp ce se află sub influenţa băuturilor alcoolice” (în speţă partea vătămată avea o alcoolemie de 2,90 g %o) şi respectiv se interzice conducătorului vehiculului cu tracţiune animală să circule pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă, fără ca vehiculul să aibă în faţă un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă şi în spate un dispozitiv cu lumină roşie, amplasate pe partea laterală stângă, ori un dispozitiv cu lumină vizibilă din ambele direcţii -art. 202 lit. d) – (în cazul de faţă atelajul hipo nu avea nici un fel de semnalizare). Instanţa a reţinut de asemenea că inculpatul, înainte de producerea accidentului, avea o viteză regulamentară de 89 km/h şi că nu putea preveni accidentul decât dacă ar fi circulat cu 47 km/h. Ca urmare, viteza cu care circula inculpatul se încadra în limitele prevăzute legal şi era adaptată condiţiilor de drum.

Etichete:

Vatamare corporala din culpa

Dosar nr.615/179/2009

Domeniu alocat : lovire si alte violente

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.p. nr. 188/21.10.2009

Titlu: vatamare corporala din culpa

Prin rechizitoriul nr. 428/P/2008 Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului D.C.L. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa , fapta prev. de art.184 alin.2 si 4 cod penal .

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante la data de 18 mai 2009 sub nr.615/179/2009 .

S-a retinut în esenta ca la data de 23 iunie 2008 , oarele 16,00 , pe DN 22 – E87 , la Km 233 +262m , în afara comunei Baia , judetul Tulcea , s-a produs un accident de circulatie soldat cu vatamarea corporala a partii vatamate L.M. , care a suferit un traumatism cu fractura de antebrat stâng , care a condus initial la necesitatea unui nr. de 55 zile de îngrijiri medicale , iar ulterior la un numar total de 110 zile de îngrijiri medicale .

Din probele administrate în cauza se retine ca în ziua de 23 iunie 2008 , în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan , cu nr. de înmatriculare B 52 UNS , pe directia 2 Cantoane-Constanta , alaturi aflându-se si prietena sa S.A.C. , înainte de a iesi din localitatea Baia inculpatul a observat la circa 200 m în fata o autoutilitara Dacia , plina cu saci de lâna , care se deplasa relativ încet , cu o viteza apreciata la catre expert la circa 30 Km/h , astfel ca sesizând ca din sens opus nu se apropie nici un alt vehicul , a semnalizat intentia de depasire cu circa 50-100m înainte de a efectua respectiva manevra , într-o zona în care manevra de depasire era permisa , iar în momentul în care se afla în plin proces de depasire , circulând pe banda din sens invers cu viteza de 60-70 Km/h , a intrat în coliziune cu autoutilitara sus mentionata care a intrat în viraj la stânga spre aleea de acces la o societate comerciala situata pe partea stânga a drumului public , ambii conducatori încalcând marcajul longitudinal continuu de separare a sensurilor de mers , inculpatul încalcând marcajul longitudinal continuu în efectuarea manevrei de depasire , manevra executata în zona de actiune a indicatoarelor de avertizare ” curba la stânga/dreapta ” si a indicatoarelor de restrictie ” depasirea interzisa” amplasate înainte de curba pe aliniamentul unui sector de drum în rampa usoara cu circulatie care se desfasoara în ambele sensuri pe câte o singura banda de circulatie pe sens , despartite prin marcaj longitudinal mixt .

În urma impactului autoturismul Dacia Logan a fost proiectat în capul de podet de pe marginea din stânga a drumului , aproape paralel cu axul acestuia , cu partea inferioara fata deasupra capului de pod impactat , translatat din impact la o distanta de circa 1m de locul impactului , în timp ce autoutilitara a fost proiectata si a ramas rasturnata de axul drumului cu fata orientata catre directia Constanta .

În timpul accidentului inculpatul si numita S.A.C. au suferit traumatisme minore , dat fiind ca purtau centura de siguranta , socul impactului fiind preluat longitudinal de catre structura de rezistenta la impact a autoturismului , astfel cum concluzioneaza expertul , în timp ce partea vatamata a suferit un traumatism cu fractura de antebrat stâng , prin prinderea membrului superior stând în corpuri contondente , de la nivelul geamului deschis al soferului , care au condus initial la un nr. de 55 zile de îngrijiri medicale si ulterior la un nr. total de 110 zile , conform certificatului medico-legal nr,484/2008 si a completarii acestuia , certificate emise de SML Tulcea .

În cauza a fost efectuata o expertiza tehnica judiciara auto , care având ca obiective : stabilirea vitezei de deplasare a celor doua autovehicule , în premomentul producerii accidentului , dinamica producerii accidentului si posibilitatile tehnice de evitare a accidentului .

Expertiza tehnica judiciara a conchis ca în momentul premergator producerii accidentului , autoturismul cu nr. de înmatriculare B 52 UNS , circula cu o viteza de 62 KM/h, iar autoutilitara condusa de partea vatamata circula cu o viteza de 13 KM/h .

De asemenea s-a mai concluzionat ca accidentul rutier a avut loc ” datorita aparitiei intempestive a autoutilitarei Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare TL 16 LIB condusa de partea vatamata L.M. , în traiectoria de deplasare a autoturismului Dacia Logan , înmatriculat cu nr. 52 UNS si condus de inculpatul D.C.L. , care nu a mai avut spatiul si timpul necesar pentru a mentine în conditii de siguranta autoturismul pe traiectoria de deplasare în plina depasire pe contrasens , în acest mod accidentul nemaiputând fi evitat , decât în masura în care victima efectua manevra de viraj stânga dupa o prealabila si temeinica semnalizare în mod regulamentar de la distanta de cel putin 100m înainte de viraj , ori renunta la manevra , respectiv daca se circula cu atentie marita pe sectorul de drum periculos”.

Se concluzioneaza ca sectorul de drum pe care s-a produs accidentul rutier este în rampa,circulatia desfasurându-se pe acest sector de drum în ambele sensuri , pe câte o singura banda de circulatie pe sens , despartite prin marcaj longitudinal mixt , care începe cu o linie discontinua si se dubleaza cu linie continua pentru sensul de mers Tulcea- Constanta , la o distanta de 44,5m fata de reperul de cotare , înainte de o curba periculoasa spre dreapta în sensul drumului, situata la iesirea din localitatea Baia , sectorul de drum fiind semnalizat prin indicatoarele de avertizare curba la stânga/dreapta si indicatoarele de restrictie ” depasirea interzisa ” .

Impactul initial a avut loc pe tronsonul de drum în aliniament , în partea laterala dreapta/stânga corespondenta fiecarui autovehicul .

Inculpatul a motivat ca nu a observat indicatorul „depasire interzisa ” , montat în imediata apropiere a locului accidentului , sustinând ca nu putea sa-l observe în timpul manevrei de depasire datorita faptului ca sacii de lâna din caroseria autoutilitarei îi împiedicau vizibilitatea .

Chiar daca aceste sustineri ar fi obiective este de subliniat ca erau de observat si marcajele rutiere , întrucât în zona de impact acesta depasise cu 10 m linia continua care delimiteaza sensurile de mers si interzice depasirea , aspect ce rezulta si din procesul verbal de cercetare la locul faptei , fiind încalcate disp. art.120 lit.i din ROUG 195/2002 .

Partea vatamata a sustinut ca a semnalizat intentia de a vira la stânga si s-a asigurat în oglinda retrovizoare , dupa care s-a pus în miscare în efectuarea manevrei de virare , iar când a ajuns cu roata din stânga fata pe contrasens a fost lovit în partea stânga fata de autoturismul Dacia Logan chiar în momentul în care a virat dreapta în încercarea de a evita impactul , rasturnându-se pe partea stânga pe mijlocul carosabilului , moment în care s-a sprijin în cadere de asfalt , pentru a nu se lovi la cap , antebratul fiindu-i prins între rama de la plafon si carosabil , neputând sa-si scoata antebratul decât atunci când autoutilitara a fost reasezata pe roti de catre martorii I.S. si L.A. , persoane sosite imediat la locul accidentului din incinta firmei unde urma sa ajunga , fiind scos din carosabil la cererea unui lucrator de politie sosit imediat la locul accidentului .

Declaratiile succesive ale partii vatamate nu sunt constante în toate sustinerile , acesta sustragându-se de la efectuarea unui test poligraf propus în dovedirea sinceritatii declaratiilor , desi acceptase efectuarea unui test poligraf , însa în final s-a sustras prin neprezentare la convocari .

Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat în cauza rezulta în egala masura vinovatia ambelor parti în producerea accidentului rutier, însa leziunile suferite de partea vatamata fiind urmarea exclusiva a modului , contrar normelor circulatiei rutiere , a încalcarii dispozitiilor sus mentionate , în cauza inculpatul se face vinovat de vatamarea corporala a partii vatamate chiar daca si aceasta are o culpa comuna în producerea accidentului , cele doua culpe comune neputând înlatura raspunderea inculpatului , culpa partii vatamate urmând a fi avuta în vedere la individualizarea pedepsei si angajarea raspunderii civile .

Vinovatia se apreciaza certa si dovedita cu procesul – verbal de cercetare la fata locului, planse fotografice, declaratiile partii vatamate coroborate cu declaratiile inculpatului , martorilor, acte medico-legale, raport de expertiza judiciara auto .

Retinând existenta faptei si procedând la individualizarea pedepsei prin prispa criteriilor prev. de art. aplicarea art. 72 cod penal si dând semnificatia cuvenita pericolului social concret al faptei savârsite , valorilor sociale lezate, urmarile produse, împrejurarile în care fapta a fost savârsita, împrejurari unite cu datele personale ce caracterizeaza persoana inculpatului, elemente volitiv apreciate în general , dar si în contextul faptei concret savârsite se apreciaza ca se poate da efect dispozitiilor art.74 lit.c cod penal si valorificând în planul individualizarii sanctiunii aceste circumstante atenuante , urmeaza a-l condamna pe inculpat în baza art.184 alin.2 si 4 cod penal cu aplicarea art. 74 lit.c si 76 lit.e cod penal la 700 lei amenda penala .

Este de subliniat ca alaturat actiunii penale a fost exercitata de catre partea vatamata si actiunea civila, solicitându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 lei RON, reprezentând daune morale constând în suferintele fizice si psihice îndurate ca urmare a vatamarii corporale produse .

Din evaluarea actelor medicale , se constata ca în cauza s-a produs partii vatamate un prejudiciu nepatrimonial , deducându-se potentialitatea acestuia din leziunile traumatice suferite, acestea fiind inerente a cauza dureri fizice si suferinte psihice care fac sa devina eficient principiul raspunderii civile izvorât din dispozitiile art.998 Cod civil , potrivit caruia „orice fapta a omului , care cauzeaza altuia prejudiciu , obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat , a-l repara” . Aceasta împrejurare constituie temeiul juridic care face sa antreneze tragerea la raspundere civila a inculpatului , raspundere materializata pe plan procesual în exercitiul actiunii civile al partii civile.

În cauza , în raport de circumstantele si împrejurarile cauzei reiese ca a fost adus un prejudiciu moral partii vatamate, prejudiciu ce decurge din lezarea integritatii fizice prin vatamarile corporale produse , constând în dureri fizice , dureri ce presupun inerent si o suferinta psihica , partea vatamata suferind interventii chirurgicale ca urmare a fracturii antebratului , având o imobilizare ghipsata a antebratului pe o durata de 8 saptamâni de la interventia chirurgicala .

Retinând astfel existenta unui prejudiciu moral decurgând din lezarea valorilor nepatrimoniale sus mentionate si având în vedere culpa comuna si egala a partilor apreciata în producerea accidentului , se apreciaza ca obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune morale , este de natura sa duca la restabilirea dreptului încalcat astfel ca în baza art. 346 al.1 cod pr. pen. se va admite în parte actiunea civila.

Având în vedere culpa egala a partilor retinuta în producerea accidentului , urmeaza a fi tinut raspunzator inculpatul la o cota de 1/2 , aferenta culpei sale , la acoperirea cheltuielilor de spitalizare pretinse de partea civila Spitalul Jud. de urgenta Tulcea .

Astfel , va fi obligat inculpatul la 750,5 lei catre Spitalul de Ortopedie , Traumatologie si Recuperare Medicala Eforie Sud , reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate partii civile L.M. .

În baza art.191 cod pr.penala va obliga inculpatul la 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Etichete:

În cazul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, societatea de asigurare de răspundere civilă nu răspunde pentru prejudiciul creat persoanelor transportate în baza unui contract de transport.

PREJUDICII, DAUNE

Acţiune civilă. Vătămare corporală din culpă.

Răspunderea asigurătorului de răspundere civilă

Cuprinsul materiei : Drept procesual penal. Parte generală.

Reguli de bază şi acţiunile în procesul penal.

Acţiunea civilă în procesul penal.

C.proc.pen – art.14 şi art.346

Legea nr.136/1995 – art.50 alin.2

În cazul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, societatea de asigurare de răspundere civilă nu răspunde pentru prejudiciul creat persoanelor transportate în baza unui contract de transport.

Tribunalul Brăila – d.p. nr.281/2.10.2006

Prin sentinţa penală nr.803/2006, Judecătoria Brăila a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzute de art.184 alin.1 şi 3 şi de art.184 alin. 1 şi 4 c.pen.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente şi asigurătorul la plata despăgubirilor civile către părţile vătămate.

S-a reţinut că inculpatul în calitate de conducător auto pe autoturismul ce circula în regim de maxi-taxi, urmare unei coliziuni produse din culpa sa a accidentat părţile vătămate aflate în autoturism în calitate de călători.

Tribunalul a admis apelul formulat de asigurător şi a înlăturat obligarea acestuia la plata despăgubirilor solicitate de părţile civile, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art.50 alin.2 din Legea nr.136/1995, asigurătorul nu răspunde pentru prejudiciul creat părţilor vătămate transportate în baza unui contract de transport cum este cazul în speţă.

Etichete:

Vatamare corporala din culpa

ROMÂNIA

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

Dosar nr. 7222//270/2009

Înreg.30.10.2009 vat.corp.culpa

SENTINTA PENALA NR.245

Sedinta publica din data de 13.04.2011

Completul de judecata format din:

Presedinte – …

Grefier- …..

Ministerul Public – reprezentat de procuror …

Pe rol fiind judecarea pronuntarii în cauza penala pusa in miscare prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti împotriva inculpatei …. trimisa in judecata pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 184 Cod penal.

Dezbaterile în fond au avut loc în data de 7.04.2011, fiind consemnate prin încheierea de amânare a pronuntarii de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarâre.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cererii de fata, constata ca:

Prin rechizitoriul nr. 2615 /P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti a fost trimisa în judecata ,în stare de libertate ,inculpata ……, cercetata pentru comiterea infractiunii de „ “ vatamare corporala din culpa” prevazuta si pedepsita de art.184 alin. 2 ,4 Cod penal .

În esenta, prin actul de sesizare al instantei s-a retinut ca la data de 12.10.2008, în jurul orei 10.00 ,în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare BC-04-MGL,pe raza com.Bogdanesti,pe DN 11, a vatamat corporal din culpa pe numita …., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 95-100 zile îngrijiri medicale.

În faza de urmarire penala si în faza de judecata a fost administrat urmatorul probatoriu: proces verbal de constatare, adrese, planse fotografice, proces -verbal de verificare ansamblu auto, schita accidentului, raport de constatare medico-legala, raport de expertiza tehnica , buletin de analiza alcoolemie, rezultat alcooltest declaratii martori ,declaratii învinuit, declaratii martori,declaratii inculpata.

Situatia de fapt retinuta în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmarire penala , materializate în: declaratiile invinuitei ale inculpatului,ale martorilor, etc.

În cursul cercetarii judecatoresti a fost audiata inculpata ,partea civila si martorii.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauza în ambele faze ale procesului penal, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

În ziua de 12.10.2008, în jurul orei 10.00 inculpata …., care poseda permis de conducere categoria B din luna aprilie 2008 si este posesoarea autoturismului cu nr.BC-04-MGL,în timp ce conducea acest autoturism pe raza comunei Bogdanesti, jud.Bacau, pe DN 11, ajungând la Km 119?860 m., în dreptul trecerii pentru pietoni din fata locuintei numitei .. , datorita neatentiei a accidentat pe partea vatamata ….., care se afla la marginea dreapta a marcajului pietonal si intentiona sa traverseze.

Conform declaratiilor martorilor oculari … si ……, partea vatamata se afla cu un picior pe acostament, iar cu celalalt picior se afla pe carosabil si a fost atinsa cu partea lateral dreapta fata a autoturismului , cazând pe carosabil.

În urma cercetarilor efectuate la fata locului, s-a stabilit ca,locul producerii accidentului a fost pe trecerea de pietoni si nu au fost gasite urme de frânare.

Partea vatamata a sustinut ca s-a angajat în traversarea strazii pe marcajul pietonal, circulând pe prima dunga alba a marcajului si la un moment dat a fost lovita de autovehicolul condus de catre inculpata , fiind târâta apoi cca.3-4 m.

Ca urmare a impactului,partea vatamata a fost transportata la Spitalul mun.Onesti, unde a fost operata la piciorul stâng si la mâna dreapta si conform CML nr.653 din 24.10.2008, reclamanta, în vârsta de 68 de ani, a suferit leziuni corporale vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale, prezentând diagnosticul: politraumatism prin accident rutier, fractura cominutiva deschisa tip II, fata interna 1/3 distala, ambele oase gamba stânga, fractura 1/3 diafiza radiala, contuzie hemitorace stâng, cu fractura arc costal C6 , fiind si internata în Spitalul Onesti, sectia ortopedie , în perioada 12.10.2008-24.10.2008 ( fl.25 dos.urm.pen.).

Aceste zile de îngrijiei medicale i-au fost acordate sub rezerva evolutiei clinice si reclamanta trebuia sa se prezinte la examenul de specialitate, ortopedic, la data de 5.12.2008, însa aceasta s-a prezentat tardiv , drept pentru care, conform CMLS7/4 din 19.01.2009, nu i s-au mai acordat alte zile de îngrijiri medicale, ramânând la numarul de 50-55zile ( fl.26 dos.urm.pen.).

Având în vedere starea de sanatate , partea vatamata a solicitat o expertiza medico-legala si conform CML nr.S/480 din 19.02.2009, a SML Bacau, s-a concluzionat ……., raportat la diagnostic si evolutia leziunilor, necesita 95-100 zile îngrijiri medicale si reducerea capacitatii de munca ( invaliditate temporara) în procent de 30% pe timp de un an dupa epuizarea zilelor de îngrijiri medicale ( fl.28 dos.,urm.pen.).

Urmare a acestei situatii si inculpata …., cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala de la dosar, la 11.03.2009 ( fl.79 dos.,urm.pen.) a solicitat o contraexpertiza medico-legala la IML Iasi, pe acte si persoana, precum si o expertiza tehnica auto.

Conform raportului de expertiza medico-legala nr.17762 din 19.08.2009 a IML Iasi ( fl.32-35), partea vatamata a necesitat 95- 100 zile îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor, timp care include perioada de internare, cu efectuarea interventiei chirurgicale, perioada de imobilizare în aparat gipsat si perioada de recuperare functionala.

Din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr.3210 din 24.10.2008, rezulta ca … avea o alcoolemie de 0,40 g%0 ( fl.41 dos.urm.pen.), iar conducatoarea auto, respectiv inculpata, nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice. ( fl.66-68 dos.urm.pen.).

Din raportul de expertiza tehnica nr.330488/P/2009 ( fl.59-63 dos.urm.pen.) s-a concluzionat ca, ….., desi a observat autoturismul condus de catre inculpata ca vine dinspre Onesti ,totusi s-a angajat în traversarea carosabilului pe trecerea de pietoni, fiind lovita ulterior de autoturism si proiectata pe carosabil, la 2,7m de trecerea de pietoni. Inculpata, auzind zgomotul facut de impactul victimei cu oglinda, realizeaza producerea accidentului si actioneaza asupra sistemului de frânare, iar autoturismul mai parcurge înca 21 de si se opreste pe acostamentul din dreapta.

Expertul a aratat ca, accidentul putea fi evitat numai daca autoturismul era oprit de catre inculpata înainte de locul impactului, viteza maxima cu care ar fi trebuit sa se deplaseze fiind de cca. 22 km/h.

Viteza maxima legala admisa în apropierea marcajului de trecere d epietoni este de 30 km/h, în timp ce viteza de deplasare a autoturismului condos de catre inculpata anterior momentului coliziunii a fost de 45 km/h.

Identificata si interogata în conformitate cu dispozitiile art. 323 Cod procedura penala, inculpata ……. a avut o pozitie sincera.

Situatia de fapt retinuta a fost confirmata prin probele administrate nemijlocit în fata instantei. Astfel, martorii oculari …. ( fila 45 dosar i.) si ….. ( fila 41 dosari. ) au declarat ca au observat când partea vatamata …… a început sa traverseze carosabilul pe trecerea de pietoni marcata , moment în care a fost lovita de catre autoturismul condus de catre inculpata. Coroborând aceste declaratii cu declaratia inculpatei si cu celelalte probe administrate ,instanta va retine culpa inculpatei într-un procent de 100/100 în ceea ce priveste producerea accidentului.

Având în vedere situatia de fapt retinuta, ÎN DREPT, fapta inculpatei …. care datorita faptului ca nu a acordat prioritate de trecere partii vatamate ….. , pe o trecere de pietoni prevazuta cu marcaj , a provocat un accident rutier , fapt ce a dus la vatamarea din culpa a partii vatamate , provocându-i acesteia din urma leziuni care au necesitat pentru vindecare cca. 95-100 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „ vatamare corporala din culpa”,prevazuta si pedepsita de art.184 alin.2 ,4 Cod penal , atât din punct de vedere obiectiv, cât si din punct de vedere subiectiv.

Sub aspectul laturii subiective , inculpata a actionat cu vinovatie, sub forma culpei simple ,aceasta nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia sa-l prevada.

Având în vedere ca inculpata nu a respectat semnificatia indicatoarelor “Limitare de viteza la 30 km/ora “si “ Trecere de pietoni “ circulând cu o viteza de 45 km/ora ,în localitate ,în zona unei treceri pentru pietoni nesemaforizate accidentând victima, care s-a angajat în traversare,instanta va retine culpa inculpatei într-un procent de 100/100 în ceea ce priveste producerea accidentului.

Atâta vreme cât ,în momentul accidentarii victimei, autovehiculul condus de inculpata circula cu o viteza de 45 km/ora ,( cum s-a retinut în expertiza tehnica-auto )se impune concluzia ca daca aceasta s-ar fi conformat preved. legii si, la trecerea pentru pietoni, ar fi redus viteza de deplasare pâna la limita evitarii oricarui pericol, lovirea victimei , care se angajase în traversare pe marcajul pietonal ,ar fi putut sa fie evitata.

Potrivit art. 123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. conducatorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/ora în localitati, la trecerile de pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare si marcaje, când drumul public are cel mult o banda pe sens, iar pietoni aflati pe trotuar, în imediata apropiere a partii carosabile, intentioneaza sa se angajeze în traversare.

Astfel, prin comportamentul sau imprudent în trafic inculpata a încalcat prevederile art. 123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, nu a respectat regimul legal de viteza si nu a adaptat viteza în functie de conditiile de drum , astfel încât sa poata efectua orice manevra în conditii de siguranta.

Astfel,fiind administrate probe concludente si pertinente în cauza din care rezulta vinovatia inculpatei în savârsirea infractiunii dedusa judecatii, instanta va dispune condamnarea acesteia.

La alegerea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia, vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod Penal ,si anume: limitele de pedeapsa ,circumstantele reale si personale, gradul de pericol social concret al faptei savârsite, determinat de modul de producere ,cât si de importanta valorilor sociale încalcate si urmarea produsa .

Astfel,vatamarea din culpa este o fapta cu un pericol social generic ridicat, valoarea sociala careia i s-a adus o atingere fiind fiind integritatea corporala a individului, în speta a partii civile .

Inculpata ……. a dat dovada de o grava imprudenta , circulând neatent , în conditii de trafic necorespunzator , fara a adapta viteza în functie de marcaje , astfel încât sa poata efectua orice manevra în conditii de siguranta.

Instanta va retine si faptul ca inculpata a avut si are si în prezent o comportare buna în societate , ca are studii superioare, este încadrata în munca si nu a mai fost condamnata anterior. Din caracterizarea de la locul de munca,( fila 114 dosar i.) rezulta ca inculpata a dat dovada la locul de munca de corectitudine si competenta profesionala, respectând normele si reglementarile bancare.

Din perspectiva celor aratate anterior , instanta apreciaza ca pentru reeducarea inculpatei este suficienta condamnarea acesteia la o pedeapsa cu amenda penala .

Prin urmare, fata de argumentele aratate mai sus, instanta va aplica inculpatei …. o pedeapsa cu amenda penala .

Ii va fi atrasa atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 63 ind. 1Cod Penal privind înlocuirea amenzii penale cu închisoarea ,în caz de neplata cu rea-credinta.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei , partea vatamata ……. s-a constituit parte civila în cauza, solicitând obligarea inculpatutei la plata sumei de 3949,5 lei reprezentând daune materiale si 25.000 lei reprezentând daune morale ( daune majorate la suma de 40.000 lei), concretizate în suferinta fizica si psihica suferita prin vatamarea corporala.

Analizând probatoriul cauzei prin raportare la solutia din latura penala a cauzei si la criteriile si elementele ce au stat la baza acesteia, instanta constata ca partea vatamata a suferit prejudicii materiale certe, actuale si inca neacoperite, constand in contravaloarea medicamentelor , investigatiilor medicale , transportului la spitalele din Bacau si Iasi , a expertizelor medicale. Analizand inscrisurile depuse la dosar prin coroborare cu declaratiile martorilor audiati pe latura civila instanta constata ca prejudiile materiale, in raport de evaluarile facute de catre partea civila nu au fost in totalitate dovedite. Astfel, instanta va constata ca partea civila a suportat cheltuielile în cuantum de 2050,50 lei , celelalte pretentii materiale nefiind dovedite.

De asemenea, fata de consecintele faptei si diagnosticul stabilit de catre comisiile medicale rezulta ca prejudiciul moral suferit de catre partea civila este evident.

Prejudiciul moral este reprezentat în primul rând de suferinta cauzata partii civile prin producerea accidentului , ce i-a produs leziuni importante, aceasta ramânând cu în mod definitiv cu o incapacitate adaptativa de 30% , la piciorul stâng, cu sechele algo-functionale post factura 1/3 gamba stânga, sechele fractura antebrat-gonardroza , potrivit raportului de expertiza medico-legala . Ulterior, partea civila a stat internata în spital mai multe zile , suferind astfel o limitare a libertatii de miscare si fiind nevoita sa renunte la modul sau obisnuit de viata . Toate aceste coordonate dar si faptul ca partea civila este o persoana în vârsta, respectata în comunitate, contureaza un prejudiciu moral suferit de aceasta parte.

Desi , spre deosebire de alte legislatii ,nu exista criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de catre partea civila, instanta apreciaza ca un criteriu orientativ este gravitatea prejudiciului moral . Acesta este cu atât mai grav cu cât valoarea lezata are o importanta mai mare pentru partea vatamata.

Procesul de comensurare a daunelor morale este guvernat de criteriul echitatii care exprima cerinta ca indemnizatia sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare a partii vatamate.

În termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vatamata sa primeasca o satisfactie echitabila pentru prejudicial moral suferit. În acest sens, vazând si principiul echitatii , instanta va admite, în parte , cererea partii civile si îi va acorda daune morale în cuantum de 20.000 lei (RON).

Culpa exclusiva in producerea acestor prejudicii materiale si morale revine inculpatei pentru aceleasi considerente ca si acelea care au stat la baza solutiei din latura penala a cauzei.

În cauza a fost introdus în calitate de asigurator si SC …. S.A. ……

La data producerii accidentului ,autovehiculul condus de catre inculpata era asigurat pentru raspundere civila auto la SC ….. S.A. …., polita de asigurare pentru raspundere civila delictuala , valabila de la data de 29.12.2007 pâna la data de 28.12.2008 ( fila 29 dosar u.p.).

Cum accidentul s-a produs la data de 12.10.2008 instanta apreciaza ca evenimentul este asigurat prin prisma politei sus amintite.

Conform art. 26 alin.1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr .11/02.10.2007 asiguratorul are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri in forma baneasca pentru vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial.

Fiind întrunite si celelalte conditiile ale raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999 Cod civil (fapta ilicita a inculpatei si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu), in baza art. 14 si art. 346 C.pr.pen. instanta va admite in parte actiunea civila si va obliga asiguratorul SC …….. S.A. ….. potrivit prevederilor aratate mai sus ,sa achite despagubiri materiale si morale catre partea civila intr-un cuantum corespunzator prejudiciului retinut de catre instanta. De asemenea, pe aceleasi considerente, fiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999 Cod civil (fapta ilicita a inculpatului si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu),în sarcina aceluiasi asigurator de raspundere civila va ramâne si obligatia de a achita sumele solicitate si dovedite de catre partile civile Spitalul mun. Onesti si Serviciul de Ambulanta Bacau, pentru cheltuieli de transport si cheltuieli cu îngrijirile medicale acordate partilor vatamate. Totodata, asiguratorul va fi obligat si la plata cheltuielilor judiciare efectuate de catre partea civila, onorariu de avocat.

Instanta constata ,de asemenea,ca inculpata se afla în culpa procesuala. Pe de alta parte, asiguratorul de raspundere civila nu poate fi tinut sa raspunda pentru cheltuielile judiciare la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducatorul auto în procesul penal.

Asa fiind, în baza art. 191alin.1 Cod Proced.Penala va fi obligat inculpata la cheltuieli judiciare catre stat,constatându-se ca pe toata perioada procesului penal aceasta a fost asistat de avocat ales.

Acelasi criteriu al culpei procesuale va sta la baza obligarii inculpatului în temeiul art.193 al.1 Cod Proced.Penala sa achite cheltuieli judiciare partii civile, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E :

În baza art. 184 alin. 2,4 Cod Penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 76 lit. e Cod Penal condamna pe inculpata …., fiica lui …si …, nascuta la ….. în …, cu domiciliul în ….. , studii- superioare, ocupatia- ….. , …,.., fara antecedente penale , CNP- …. ,la o pedeapsa de :

-1500 (una mie cinci sute) lei amenda penala , pentru comiterea

infractiunii de „vatamare corporala din culpa”.

Atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 63 ind. 1 Cod Penal cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credinta a amenzii.

Admite în parte actiunea civila formulata de catre partea civila ..

În baza art. 55 al.1 din Legea nr.136/1995 modificat prin art. I ,pct. 22 din O.U.G nr. 61/2005 obliga asiguratorul de raspundere civila S.C. ..S.A. ….. sa achite partii civile ….. despagubiri civile dupa cum urmeaza :

– 20.000 lei( RON) cu titlu de daune morale ;

– 2050,50 lei (RON) cu titlu de daune materiale.

– SPITALULUI MUNICIPAL ONESTI, suma de 1387,05 lei actualizata pâna la data executarii reprezentând cheltuieli de spitalizare;

– SERVICIULUI DE AMBULANTA BACAU ,suma de 305,6 lei actualizata pâna la data executarii reprezentând cheltuieli de transport;

În temeiul art.189 Cod procedura penala dispune plata din fondul Ministerului Justitiei catre B.A. Bacau a sumei de 100 lei reprezentând jumatate din onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu (av. Racheru L.).

Constata ca inculpata a fost asistata de catre avocat ales.

În temeiul art. 26 alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 11/2007 privind aplicarea normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila , obliga asiguratorul de raspundere civila S.C. ….S.A. .. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat , în ambele etape ale procesului penal ( includ si onorariu avocat oficiu) .

În baza art. 26 alin. 1 lit. d din Ordinul nr. 11/2007 privind aplicarea normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila obliga asiguratorul de raspundere civila S.C. … S.A. ….. la plata sumei de 800 lei catre partea civila ,reprezentând cheltuieli judiciare(onorariu avocat ).

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru partile lipsa.

Pronuntata în sedinta publica, azi 13.04.2011.

Etichete:

Vătămare corporală din culpă

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau nr.5115/P/2008 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului SD, pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 184 alin.1,3 C.p.

In motivarea actului de sesizare se afirma ca inculpatul in data de 01.07.2008 ,in jurul orelor 11.00 ,in timp ce conducea mopedul avand directia de mers Adjud-Bacau, a accidentat partea vatamata AG, care se afla in afara partii carosabile, producandu-i leziuni pentru vindecarea carora au fost necesare 35-40 de zile de ingrijiri medicale.

Pentru dovedirea situatiei de fapt au fost propuse spre administrare urmatoarele mijloace de proba : proces verbal de cercetare la fata locului impreuna cu schita locului producerii accidentului si plansa foto ,raportul de constatare medico-legala, buletine de analiza toxicologica-alcoolemie ,declaratiile martorilor, raportul de expertiza tehnica-judiciara ,declaratia partii vatamate AG , declaratiile inculpatului .

Prin coroborarea probelor administrate instanta retine ca in ziua de 01.07.2008 , inculpatul SD, conducea mopedul avand directia de mers Adjud-Bacau. Ajungand pe raza localitatii R, in timp ce circula cu o viteza de 29 km/h, apropriindu-se de o statie de autobuz, la un moment dat inculpatul a iesit in afara părtii carosabile, respectiv pe dalele de beton de la canalul de scurgere, manevra ce l-a dezechilibrat, pierzand astfel controlul asupra directiei de deplasare. Ca urmare, mopedul a iesit de pe carosabil si a lovit cu roata din fata pe partea vatamata AG care se afla in afara partii carosabile la o distanta de 0,5 metri fata de marginea strazii, in asteptarea unui mijloc de transport in comun.

In urma impactului, partea vatamata AF a suferit un traumatism al gambei stangi cu plagi excoriate si fractura cominutiva a peroneului stang in 1/3 superioara, leziuni pentru vindecarea carora au fost necesare 35-45 zile de ingrijiri medicale.

Victima a fost transportata la Spitalul Judetean unde i s-au acordat ingrijiri medicale.

Partea vatamata s-a constituit parte civila si a cerut obligarea inculpatului la plata sumelor de 16.000 lei cu titlu de daune materiale si 15.000 lei cu titlu de daune morale.

Vatamarile provocate partii vatamate au pricinuit acesteia suferinte fizice si psihice. Pentru restabilirea starii de sanatate, partea vatamata a efectuat cheltuieli estimate la 1500 lei (hrana suplimentara si medicamente).

La retinerea situatiei de fapt instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba : proces verbal de cercetare la fata locului impreuna cu schita locului producerii accidentului si plansa foto ,raportul de constatare medico-legala nr.2724/2008 emis de SML Bacau, buletine de analiza toxicologica-alcoolemie pentru partea vatamata AG şi inculpatul SD ,declaratiile martorului ocular DD, declaratiile martorului ocular IR, declaratiile martorului ocular FD, declaratiile martorului ocular TA , raportul de expertiza tehnica-judiciara , declaratia partii vatamate AG ,declaratiile inculpatului .

In drept ,fapta inculpatului intruneste continutul constitutiv al infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de art.184 al.1,3 C.p.

In temeiul art.345 C.p.p. avand in vedere ca fapta exista, constituie infractiune si ca a fost savarsita de catre inculpat, urmeaza a dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea judiciara a pedepsei, instanta va tine seama de criteriile generale prev.de art.72 C.p. respectiv dispozitiile partii generale ale C.p., limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si imprejurarile care atenuiaza raspunderea penala.

In temeiul art.14 C.p.p.si art.346 C.p.p. instanta constatand indeplinite conditiile prev. de art.25 ind.1 din Legea 32/2000, respectiv inculpatul Dobrin Spiru este vinovat pentru producerea accidentului de circulatie din data de 01.07.2008 si ca vinovatul nu va putea face dovada existentei unei polite de asigurare de raspundere civila pentru prejudiciul produs prin accidente de autovehicule (RCA sau Carte Verde), valabila la data producerii accidentului, urmeaza a dispune obligarea Fondului de Protectie a Victimelor Strazii la plata despagubirilor cuvenite partii civile.

Instanta va atrage atentia inculpatului asupra prev.art.63 ind.1 C.p.

Instanta va cuantifica prejudiciul produs partii civile in echitate, sprijinandu-si convingerea pe urmatoarele criterii :

– durata ingrijirilor medicale,

– felul si gravitatea vatamarilor,

– intensitatea suferintelor fizice si psihice,

– cheltuielile suplimentare efectuate incepand cu data savarsirii delictului si pana la insanatosire,

– numarul de persoane aflate in intretinerea partii civile.

In temeiul art.191 al.1 C.p.p. instanta constatand culpa procesuala a

inculpatului, urmeaza a dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat.

Etichete:

Vătămare corporală din culpă. Acţiune civilă. Despăgubiri. Calitatea de parte civilă.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

Drept procesual penal. Partea generală şi partea specială. Acţiunea civilă.

Indice alfabetic: – Drept penal:

– Vătămare corporală din culpă.

– Drept procesual penal

– Acţiunea civilă;

Legislaţie relevantă: c.penal, art.184

c.pr.penală, art.14, 346

I.C.C.J. Decizia nr.I/23.02.2004 pronunţată de Secţiile Unite

Se pot acorda despăgubiri civile cu ocazia judecării infracţiunii de vătămare din culpă produsă printr-un accident de circulaţie, reprezentând reparaţii pentru autovehicolul avariat, numai dacă acesta aparţine victimei infracţiunii.

Curtea de apel Bacău. secţia penală, decizia nr.364/10.06.2010

Judecător GABRIEL CRÎŞMARU

Prin sentinţa penală nr. 1423/14 iunie 2007 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul 1488/180/2006, inculpatul B.M., a fost condamnat, după cum urmează:

-la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.p., cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 lit. e din C.p.

-la pedeapsa de 1500 lei, amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 lit. e din C.p.

Faptele fiind concurente, cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 1500 lei amendă penală. Inculpatului i s-a atras atenţia cu privire la conţinutul art. 63/1 C.p.

În ceea ce priveşte latura civilă, asiguratorul de răspundere civilă S.C. „A” S.A. Bacău, a fost obligat la plata următoarelor sume:

– 3000 lei daune materiale + 6000 lei daune morale, părţii civile S.N.;

– 5000 lei daune materiale + 8000 lei daune morale, părţii civile I.N.;

S-a luat act că Spitalul Judeţean Bacău nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile I.N., suma de 800 lei în temeiul art. 193 C.p.p. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Totodată inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare statului, în temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că la data de 12 august 2005, inculpatul B.M., conducea auto Bc – x – x, pe raza com. Mărgineni, jud. Bacău, cu direcţia de mers, spre municipiul Bacău. Pe raza localităţii Valea Budului, se circula în coloană.

La un moment dat autoturismul care circula în faţa autovehicolului condus de inculpat a frânat şi datorită distanţei mici, a acţionat şi el frâna, dar a intrat în derapaj şi pentru a evita coliziunea cu maşina din faţă, a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de numitul I.N..

În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate I.N. şi S.N. precum şi altor persoane aflate în autoturismul condus de I.N,, dar care nu au suferit leziuni grave, plecând după producerea evenimentului rutier.

Din concluziile rapoartelor medico-legale, a rezultat că partea vătămată, I.N., a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale (fl. 22), iar partea vătămată S.N., leziuni vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale (fl. 28).

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice-auto, din concluziile căreia a rezultat că autoturismul condus de inculpatul B.M., a circulat prin localitate cu o viteză de 87 km/h (fl. 32), constatându-se şi alte încălcări la legea circulaţiei pe drumurile publice, precum şi păstrarea distanţei neregulamentare între autovehicule, ce circula în coloană, pătrunderea pe contrasens, aspecte ce au condus la producerea evenimentului rutier.

Instanţa a mai reţinut următoarele:

– timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în calitate de conducător auto („prepus”) la S.C. „G.” S.R.L. BACĂU (comitent),

– autovehicolul condus de inculpat face parte din patrimoniul S.C. „G.” S.R.L.;

– evenimentul rutier s-a produs pe durata contractului de asigurare „R.C.A.” seria x nr. x, încheiat între S.C. „G” S.R.L., în calitate de asigurat şi S.C. „A” S.A., în calitate de asigurator.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 41-44 din Legea 136/1995, fapt pentru care asiguratorul „A” S.A. Bacău a fost obligat să despăgubească părţile civile. La stabilirea pagubelor prima instanţă a avut în vedere:

– durata îngrijirilor medicale;

– felul şi gravitatea vătămărilor;

– intesitatea suferinţelor fizice şi psihice;

– durata şi amplitudinea diminuări capacităţii de muncă;

– persoana inculpatului şi a părţilor vătămate;

– cheltuielile suplimentare efectuate după producerea accidentului de circulaţie.

APEL 1. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel victima I.N., S.C. „A” S.R.L. părţi civile şi asiguratorul A S.A.

Toate cele trei apeluri au fost declarate în termen, însă numai asiguratorul şi l-a motivat în scris, printr-un memoriu separat.

Astfel, asiguratorul a criticat hotărârea primei instanţe, pe considerentul că a fost obligat la plata de daune materiale, deşi aceste pretenţii n-au fost probate cu documente justificative. Referitor la daunele morale, asiguratorul a arătat că acestea nu trebuie să fie nici amenzi excesive pentru autorul daunei şi nici venituri nejustificate pentru victimă. Apelantul a susţinut că despăgubirile morale nu pot fi acordate în mod aleatoriu ci ele trebuie diferenţiate pe categorii de prejudiciu, spre exemplu estetice, fizice, psihice, de agrement, raportat în concreto la situaţia de fapt.

Partea civilă I.N. a criticat hotărârea primei instanţe pe considerentul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea redusă, iar despăgubirile acordate sunt mult sub nivelul celor cerute.

S.C. „A.” S.R.L. Bacău, a criticat hotărârea primei instanţe pe considerentul că în mod greşit s-a apreciat ca fiind tardivă constituirea sa ca parte civilă în cauză.

În faţa primei instanţe, S.C. „A.” S.R.L. BACĂU, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro, reprezentând:

– valoarea maşinii avariate;

– pierderea licenţei de transport naţională şi internaţională;

– c/val. pierderilor suferite prin imposibilitatea de a efectua traseul cu maşina avariată pe o perioadă de 2 ani;

– despăgubirile pe care au fost nevoiţi să le achite prin pierderea contractelor ce le avea deja semnate şi pe care nu le-a mai putut onora;

În ceea ce priveşte maşina avariată, S.C. „A.” S.R.L. Bacău, a precizat că a pierdut atât avansul achitat, ratele şi facturile întrucât au fost obligaţi la plata facturii de închidere a leisingului (fila 55 ds. 12514/2006).

Prin decizia penală nr.75A//12.02.2008 a Tribunalului Bacău s-au admis apelurile declarate, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bacău.

RECURS. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M. şi prin decizia penală nr.405/12.06.2008 a Curţii de Apel Bacău s-a admis aceste recurs, s-a casat în totalitate decizia recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Bacău pentru continuarea judecării apelurilor.

APEL 2. Cu ocazia rejudecării apelurilor, prin decizia penală nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Cpp s-a admis apelurile părţilor civile I.N. şi S.C „A” SRL BACĂU, declarate împotriva s.p. 1423/14 iunie 2007 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în ds.12514/2006 în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.M., modalitatea de executare a acestora şi nesoluţionarea pretenţiilor civile ale S.C „A” S.R.L. Bacău, s-a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectele arătate, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond;

S-au înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a din C.p. şi a efectelor acestora (art. 76 lit. e din C.p. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului B.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 C.p. de la 1000 lei amendă penală la 3 (trei) luni închisoare. S-a majorat pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C.p. de la 1500 lei, amendă penală la 6(şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b din C.p. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea. Pedeapsa de executat: 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în baza art. 82 C.p. s-a stabilit durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-a atrase atenţia inculpatului cu privire la conţinutul art. 83 C.p.

S-a înlăturat aplicarea art. 34 lit. c şi art. 63/1 C.p.

În baza art. 14,346 C.p.p. şi art. 998 C.civ. a fost obligat inculpatul B.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „G” SRL Bacău să plătească S.C. „A.” SRL BACĂU suma de 5999,41 lei, despăgubiri civile.

S-a luat act că suma de 72401,55 lei reprezentând c/val auto Bc – 8010 08/07 proprietatea S.C. „P S.A. (daună totală) a fost achitată de către A – sucursala Bacău, la data de 31.10.2007 şi s-au respins ca nefondate celelalte pretenţii civile ale S.C. A SRL Bacău.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b din C.p.p s-a respins ca nefondat apelul asiguratorului A – Sucursala Bacău, formulat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 193 C.p.p. s-au respins pretenţiile inculpatului privind plata onorariului de avocat suportat în apel.

În baza art. 192 alin. 1 C.p.p. a fost obligat asiguratorul apelant la plata sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile părţilor civile au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Bacău a reţinut faptul că, cu prilejul rejudecării apelului „A” S.A. Sucursala Bacău, a depus la dosar precizări pe marginea pretenţiilor civile ale S.C. „A” S.R.L, la care a anexat acte doveditoare (fila 79-106).

În apel (în rejudecare), a fost admisă cererea părţii civile S.C. „A” S.R.L. BACĂU, de a se efectua o expertiză în cauză (fila 31), obiectivele propuse fiind depuse la fila 44 dosar apel.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, a rezultat că:

– beneficiul net realizat de S.C. „A” SRL în intervalul 13 aug. 2005-28 apr. 2009, este de 17.645 lei (RON);

– valoarea actualizată a beneficiului nerealizat de către A în perioada 13 aug. 2005 – 28 apr. 2009, este de 20.432,80 lei (RON);

– valoarea ratelor de leasing achitată de către S.C. „A” S.R.L. BACĂU, este de 5999,41 lei (ron),

– c/valoarea avizelor şi autorizaţiilor achitate de către apelanta S.C. „A” S.R.L. Bacău, pentru omologarea, clasificarea, transformarea şi licenţierea autoturismului, este de 2510,68 lei (Ron) (fila 130-165 dosar apel);

Prin suplimentul de raport de expertiză contabilă judiciară s-a stabilit valoarea actualizată a beneficiului net nerealizat, în cuantum de 335.610, 16 lei (Ron) fila 188-207 dosar apel.

Cu prilejul rejudecării apelului, inculpatul nu a dat declaraţie suplimentară, menţinându-şi declaraţiile anterioare.

Examinând sentinţa atacată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului B.M., sunt prea mici, având în vedere gravitatea accidentului rutier (fila 64 dosar fond), urmările produse asupra sănătăţii victimelor cât şi a patrimoniului, microbuzul implicat în accident fiind distrus în totalitate. În speţă nu se impunea acordarea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, dar nici pedepse excesiv de severe. Pentru un asemenea accident de circulaţie, amenzile penale nu-şi aveau justificare.

Pentru una din faptele supuse judecăţii era posibilă împăcarea, respectiv retragerea plângerii prealabile însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Atâta vreme cât S.C. „A” SRL Bacău, nu a fost citat în faţa primei instanţe nu trebuia să se reţină tardivitatea constituirii de parte civilă, ulterior citirii actului de sesizare al instanţei (fila 58 dosar fond), ceea ce înseamnă că prima instanţă trebuia să se pronunţe asupra pretenţiilor formulate.

Victima I.N., a făcut cunoscut că era angajat ca şofer la S.C. „A” S.R.L. Bacău, care avea ca obiect de activitate transportul de persoane (fila 79 dosar fond, fila 52 dosar apel), asociatul unic al societăţii de mai sus, fiind I.N. (tată şi fiu).

Inculpatul B.M., la rândul său era încadrat ca şofer la S.C. „G” S.R.L. Bacău, introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Microbuzul marca W, pentru transport de persoane era luat în leasing de către P.F.A. (persoană fizică autorizată) I.N.C., proprietar a autovehiculului fiind însă Porsche România (fila 60 dosar apel).

Partea civilă I.N.C., prin avocatul său, a făcut cunoscut faptul că în calitate de P.F.A., a încheiat un contract de închiriere legalizat la BNP L.O.I. sub nr. 5407/28 oct. 2004, pentru microbuzul susmenţionat (anexă la concluziile scrise).

În accidentul de circulaţie dedus judecăţii, auto Bc – 23 VOG, asigurat RCA la ASIROM Bacău, a intrat în coliziune cu auto B – 8010 asigurat CASCO la S.C. G S.R.L. Dauna produsă autovehiculului avariat fiind totală, A a acordat S.C. „G” S.R.L., maximum de despăgubire calculat conform normelor RCA, în valoare de 72401,55 lei, după cum rezultă din copia dosarului de daună 501/J/BCO/1917/2006 (fila 87-101 dosar apel).

Beneficiul nerealizat s-ar fi putut acorda doar pe durata efectuării reparaţiilor la autoturismul avariat, ori acesta a fost distrus în totalitate.

Pentru accidentele de circulaţie produse în 2005, erau aplicabile prevederile Ordinului 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Potrivit art. 31 din actul normativ susmenţionat;

„Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asigurator, persoanele păgubite şi asiguratori RCA, în cazul în care:

1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport avariate aparţinând agenţilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri sau de persoane cu plată, dar numai pentru timpul măsurat necesar efectuării reparaţiei…

Prin urmare aceste pretenţii civile, ale părţii civile S.C. „A” SRL Bacău, sunt neîntemeiate.

S.C. „A” S.R.L. Bacău, a mai solicitat valoarea maşinii avariate, deşi nu avea calitatea de proprietar al acesteia, pierderea licenţei de transport, pierderea avansului de maşină, ratele şi plata facturii pentru încheierea leasing-ului, pierzând din vedere specificul operaţiunilor de leasing, cine suportă riscul pieirii totale a bunului.

Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, republicată în cazul operaţiunilor de leasing, o parte denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rata de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţator se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizator de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

Locatarul/utilizator poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract.

În speţă, contractul de leasing, s-a încheiat la data de 16 mai 2004 (fila 47-65 dosar apel). Utilizatorul nu apucase să cumpere microbuzul, deci nu devenise proprietar.

Potrivit contractului utilizatorul urma să despăgubească firma de leasing, nu maşina în care pagubele n-au fost acoperite de asigurator.

Microbuzul era într-adevăr asigurat RCA, ori asiguratorul a făcut dovada achitării sumei de 72.401, 55 lei, deoarece chiar şi în cazul în care plata primelor de asigurare a fost făcută de către locatarul utilizator, calitatea de persoană asigurată nu o are acesta, ci locatorul finanţator.

Potrivit art. 10 din O.G. 51/1997, modificate, utilizatorul suportă riscul pieirii totale sau parţiale a bunului, cu obligaţia continuării plăţii sumelor cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing. În temeiul acestei prevederi, utilizatorul are obligaţia plăţii tuturor ratelor de leasing corespunzătoare valorii contractului de leasing chiar dacă bunul a pierit total sau parţial, fie şi din cauze fortuite.

În speţă nu s-a întâmplat acest lucru deoarece restul ratelor de leasing de plătit s-a compensat cu indemnizaţia de asigurare primită de finanţator, urmare a survenirii cazului asigurat.

Apelanta parte civilă S.C. „A” S.R.L. Bacău, nu a făcut dovada că despăgubirea primită de finanţator de la asigurator ar fi depăşit valoarea totală a contractului de leasing. În acelaşi timp, nici finanţatorul nu s-a îndreptat împotriva utilizatorului pentru vreo diferenţă care n-ar fi acoperit valoarea contractului de leasing.

În acelaşi timp însă, S.C. „A” S.R.L. Bacău, este îndreptăţită să fie despăgubită de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente cu valoarea cumulată a ratelor de leasing achitate până în momentul accidentului, pentru plata unor astfel de despăgubiri neputând fi obligat asiguratorul.

Potrivit expertizei valoarea ratelor de leasing achitate de către partea civilă/utilizatorul autovehiculului avariat în totalitate a fost de 5999,41 lei.

Celelalte despăgubiri solicitate constând în c/val. avizelor şi autorizaţiilor efectuate pentru omologarea, clasificarea, transformarea şi licenţierea autoturismului nu pot fi acordate întrucât lipseşte raportul de cauzalitate între fapta inculpatului şi pagubele de mai sus.

Prin urmare, celelalte pretenţii civile ale S.C. „A” SRL Bacău au fost respinse ca nefondate.

Asiguratorul A. nu a fost de acord nici cu plata despăgubirilor civile acordate victimelor accidentului de circulaţie I.N. şi S.N..

Instanţa de fond a avut în vedere leziunile produse în accident, suferinţele îndurate de cele două victime, care au fost transportate la Spital cu ambulanţa, fără ca Serviciul Judeţean de Ambulanţă să fi fost introdus în cauză, însă în lipsa apelului procurorului, greşeala nu poate fi remediată.

După cum a rezultat din certificatul medico-legal 2520/8 sept. 2008, eliberat de SML Bacău, victima I.N., în vârstă de 61 de ani, a fost internat în Spitalul Judeţean Bacău – Secţia de Urgenţe la ortopedie, de la 12 august, la 5 septembrie 2005, cu diagnosticul „fractură supracondiliană femur stâng, fractura epifiză distolă radius drept, fractură parcelară cubitus stg., unde a beneficiat de o intervenţie chirurgicală, practicându-se reducere sângerândă şi osteosinteză cu tije şi cerclas, recomandându-se după externare repaus la pat, fără a se deplasa. Leziunile au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale (fila 22 d.u.p).

Prin certificatul medico-legal 3769/ 19 dec. 2005, eliberat de S.M.L. Bacău, victima S.N., în vârstă de 40 de ani a fost şi el internat în Spitalul Judeţean Bacău, la secţia Chirurgie cu un traumatism toraco-abdominal cu ruptură diaframatică complexă, hemopneumotorax stg., ruptură de splină, hemopneumoperitoneu, fractură diafiză femurală stg. Şi această victimă a beneficiat de o intervenţie chirurgicală de urgenţă, la data de 12 august 2005, precticându-se splenectomie şi drenaj peritonial, după care a fost transferat în secţia ortopedie, unde a fost supus la o altă intervenţie chirurgicală, precicându-se pentru fractura de femur stg., reducere ortopedică şi osteosinteză cu tijă Euder.

Victima a fost spitalizată în intervalul 12 aug. – 2 sept. 2005, recomandându-i-se la externare să-şi reia mersul cu ajutorul unor cârje axilare sau cu ajutorul unui cadru metalic. Leziunile descrise mai sus au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale (fila 31 d.u.p.).

Dacă instanţa de fond ar fi manifestat rol activ şi nu s-ar fi menţinut doar cu introducerea în cauză în calitate de parte vătămată a Spitalului Judeţean Bacău, cu siguranţă cheltuielile de spitalizare ar fi fost considerabile, însă în lipsa apelului procurorului, asiguratorul nu poate fi obligat la plata acestor despăgubiri civile.

Suferinţele celor două victime nu pot fi puse la îndoială. Fiecare a fost nevoită să se împrumute de bani pentru a putea face faţă cheltuielilor prilejuite de un asemenea necaz. Sumele la care a fost obligat asiguratorul sunt rezonabile şi nu depăşesc plafonul prev. de Ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Prin urmare s-a reţinut că apelul asiguratorului este nefondat şi a fost respins ca atare, în schimb apelurile părţii civile I.N. şi S.C. „A” SRL Bacău, au

fost admise.

RECURS 2. Împotriva deciziei mai sus pronunţate au declarat recurs inculpatul B. M. partea responsabilă civilmente S.C.”G”S.R.L., partea civilă S.C.”A”S.R.L. şi asigurătorul S.C.”A.”.

– Inculpatul şi partea responsabilă civilmente au arătat că motivele de recurs privesc nemulţumirile făcute de SC”A” şi SC”A”, cu precizare că între SC”A” şi societatea de leasing-proprietarul autoturismului implicat în accident, nu a fost încheiat vreun raport. De asemenea, SC”A” nu are nici o convenţie scrisă sau un contract de închiriere, nu s-a stipulat ca aceasta, care era subchiriaş, să achite o sumă reprezentând chirie şi nici nu s-a depus act justificativ cum că s-ar fi achitat vreo sumă către societatea de leasing.

A precizat că utilizatorul – persoană fizică autorizată – nu avea voie să închirieze autoturismul către SC”A”, astfel că acordarea de despăgubiri către SC”A” nu se justifică, întrucât era un subchiriaş nelegal. A mai arătat că nu se impunea înlăturarea circumstanţelor atenuante.

S-a solicitat a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar, faptul că nu se face vinovat de producerea accidentului, a fost un carambol, este la prima abatere, student în anul IV la Universitatea Bacău, este căsătorit, are 1 copil în întreţinere şi are un comportament corespunzător. S-a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a şi c şi 76 lit.e C.penal, reducerea pedepsei, aplicarea amenzii penale prin admiterea recursului declarat de inculpat şi partea responsabilă civilmente.

De asemenea, s-a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă SC”A”, arătând că nu se impune acordarea despăgubirilor mai mari decât cele stabilite la tribunal. Cu privire la daunele faţă de beneficiul nerealizat, acestea se pot acorda doar pe perioada cât autoturismul există în reparaţie şi nu avariat în totalitate, având în vedere că proprietarul a fost despăgubit în totalitate conform RCA, cu suma maximă de 700 milioane lei, astfel că nu sunt îndreptăţiţi să mai solicite alte sume. A se avea în vedere concluziile expertului de la tribunal care menţiona existenţa a 2 contracte de leasing, ratele erau pentru ambele autoturisme ale SC”A„ proprietarul microbuzului a fost despăgubit în totalitate de SC”A”, o altă majorare a despăgubirilor privind ratele neachitate către societatea leasing,trebuiau stabilite printr-o nouă expertiză.

S-a mai precizat că susţinerile recurentei-parte civilă SC”A” nu sunt justificate deoarece nu au dreptul să solicite acordarea de pretenţii, în consecinţă solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.

– Recurenta-parte civilă SC”A”SRL Bacău, a solicitat admiterea recursului declarat de partea civilă, acordarea despăgubirilor conform suplimentului de expertiză efectuat la tribunal, având în vedere actele depuse, faptul că autoturismul era luat în leasing şi raportat la Ordinul 51/1997. De asemenea, a solicitat a se analiza situaţia de fapt, legătura de cauzalitate dintre accidentul produs, faptul că instanţa de apel a respins pretenţiile civile societăţii de leasing, înfiinţarea popririi asupra contului administratorului pentru ratele scadente. În consecinţă, a solicitat majorarea despăgubirilor pe care să le achite inculpatul şi partea responsabilă civilmente.

– Recurenta-asiguratoare SC”A” a arătat că motivele de recurs vizează despăgubirile materiale faţă daunele morale solicitate, care nu au fost dovedite cu acte justificative. Apreciază că nu se impune admiterea plăţii acestor despăgubiri doar pe baza probei cu martori.

Curtea analizând motivele de recurs prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză constată că primele instanţe au stabilit în mod corect situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte rezolvarea laturii penale a cauzei, Curtea consideră că Tribunalul este cel care a dat în mod corespunzător eficienţă prevederilor art.52 şi 72 c.penal. Faţă de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, analizat prin prisma modului de săvârşire şi a consecinţelor rezultate, Curtea apreciază că în mod judicios s-au stabilit pedepse cu închisoare, a căror executare a fost în mod corect suspendată, în raport de persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte rezolvarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost în parte în mod greşit rezolvată.

Accidentul rutier ce a avut loc la data de 12 august 2005 a implicat coliziunea dintre autovehicolul condus de inculpat – autoutilitara I cu nr. BC x x şi autovehicolul condus de partea civilă I.N. – microbuzul VW cu nr. x 08/07.

Acesta face obiectul Contractului de leasing nr.30693/2004 încheiat între locatorul P. ROMANIA şi utilizatorul persoana fizică autorizată I.N.C. (fila 47 dosar apel). Prin contractul de leasing încheiat, în art.2.2 din Condiţiile comerciale generale s-a prevăzut faptul că P. este proprietarul Obiectului în leasing şi că utilizatorul nu are dreptul să înstrăineze direct sau indirect, să subînchirieze, să gajeze sau să greveze în orice alt mod obiectul în leasing cu drepturi în favoarea unor terţi. Cu toate acestea, utilizatorul a încheiat cu S.C.”A” S.R.L. Bacău (al cărui unic asociat este utilizatorul) un contract de închiriere cu titlu gratuit, înregistrat la A.F.P. Bacău la data de 24.08.2004 (fila 64 apel). De precizat că acest contract nu are nici o viză din partea proprietarului P, spre deosebire de contractele depuse odată cu concluziile scrise în apel: un contract încheiat sub semnătură privată la data de 1.08.2004 pe care este trecut acordul locatorului şi un contract autentic din data de 28.10.2004, contracte care însă nu au fost depuse la AFP Bacău. Şoferul parte vătămată al microbuzului VW cu nr. B 8010 08/07 este tatăl P.F.A. I.C.N. şi salariat la S.C.”A.”S.R.L.

La soluţionarea laturii civile în prezenta cauză Curtea consideră că nu s-a avut în vedere Decizia nr.I/23.02.2004 pronunţată de Secţiile Unite ale I.C.C.J. conform căreia: În aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Codul de procedură penală şi ale art. 998 din Codul civil, stabileşte că instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte.

Din conţinutul motivării acestei decizii rezultă că instanţa supremă a avut în vedere faptul că uneia şi aceleaşi victime i s-au cauzat mai multe prejudicii generate de acţiunea unică a inculpatului, concretizate în vătămarea integrităţii sale fizice şi în deteriorarea bunurilor sale. Deci nu este cazul de faţă când victima este persoana fizică Ivanciuc Nicolae şi proprietarul autovehicolului distrus şi condus de aceasta este P. Din aceste motive, Curtea consideră că acţiunea civilă a S.C.”A”S.R.L. este inadmisibilă, putând fi soluţionată separat pe calea unei acţiuni în cadrul unui proces civil, ocazie cu care se va analiza şi în ce măsură contratul de închiriere încheiat de utilizator este în conformitate cu prevederile contractului de leasing.

Referitor la recursul declarat de asigurator, acesta este nefondat deoarece în cauză, conform prevederilor art.14, 62 şi 64 c.pr.pen la soluţionarea acţiunii civile în mod corect s-a administrat şi proba cu martori.

Faţă de aspectele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b c.pr.pen va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă S.C.”A”S.R.L. şi asigurătorul S.C.”A” împotriva deciziei penale nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău.

În baza art.192 al.2 c.pr.pen se va obliga fiecare din recurenţii de mai sus la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art.38515 pct.2 lit.d c.pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate de inculpatul B.M. şi partea responsabilă civilmente S.C.”G”S.R.L. împotriva deciziei penale nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău şi a Încheierii de înlăturare a omisiunii vădite din data de 31.03.2010 pronunţate de Tribunalul Bacău în acelaşi dosar.

Se va casa în parte decizia penală nr.462/A/11.12.2009 a Tribunalului Bacău numai cu privire la soluţionarea pretenţiilor civile ale părţii civile S.C.”A”S.R.L. şi în totalitate încheierea penală de mai sus, se va reţine cauza spre rejudecare şi pe fond se va respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă a părţii civile S.C.”A”S.R.L. şi în consecinţă se va înlătura obligarea inculpatului B.M. şi a părţii responsabilă civilmente S.C.”G”S.R.L. de la plata de despăgubiri şi cheltuieli judiciare către aceasta.

Se vor menţine celelalte prevederi ale deciziei penale nr.462/A/11.1.2209 a Tribunalului Bacău.

Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art.192 al.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare în recursurile inculpatului şi a părţii resp. civilmente rămân în sarcina statului.

Etichete:

Vătămare corporală din culpă

Tip speţă: sentinta penala

Titlu: vatamare corporala din culpa

Data speţă: 21.12.2010

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 660/P/2009 înregistrat la această instanţă cu nr. 508/199/2010 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului D.A. şi s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art.184 al.1,3 C.pen., reţinându-se în esenţă în actul de sesizare a instanţei următoarele: la data de 04.07.2009, pe fondul neadaptării vitezei în localitate si al neasigurării în efectuarea unei manevre de depăşire, pe raza comunei G., jud.B., autoturismaul marca w cu nr. de înmatriculare xxx condus de către inculpat, a intrat în impact cu autoturismul marca q cu nr. de înmatriculare yyy condus regulamentar de către H. A.-A., autoturism aflat într-o manevră semnalizată de vira la stânga spre un drum secundar, în urma coliziunii rezultând accidentarea minorelor care se aflau pe bancheta din spate a autoturismului marca yyy. In urma cercetărilor s-a stabilit că, în momentul în care conducătoarea auto H. A.A. s-a apropiat la aproximativ 200 m de domiciliu, a început să semnalizeze intenţia de a vira spre stânga, pentru a intra pe aleea ce face legătura dintre DN 15 şi locuinţa sa. Această intenţie a fost observată de către L. C., conducătorul autoutilitarei marca w cu nr. de înmatriculare xxx, aflată în coloană, în spatele autoturismului yyy. Acesta a încetinit viteza autoutilitarei, pentru a da posibilitatea conducătoarei auto de a face manevra de virare la stânga. In momentul în care s-a apropiat de locuinţă, conducătoarea auto, după ce s-a asigurat că poate face manevra în siguranţă, a început virajul spre stânga, iar, în timp ce intra cu partea din faţă a autoturismului său pe aleea ce face legătura dintre locuinţa sa şi şosea, autoturismul său a fost lovit în partea de stânga-spate de către autoturismul marca z, condus de către inculpat, aflat într-o manevră de depăşire, din spate, pe partea stângă, a autoutilitarei marca w.

In urma impactului, autoturismul marca w, condus de H. A.-A., a fost proiectat în afara părţii carosabile, în sensul de mers B.-B., rezultând vătămarea corporală uşoară a conducătoarei auto, precum şi vătămarea corporală a minorelor, care au fost transportate la Spitalul Judeţean de Urgenţă B. pentru acordarea ajutorului medical.

Spitalul Judeţean de Urgenţă B. şi Serviciul de Ambulanţă a Judeţului B. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Inculpatul a fost legal citat, a fost asistat de apărător angajat.

Reprezentanta legală a minorelor . s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.000 euro reprezentând daune morale (câte 20.000 euro pentru fiecare dintre minore), 10.000 lei daune materiale (cheltuieli cu tratamente medicamentoase, spitalizare, tratamente psihologice pentru copii, cheltuieli cu deplasarea părţilor vătămate în vederea efectuării tratamentelor la instituţii medicale de specialitate, analize medicale), conform cererii de la fila 79 dosar.

A fost introdusă în cauză şi citată legal Societatea de Asigurare-Reasigurare ARDAF S.A. B., în calitate de asigurător.

În faţa instanţei au fost audiaţi martorii din lucrări, martorul în circumstantiere propus de către inculpat .

La termenul din data de 16.12.2010 s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 si 3 C.pen. în două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1 si 3 C.pen, cu aplicarea art.33 lit.b C.pen., având în vedere numărul părţilor vătămate, instanţa urmând a se pronunţa asupra acestei chestiuni, o dată cu fondul.

Din actele şi lucrările dosarului, analizând probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

La data de 04.07.2009, în timp ce efectua manevra de viraj spre stanga, pe DN 15, în direcţia de mers spre B., pe raza localităţii G., autoturismul condus de H. A.A. a fost lovit în partea stânga-spate de către autoturismul marca w, condus de către inculpat, aflat într-o manevră de depăşire, din spate, pe partea stângă, a autoutilitarei marca w.

Cu aproximativ 200 metri înainte de impact H. A.-A. a semnalizat intenţia de a vira stânga, spre locuinţa personală, intenţie care a fost observată de conducătorul autovehiculului –autoutilitara- ce se afla în spatele autoturismulului acesteia, care a redus viteza corespunzător. In acelaşi timp, în spatele autoutilitarei circula autoturismul marca w, condus de către inculpat, care, deşi sesizează reducerea de viteză a vehicolului din faţă, fără altă asigurare, pentru a înţelege necesitatea reducerii vitezei, se angajează în depăşirea autoutilitarei. In momentul sesizarii manevrei de virare spre stânga a autoturismului y, pentru evitarea impactului cu acesta, inculpatul, aflat la volanul autoturismului q, acţionează sistemul de frânare, însă, datorită vitezei de deplasare, nu poate evita coliziunea, astfel încât partea frontală a autoturismului său lovind partea stângă spate a autoturismului y, condus de reprezentanta legala a părţilor vătămate.

In urma impactului, autoturismul y este proiectat spre stânga, în afara părţii carosabile, rostogolidu-se; minorele, aflate pe bancheta din spate a autoturismului, nefiind asigurate cu centurile de siguranţă, au fost proiectate în afara acestuia.

Dinamica accidentului este redată în conţinutul celor două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în faza de urmărire penală, necontestate de către părţi sub aspectul redării mecanismului de producere a accidentului, ci doar în ceea ce priveşte viteza de circulaţie stabilită pentru autoturismul marca w.

În urma impactului a rezultat accidentarea minorelor . De asemenea, reprezentanta legala a minorelor a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa apreciază că, în cauză, vinovăţia inculpatului, sub forma culpei simple (art.19 al.1 pct.2, lit.b C.pen.), poate fi stabilită fără nicio urmă de îndoială, fiind evident faptul că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. Astfel, conform art.45 al.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată,“conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra”, iar conform art.118 din H.G.nr.1391/2006 „conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:

a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulaţia din sens opus;

b) să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii”

ART. 48 din O.U.G. nr.195/2002 republicata prevede „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, iar ART. 49 (1) Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

(2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A şi B, şi limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere”.

Nesesizând semnificaţia reducerii vitezei de către autoutilitara, care preceda autoturismul condus de către inculpat, acesta din urmă nu s-a asigurat corespunzator, în sensul de a-şi spori atenţia în momentul luării deciziei de depăşire, astfel încât, pe fondul depăşirii vitezei maxim admise în localitate (respectiv, 77 km/h , conform expertizei tehnice), a fost în imposibilitatea de a evita impactul cu autoturismul condus regulamentar de către H.A.-A.. De asemenea, nefiind în situaţia prevăzută de al.2 al art 49 din OUG nr.195/2002, respectiv, pe un sector de drum care permite depăşirea vitezei maxim admise în localitate, este evident că evenimentul rutier putea fi evitat sau, cel putin, impactul ar fi fost mai puţin violent, în condiţiile în care inculpatul ar fi respectat prevederile legale, în ceea ce priveşte viteza cu care circula în localitate. In acest sens sunt şi concluziile raportului de expertiză efectuat, care, deşi a fost contestat sub aspectul stabilirii valorii corespunzatoare virezei cu care rula autoturismul inculpatului, rămâne suficient de pertinent în ceea ce priveşte celelalte constatări, neexistând motive pentru ca instanţa să-l înlăture din materialul probator.

In ceea ce priveşte urmările acestui accident, este de netăgăduit faptul că sunt imputabile inculpatului, în măsura în care, deşi putea şi trebuia să prevadă aceste consecinţe, nu a reuşit să procedeze în mod corespunzător. Cu toate acestea, instanţa apreciază că la producerea consecinţelor a contribuit şi fapta celuilalt conducător auto, care trebuia să ia toate măsurile pentru transportarea în siguranţă a celor două minore. Conform prevederilolor imperative ale art. 97al.1 din H.G.nr.1391/2006, ” copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu înălţimea sub 150 cm trebuie să poarte centuri de siguranţă adaptate greutăţii şi dimensiunilor lor, iar cei cu vârsta sub 3 ani se transportă numai în dispozitive de reţinere omologate”.

Or, conform observaţiilor expertului tehnic, în autoturismul x condus de către H. A.-A. pe bancheta din spate călătoreau doi copii care “nu erau asiguraţi cu centură de siguranţă ori fixaţi în dispozitive speciale, pentru copiii sub 3 ani, fetiţa cea mare fiind proiectată în afara autoturismului. Insăşi partea responsabilă civilmente confirma faptul că cel puţin una dintre fiice, nu avea montată, în momentul impactului, centura de siguranţă.

Aceste aspecte vor fi avute în vedere de instanţă la stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate de reprezentatul legal al părţilor vătămate.

Situaţia de fapt este probată cu plângerea şi declaraţiile lui H. A.-A. date la urmărirea penală şi în faţa instanţei (f. 5, 8 DUP, f.10 dosar instanţă), cu certificatele medico-legale nr.552°/27.04.2009 emis de S.M.L. B. (f. 6 DUP), cu declaraţiile martorilor din lucrări, care au confirmat că faptele s-au petrecut astfel cum au fost reţinute de către instanţă.

În drept, fapta inculpatului mai sus dovedită şi reţinută întruneşte elementele constitutive a doua infractiuni de vătămare corporală din culpă, aflate în concurs real, prev. de art.184 al.1 si 3 C.pen, cu aplicarea art.33 lit.b C.pen.

La individualizarea şi dozarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal respectiv prevederile părţii generale a Codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social mediu al faptei săvârşite, având în vedere gravitatea leziunilor produse; persoana inculpatului care nu a mai săvârşit fapte penale. Pe baza acestor considerente, instanţa apreciază că scopul general al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni poate fi realizat doar aplicând inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre minimul special, aceasta fiind dozată în vederea reeducării inculpatului.

În temeiul art. 71 al.1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a şi b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 al.2 Cod penal, cu următoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a) – c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În cauza de faţă instanţa apreciază că se impune ca inculpatului să i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a, b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi cu dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. De asemenea, deşi modalitatea concretă de săvârşire a faptei este în legătură directă cu exercitarea activităţii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, totuşi instanţa, ţinând cont de forma de vinovăţie reţinută în sarcina inculpatului, respectiv, cea a culpei, apreciază că nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c Cod penal.

În cauză nu sunt, de asemenea, temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e Cod penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că scopul preventiv – educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei, că nu se impune scoaterea inculpatului din mediul familial şi social şi plasarea lui în mediu închis, motiv pentru care în temeiul art. 81 Cod penal va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei iar în temeiul art. 82 Cod penal va stabili termenul de încercare.

În temeiul art. 81 şi 71 al.5 Cod penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 şi 84 Cod penal privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ce priveşte acţiunile civile exercitate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art 14 , 346 alin 2 CPP atunci când instanţa pronunţă condamnarea inculpatului obligă la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale , potrivit legii civile .

Părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Reprezentantul legal al părţilor vătămate s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.000 euro daune morale (cate 20.000 euro pentru fiecare minor) şi suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale (cheltuieli cu tratamente medicamentoase, spitalizare, tratamente psihologice pentru copii, cheltuieli cu deplasarea părţilor vătămate în vederea efectuării tratamentelor la instituţii medicale de specialitate, analize medicale), depunând, în acest sens o serie de înscrisuri: 5 bilete de ieşire din spital ale părţilor vătămate, un nr. de 20 bonuri fiscale combustibil, bon fiscal – rezonanţă magnetică, 4 file reprezentând transferuri bancare, 9 evaluări psihologice.

În ce priveşte daunele morale, instanţa reţine că suma de 10.000 euro pentru fiecare dintre cele două minore este rezonabilă şi la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferinţele părţii vătămate, cât şi necesitatea de a preîntâmpina o îmbogăţire fără just temei. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă.

În ce priveşte daunele materiale, instanţa apreciază faptul că suma solicitată, dovedită, în mare parte, prin înscrisuri şi martori, reprezintă o despăgubire justă pentru toate cheltuielile pe care reprezentanta legală a minorelor le-a efectuat cu tratamentele medicamentoase, şedinţele de psiho-terapie pentru fiecare dintre cele două minore, transportul către reşedinţa de judeţ, urmând ca, în baza prevederilor art. 999 C.civ., potrivit căruia ,, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa” .

Având în vedere prevederile art. 50 al. 1 şi 2 din Legea nr. 136/1995 modificată şi completată , conform cărora „despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri. In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv”, instanţa va obliga asiguratorul la care avea poliţă de asigurare la data producerii evenimentului rutier inculpatul, la plata acestor daune (în speţă, câte 5000 lei, reprezentând daune materiale, şi câte 10.000 euro reprezentând daune morale pentru fiecare dintre cele două minore). Instanţa va lua act că inculpatul a fost asistat de apărător ales, atât în faza de urmărire, cât şi în faza de judecată.

În temeiul 191 C.pr.pen. va obliga pe inculpat la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei către Ministerul Public, pentru cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.

Etichete:

Vătămare corporală din culpă

Dosar nr. 1230/189/2009 – vatamare corporala din culpa

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 95/A

Sedinta publica de la 26 Aprilie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : OANA RADU-NICOLAE

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, judetul Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 562 din 20.10.2009 a Judecatoriei Bârlad, pronuntata în dosar nr. 1230/189/2009 privind pe inculpatul BDI.

Obiectul cauzei : infractiunile prev. de art. 37 alin.1 si 3 din Legea 319/2006 si art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit toate partile: inculpatul intimat în apelul parchetului BDI, partile civile intimate MD, Spitalul Clinic de Urgenta „Prof. Dr. Nicolae Oblu”Iasi si Spitalul de Urgenta „Elena Beldiman” Bârlad, precum si partea responsabila civilmente intimata SC FEPA SA Bârlad prin administratorul judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava.

Procedura legal îndeplinita.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 14.04.2010 si s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru termenul din 20.04.2010 si, ulterior, pentru termenul din 26.04.2010, încheierile de sedinta de la cele doua termene facândparte integranta din prezenta hotarâre.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de fata, constata:

Prin rechizitoriul 3595/P/2008 din data de 11.05.2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bârlad, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala s-a dispus punerea în miscare si trimiterea în judecata a inculpatului BDI pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa prev. ped. art.184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal si infractiunea prev. de art. 37 alin.1 si 3 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.

Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art. 264 alin. 3, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat Judecatoriei Bârlad, pe rolul careia a fost înregistrat dosarul nr. 1230/189/2009.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 562 din 20.10.2009 a Judecatoriei Bârlad s-au hotarât urmatoarele:

În baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. d din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BDI, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 37 alin 1 si 3 din Legea nr.319/2006.

În baza art.11 pct.2 lit. c, raportat la art.10 lit. d din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BDI, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin 2 si 4 din Codul penal, împotriva partii vatamate MD .

Respingerea actiunilor civile formulate de partea vatamata MD împotriva partii responsabil civilmente SC Fepa SA Bârla si a Spitalului Clinic de Urgenta Prof. Dr.N.Oblu Iasi, împotriva inculpatului.

S-a luat act ca partea civila Spitalul Municipal de Urgenta „Elena Beldiman „ Bârlad , nu s-a constituit parte civila.

A obligat partea vatamata sa plateasca statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Inculpatul BDI si partea vatamata MD sunt salariati ai SC FEPA SA Bârlad, primul fiind de profesie aschietor si are functia de maistru, al doilea fiind lacatus.

Urmare a reducerii personalului muncitor din unitatea respectiva, inculpatul a primit ca atributie si coordonarea altor oameni din alte sectoare: uzinaj, lacatusi, electricieni, bobinatori, constructii metalice, instalatori si tâmplari.

În luna septembrie 2008, la SC FEPA SA Bârlad, trebuiau sa soseasca mai multe utilaje. Pentru amplasarea acestora era nevoie de un spatiu.

Directorul de productie, martorul-inginer UD a hotarât ca aceste utilaje sa fie amplasate în hala din Atelierul Elemente Sensibile, loc unde fusesera amplasate instalatiile ce au avut trasee de aer comprimat, apa si ventilatie. Pentru aceasta a dat dispozitie inculpatului sa dezafecteze traseele respective în sensul de a fi înlaturat un glazvant, conductele de apa si aer si sectionarea unei tubulaturi de ventilatie.

Potrivit declaratiei acestuia „dezafectarile de spatii nu sunt reglementate prin proceduri de lucru. De o astfel de activitate se ocupa maistrul si muncitorii care au un nivel de pregatire ridicat si vechime si care stiu ce trebuie sa faca în aceasta situatie.

În consecinta, inculpatul a format o echipa de lucru compusa din martorii BC si CP si împreuna cu acestia s-au deplasat la locul unde trebuia dezafectata tubulatura.

Pentru ca aceasta era la o înaltime mare de 3,5 m, iar folosirea unui motostivuitor era imposibila, usa nepermitând accesul în interiorul spatiului de lucru si nici ridicarea unei schele metalice deoarece era necesara folosirea motostivuitorului, inculpatul a apreciat ca singura modalitate de desfasurare a operatiunii era aceea de sectionare a tubulaturii în segmente de 2 m lungime si pentru aceasta erau necesare: un aparat de taiat autogen, o scara si o frânghie cu care sa lege tubul sectionat. Scara pe care urma sa se urce martorul Bîrcioaga era asigurata în sensul ca era legata de grinda.

Atât martorul BC cât si CP aveau casti de protectie, iar primul avea centura de siguranta.

Tubulatura era prinsa de tavan cu coliere si era vopsita. Pe sub aceasta trecea un jgheab cu cabluri electrice .

Dupa ce a asistat la sectionarea a doua segmente din tubulatura din partea dreapta a încaperii, inculpatul a plecat de la fata locului deoarece, potrivit atributiilor sale de serviciu, avea de supravegheat înca alte cinci puncte de lucru.

Statele de functii ale unitatii, datorita reducerii numarului de personal, nu prevad ca maistru sa aiba un înlocuitor la fiecare din punctele de lucru pe care le are în supraveghere.

Le-a spus celor doi ca în cazul în care mai au nevoie de un om sa-i ajute sa apeleze la martorul CA.

În nici un caz nu le-a spus sa apeleze la partea vatamata MD, motivat de faptul ca acesta în vara aceluiasi an îsi fracturase clavicula si venise din concediu medical la munca la începutul lunii septembrie asa cum rezulta din declaratiile partii vatamate, a martorilor BC, CP si a inculpatului.

În jurul orelor 1600, martorul BC a constatat ca mai este nevoie de un om si atunci, asa cum îi daduse dispozitie inculpatul, a mers la centrala termica unde se afla martorul CA pentru a-l lua pe el. În centrala se afla martorul CA si partea vatamata.

La solicitarea lui Bîrcioaga de a merge cu el sa-l ajute la operatiunea de dezafectare, martorul CA, invocând faptul ca programul de lucru este la final, a refuzat sa-l însoteasca, împrejurare în care partea vatamata s-a oferit ea sa mearga.

Când au ajuns la locul unde se desfasura operatiunea de dezafectare a tubulaturii, martorul Bîrcioaga s-a urcat pe scara si cu aparatul autogen a procedat la sectionarea unui nou segment. Martorul CP tinea scara de la baza pentru a nu aluneca, datorita pardoselii îmbibata cu substante ce puteau produce deplasarea acesteia, iar partea vatamata tinea frânghia cu care era prins segmentul ce trebuia sectionat.

În momentul în care s-a terminat de sectionat cu aparatul de sudura segmentul, capatul opus s-a desprins, datorita ruginii si l-a lovit pe vatamat în spate.Acest moment a fost perceput si de inculpat care venise în control si care nu a mai avut timp sa intervina sau sa verifice de ce se afla acolo vatamatul si nu CA asa cum daduse dispozitie.

Urmare loviturii primite, vatamatul a suferit un traumatism toracic cu fractura coaste IV, V,VI, VII dreapta posterior si contuzie coloana cervicala V si dorsala. Accidentul a produs partii vatamate o incapacitate temporara de munca.

Acesta a fost internat la Spitalul Municipal „Elena Beldiman’’ Bârlad, iar cheltuielile de spitalizare au fost achitate astfel ca unitatea respectiva nu s-a constituit parte civila.

Situatia de fapt mai sus retinuta s-a stabilit pe baza urmatoarelor mijloace de proba: procesul verbal de cercetare la fata locului, declaratiile partii vatamate date pe parcursul procesului penal, plansele foto, raportul de expertiza a partii vatamate, declaratiile martorilor audiati în procesul penal, procesul verbal de confruntare, fisa postului inculpatului, dosarul de cercetare a accidentului de munca, coroborate cu declaratiile inculpatului.

Articolul 37 alin.1 din Legea 319/2006 privind securitatea si sanatatea de munca prevede ca neluarea vreuneia din masurile legale de securitate în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca, constituie infractiune în una din cele doua forme ale intentiei: directa sau indirecta. Alineatul 3 al aceluiasi articol reglementeaza aceeasi infractiune, dar de data aceasta sub forma culpei ( cu prevedere sau simpla ).

Exista culpa ca forma a vinovatiei atunci când faptuitorul, savârsind o fapta care prezinta pericol social, a prevazut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar nu a urmarit si nu a acceptat eventualitatea producerii lui, însa a actionat socotind fara temei ca acel rezultat nu se va produce sau nu a prevazut rezultatul,desi trebuia si putea sa-l prevada.

Instanta a aratat ca probele administrate în cauza: declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor BC, UD, CA si ale inculpatului demonstreaza doua aspecte esentiale si anume ca :

1.inculpatul nu i-a cerut nici un moment partii vatamate sa faca parte din echipa de lucru stabilita de el pentru efectuarea lucrarii de dezafectare, ci acesta, la solicitarea martorului BC, s-a oferit voluntar si

2. inculpatul a luat toate masurile pe care le-a crezut de cuviinta cu mijloace tehnice din dotare la acel moment si posibilitatile care i le oferea spatiul de lucru si a apelat la oameni cu experienta, dovada ca atât timp cât acestia au lucrat singuri, fara partea vatamata, nu a avut loc nici un eveniment.

Mai mult inculpatul cunostea starea de sanatate a partii vatamate si predispozitia acestuia la accidentari si l-a indicat pe martorul CA ca a treia persoana care sa faca parte din echipa.

De asemenea inculpatul nu avea cum sa prevada ca un segment din tubulatura taiat la un capat poate ceda de la capatul opus, rugina nefiind vizibila cu ochiul liber.

Un al treilea aspect pe care instanta l-a apreciat demn de a fi luat în considerare este si cel mentionat în procesul verbal de cercetare a evenimentului întocmit de catre Comisia care a efectuat cercetarea evenimentului, la fila 145 a dosarului de urmarire penala, care specifica faptul ca nu face propuneri de urmarire penala.

Drept urmare, instanta a apreciat ca vina exclusiva în producerea evenimentului apartine partii vatamate, care si-a recunoscut vina în producerea accidentului, în mod indirect atunci când a precizat ca nu are pretentii civile de la inculpat, ci de la partea responsabil civilmente SC FEPA SA Bârlad.

S-a apreciat, astfel ca lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii art.37 al.1 si 3 din Legea nr.319/2006, si anume culpa inculpatului, apreciindu – se asupra incidentei prev. art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala

Cât priveste infractiunea prev. de art.184 alin. 2 si 4 din Codul penal, câta vreme s-a retinut ca accidentul de munca s-a produs din culpa exclusiva a vatamatului, s-a concluzionat ca sunt aplicabile disp. art. 10 alin. 1 lit. c din Codul de procedura penala.

Cât priveste actiunea civila, instanta a revelat ca, potrivit art.1169 din Codul civil cel ce face o cerere în fata judecatii trebuie sa o si dovedeasca, stabilindu-se culpa sa în producerea urmarilor accidentului, instanta a decis respingerea actiunii promovate de partea civila MD în contradictoriu cu SC FEPA SA Bârlad.

Urmare neînlaturarii prezumtiei de nevinovatie a inculpatului si deci neexistând un raport de cauzalitate între fapta si urmari, datorate inculpatului, instanta a aratat ca nu-l poate obliga pe acesta la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de Spitalul Clinic de Urgenta Prof. Dr. N. Oblu – Iasi cu partea vatamata MD.

Împotriva hotarârii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad, care a adus critici cu privire la gresita solutie de achitare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia motivat de împrejurarea ca este culpabil de comiterea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, argumentatia oferita în acest sens fiind ampla.

S-a sustinut în esenta ca inculpatul, în calitate de conducator al locului de munca, nu a verificat si nu a identificat riscurile activitatii de sectionare a tubulaturii de tavan, nu a organizat activitatea si, mai mult, nu a supravegheat modul ei de desfasurare, asa încât operatiunea sa se realizeze în conditii de siguranta. În aceasta situatie, s-a aratat ca urmarile produse sunt consecinta directa a propriilor actiuni sau inactiuni care au fost comise în conditiile art. 19 pct. 2 lit. b din Codul penal, care reglementeaza culpa fara previziune ca forma a vinovatiei penale.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata ca apelul formulat este fondat pentru motivele aratate în continuare.

Vazând probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca activitatea infractionala a inculpatului BDI care, în calitate de conducator al locului de munca, la data de 16.09.2008, nu a organizat activitatea de sectionare a tubulaturii în conditii de siguranta si nu a supravegheat actiunile desfasurate de muncitori, fapta ce a avut drept consecinta producerea unui accident de munca constând în vatamarea numitului MD, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 37 alin. 1 si 3 din Legea 319/2006 si a infractiunii de vatamare corporala grava din culpa, fapta prev. si ped. art.184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal, comise în conditiile art. 33 lit. b din Codul penal care reglementeaza concursul ideal de infractiuni.

Relativ la dreptul material aplicabil tribunalul reveleaza ca, potrivit art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, daca fapta de vatamare corporala din culpa a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar daca comiterea acesteia este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit art. 37 alin. 1 si 3 din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 privind Legea securitatii si sanatatii în munca, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda, neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala. Daca fapta este comisa din culpa se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

În cazul ambelor infractiuni, rezumând elementele laturii obiective în functie de situatia faptica a cauzei prezente, se concluzioneaza ca acestea constau în neîndeplinirea unor atributii referitoare la anumite masuri de prevedere necesare evitarii unor pericole ce pot afecta sanatatea sau integritatea fizica a vreunei persoane.

Verificând probatoriul cauzei, se observa ca inculpatul, în calitatea sa de maistru în cadrul S.C. FEPA S.A Bârlad, la data de 16.09.2008, a primit dispozitie sa dezafecteze spatiul halei din atelierul ,, Elemente sensibile’’, aceasta presupunând, printre altele, si sectionarea unei tubulaturi de ventilatie.

Potrivit fisei postului sau, inculpatul era conducatorul direct al sectorului de munca ce-i era încredintat, calitate în virtutea careia avea obligatia sa asigure asistenta tehnica, raspunzând pentru realizarea masurilor privind sanatatea si securitatea în munca, în scopul evitarii accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale. De asemenea, îi revenea obligatia de a organiza activitatea în asa fel încât sa se asigure conditii normale de lucru, sa nu expuna la pericol de accidentare atât propria persoana cât si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile lor în timpul procesului de munca. Era obligat sa nu admita începerea lucrului fara asigurarea masurilor tehnice de securitate a muncii si, mai mult, acolo unde se executau lucrari cu pericol ridicat de accidentare, sa urmareasca si sa supravegheze permanent desfasurarea activitatii respective, acceptarea la lucru a unor persoane din alte locuri de munca facându-se numai cu avizul sefului de sectie si dupa o prealabila instruire specifica consemnata în fisa personala.

Vazând probele administrate în cauza, se constata în primul rând ca inculpatul nu a evaluat corect gradul de pericol al lucrarii. Domnia sa a sustinut ca nu putea sa observe care era gradul de uzura a tubulaturii respective si a elementelor de prindere prin vizualizarea sau verificarea nemijlocita a acesteia, deoarece se afla la înaltime. Tribunalul observa însa ca inculpatul avea stiinta ca respectiva tubulatura fusese montata în urma cu aproximativ 35 de ani, asa încât putea si trebuia sa prevada si faptul ca rugina a afectat elementele sale de prindere.

Pe de alta parte, nu a organizat activitatea prin formarea echipei ce urma sa efectueze lucrarile specifice demontarii acelei tubulaturi, nu a ales mijloacele cele mai potrivite în raport si de riscurile lucrarii pe care, dupa cum s-a aratat, le-a evaluat cu superficialitate.

Inculpatul s-a rezumat în a-i desemna pe muncitorii Bârcioaga Costache si CP, considerând cu usurinta ca au suficienta experienta pentru a realiza activitatile necesare, si în a-l indica pe numitul CA atunci când a fost informat ca este necesara o a treia persoana. Or, potrivit obligatiilor de serviciu, inculpatul trebuia sa procedeze la realizarea unei instruiri prealabile a persoanelor ce desfasurau activitatea, ceea ce presupunea prezenta sa la locul respectiv, caz în care ar fi constatat ca nu i-au fost respectate dispozitiile cu privire la persoana indicata prin a carei experienta – dupa cum acesta sustine – ar fi fost evitata urmarea produsa.

Inculpatul avea obligatia ca prin diligentele sale sa nu permita muncitorilor sa realizeze actiuni sau omisiuni în timpul procesului de munca, asa încât sa expuna la vreun pericol pe ele însele sau pe terte persoane. Trebuia sa se asigure ca dispozitiile îi sunt respectate întocmai. Cum nu a facut-o, se face culpabil inclusiv pentru faptul ca activitatea a fost efectuata de o persoana care nu prezenta garantia realizarii ei în conditii de siguranta.

Cât priveste mijloacele folosite, s-a sustinut ca s-a ales modalitatea si mijloacele potrivite specificului locului în care se executa actiunea, care nu permitea folosirea unui motostivuitor sau montarea unei schele metalice. Tribunalul arata ca alegerea unor mijloace mai putin sigure impunea, cu atât mai mult, o diligenta sporita din partea organizatorului.

Se observa ca angajatorul nu reglementase o procedura de urmat în activitatea de dezafectare, demontare si demolare, însa acest lucru nu înlatura raspunderea inculpatului. Dimpotriva are aptitudinea de a-i majora responsabilitatile, având obligatia sa stabileasca personal aceste proceduri, conform priceperii si experientei sale.

Având în vedere si acest aspect, prezenta inculpatului la locul realizarii activitatii, pe lânga faptul ca reprezenta o obligatie normativa inserata în fisa postului sau, se impunea si datorita necesitatii de a-si folosi calitatile profesionale si experienta pentru a evalua riscurile în fiecare moment al actiunii si de a adapta, eventual, mijloacele folosite, de vreme ce acestea nu aveau un anumit standard.

Nu trebuie ignorata nici sustinerea inculpatului cum ca volumul de activitate avut la acel moment presupunea prezenta sa la mai multe puncte de lucru, fiind împiedicat sa supravegheze activitatea în cadrul carei s-a realizat accidentul. Se poate pune astfel întrebarea daca angajatorul, prin supraîncarcarea muncii acestuia, nu a favorizat urmarea produsa.

Tribunalul concluzioneaza ca un asemenea fapt nu înlatura raspunderea inculpatului deoarece, desi pare nerealist, acesta trebuia sa ia toate masurile ce-i reveneau conform fisei postului pentru a evita un accident. Daca timpul fizic nu-i permitea acest lucru datorita volumului activitatii, avea obligatia sa informeze angajatorul pentru desemnarea unei alte persoane. Inculpatului îi revenea obligatia sa organizeze munca în conditii de siguranta, aceasta putând sa însemne chiar si refuzul activitatii, daca este veridica sustinerea referitoare la supraîncarcarea postului sau. Or, inculpatul, atunci când a primit dispozitie pentru a se ocupa de acea activitate, nu a reclamat aceste lucruri si nici faptul ca mijloacele pe care urmeaza sa le foloseasca nu sunt tocmai sigure.

Observând toate acestea, se concluzioneaza ca inculpatul este culpabil de comiterea infractiunilor ce fac obiectul acuzatiei penale. Sub aspectul laturii subiective, pozitia sa psihica este specifica culpei fara previziune, din punct de vedere intelectiv acesta neprevazând rezultatul, desi putea si trebuia sa prevada. Se constata ca inculpatul avea obligatia de prevedere dar si posibilitatea concreta de a-si reprezenta rezultatele faptei sale. Domnia sa nu a avut reprezentarea consecintelor activitatii sale, întrucât nu si-a folosit întreaga capacitate psihica pentru a prevedea urmarile faptei sale. Activitatea sa culpoasa se concretizeaza prin adoptarea unei atitudini neglijente vis a vis de obligatiile de serviciu ce-i reveneau, fapta ce a avut ca urmare cauzarea unui accident de munca.

Constatând a fi întrunite elementele constitutive ale infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului BDI, instanta de control judiciar, admitând apelul Ministerului Public si rejudecând, va decide condamnarea.

La individualizarea naturii, cuantumului si modalitatii de executare a pedepsei aplicate, vor fi avute în vedere dispozitiilor art. 52 si 72 din Codul penal.

Potrivit art. 72 din Codul penal care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Observând aceste dispozitii, se retine ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei îl are pericolul social concret al faptei, gradul de afectare a valorilor sociale aparate prin incriminarile de care inculpatul se face vinovat. Pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale si potentialului de pericol social pe care îl prezinta persoana inculpatului, precum si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.

Relativ la gravitatea faptei comise, dincolo de infractiunea de pericol retinuta în sarcina, este de remarcat ca atitudinea neglijenta adoptata de inculpat a avut ca urmare cauzarea unei vatamari importante unuia dintre angajati. Astfel, din Raportul de expertiza medico – legala nr. 212/E din 20.11.2008 a CML Bârlad rezulta ca numitul MD a prezentat o fractura a coastelor CIV, CV, CVI care necesita 22-24 zile îngrijiri medicale, dar si o fractura cominutiva de corp vertebral C7 fara interesarea medulara, leziune pentru care au fost prescrise 75-80 zile îngrijiri medicale.

Pe lânga circumstantele ce dau caracter grav faptei comise, tribunalul observa si recunoaste si elementele care atenueaza gradul acesteia si care deriva din împrejurarile concrete în care au fost comise faptele, împrejurari care scot în evidenta ca accidentul prezinta si alti factori favorizanti decât cei ce sunt imputati inculpatului.

Se observa astfel ca pentru activitatea la care inculpatul era desemnat sa o organizeze nu era stabilita o procedura de lucru, ceea ce era de atributia angajatorului. De asemenea si chestiunea referitoare la evitare supraîncarcari activitatii inculpatului presupune o monitorizare corespunzatoare din partea acestuia.

Tribunalul recunoaste realitatea faptului ca inculpatul este la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, este casatorit si are în întretinere un copil, iar în cursul procesului penal, dincolo de aprecierea domniei sale ca nu se face culpabil, nu a manifestat o atitudine ostila, în sensul ca s-a prezentat în fata organelor judiciare oferind informatii importante lamuririi cauzei.

Împrejurarile la care s-a facut referire vor fi recunoscute ca circumstante atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c si art. 74 alin. 2 din Codul penal, asa încât le va da eficienta impusa de textul corespunzator al art. 76 lit. din Codul penal.

Astfel, în situatia infractiunii prev. de art. 184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal care este sanctionata de legiuitor cu pedeapsa închisorii în limitele de 6 luni – 3 ani, dând eficienta prevederilor art. 76 lit. e din Codul penal care permite coborârea acesteia pâna la minimul general sau aplicarea unei amenzi care nu poate fi mai mica de 250 lei, tribunalul apreciaza ca pedeapsa amenzii în cuantum de 1.500 lei este cea mai potrivita pentru a raspunde tuturor cerintelor de constrângere si preventie.

Relativ la infractiunea prev. de art. 37 alin. 1 si 3 din Legea 319/2006, sanctionata de legiuitor cu pedeapsa închisorii de 3 luni la 1 an, alternativ cu pedeapsa amenzii ale carei limite stabilite de art. 63 alin.3 din Codul penal sunt între 300 la 15.000 lei, tribunalul decide ca pedeapsa amenzii corespunde cerintelor aratate mai sus. Dând eficienta prevederilor art. 76 lit. f din Codul penal care permit coborârea pâna la 150 lei de vreme ce minimul special este mai mic de 500 lei, se apreciaza ca pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei reprezinta o reactie potrivita din partea societatii pentru aceasta fapta.

Câta vreme faptele au fost comise în concurs ideal conform art. 33 lit. b din Codul penal, potrivit art. 34 lit. c pedepsele aplicate vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea de 1.500 lei, pe care inculpatul o va executa.

În baza art. 63 indice 1 Cod penal, va atrage atentia inculpatului asupra consecintelor sustragerii cu rea – credinta de la plata amenzii penale – înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii în limitele prevazute de textele incriminatoare

În legatura cu latura civila a cauzei sunt de facut câteva referiri cu privire la limitele efectului devolutiv al apelului declarat în defavoare de catre Ministerul Public. Vazând motivatiile scrise ale apelului, se observa ca s-a invocat necesitatea condamnarii inculpatului, fara a se solicita si obligarea la despagubiri, acest lucru fiind cerut în sustinerea orala a apelului.

Tribunalul arata ca motivele de apel formulate nu au aptitudinea de a limita apelul, de vreme ce declaratia de apel nu cuprinde o astfel de mentiune. Drept urmare, apelul are efect devolutiv integral.

Este necesar a se discuta si faptul daca, prin apelul Ministerului public poate fi criticata hotarârea în latura ei civila în contextul unei pasivitati a partilor civile. Aceasta chestiune a fost transata de Curtea Constitutionala prin Decizia 190/2008, prin care s-au declarat neconstitutionale prev. art. 362 alin.1 lit. a din Codul de procedura penala care considerau apelul procurorului în aceasta latura guvernata de principiul disponibilitatii, ca fiind inadmisibil.

Ca atare, de vreme ce exista o devoluare si a laturii civile a cauzei, tribunalul constata ca partea vatamata MD, prin declaratia din data de 20.11.2008, în cursul urmaririi penale a precizat ca se constituie parte civila cu suma de 200.000.000 lei reprezentând c/v medicamentelor si a drumurilor efectuate. În legatura cu aceste pretentii, desi sarcina probei îi revenea, vatamatul nu a dovedit realitatea sustinerilor sale. De altfel, prezent în fata instantei de apel la termenul din data de 17 februarie 2010, a declarat ca nu are cereri de formulat.

În aceste conditii, în ceea ce priveste modul de solutionare a actiunii civile formulate de acesta nu poate fi decisa vreo modificare, în sensul admiterii. Fundamentarea respingerii actiunii este data însa de împrejurarea ca pretentiile solicitate nu sunt dovedite, actiunea nefiind fondata, si nu de faptul ca fata de inculpat s-a dispus achitarea prin retinerea culpei vatamatului.

Tribunalul observa ca este reala constatarea instantei de fond referitoare împrejurarea ca Spitalul Municipal de urgenta ,,Elena Beldiman’’ nu s-a constitut parte civila în cauza, fapt comunicat prin adresa nr. 15842 din11.11.2008, aflata la pag. 33 a dosarului de urmarire penala.

Se constata însa ca Spitalul Clinic de Urgenta ,,Prof.Dr. Nicolae Oblu’’ IASI , prin adresa nr. 122 531 din 17.11.2008, aflata la pag. 47 a dosarului de urmarire penala, s-a constituit parte civila cu suma de 190,95 lei, reprezentând cheltuieli aferente spitalizarii vatamatului în perioada 4-6. 11.2008.

Drept urmare, în baza art. 14 si 346 alin.1 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 998-999 din Codul civil, tribunalul va admite actiunea civila a Spitalul Clinic de Urgenta ,,Prof. Dr. Nicolae Oblu’’ IASI, si va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. FEPA S.A, prin lichidator judiciar, EUROCONTURI S.P.R.L. SUCEAVA, la plata sumei de 190,95 lei catre aceasta unitate spitaliceasca.

În temeiul art. 191 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei, avansate de stat primei instante si stabilite de aceasta în sarcina vatamatului, vor fi suportate de inculpatul condamnat în apel, în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. FEPA S.A, prin lichidator judiciar, EUROCONTURI S.P.R.L. SUCEAVA.

Potrivit prevederilor art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile avansate de stat în apel, ramân în sarcina statului.

În considerarea motivelor aratate, în temeiul art. 379 alin. 1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala, va admite apelul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad împotriva Sentintei penale nr. 562 pronuntata la data de 20 octombrie 2009 în dosarul 1230/189/2009 al Judecatoriei Bârlad, pe care o va desfiinta, în parte, în laturile penala si civila, în sensul celor aratate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, jud. Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 262 din 20.10.2009 a Judecatoriei Bârlad, pe care o desfiinteaza în parte, în laturile penala si civila.

Rejudecând cauza:

În temeiul disp. art. 184 alin.2 si 4 cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 74 alin.2 cu ref. la art. 76 lit.e din Codul penal, condamna pe inculpatul BDI, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 (una mie cinci sute) lei.

În temeiul disp. art. 37 alin.1 si 3 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 74 alin.2 cu ref. la art. 76 lit.e din Codul penal, condamna pe acelasi inculpat, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 250 lei (doua sute cincizeci) lei.

În temeiul art. 33 lit.b si 34 lit.c Cod penal contopeste pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1500 (una mie cinci sute) lei, pe care inculpatul o va executa.

În temeiul art. 63 ind.1 Cod penal atrage atentia inculpatului cu privire la consecintele sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii aplicate.

În temeiul art. 14 si art. 346 din Codul de procedua penala, cu referire la art. 998-999 din Codul civil admite actiunea civila formulata de Spitalul Clinic de Urgenta „Prof.Dr. Nicolae Oblu Iasi” si obliga inculpatul BDI în solidar cu partea responsabila civilmente SC FEPA SA Bârlad prin lichidator judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava sa plateasca partii civile suma de 190,95 lei.

În temeiul art. 191 Cod procedura penala cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei stabilite de pirima instanta în sarcina partii vatamate vor fi suportate de inculpatul BDI în solidar cu partea responsabila civilmente SC FEPA SA Bârlad prin lichidator judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare efectuate în apel ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti .

Pronuntata în sedinta publica, azi, 26 aprilie 2010, ora 12.00.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita Oana Radu Nicolae Bodescu Panseluta

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro