Plangere contraventionala
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 642
Şedinţa publică de la 02 Martie 2009
INSTANŢA
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 22.01.2008, sub nr. 367/327/2009, petentul _ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr.1386422 din data de 09.01.2009 întocmit de intimatul _, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este imposibil să fi rulat cu 159 Km/h întrucât activase limitatorul de viteză, mult sub viteza constatată în procesul verbal.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal mai sus-menţionat.
Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În dovedirea celor reţinute în actul de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. 1 C.p.c., intimatul a depus la dosar un raport al agentului constatator care a întocmit actul sancţionator contestat, în completarea actului de constatare, înregistrarea video, proces verbal din data de 12.05.2008, certificat aprobare de model, buletin de verificare metrologică nr. 0163758 din data de 29.08.2008, atestatul agentului constatator.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
La data de 09.01.2009, ora 13,08, petentul a condus autoturismul Mercedes cu nr. de înmatriculare CT 78 MEL, dinspre Tulcea către Constanţa, pe DN 22 km183+600m şi a efectuat manevra de depăşire a autoturismului Dacia TL 97 GEO, în zona de acţiune a indicatorului „depăşire interzisă”, încălcând marcajul continuu. De asemenea a fost înregistrat de aparatul radar Python 2, cu viteza de 159 km/h, fiind încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr.1386422, prin care petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 240 lei, reprezentând 4 puncte amenda şi a unei amenzi în cuantum de 540 lei, reprezentând 9 puncte amenda şi cu reţinerea permisului de conducere.
Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie. Din actele şi lucrările dosarului (înregistrarea video, proces verbal din data de 12.05.2008, certificat aprobare de model, buletin de verificare metrologică nr. 0163758 din data de 29.08.2008, atestatul agentului constatator), rezultă că nu a fost răsturnată prezumţia de veridicitate cu privire la situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie de către agentul constatator, faptele săvârşite de acesta întrunind elementele constitutive ale contravenţiilor prevăzute de art. 120 lit. b) şi i) din HG nr.1391/2006 precum şi de art. 121 alin.1 din HG nr.1391/2006.
Instanţa nu reţine apărarea petentului în sensul că pilotul automat de la bordul autoturismului era setat la o viteză mult mai mică decât cea constatată de agentul constatator, fiindu-i astfel imposibil să atingă o viteza mai mare, deoarece acesta nu a făcut dovada că pilotul era setat la vreo viteză sau că maşina este dotată cu un astfel de pilot automat.
Faţă de împrejurarea că petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 240 lei, reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru prima fapta săvârşită, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. b) din OUG nr. 195/2002 şi a unei amenzi în cuantum de 540 lei, reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru a doua fapta săvârşită, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002, nu se pune problema reindividualizării sancţiunilor aplicate, în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptelor corespunde sancţiunilor aplicate.
Pentru a se opri la această soluţie, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este evident neîntemeiată şi în consecinţă, urmează a o respinge.