Incuvintarea executarii silite – faza obligatorie anterioara executarii silite propriu zise
Reclamanta – creditoare BANCPOST S.A. BUCUREŞTI a solicitat Judecătoriei Urziceni încuviinţarea executării silite prin poprire a debitoarei V.N., învocându-se prevederile art.3731 şi art.452 Cod procedură civilă .
Prin încheierea din 14 decembrie 2009, instanţa de executare a respins cererea creditoarei, considerând că în materia executării silite prin poprire instanţa de judecată nu are nicio competenţă, ea intervenind doar în momentul în care executorul judecătoresc solicită instanţei validarea popririi .
Recursul declarat de creditoare a fost admis de Tribunalul Ialomiţa, pentru următoarele considerente :
Încuviinţarea executării silite este o fază obligatorie, anterioară executării silite, de competenţa instanţei de executare .
Potrivit art.3731 alin.1 Cod procedură civilă, cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel . Acesta de îndată va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv .
Instituţia executării silite este diferită de instituţia popririi ca formă a executării silite prevăzută de art.452 şi următoarele Cod procedură civilă. În această din urmă instituţie, instanţa este într-adevăr competentă să valideze poprirea în situaţia în care terţul poprit refuză punerea în executare a titlului executoriu .
Cum în speţă ne aflăm în faza de încuviinţare a executării silite, creditoarea deţinând un titlu executoriu valid, iar cererea de executare este făcută în termenul de 3 ani prevăzut de lege, nefiind niciun impediment la executare, instanţa de fond era datoare să încuviinţeze executarea silită în oricare din formele solicitate de creditoare .
TRIBUNALUL IALOMIŢA – SECŢIA CIVILĂ – Decizia civilă nr.178/R/2 martie 2010 .