Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Existenţa unui titlu anterior. Interesul creditorului – titular al acţiunii.
Faptul că societatea se află în încetare de plăţi şi că una din cauzele apreciate de lichidator ca responsabilă pentru această situaţie este ,,managementul neperformant’’ al administratorului, nu conduce la concluzia impusă de art. 124 alin.1 lit. d din Legea reorganizării judiciare şi a falimentului.
Managementul neperformant nu presupune vinovăţia acestuia, ci lipsa de pricepere în conducerea activităţii, ori legea apreciază culpa din perspectiva intenţiei de fraudare a intereselor creditorilor.
Creditoarea Credit Bank S.A. – Sucursala Constanţa a solicitat atragerea răspunderii administratorului IM , în condiţiile art. 124 alin.1 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată, pentru pasivul societăţii în faliment.
Existenţa certă a prejudiciului suportat de bancă a fost dedusă din împrejurarea că societatea debitoare se află în încetare de plăţi, cât şi din imposibilitatea satisfacerii creanţelor din averea debitoarei.
S-a apreciat că din rapoartele întocmite de lichidator rezultă în mod neîndoielnic săvârşirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute de at. 124 alin.1 din lege, respectiv neexecutarea obligaţiei de a ţine contabilitatea în conformitate cu legea, precum şi existenţa raportului de cauzalitate între fapta pârâtului şi prejudiciul suportat.
Cererea este nefondată.
Starea de încetare de plăţi a societăţii supuse acestei proceduri este raportată la dezechilibrul dintre venituri şi cheltuieli după contractarea împrumutului bancar, dar şi la managementul apreciat ca defectuos al administratorului social.
În speţă a putut fi efectuată de către lichidator o analiză a activităţii şi a situaţiei financiare a societăţii, bazându-se pe actele contabile prezentate de administrator, fără a fi invocată o fraudă a acestuia, în detrimentul creditorilor.
Lichidatorul a arătat că debitoarea a comunicat Administraţiei Finanţelor Publice Medgidia încetarea activităţii, începând cu data de 10.12.1997.
S-a precizat, totodată, că administratorul societăţii i-a pus la dispoziţie actele contabile referitoare la activitatea pe anul 1995 şi balanţa de verficare întocmită la 31.03.1998 .
Lichidatorul nu a contestat faptul că a avut acces la actele societăţii, iar concluziile rapoartelor sale se întemeiază pe toate menţiunile cuprinse în documentaţia prezentată (creanţele debitorului, disponibil, active, cheltuieli şi venituri).
Faptul că societatea se află în încetare de plăţi şi că una din cauzele apreciate de lichidator ca responsabilă pentru această situaţie este ,,managementul neperformant’’ al administratorului, nu conduce la concluzia impusă de art. 124 alin.1 lit. d din Legea reorganizării judiciare şi a falimentului .
În speţă se va reţine, astfel, lipsa culpei administratorului pentru insolvenţa debitorului, întrucât managementul neperformant nu presupune vinovăţia acestuia, ci lipsa de pricepere în conducerea activităţii, ori legea apreciază culpa din perspectiva intenţiei persoanei responsabile cu organizarea contabilităţii, de a frauda interesele creditorilor.
Faţă de aceste considerente, cererea de angajare a răspunderii administratorului pentru pasivul societăţii va fi respinsă ca nefondată.
(sentinţa civilă nr. 3084 COM/13.05.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 792/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)