Top

Somaţie de plată. Procedură specială. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă – condiţii

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 1591 (19.08.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: chemare în judecată (acţiuni, cereri)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 23.07.2008 creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa a chemat în judecată pe debitorul M. N. solicitând instanţei emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia debitorului la plata sumei de 151,80 EURO (549,53 lei) compus din: 67,50 euro (246,70 lei) reprezentând rata 2, 3 şi 4 şi 84,30 euro ( 302,83 lei) reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 01.02.2005 între C.N.A.D.N.R. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, reprezentată de Compania Naţională „Poşta Română” SA – Oficiul Poştal Mangalia 2, în calitate de încasator şi debitorul M.N., s-a încheiat contractul nr.157 prin care s-a eliberat rovinieta .

Creditoarea a arăta că raporturile juridice dintre părţi s-au încheiat în temeiul art. 4 din OG nr.15/2002, aprobată prin Legea nr.424/2002, care prevede că utilizatorii români vor achita contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, obligatoriu pentru perioada de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în patru rate trimestriale.

Conform înştiinţării de plată nr. SV 15919/08.06.2006, a susţinut creditoarea, a fost achitată rata 1 rămânând neachitate ratele 2, 3 şi 4 şi penalităţile de întârziere datorate pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit prin contract a ratelor eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.

Creditoarea a mai arătat faptul că valoarea în lei a sumei totale datorate de către debitor este de 549,53 lei, conform notei de calcul rate şi penalităţi anexate cererii iar cuantumul în lei al rovinietei a fost determinat potrivit prevederilor art. 2 pct.7 din contract.

S-a mai arătat de către creditoare faptul că, deşi somat, debitorul nu a achitat debitul.

Creditoarea a mai arătat că sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din OG nr.5/2001, în sensul că deţine împotriva debitorului o creanţă certă, existenţa sa rezultând din cuprinsul contractului, lichidă, câtimea acesteia fiind determinată, şi exigibilă, obligaţia de plată a preţului fiind stabilită trimestrial.

Cu privire la penalităţile de întârziere s-a arătat că atât obligaţia de plată cât şi cuantumul acestora au fost inserate în contractul însuşit de părţi prin semnătură şi ştampilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. 2 şi 3 din OG nr.5/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri.

Debitorul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru combaterea cererii formulate de către creditoare.

În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă pe care instanţa, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, a încuviinţat-o.

Din analiza înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, în vederea soluţionării cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Părţile au încheiat la data de 01.02.2005 contractul nr. 157 având ca obiect încasarea, potrivit prevederilor OG nr. 15/2002, în 4 rate trimestriale, a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare CT- oo-xxx ( copie contract şi anexa nr. A depuse la dosar).

Potrivit art. 2 punctul 1 din contractul încheiat de părţi, încasatorul va elibera beneficiarului roviniete valabile pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite prin anexa la contract.

Potrivit art. 3 punctul 1 din contract, pentru neachitarea la termenele şi în cuantumul stabilit a sumelor reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, beneficiarul datorează penalităţi de întârziere de 0,15 0/0 calculate asupra sumei totale.

Prin anexa nr. C la contractul încheiat de părţi s-a stabilit situaţia sumelor datorate cu titlu de tarife de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi termenul de plată a ratelor, după cum urmează: rata a II-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.05.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.05.2005- 31.07.2005; rata a III-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.08.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.08.2005- 31.10.2005 şi rata a IV-a, în valoare de 22,50 euro, scadentă la data de 01.11.2005 pentru o perioadă de valabilitate a rovinietei cuprinsă între 01.11.2005 – 31.01.2006 ( copie anexă C depusă la dosar).

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru emiterea ordonanţei care să cuprindă somaţia debitorului la plata sumelor de bani pretinse de creditoare.

În drept, potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001 ,,procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Potrivit art.6 alin.1 din O.G.5/2001, „judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse…”.

Faţă de aceste dispoziţii legale instanţa a apreciat că înscrisurile depuse la dosar de către creditoare nu îndeplinesc cerinţele legale pentru constatarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Astfel, din analiza contractului nr. 157/2005, invocat de creditoare în susţinerea cererii, rezultă că acesta are caracter sinalagmatic, obiectul fiind prevăzut de prevederile art. 1, care reglementează obligaţii concomitente şi reciproce, aflate în strânsă interdependenţă, asumate în egală măsură de ambele părţi.

În acest sens, obiectul contractului îl reprezintă, pe de o parte ,, încasarea, potrivit prevederilor OG 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în 4 rate trimestriale conform anexei A la prezentul contract, a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare”, iar pe de altă parte ,,eliberarea rovinietelor concomitent cu plata de către beneficiar în 4 rate a tarifelor de utilizare pentru vehicule”.

Obiectul contractului este circumscris astfel obligaţiilor stabilite în sarcina părţilor şi anume : obligaţia debitorului de achitare a contravalorii sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare şi obligaţia creditorului de a presta serviciul de eliberare a rovinietei, pentru fiecare perioadă aferentă ratelor stabilite contract, concomitent cu efectuarea plăţii.

În această situaţie, la termenul scadent pentru plata ratelor, fiecare dintre părţi, are, concomitent, faţă de cealaltă parte, atât calitatea de debitor cât şi pe aceea de creditor.

Situaţia de fapt dedusă judecăţii reprezintă o situaţie specială, în care se afirmă efectele specifice contractelor sinalagmatice şi anume, creditorul este gata să-şi execute propria obligaţie (să elibereze rovinieta), însă debitorul refuză culpabil să şi-o execute pe a sa şi anume să achite sumele reprezentând tarifele de utilizare.

În această situaţie, creditorul poate să pretindă executarea silită a contractului, cu despăgubiri, însă cercetarea cauzei impune un probatoriu complex, administrat potrivit procedurii de drept comun, iar nu cercetarea pe calea procedurii speciale a somaţiei de plată.

Faţă de considerentele anterior expuse şi având în vedere şi împrejurarea că din analiza înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată nu rezultă că pentru perioada aferentă ratelor restante, creditoarea a prestat în favoarea debitorului serviciul de a elibera rovinieta, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii, creanţa fiind incertă.

Pentru clarificarea raporturilor obligaţionale dintre părţi este necesară administrarea de probe, însă procedura somaţiei de plată nu se poate substitui procedurii de drept comun, având aplicabilitate doar atunci când creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, respectiv clară şi necontestată.

Susţinerile creditoarei în sensul că existenţa creanţei pretinse rezultă din semnarea de către debitor a contractului încheiat de părţi nu au fost primite câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada executării de către creditoare a propriilor obligaţii contractuale.

Semnarea de către debitor a contractului invocat în susţinerea cererii atestă existenţa unor raporturi contractuale între părţi şi obligaţia debitorului de a achita costul serviciilor de care a beneficiat dar nu poate avea semnificaţia însuşirii de către debitor, prin semnătură, a sumelor de bani pretinse de creditoare.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse instanţa a apreciat că cererea creditoarei, de emitere a ordonanţei care să cuprindă somaţia debitorului la plata sumelor de bani pretinse şi de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată, printr-o procedură specială, fără administrarea probatoriului potrivit dreptului comun, doar pe baza înscrisurilor anexate cererii, nu este întemeiată şi a respins-o.

Etichete: , ,