Top

Furt

Dosar nr. 848/189/2009 – furt
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 208/A
Şedinţa publică de la 11 Noiembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: DIMA DANIELA
Judecător: NICULACHE LUMINIŢA
Grefier: BODESCU PANSELUŢA
Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelul penal declarat de inculpatul N D, domiciliat în, împotriva sentinţei penale nr. 321 din 4 iunie 2009 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosar nr. 848/189/2009.

Obiectul cauzei : infracţiunea prev. de art. 208-209 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpatul apelant N D, asistat de apărătorul angajat, dl. av. Cruceanu Iulian şi martorul propus de inculpat, N M G, lipsă fiind partea civilă intimată B G.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită; apelul a fost declarat în termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală; fiind motivat în scris; inculpatul a fost audiat la fond; cauza se află la al treilea termen de judecată şi a fost amânată pentru administrarea probelor solicitate de inculpatul apelant.

Se depun pentru inculpatul apelant un extras de practică judiciară, o caracterizare şi o fotocopie de pe un ecuson.

S-a procedat la identificarea martorului N M G pe baza C.I. seria, după care, interpelat, martorul arată că este frate cu inculpatul.

Instanţa aduce la cunoştinţă martorului faptul că, avînd în vedere că este rudă cu inculpatul, potrivit dispoziţiilor art. 80 alin.1 Cod procedură penală, are dreptul de a nu depune ca martor şi îl interpelează în sensul dacă este de acord să dea declaraţie.

Avînd cuvântul, martorul N M G arată că este de acord să dea declaraţie în cauză.

S-a procedat la ascultarea martorului, în conformitate, cu disp. art. 84-86 Cod procedură penală, declaraţia sa consemnîndu-se într-un proces-verbal ce s-a ataşat la dosarul cauzei.

Interpelat, inculpatul apelant N D arată că menţine declaraţiile date până în prezent în cauză şi nu are declaraţii suplimentare de făcut în apel.

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească în apel şi dă cuvântul în susţinerea apelului declarat în cauză.

D-l. av. Cruceanu, având cuvântul pentru inculpatul N D, arată că acesta a formulat apel împotriva sentinţei nr. 321 din 4.06.2009 a Judecătoriei Bârlad. Din probele administrate în cauză rezultă că ar fi o singură probă care îl acuză pe inculpat şi anume urmele papilare descoperite pe tocul ferestrei. Deşi expertiza efectuată arată că urmele aparţin inculpatului, apreciază că există o serie de dubii cu privire la vinovăţia inculpatului. Biroul a fost răvăşit şi nu s-a găsit o altă amprentă care să aparţină inculpatului. De asemenea, pe scaunul de la birou s-a găsit o urmă de pantof care a fost comparată cu urmele lăsate de încălţămintea inculpatului şi s-a ajuns la concluzia că acestea nu corespund. Ceea ce este curios este faptul că, deşi s-au găsit urmele papilare ale inculpatului pe tocul ferestrei, acestea nu au mai fost găsite şi în interiorul biroului. Un alt aspect care ridică semne de întrebare este şi faptul că deşi existau lucruri de valoare, făptuitorul a căutat acea borsetă şi nu alte bunuri, motiv pentru care a răvăşit biroul. În ceea ce priveşte faptul că inculpatul a împrumutat bani de la partea vătămată este adevărat, întrucât acesta se împrumuta de fiecare dată când avea nevoie, însă acest aspect nu poate constitui o probă împotriva inculpatului. Cu privire la probele administrate în favoarea inculpatului, aşa cum a spus şi martorul audiat astăzi, în acea seară pe la orele 20,00 au mers împreună acasă, iar inculpatul s-a dus cu soţia în camera unde locuiesc. Este adevărat că unul din martori este soţia, dar celălalt martor nu are nici o legătură de rudenie cu inculpatul şi declaraţia sa poate fi avută în vedere de către instanţă. În ceea ce priveşte persoana inculpatului, acesta este recidivist, a mai săvârşit fapte, dar de aproape 4 ani de când a fost liberat are un comportament exemplar. S-a căsători, s-a angajat agent de pază şi nu a avut nici o problemă de serviciu, astfel dând dovadă de reintegrare în societate. Pentru toate aceste aspecte, consideră că fapta nu a fost comisă de către inculpat, iar instanţa ar trebui să aplice principiul in dubio pro reo. În lipsa unor dovezi convingătoare asupra vinovăţiei inculpatului, apreciază că mai bine este lăsat în libertate un om care dă dovadă de îndreptare, decât să fie închis. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului formulat de inculpat în sensul achitării în temeiul disp. art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul, prin motivele de apel solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală. De asemenea, a declarat apel şi datorită stării de recidivă ce a determinat ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenţie. Prin această cale de atac, inculpatul încearcă practic să mai lungească data începerii executării pedepsei, întrucât soluţia dată nu poate fi pusă la îndoială, în condiţiile în care nu numai proba ştiinţifică conduce la vinovăţia inculpatului, ci şi celelalte declaraţii şi probe administrate în cursul procesului penal. Raportul constatărilor tehnico-ştiinţifice trebuie să fie coroborat cu toate declaraţiile administrate în această cauză, lucru care s-a şi făcut. Există amprentele de pe tocul ferestrei din interior, amprentele de pe un ambalaj de ciocolată, pentru care inculpatul nu are nici o justificare, de aceea consideră că nu poate fi pusă la îndoială vinovăţia acestuia. Pedeapsa aplicată cu executare, este justificată, atât timp cât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei,în condiţiile în care mai avea un rest rămas neexecutat dintr-o pedeapsă aplicată anterior, fapt pentru care nu poate fi contestată. Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, apreciază că amprentele de pe ambalajul de ciocolată nu-i aparţin. De asemenea, mai arată faptul că a doua zi dimineaţă s-a prezentat la un poliţist solicitându-i să-l urmeze pentru a-i fi luate amprentele, întrucât nu figurează în baza de date. Totodată, menţionează că în acel birou erau lucruri de valoare care nu au fost atinse, fiind căutată doar acea borsetă în care se presupune că ar fi fost 10 milioane. În momentul de faţă păzeşte averea unui inginer estimată la 4 miliarde şi în condiţiile în care se află, cu un rest de pedeapsă rămasă neexecutat, nu ar fi riscat să piardă tot ce a clădit în 4 ani, chiar şi familia. Solicită a nu fi judecat după trecutul său. Nu a comis această faptă, întrucât nu putea face rău unei persoane care i-a făcut bine.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunţare.

Ulterior deliberării,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal declarat de către inculpatul N D, împotriva sentinţei penale nr. 321 din 04.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosar nr. 848/189/2008, constată:

Prin Rechizitoriul 2066/P/2008 din data de 12.02.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul prevederilor art. 262 pct.1 lit. a din C.pr.pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale trimiterea în judecată a inculpatului N D pentru comiterea infracţiunilor prev. de

– art. 208 alin.1şi 2-209 alin.1 lit. g şi i cu aplic.37 lit. a din C.pen.;

În conformitate cu prevederile art. 264 C.proc.pen., rechizitoriul, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, împreună cu dosarul cauzei, a fost înaintat instanţei competente din punct de vedere material şi teritorial, Judecătoria Bârlad, pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul 848/189/2008,.

Procedând la judecarea cauzei, prin sentinţa penală nr.321 din 04.06.2009, pronunţată în şedinţa publică la aceeaşi dată, s-a dispus:

– condamnarea inculpatului N D la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 şi 2 – 209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod penal

– revocarea liberării condiţionate a restului de 533 zile rămase neexecutate din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr.183 din 18 02 2004 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală 491/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, cu privire la care a fost liberat condiţionat la data de 12.02.2006

– contopirea pedepsei stabilite pentru infracţiunea săvârşită ulterior cu privire la care a fost condamnat prin hotărâre, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 533 de zile, în pedeapsa rezultantă, cea mai grea de 3 ( trei) ani închisoare

– interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b din Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal,

– admiterea acţiunii civile formulată de partea vătămată B G şi obligarea inculpatului să plătească acesteia sumele de 1.000 lei RON şi 200 Euro, reprezentând prejudiciu.

– obligarea inculpatului să plătească statului suma de 840 lei reprezentând cheltuieli judiciare , din care suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală şi 100 lei onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată – asistenţă parţială ( av. Bouroş Bogdan) va fi plătită Baroului Vaslui din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul N D lucra la o sală de jocuri din municipiul Bârlad şi cunoştea partea vătămată B G, profesor de geografie şi director-adjunct la Şcoala Generală , persoană în locuinţa căreia a efectuat lucrări de zugrăveală.

În ziua de 20.05.2008, având nevoie de bani, inculpatul a mers la partea vătămată, la serviciu, şi a rugat-o să-i împrumute suma de 30 lei.

La fel a procedat şi in seara de 22.05.2008, când în jurul orei 18.00, inculpatul a mers la Şcoala nr. din , în biroul directorului-adjunct şi i-a cerut acestuia un nou împrumut, de această dată, în cuantum de 50 lei.În felul acesta, inculpatul N D a observat locul în care partea vătămată îşi ţinea banii, respectiv într-o borseta aşezată într-un dulap. Inculpatul a observat şi faptul că partea vătămată avea o sumă însemnată de bani, astfel că, după câteva ore, mai precis în cursul nopţii de 22/23.05.2008, prin forţarea ferestrei de la biroul părţii vătămate şi prin escaladarea sa, a pătruns în interior şi a sustras borseta părţii vătămate ce conţinea acte şi suma de 1.000 lei RON şi 200 Euro .

Inculpatul nu recunoaşte fapta, recunoscând insă că a mers la serviciul profesorului B G şi a împrumutat bani de la acesta.

Cu prilejul cercetărilor la faţa locului au fost identificate şi ridicate în vederea examinării mai multe urme papilare prezente pe partea exterioară şi interioară a canatului ferestrei de la biroul părţii vătămate.

În cauză s-a efectuat atât un raport de constatare tehnico-ştiinţific, cât şi un raport de expertiză a căror concluzii au statuat că urmele papilare au fost create de degetele arătător, mijlociu şi inelar de la mâna stângă, respectiv degetul arătător şi mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului N D.

Totodată, inculpatul a fost supus testului poligraf, raportul de constatare tehnico-ştiinţific întocmit în acest sens stabilind evidenţierea unor reacţii specifice comportamentului simulat.

De asemenea, atât din declaraţia părţii vătămate, cât şi din declaraţiile inculpatului rezultă că acesta nu a avut niciodată acces la fereastra biroului părţii vătămate şi de fiecare dată când a fost în biroul acesteia, a rămas în dreptul uşii. Faptul că inculpatul nu a avut acces la geamul biroului este confirmat şi de martorul G O.

Inculpatul nu îşi explică prezenţa urmelor papilare pe canatul ferestrei, susţinând că nu a atins niciodată fereastra biroului părţii vătămate.

În timpul cercetării judecătoreşti acesta dă o explicaţie hilară acestui fapt, susţinând că statutul său de recidivist a dat organelor de cercetare penală ideea de a-i pune în sarcină această faptă şi au lipit amprentele sale pe canatul ferestrei.

În apărare, inculpatul şi-a propus proba cu doi martori, respectiv soţia sa N L şi o vecină S A, care susţin că în seara faptei inculpatul nu a părăsit locuinţa, aspect care putea fi verificat de cele două martore, care au stat de vorbă pe holul blocului până la orele 2400.

Instanţa a apreciat că declaraţiile celor două martore sunt subiective, construite în favoarea inculpatului, motivat de faptul că prima martoră este soţia acestuia, iar martora S A susţine cu exactitate o dată şi o oră într-un mod puţin credibil pentru memoria temporală a unei persoane, fără a lega această dată de un anumit eveniment cu o conotaţie personală sau socială, raportat şi la starea de pregătire generală, cultura şi ocupaţia martorei.

Astfel, instanţa a înlăturat depoziţiile celor două martore, şi pentru faptul că nu se coroborează cu ansamblul materialului probatori, prevalând probele ştiinţifice administrate.

Partea vătămată B G s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei RON şi 200 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat şi nerecuperat.

Cele reţinute mai sus rezultă din plângerea părţii vătămate, declaraţia inculpatului, proces verbal de cercetare la faţa locului, proces verbal de reconstituire a faptei, dovezi valori bunuri, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa de expertiză, raportul de constatare tehnico-ştiinţific, declaraţiile martorilor P M, G O şi declaraţiile inculpatului, actele dosarului .

Inculpatul N D este in vârstă de 35 ani, a fost crescut la orfelinat, lucrează ocazional, a absolvit 10 clase şi este căsătorit.

A mai fost condamnat de 7 ori pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, violare de domiciliu, tâlhărie, în perioada 22.12.1993-18.02.2004.

Ultima dată a suferit o condamnare de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g şi i cu aplicarea art.41 alin.2 C.p şi art.192 alin. C C.pen. prin Sentinţa Penală nr.183/18.02.2004 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 491/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.

A fost arestat la data de 29.11.2003 şi eliberat la 12.12.2006 cu un rest de executat de 533 zile.

Faţă de această condamnare inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal.

Acesta a fost nesincer, negând săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai suferit condamnări penale, cu privire la care, inculpatul se afla în perioada de liberare condiţionată , la data la care a săvârşit fapta de furt pentru care este judecat în prezenta cauză.

Faţă de probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că în modalitatea descrisă mai sus, faptele săvârşite de inculpatul N D care, in noaptea de 22/23.05.2008, a pătruns prin efracţie şi escaladare în biroul părţii vătămate B G, situat în incinta Şcolii Generale nr. din de unde a sustras o borsetă cu acte şi suma de 1.000 lei RON şi 200 Euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 şi 2 209 alin.1 lit. g şi i C.p.

In baza textelor de lege enunţate mai sus si a dispoziţiilor art. 345 Cod Procedura Penala, instanţa a aplicat inculpatului , câte o pedeapsa la individualizarea fiecăreia a avut in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal.

Având în vederea predispoziţia constantă a inculpatului de a săvârşi fapte penale de natura celei pentru care este judecat în prezenta cauză, din fişa de cazier a acestuia rezultând faptul că inculpatului a fost condamnat din anul 1990 din timpul minorităţii şi până în prezent de 7 ori pentru fapte de furt calificat, violare de domiciliu , tâlhărie, valoarea bunului sustras, cât şi modalitatea insidioasă de săvârşire a noii fapte, inculpatul dând dovadă, de rafinare a procedeelor de alegere a victimelor şi de operare, instanţa a apreciat că inculpatul dovedeşte prin comportamentul său un pericol social sporit şi nu a dat dovadă de îndreptare, pentru a beneficia de clemenţa liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă din condamnarea anterioară.

Împotriva acestei hotărâri, cu respectarea termenului prevăzut de art. 363 din C. proc. penală, pentru inculpat, conform 362 alin 2 din C.proc., a declarat apel apărătorul ales de către inculpat pentru a acorda asistenţă juridică în faţa instanţei de fond.

Prin cererea de apel s-a solicitat achitarea conform prevederilor art.10 alin 1 lit. c din C.proc. penală şi, pe cale de consecinţă, înlăturarea despăgubirilor acordate părţii civile, în motivare învederându-se că proba care fundamentează acuzarea, respectiv împrejurarea că de la faţa locului au fost ridicate urme papilare despre care se afirmă că aparţin inculpatului, nu are aptitudinea dovedirii faptei şi vinovăţiei datorită posibilităţii existenţei unor erori, în contextul în care probele administrate în apărare au demonstrat că inculpatul la momentele la care se susţine că a fost comisă fapta s-a aflat la locuinţa sa pe care nu a părăsit-o. Mai mult, proba singulară la care s-a făcut referire nu se coroborează cu cel puţin o altă probă.

Examinând cauza şi judecata instanţei de fond sub aspectul problemelor de fapt şi de drept invocate şi, potrivit art. 371 alin. 2 din C.proc.pen., sub toate aspectele ei, constată că apelul declarat este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:

Verificând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, tribunalul constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect culpabilitatea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 208 alin.1şi2 -209 alin.1 lit. g şi i cu aplic art. 37 lit. a C. pen. , faptă constând în aceea că, în noaptea de 22/23.05.2008 a pătruns prin efracţie şi escaladare în biroul părţii vătămate B G, situat în incinta Şcolii Generale nr. din , de unde a sustras o borsetă cu acte şi suma de 1.000 lei RON şi 200 Euro. Activitatea infracţională a inculpatului a fost reţinută în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză iar caracterizarea juridică a faptelor este legală.

În susţinerea acestor concluzii sunt de arătat următoarele:

Potrivit art. 63 din C.proc. penală, constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Printre mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă, legea procesual penală enumără şi mijloacele materiale de probă care, potrivit art. 94, pot fi şi obiectele ce conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite. Or, în cauza ce face obiectul prezentului dosar, o importantă probă, aptă să conducă spre concluzia comiterii faptei de către inculpatul, sunt obiectele găsite la locul comiterii acesteia, obiecte ce poartă urmele sale papilare.

Trebuie revelat că urmele papilare au fost ridicate de pe partea exterioară şi de pe rama verticală ale canatului mobil de la fereastra ce a fost escaladată cu scopul pătrunderii nelegitime în încăperea de unde au fost sustrase bunurile, ceea ce demonstrează că ele aparţin autorului faptei de furt.

Relativ la valoarea probantă a mijloacelor materiale de probă, care în speţa de faţă pun în evidenţă o probă indirectă, este evident că este necesară o coroborare cu alte probe, fie ele directe sau chiar indicii. În pofida susţinerii cum că în cauză nu sunt şi alte probe cu care să se coroboreze proba indirectă la care s-a făcut referire, tribunalul observă că probatoriul pune în evidenţă şi alte indicii care conduc spre aceeaşi concluzie, cum că autorul furtului dedus judecăţii este nimeni altul decât inculpatul.

Astfel, din Raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 102329 din 31.07.2008 a Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului Judeţean de Politie Vaslui la întocmit ca urmare a testării inculpatului cu tehnică poligraf rezultă că la întrebările relevante cauzei au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.

Pe de altă parte, văzând cazierul judiciar, tribunalul constată că inculpatul are în antecedenţă o multitudine de fapte penale ce aduc atingere patrimoniului. Acesta, din anul 1990, a suferit şapte condamnări pentru comiterea unor fapte de furt şi tâlhărie. Desigur, această împrejurare nu demonstrează nemijlocit că inculpatul este autorul faptei ce face obiectul prezentului proces penal, însă nu se poate să nu se observe dispreţul şi predispoziţia inculpatului în a comite fapte de genul celei ce i-a fost reţinută în sarcină.

Relativ la alibiul pe care inculpatul a încercat să şi-l creeze prin susţinerea cum că în momentele la care se afirmă că a fost comisă fapta se afla la domiciliu, tribunalul observă că martorul N M G, a cărei audiere a propus-o în apărare şi care îi este frate, a declarat în faţa instanţei de recurs că s-a întâlnit cu acesta în seara respectivă, dar că la ora 2000 s-au despărţit, ceea ce nu face imposibil ca în cursul nopţii să fi avut posibilitatea de a comite fapta.

De asemenea, şi depoziţiile martorilor S A şi N L care au făcut relatări în faţa instanţei de fond nu exprimă o situaţie de fapt reală din motive, pe de o parte, ţinând de capacităţile de percepţie şi memorare ale acestora, iar pe de altă parte, având în vedere legăturile lor cu inculpatul, pot fi susceptibile de subiectivitate.

Neconfirmarea alibiului evidenţiază că apărările făcute de inculpat nu sunt sincere, ele reprezentând subterfugii folosite cu scopul de a evita răspunderea penală, ceea ce face necredibilă susţinerea domniei sale că s-a desprins de trecutul infracţional.

Toate aceste împrejurări, chiar dacă singulare nu duc la concluzia culpabilităţii inculpatului, coroborate au aptitudinea de a exclude orice altă variantă.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 din Codul penal şi anume dispoziţiile părţii generale, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă şi valoarea prejudiciului.

Cât despre cuantumul sancţiunii dispuse, tribunalul apreciază că pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată de instanţa de fond a fost stabilită corespunzător gravităţii faptei şi personalităţii autorului. Se are în vedere pericolul social concret al faptei comise în împrejurări de agravare dar şi persoana inculpatului care nu a săvârşit fapta datorită unui concurs accidental de împrejurări ci, dimpotrivă, a dovedit persistenţă infracţională, manifestând şi atitudine nesinceră şi de neasumare a responsabilităţii actelor sale.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfăşurării procesului penal se constată că au fost respectate dispoziţiile legale a căror încălcare este sancţionată potrivit art.197 alin.2 din C. poc. pen. cu nulitatea absolută, făcând referire la normele ce reglementează competenţa după materie şi calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, compunerea acesteia, la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea procurorului, la asistenţa obligatorie.

Văzând considerentele arătate tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N D,împotriva Sentinţei penale Nr.321/04.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menţine.

Va obliga apelantul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N D, domiciliat în, împotriva Sentinţei penale Nr.321/04.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menţine.

Obligă apelantul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 noiembrie 2009.

Pt.Preşedinte, Judecător, Grefier,

D.D. – încetat activitatea prin demisie, N.L. B.P

Preşedinte,

Parpalea Filip Nicolae

Etichete: