Top

Tâlhărie

Tip: Decizie
Nr./Dată: 44/A (06.03.2009)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: tâlhărie

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelurile penale declarate de inculpaţii GGM, , LA, şi PI, , împotriva sentinţei penale nr.649 din 16.12.2008 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosar nr. xxx/189/2008.

Obiectul cauzei: infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :

1. La data de 15.04.2007, în jurul orei 23,00, partea vătămată IDO se întorcea din oraş si după ce şi-a condus prietena acasă acesta s-a deplasat pe str…. din Bârlad.

În dreptul unei intersecţii a observat un grup de tineri care veneau din sensul opus direcţiei sale de mers iar în spatele acestora se afla un alt grup de tineri.

Primul grup era format din SLD, OA şi VMB. În spatele lor la câţiva metri se aflau inculpaţii PB, HIA, LA şi LMŞ.

Cei din primul grup, i-au cerut părţii vătămate o ţigară iar acesta a răspuns că nu are, după care cei trei au început să-l îmbrâncească şi să-l lovească.

Partea vătămată avea în buzunar două telefoane mobile (marca MOTOROLA V 350, cu carcasă de culoare albastru cu gri, SIEMENS A 51, cu carcasă de culoare gri), două încărcătoare, suma de 20 lei în bancnote de 10 lei fiecare şi un inel cu chei.

Inculpaţii HAI, PB, LA şi LMŞ au văzut conflictul iniţial, s-au apropiat şi au început , si ei să-l lovească pe vătămat cu pumnii şi picioarele, moment in care L MŞ l-a apucat de gât pe vătămat, l-a trântit jos, în timp ce PB, LA şi H îl căutau prin buzunare, iar telefoanele i-au căzut pe sol, unul fiind luat de HA, respectiv telefonul SIEMENS, iar al doilea de inculpatul PB – telefonul MOTOROLA.

În timp ce partea vătămată se afla căzută la pamant, L MŞ i-a tras din picioare adidaşii marca NIKE, iar LA a luat încărcătoarele. Ulterior, LA i-a dat încărcătorul telefonului SIEMENS inculpatului H , dupa care inculpatii au fugit , parasind locul faptei .

În urma comiterii faptei părţii vătămate IDO i-au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale de la data producerii conform certificatului medico-legal nr.84/E din 16.04.2007.

Cu prilejul prezentării pentru recunoaştere partea vătămată IDO a indicat că autorii faptei de tâlhărie din seara zilei de 15.04.2007 sunt PB, LMŞ, LA şi HIA. Recunoaşterea s-a făcut în prezenţa martorului asistent MV.

După comiterea faptei, inculpatul HIA i-a restituit părţii vătămate cartela telefonului Siemens în prezenţa martorului Cărare Dragoş.

Prejudiciul cauzat partii vatamate Iacob Daniel Ovidiu a fost de 1000 lei, si nu a fost recuperat, partea vatamata constituindu-se parte civila cu aceasta suma .

2. La data de 31.05.2007, în jurul orei 22,00, partea vătămată Sandu Aurel se deplasa pe str.A.I.Cuza cu prietena sa, Comănescu Carmen , si cand au ajuns în dreptul Bisericii TICHILOAIA din cartierul Podeni , au observat un grup de tineri care stăteau de vorbă.

După ce au parcurs aprox.20 metri, au observat că din urmă se îndreptau spre ei patru tineri, respectiv inculpaţii Panainte Bogdan, HIA, Lupu Adrian şi Lupu Mihai Ştefan.

Cand au fost ajunsi din urma, LMSa cerut părţii vătămate Sandu Aurel un foc şi bani , iar acesta i-a răspuns că nu are, moment in care inculpatul HIA l-a lovit cu pumnul în faţă , iar apoi, inculpaţii PB, LMSşi LA au început să-l lovească şi ei pe vătămat trăgându-l de buzunare.

Partea vătămată deşi a încercat să se opună a simţit cum i-a fost luat din buzunarul de la spate al pantalonilor, portofelul. Cel care i l-a sustras a fost LA, după care LMSi l-a tras acestui inculpat din mână.

După comiterea faptei, inculpaţii au fugit , lasand pe vatamat cazut la pamant.

În portofel, partea vătămată SA avea suma de 200 lei, un card emis de Banca TRANSILVANIA, cartea de identitate, o iconiţă şi o bancnotă de 250.000 lire turceşti.

Banii sustraşi au fost împărţiţi de inculpatul LMScare a înmânt fiecăruia câte 12 lei.

Prin comiterea faptei, părţii vătămate SA i-au fost produse leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5-6 zile îngrijiri medicale de la data producerii, aşa cum se atestă în certificatul medico-legal nr.90/E din 01.06.2007.

Partea vătămată SA cât şi CC i-au indicat ca autori ai tâlhăriei pe HAI, L M Ş, PB şi LA, cu prilejul prezentării pentru recunoaştere după fotografie, recunoaştere făcută în prezenţa martorilor asistenţi MV şi LA.

Martorii ZN şi ZA au observat faza incipientă a conflictului după care au plecat.

Prejudiciul creat părţii vătămate SA este de 300 lei şi nu a fost recuperat , partea vatamata constituindu-se parte civila cu aceasta suma.

3. În seara zilei de 21.02.2008, în jurul orei 19,00 – părţile vătămate CA şi B MD se întorceau de la şcoală deplasându-se spre locuinţă iar când au ajuns pe str.Ana Ipătescu, în zona Şcolii nr.5, au observat un grup de tineri.

Observand pe vatamati , inculpaţii PB , GM , PI, ŞA şi PDl – au venit lângă acestia .

PB şi GMG au cerut celor doi un foc, iar aceştia au spus că nu fumează, i-au întrebat apoi cât este ceasul iar partea vătămată CA a scos din buzunar telefonul mobil marca NOKIA 110 pentru a răspunde.

Inculpatul PB l-a prins de mâna în care avea telefonul şi i-a smuls telefonul, moment în care G a vrut să-l lovească pe vătămat dar acesta s-a aparat fugind.

Partea vătămată BM a rămas pe loc fiind lovit de G în zona ochiului, iar PB l-a lovit la rândul său întrebându-l totodată ce are prin buzunare.

Vătămatul a fost lovit apoi si de inculpaţii ŞA şi PI, care impreună cu G l-au imobilizat prinzându-l de braţe, timp în care inculpatul PB i-a luat din buzunarul drept din faţă al pantalonilor suma de 50 lei.

BM ţinea strâns telefonul mobil în mână pentru a nu-i fi sustras timp în care ŞA l-a muşcat de degetul de la mâna dreaptă , cu intentia de a-i sustrage telefonul, dar întrucât a intervenit un trecător, telefonul nu i-a fost sustras , inculpatii lasand pe vatamat si fugind .

Telefonul părţii vătămate CA a fost vândut cu suma de 40 lei unui cetăţean de către PB, G G, PI – prezent fiind şi PDl, iar banii obtinuti au fost împărţiţi astfel: PB, PI P D şi G au primit câte 10 lei fiecare , iar lui ŞACl nu i-au dat niciun ban.

Partea vătămată BMI a prezentat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile îngrijiri medicale.

Cu prilejul recunoaşterii după fotografie, părţile vătămate i-au indicat ca autori pe GGM, PB, PI recunoaştere făcută în prezenţa martorilor

Modul în care cele două părţi vătămate au fost acostate a fost văzut de martorul….

Prejudiciul creat părţii vătămate este de 50 lei şi nu a fost recuperat , partea vatamata constituindu-se parte civila cu aceasta suma.

Prejudiciul creat părţii vătămate este de 150 lei şi nu a fost recuperat, partea vatamata constituindu-se parte civila cu aceasta suma.

4. In seara de 18.01.2008, în jurul orei 18,00 – partea vătămată BAV se deplasa pe strada Republicii , iar când a ajuns în dreptul terasei ACAPULCO a fost apelat pe telefonul său mobil de un coleg de clasă.

În timp ce vorbea la telefon, în dreptul Secţiei de Boli Infecţioase a Spitalului de Adulţi Bârlad, din spate a venit inculpatul PB – care ajungând în partea lateral dreaptă a vătămatului l-a lovit peste faţă şi i-a luat telefonul din mână după care a fugit.

Vătămatul a încercat să-l urmărească pe inculpat, dar în zona străzii Epureanu l-a pierdut din câmpul său vizual.

În momentul comiterii faptei şi ulterior, partea vătămată a reuşit să observe profilul inculpatului şi vestimentaţia acestuia, iar cu prilejul recunoaşterii din grup vătămatul BA l-a indicat ca autor al faptei pe inculpatul PB în prezenţa martorului asistent.

Leziunile provocate acestui vătămat prin comiterea faptei au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Telefonul mobil sustras era marca NOKIA model 5200 cu carcasă de culoare neagră , si a fost restituit părţii vătămate , fiind găsit cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului PB.

5. În ziua de 26.01.2008, în jurul orei 18,00, partea vătămată AN se deplasa în zona Podului Pescăriei din Bârlad vorbind la telefonul său mobil cu.

În momentul angajării sale pe strada A.I.Cuza i-a fost luat din mână telefonul de un tânăr care se deplasa cu bicicleta. Telefonul sustras era marca NOKIA 7360 cu carcasă roz fiind dotat cu cameră foto.

Întrucât vătămata avea abonament aceasta a depus diligenţe blocând cartela SIM.

Imediat după sustragere vătămata a încercat să alerge după ajutor dar nu l-a ajuns.

La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului PB a fost găsit telefonul sustras care a fost ulterior restituit părţii vătămate.

De asemenea, la examinarea ulterioara a memoriei telefonului mobil aparţinând vătămatului , au fost găsite si vizionate fotografii cu membrii familiei inculpatului PB.

Prejudiciul creat părţii vătămate AN a fost recuperat, partea vatamata neconstituindu-se parte civila.

Situatiile de fapt prezentate mai sus au fost retinute de instanta , asa cum ele rezulta din declaratiile partilor vatamate , procesele – verbale de cercetare la fata locului, proces verbal de recunoastere , de perchezitie , de predare a bunurilor, rapoartele de expertiza medico legala, declaratiile martorilor coroborate cu declaratiile inculpatilor .

Potrivit art. 208 alin. 1 Cod penal constituie infractiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia , fara consimtamantul acestuia, cu scopul de a si-l insusi pe nedrept.

Potrivit art. 211 alin. 1 Cod penal – Furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare .

Potrivit art.99 alin.2 Cod penal – minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeşte ca a savarsit fapta cu discernamant.

Potrivit art.99 alin.3 Cod penal – minorul care a împlinit 16 ani raspunde penal.

Potrivit art.109 alin.1 Cod penal – limitele pedepselor aplicate minorilor se reduc la jumatate , in urma reducerii , in nici un caz minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani .

Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal – Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Potrivit art. 100 alin. 2 Cod penal – Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Potrivit art. 101 Cod penal – Măsurile educative care se pot lua faţă de minor sunt:

a) mustrarea;

b) libertatea supravegheată;

c) internarea într-un centru de reeducare;

d) internarea într-un institut medical-educativ.

Potrivit art.104 Cod penal – Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.

Măsura internării se ia faţă de minorul în privinţa căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.

Fata de situatiile de fapt retinute mai sus si textele de lege aratate , instanta de fond a apreciat ca a fost dovedita savarsirea de catre inculpatii PB; HI ; LA ; G G ; LM ; P I; S CA, cu vinovatie , a infractiunilor pentru care acestia au fost trimisi in judecata, si, pe de o parte , avand in vedere : gradul de pericol social al faptelor savarsite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală antecedentele penale, persoana si conduita faptuitorilor, concluziile referatelor de evaluare psihosociala a inculpatilor minori , instanta a apreciat ca pentru indreptarea inculpatilor minori este necesara si suficienta aplicarea unei masuri educative, aplicînd inculpatilor masura educativa prev. de art. 104 Cod penal .

In temeiul art.350 alin. 1 Cod procedura penala a revocat masura arestarii preventive a inculpatului PBsi in baza art.88 Cod penal a dedus la zi , durata retinerii – 1 zi , precum si durata arestarii preventive .

In temeiul art.350 alin. 3 lit. d Cod procedura penala , a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului PB, arestat preventiv in prezenta cauza, daca nu este retinut sau detinut intr-o alta cauza.

In temeiul art. 490 alin. 1 Cod pr. Penala – a dispus punerea în executare de îndată , fata de inculpatii minori, a măsurii educative a internarii intr-un centru de reeducare.

Pe de alta parte , avand in vedere ca inculpatii , erau minori la data savarsirii faptelor , dar ca in prezent sunt majori , instanta a aplicat inculpatilor cate o pedeapsa cu inchisoarea , sub minimul special , la individualizare instanta a avut în vedere : gradul de pericol social al faptelor savarsite, atitudinea sincera, lipsa antecedentelor penale, persoana si conduita faptuitorilor.

In temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatilor , drepturile prevazute de art.64 lit. a – teza.II , b, Cod penal pe durata executarii pedepsei.

Potrivit art. 81 alin. 1 Cod penal – instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei ,daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

– pedeapsa aplicata este inchisoare de cel mult 3 ani sau amenda .

– infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni,afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prev. in art. 38 Cod penal.

– s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins fara executarea acesteia.

Constatand ca inculpatii nu au mai fost condamnat anterior la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 6 luni si apreciind ca scopul pedepsei aplicate inculpatilor poate fi atins fara executarea acesteia, instanta a suspendat conditionat executarea pedepselor aplicate inculpatilor si le-a pus in vedere disp. art. 83 Cod penal, stabilindu-le un termen de incercare.

In temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, a suspendat pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a – teza.II , b, Cod penal , pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatilor

In ceea ce – i priveste pe inculpatii, instanta , retinand in sarcina acestora faptele descrise mai sus, a aplicat cate o pedeapsa cu inchisoarea , sub minimul special , la individualizare instanta având in vedere gradul de pericol social al faptelor , savarsirea acestora impreuna cu un minor , lipsa antecedentelor penale pentru GG, antecedentele penale pentru PI, atitudinea sincera si cooperanta , persoana si conduita fiecarui faptuitor in parte .

Potrivit art.61 alin.1 Cod penal – daca cel liberat conditionat a comis o noua infractiune, in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei, instanta, tinand seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea liberarii conditionate, fie revocarea, urmand ca in caz de revocare pedeapsa stabilita pentru noua infractiune si restul de pedeapsa ce a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara sa fie contopite , putandu-se aplica un spor pana la 5 ani.

Prin S.P nr. 1786/2006 a Judecatoriei Barlad, inculpatul PI a fost condamnat la 4 ani si 2 luni inchisoare fiind liberat conditionat la 21.11.2007 cu un rest de 497 zile inchisoare .

Constatand ca inculpatul PI a comis o noua infractiune , in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei, instanta, tinand seama de gravitatea infractiunii nou savarsite, a dispus revocarea liberarii conditionate si a contopit pedeapsa stabilita pentru noua infractiune cu restul de 497 zile inchisoare ce a mai ramas de executat din pedeapsa 4 ani si 2 luni , in pedeapsa cea mai grea .

In temeiul art.71 alin. 2 Cod penal ,a interzis inculpatului GG si PI , drepturile prevazute de art.64 lit. a – teza.II , b Cod penal pe durata executarii pedepsei .

Constatand ca intre prejudiciul cauzat partilor vatamate, si fapta retinuta in sarcina inculpatilor exista legatura de cauzalitate, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998,999 Cod civil, instanta a admis actiunea civila a acesteia si a obligat in solidar pe inculpatii : , sa plateasca partilor civile despagubiri, reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase si nerecuperate.

Constatand ca intre prejudiciul cauzat partilor vatamate , si fapta retinuta in sarcina inculpatilor exista legatura de cauzalitate, fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998,999 Cod civil , instanta a admis actiunea civila a acestora si a obligat in solidar pe inculpatii :, sa plateasca partilor civile despagubiri, reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase si nerecuperate.

Instanta a lua act ca partile vatamate BAV si AN, nu s-au constituit parti civile, prejudiciile fiind recuperate.

In temeiul art.191 alin. 1 Cod procedura penala, a obligat pe inculpatii G G si PI sa plateasca, fiecare in parte , cheltuieli judiciare catre stat, iar contravaloarea asistentei juridice din oficiu urmând a fi suportata din fondurile Ministerului Justitiei.

In temeiul art.191 alin. 1 si 3 Cod procedura penala, a obligat pe inculpatii: sa plateasca, fiecare in parte, cheltuieli judiciare catre stat, iar contravaloarea asistentei juridice din oficiu urmînd a fi suportata din fondurile Ministerului Justitiei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii GG, LA şi PI, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

În motivarea apelului, inculpatul G arată că pedeapsa aplicată la fond este prea mare faţă de infracţiunea săvârşită, constând în participarea la o singură tâlhărie, ceea ar fi trebuit să conducă la aplicarea unei pedepse sub minimul special ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante. În plus, se susţine la dezbateri că inculpatul G a intervenit doar pentru a aplana conflictul , faptul că este căsătorit, nu are antecedente penale, motive pentru care solicită suspendarea executării pedepsei.

În susţinerea apelului, inculpatul G a depus acte în circumstanţiere: acte de stare civilă şi desfăşurătorul unui contract de credit.

Inculpatul LA nu a motivat în scris apelul însă la dezbateri, prin apărător, a arătat că măsura educativă a internării într-un centru de reeducare este prea aspră şi ar trebui aplicată mustrarea faţă de vârsta inculpatului la data săvârşirii faptei, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră.

Inculpatul PI a solicitat, printr-un memoriu depus la dosar (f. 49 apel)şi la dezbateri, prin apărător, redozarea pedepsei, întrucât nu a realizat ce face, se afla în stare de ebrietate, este la o vârstă tânără şi nu a avut nici un sprijin din partea membrilor familiei sale, care au sănătate precară.

Examinând actele şi lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, potrivit art. 371 al.2 C.pr.pen., tribunalul constată că apelul inculpatului G este fondat şi apelurile inculpaţilor PI şi LA sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În mod corect şi în deplină concordanţă cu amplul material probatoriu administrat în cauză, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi a reţinut vinovăţia inculpaţilor apelanţi şi intimaţi în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii .

Astfel, săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor rezultă din analiza probelor administrate : declaraţiile martorilor, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, rapoarte de expertiză medico-legală şi referate de evaluare psiho-socială pentru inculpaţi minori procese-verbale de prezentare pentru recunoaşte, procese-verbale de cercetare la faţa locului, procese-verbale de confruntare, planşe fotografice, procese-verbale de percheziţii domiciliare.

Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor în cursul urmăririi penale revenind parţial atunci când au fost ascultaţi de instanţa de fond, primele declaraţii date, în care au recunoscut şi descris în mod detaliat săvârşirea faptelor fiind cele care reflectă adevărul, deoarece se coroborează cu celelalte probe administrate. Inculpaţii au încercat să îşi minimalizeze, fiecare, contribuţia la săvârşirea faptelor dar declaraţiile lor, date inclusiv în apel, nu sunt verosimile, în contextul probator reliefat cu claritate de probatoriul administrat . Inculpaţii , atât apelanţii cât şi intimaţii, au acţionat în diferite grupuri, acostând tineri asupra cărora exercitau violenţe pentru a-i deposeda de bunuri, urmând aproximativ acelaşi tipar faptic (acostarea prin solicitarea unui foc, sau întrebări cu privire la oră, urmată de agresiunea şi deposedarea de bunuri) . Prin urmare, prezenţa lor în locurile respective nu era întâmplătoare şi era de natură să întărească celorlalţi inculpaţi rezoluţia infracţională, indiferent de contribuţia concretă avută de fiecare dintre ei la săvârşirea faptelor.

Prin urmare, nu este întemeiată apărarea inculpatului apelant GM, în sensul că a intervenit în conflictul desfăşurat la 21.02.2008 între PB, PI, PDl şi Ş A, pe de o parte, şi părţile vătămate CA şi BM, pe de altă parte . Atât părţile vătămate, cât şi inculpaţii, în declaraţiile date la urmărire penală, şi martorul in arată că inculpaţii au acostat părţile vătămate, că le-au ieşit înainte acestora. Rezultă din modul în care martorul a descris derularea evenimentelor că inculpaţii au acţionat concertat, împreună, şi nu s-au aflat întâmplător în locul respectiv .De asemenea, participarea inculpatului G la săvârşirea faptei este indicată de inculpaţii, PDl, P B. De altfel, inculpatul G, recunoaşte că a primit şi el bani din cei rezultaţi prin vânzarea telefonului, fără a explica însă acest aspect, care este de natură să confirme faptul că a fost participant la comiterea infracţiunilor în dauna părţilor vătămate.

Apelul inculpatului este întemeiat în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei şi cuantumul acesteia. Astfel, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art.74 lit.a C.pen., pedeapsa fiind corect individualizată în ceea ce priveşte circumstanţele reţinute dar prea aspră în raport de datele referitoare la situaţia de fapt şi persoana inculpatului, care a dovedit cu probele în circumstanţiere administrate (înscrisuri şi martor), o conduită corectă în societate anterior săvârşirii faptelor.

Pentru acurateţea analizei, tribunalul constată că în cauză, încadrarea juridică dată situaţiei de fapt descrise la punctul 3 în actul de sesizare a instanţei şi respectiv în sentinţa apelată , este greşită.

Astfel inculpaţii au comis, în aceeaşi împrejurare , 2 infracţiuni de tâlhărie, împotriva părţilor vătămate BM şi respectiv CA, pe care i-au deposedat, prin violenţă de suma de 50 lei, respectiv de un telefon mobil iar în rechizitoriu este menţionată o singură faptă, aspect neclarificat de instanţa de fond ce a avut drept consecinţă aplicarea unei singure pedepse, fiecăruia dintre inculpaţi.

În prezentul apel, în care se judecă o cale de atac exercitată de inculpaţi , nu se poate îndrepta această nelegalitate deoarece o soluţie de condamnare şi pentru cea de a doua tâlhărie ar fi de natură să agraveze situaţia inculpaţilor în propria cale de atac, ceea ce contravine principiului non reformatio in pejus , consacrat de dispoziţiile art.372 al.1 C.pr.pen. .

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G, tribunalul reţine că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, în condiţiile în care este la prima încălcare a legii penale, a participat la săvârşirea unei singure infracţiuni de tâlhărie – potrivit actului de sesizare a instanţei – a avut un comportament corect în comunitatea din care face parte , este căsătorit, are în întreţinere un copil minor, obţine venituri din muncă ceea ce creează premisele pentru reeducarea acestuia în comunitate , fără plasarea în mediul carceral.

În considerarea celor expuse, se reţine că cea mai adecvată modalitate de executare este reprezentată de aplicarea dispoziţiilor art.86 ind.1 C.pen., care pe de o parte nu impune detenţia, pe de altă parte, prin obligaţiile impuse inculpatului, este de natură să îl determine pe inculpat să conştientizeze consecinţele faptelor sale şi să asigure reeducarea acestuia .

În ceea ce priveşte inculpatul PI, tribunalul reţine că pedeapsa aplicată acestuia la fond este corectă, chiar dacă s-a reţinut participarea sa la o singură tâlhărie, deoarece, în primul rând infracţiunea de tâlhărie prezintă un pericol social extrem de ridicat. În al doilea rând, instanţa de fond a avut în vedere şi perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul PI, care a fost sancţionat anterior, de şase ori, atât cu măsuri educative cât şi cu pedepse pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului, una dintre măsurile educative şi o pedeapsă fiind aplicate pentru infracţiuni de tâlhărie. Antecedenţa infracţională a apelantului P I reflectă necesitatea aplicării unui regim sancţionator mai sever, în măsura în care măsurile educative şi pedepsele aplicate până în prezent nu şi-au atins scopul constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În privinţa apelului declarat de inculpatul LA, se reţine că acesta a participat la două dintre faptele deduse judecăţii, ceea ce pune în evidenţă o anumită perseverenţă infracţională şi un grad de pericol social concret care a fost apreciat în mod corect de instanţa de fond în procesul complex al individualizării sancţiunii aplicate minorului, prin alegerea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare .

Instanţa de fond a procedat în mod judicios, pe de o parte deoarece a aplicat apelantului LA o măsura educativă şi nu o pedeapsă, având în vedere că a comis infracţiunile în timpul minorităţii şi pe de altă parte măsura educativă aleasă este cea mai adecvată . În această ordine de idei, s-a avut în mod corect în vedere faptul că în raport de gravitatea infracţiunilor deduse judecăţii( comise în grup, pe timp de noapte, împotriva unor părţi vătămate minore), este exclusă măsura educativă a mustrării, ca fiind mult prea uşoară, prea blândă în raport cu activitatea infracţională desfăşurată şi nu se poate aplica libertate supravegheată faţă de vârsta inculpatului, care avea mai mult de 17 ani la data pronunţării sentinţei apelate .

În acelaşi timp, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare este cea mai potrivită faţă de datele rezultate din referatul de evaluare psiho-socială, care reflectă posibilităţile scăzute de reeducare pe care le-ar putea oferi inculpatului mediul familial, în măsura în care educaţia inculpatului a fost neglijată, ceea ce i-a permis să neglijeze cursurile şcolare, să intre în anturaje infracţionale şi să comită fapte penale.

Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct.1 lit.b, pct. 2 lit.a urmează a fi respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor LA şi PI şi admis apelul inculpatului G G

Rejudecând, pentru argumentele expuse în considerentele prezentei decizii, se va redoza pedeapsa aplicată la fond în sensul reducerii acesteia, ca efect al reţinerii şi a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit.c C.pen., constând în conduita procesuală relativ corectă, prezentarea în faţa instanţei şi atitudinea parţial sinceră .

Se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului GG, care va fi supus măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86 ind.3 C.pen. se va fixa termen de încercare potrivit art. 86 ind.2 C.pen., i se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 ind.4 C.pen. .

I se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al1 lit.a teza a II-a, lit.b C.pen., pe durata prev. de art. 71 al.2 c.pen. şi se va suspenda pedeapsa accesorie potrivit art. 71 al.5 C.pen..

Vor fi înlăturate dispoziţiile contrare din sentinţă şi menţinute celelalte dispoziţii.

Văzând dispoziţiile art. 192 al.2, 3 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul declarat de inculpatul GG împotriva sentinţei penale nr.649/16.12.2008 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desfiinţează în parte, în latura penală în ceea ce îl priveşte pe acesta.

Rejudecând, condamnă inculpatul GG la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, al.2 lit.b,c , al 2 ind.1 lit.a C.pen., cu aplic art. 74 lit.a ,c, art.75 lit.c, 76 lit.b , art. 80 C.pen.

În baza art. 86 ind.1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului apelant G G.

Fixează termen de încercare 5 ani potrivit art. 86 ind.2 Cod penal.

Pe durata termenului de încercare inculpatul GG trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

A) Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, pe care îl desemnează organ de supraveghere;

B) Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

C) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

D) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

Atrage atenţia inculpatului GG cu privire la dispoziţiile art. 86 ind.4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a II-a , lit.b C.pen.pe durata prev. de art. 71 al.2 C.pen. şi suspendă executarea pedepsei accesorii potrivit art.71 al.5 C.pen. .

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii PI şi LA împotriva sentinţei penale nr.649 din 16.12.2008 a Judecătoriei Bârlad.

Înlătură dispoziţiile contrare din sentinţă şi menţine celelalte dispoziţii.

Dispune comunicarea către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui a unei copii de pe prezenta hotărâre la rămânerea definitivă a acesteia.

Obligă inculpaţii PI şi LA, acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente LC şi LV, să plătească fiecare câte 450 lei cheltuieli judiciare avansate în apel, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, vor fi achitate din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei. Cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului GG rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpaţii GG şi ŞC şi părţile responsabile civilmente şi de la comunicare pentru celelalte părţi.

Tags: