Top

Administrativ fiscal : TVA – cota zero. Contradicţie între lege şi normele de aplicare

Prin cererea înregistrată sub nr. 1653 din 5 martie 2002, reclamanta S.C. „Ina” S.R.L. Botoşani a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, anularea deciziei nr. 13/2002, emisă de Direcţia Generală, precum şi anularea parţială a procesului verbal de constatare nr. 8/2002, exonerarea de plata sumelor reţinute de organul constatator cu titlu de TVA şi majorări de întârziere, obligarea la rambursarea TVA.

În motivarea acţiunii reclamanta susţine faptul că organul de control fiscal a reţinut greşit obligaţia de plată a TVA cu majorări aferente unor operaţiuni de export, deoarece O.U.G. nr. 17 /2000 stabileşte aplicarea cotei TVA zero în acest caz. Că, nedatorând TVA nu poate fi obligată nici la plata majorărilor de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 371 din 15 mai 2002 – instanţa a admis acţiunea şi a anulat decizia de impunere emisă de D.G.F.P. J. Botoşani, exonerând reclamanta de plata sumei de 222.134.454 lei reprezentând TVA şi 7.393.771 lei majorări de întârziere.

S-a reţinut că art. 17 lit. B.a) din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adăugată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 547 din 17 octombrie 2001 prevede că se aplică cota TVA zero pentru exporturile de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de B.N.R.

În speţă este necontestat faptul că reclamanta a efectuat în perioada verificată de autoritatea fiscală, exporturi de mobilier şi porţelan către beneficiarii din Ucraina şi Lituania şi că pentru operaţiunile derulate în noiembrie – decembrie 2001, valuta reprezentând preţul mărfurilor a fost încasată în conturile pe care le are deschise la Banca Agricolă Reiffeisen S.A. – Sucursala Botoşani, ambele autorizate de B.N.R.

Prin adresele nr. 1890 din 31 ianuarie 2002 şi nr. 742 din 31 ianuarie 2002, cele două Bănci confirmă că valuta aferentă exporturilor efectuate de reclamantă în perioada noiembrie – decembrie 2001 au fost efectiv încasate prin conturile deschise la acestea, prin transferuri bancare şi depuneri în numerar de către cetăţeni străini cu respectarea Regulamentului Valutar nr. 3/1997 aprobat de Banca Naţională a României.

Ca urmare, este de observat că reclamanta a respectat întocmai condiţiile impuse de Legea nr. 547 din 17 octombrie 2001 – publicată în Monitorul Oficial nr. 676 din 25 octombrie 2001 – la art. 17 pct. B.a) pentru a beneficia de cota zero TVA, deoarece valuta aferentă bunurilor exportate a fost încasată în conturi bancare la Bănci autorizate de B.N.R.

Organul de control fiscal reţine că reclamanta datorează TVA, întemeindu-se pe prevederile Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401 din 19 mai 2000 – publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din 26 mai 2000 – care la pct. 9.2. al. 2 stabilesc că, pentru operaţiunile prevăzute la art. 17 lit. B.a.) din ordonanţă nu beneficiază de cota zero de taxă pe valoare adăugată contribuabilii care încasează valută în numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale.

Cum organul de control fiscal a stabilit că parte din valuta aferentă exporturilor a fost depusă în conturile reclamantei, în numerar, s-a considerat că, potrivit normei de aplicare, aceasta este exceptată de la cota zero TVA, deoarece – potrivit motivării din Decizia nr. 13/2002 – nu a putut dovedi provenienţa valutei.

Sub acest aspect este de observat faptul că organul fiscal a reţinut că reclamanta nu ar fi justificat cota zero de TVA cu actele prevăzute de lege, cum ar fi cele enumerate de Normele metodologice la pct. 9.3. şi următoarele de sub art. 17 din Ordonanţă.

Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, este pe deplin dovedit şi, de altfel, necontestat, faptul că valuta a fost încasată în conturile deschise la Bănci autorizate de B.N.R. cu deplina respectare a Regulamentului Valutar aprobat de Banca Naţională.

Ca urmare, este dovedit că reclamanta întruneşte toate cerinţele art. 17 pct. B.A9 din O.U.G. nr. 17/2000, astfel încât prevederea din Normele de aplicare trebuia privită ca adăugând la lege, în sensul că a restrâns aria de aplicare a art. 17 introducând o ipoteză de neaplicare a acestuia, contrar voinţei legiuitorului.

Semnificativ sub acest aspect este faptul că Normele aprobate prin H.G. nr. 401 din 19 mai 2000 au fost elaborate în aplicarea Ordonanţei anterior aprobării acesteia de către Parlament.

Or, prin Legea nr. 547 din 17 octombrie 2001 a fost aprobată, cu modificări, O.U.G. nr. 17/2000, lăsând, însă, nemodificat textul art. 17 pct. B.a) din Ordonanţă, astfel încât, nici cu acest prilej nu a fost preluată excluderea de la cota zero de TVA prevăzută în Norme în raport de modalitatea concretă de încasare a valutei reprezentând contravaloarea mărfurilor exportate.

În consecinţă, tribunalul reţine că normele au operat o modificare implicită a legii în problema în discuţie, ceea ce duce la o situaţie de conflict ce nu poate fi soluţionată decât prin aplicarea prevederilor legale.

În măsura în care autorii Normelor au considerat că se impunea amendarea Ordonanţei în sensul reţinut de organul de control fiscal, aceştia o puteau face cu prilejul aprobării Ordonanţei prin Legea nr. 547/2001, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat.

Întrucât, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, reclamantei îi sunt aplicabile prevederile legale ce reglementează cota zero de TVA pentru exportul de bunuri, acţiunea va fi admisă şi în consecinţă va fi anulată decizia atacată, procesul verbal de constatare în partea privind TVA şi majorări de întârziere, va fi exonerată reclamanta de plata TVA şi a majorărilor şi se va obliga pârâta la rambursarea TVA în valoare de 222.134.454 lei.

(Sentinţa civilă nr. 371 din 15 mai 2002, pronunţată în dosarul nr. 1653/E/2002)

Etichete: