Top

Contestaţia la executare – art.461 alin.1 lit.”a” c.pr.pen.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, contestatorul M. H. A. A. a contestat executarea sentinţei penale nr. 254 din 20 noiembrie 2002 a aceleiaşi instanţe, prin care i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, invocând cazul prev. de art. 461 al. 1 lit. a şi al. 3 Cod procedură penală, deoarece hotărârea nu este definitivă, câtă vreme în apel s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Tribunalul Suceava prin sentinţa penală nr.54 din 09.02.2006 a respins contestaţia ca nefondată, motivând că sentinţa contestată a fost desfiinţată doar parţial prin decizia penală nr.256/13.09.2004 a Curţii de Apel Suceava, în sensul că s-a trimis cauza spre rejudecare dar numai cu privire la infracţiunea prev. de art.195 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 pentru care se încetase greşit procesul penal motivat de lipsa plângerii prealabile, astfel că celelalte aspecte ale hotărârii au rămas în fiinţă, au intrat în puterea lucrului judecat şi pot fi puse în executare.

Împotriva sentinţei penale nr.54 din 09.02.2006 a Tribunalului Suceava a declarat apel contestatorul care a reiterat din nou că s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.

Critica nu a fost însuşită nici de către instanţa de apel.

Prin sentinţa penală nr. 254 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava – secţia penală – a dispus condamnarea contestatorului la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi respectiv prev. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal şi o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 al. 2, 3 şi 5 Cod penal.

Pedepsele au fost contopite în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, aplicându-se rezultanta de 5 ani închisoare.

Totodată, s-a încetat procesul penal în temeiul art. 10 lit. g Cod procedură penală pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale şi în temeiul art. 10 lit. f Cod procedură penală pentru infracţiunea prev. de art. 195 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, motivat de lipsa plângerii prealabile.

În apelul parchetului Curtea de Apel Suceava, găsind că este dată vinovăţia pentru infracţiunile reţinute şi că s-a făcut o justă individualizare a pedepselor, că s-a împlinit termenul de prescripţie prev. de art. 124 Cod penal în legătură cu infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, dar că pentru infracţiunea prev. de art. 195 al. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 s-a reţinut greşit că răspunderea penală ar fi fost condiţionată de existenţa plângerii prealabile, prin decizia penală nr. 256 din 13 septembrie 2004 a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis cauza tribunalului pentru judecarea acestuia, dar numai cu privire la această ultimă infracţiune.

Decizia a rămas definitivă, ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpat, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 7013/2005).

Cum potrivit art. 385 al. 3 Cod procedură penală, când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată, tribunalul având deci a se pronunţa în cauză numai cu privire la infracţiunea prev. de art. 195 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, mandatul de executare s-a emis corect pentru celelalte infracţiuni cu privire la care dispoziţiile sunt definitive.

Pentru aceste considerente Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr.83 din 27.02.2006 a respins apelul împotriva sentinţei penale nr.54/2006 a Tribunalului Suceava, ca nefondat.

Etichete: