Top

3. ACŢIUNEA SALARIATULUI PENTRU OBLIGAREA UNITĂŢII LA PLATA SALARIULUI DE MERIT. CONDIŢII DE ACORDARE. NELEGALITATEA SENTINŢEI DE ADMITERE A ACŢIUNII

Prin acţiunea adresată Tribunalului Botoşani – Secţia civilă şi înregistrată la data de 24.06.2005, reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipiul Dorohoi, a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească salariul de merit, a cărui achitare a încetat începând cu data de 1.05.2005.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin adresa nr. 3472 din 14.06.2005, pârâtul i-a comunicat că, începând cu data de mai sus, nu mai beneficiază de salariul d merit.

Reclamanta a mai arătat că, neavând nici o sancţiune disciplinară, în mod greşit s-a luat o astfel de măsură de către conducerea pârâtului, mai ales că fişa de apreciere i s-a comunicat după mai multe insistenţe, abia în luna iunie 2004.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată, arătând că potrivit O.U.G. nr. 115/2004, salariul de merit poate fi acordat în limita a 15% din numărul total de personal contractual, pe baza rezultatelor obţinute în activitatea desfăşurată în anul precedent, în speţă 2004; că fişa de apreciere i s-a comunicat reclamantei, care a şi contestat-o, primind şi răspuns, făcând dovada în acest sens; că reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe două luni, dosarul având ca obiect contestaţie împotriva acestei măsuri aflându-se în recurs la Curtea de Apel Suceava; că indemnizaţia de conducere/ mai 2005 a fost inclusă în indemnizaţia de boală, reclamanta fiind în incapacitate temporară de muncă în această lună.

Prin sentinţa nr. 1208 din 19.09.2005 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, s-a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal Dorohoi, fiind obligat pârâtul să-i plătească reclamantei salariul de merit începând cu data de 1.05.2005.

În considerentele sus-menţionatei sentinţe, s-a reţinut că sancţiunea disciplinară la care pârâtul a făcut trimitere şi care a stat la baza măsurii de încetare a acordării salariului de merit către reclamantă a fost anulată prin sentinţa nr. 257 din 14.022005 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, că este de necontestat faptul că sancţiunea disciplinară a stat la baza măsurii de încetare a acordării salariului de merit a reclamantei, la data de 16.06.2005, era anulată din 14.02.2005, prin hotărârea sus-menţionată, încât măsura astfel dispusă apare ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe (nr.1208/19.09.2005), pârâtul a declarat recurs, prin care, în esenţă, a reiterat susţinerile din întâmpinarea depusă la instanţa de fond, iar pe parcursul judecării recursului a precizat că sentinţa nr. 257 din 14.02.2005 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă a fost atacată cu recurs, iar Curtea de Apel Suceava, prin decizie, a admis recursul pârâtului şi a casat sus-menţionata sentinţă, cu trimiterea cauzei, pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 7201/2005.

Examinând recursul de faţă, curtea îl constată întemeiat.

Astfel, din înscrisul depus de pârât la dosar, în recurs, rezultă că, în dosarul nr. 7201/2005 al Tribunalului Botoşani, la data de 27.03.2006, s-a pronunţat o hotărâre judecătorească prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei pârâtului prin care a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe două luni.

În aceste condiţii, cum reclamanta nu îndeplinea condiţiile de a primi salariul de merit începând cu data de 1.05.2005, în mod corect pârâtul a luat măsura de încetare a acordării salariului de merit către reclamantă.

Faţă de cele de mai sus, curtea, având în vedere prev. de art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite recursul pârâtului şi va modifica în totalitate sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată.

Etichete: