Top

Voinţa copilului – criteriu de încredinţare a acestuia unuia dintre părinţi

Dispoziţiile art.42 respectiv ale art.97 şi următoarele din Codul familiei nu stabilesc în concret criteriile pentru încredinţarea copiilor minori unuia sau altuia dintre părinţi. Primordial este interesul superior al minorului consacrat atât de art.42 din codul familiei cât şi de Legea nr.272/2004.

În speţă, prin sentinţa civilă nr.1491 din 20 mai 2005 a Judecătoriei Rădăuţi s-a admis acţiunea reclamantei M.A. împotriva pârâtului M.M., s-a declarat desfăcută căsătoria părţilor din culpă comună, s-a încuviinţat ca reclamanta să revină la numele anterior căsătoriei, iar minorii M.A. şi M.C. au fost încredinţaţi reclamantei spre creştere şi educare, pârâtul fiind obligat să plătească în favoarea minorilor pensie de întreţinere.

Apelul declarat de pârât vizând capătul de cerere privind încredinţarea minorilor a fost respins prin decizia civilă nr.512 din 2 mai 2006 a Tribunalului Suceava.

Prin decizia civilă nr.141 din 5 iulie 2006 a Curţii de Apel Suceava s-a admis recursul pârâtului, s-a modificat în totalitate decizia şi s-a admis apelul pârâtului schimbându-se sentinţa în parte în sensul că minorii au fost încredinţaţi spre creştere şi educare pârâtului, reclamanta fiind obligată la plata pensiei de întreţinere.

S-a reţinut că minorii au vârsta de 15 respectiv 17 ani şi că aceştia nu reclamă neapărat prezenţa mamei care oricum este plecată în străinătate. Menţinerea măsurii încredinţării minorilor reclamantei ar constitui oricum o soluţie formală care nu s-ar putea executa, aceştia fiind de mai mult timp în îngrijirea tatălui.

Posibilităţile materiale ale părinţilor nu constituie criteriul determinant pentru aprecierea interesului lor şi trebuie analizat în contextul celorlalte criterii respectiv vârsta copiilor, gradul de ataşament faţă de părinţi şi posibilităţile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de copil.

Audiaţi în instanţă, minorii şi-au exprimat dorinţa de a rămâne cu tatăl lor, fiind un argument al afecţiunii pe care o poartă acestuia.

Chiar dacă voinţa minorului nu poate constitui criteriul esenţial pentru încredinţarea lui, analizat în contextul celorlalte criterii şi prin prisma vârstei minorului poate avea o influenţă majoră pentru încredinţarea sa.

De altfel şi art.24 din Legea nr.272/2004 consacră dreptul copilului de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, ascultarea copilului care a împlinit 10 ani fiind obligatorie, tocmai pentru protejarea intereselor lui.

(decizia civilă nr.141 din 5 iulie 2006)

Etichete: