Top

Sancţionarea minorilor – prioritatea măsurilor educative

Prin sentinţa penală nr.643 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Botoşani inculpatul minor R.N.I. a fost condamnat pentru săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g şi i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, 42 Cod penal, art.99 şi următoarele cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.26 raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g şi i cu aplicarea art.99 cod penal, art.33 lit.a şi 34 cod penal şi cu aplicarea art.74 lit.c, 76 lit.d cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art.83 cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1128 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Botoşani şi executarea acestei pedepse alături de cea de 3 luni închisoare, inculpatul având de executat în total 11 luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 cod penal i-au fost interzise inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b şi c cod penal.

În rezolvarea laturii civile s-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul minor R.N.I. şi făptuitorul minor U.M. locuiesc în acelaşi cartier şi sunt prieteni. În noaptea de 7/8 aprilie 2005 au ieşit împreună în oraş cu intenţia de a sustrage o oglindă de autoturism pe care urmau să o dea unei persoane pe care o cunoşteau şi care s-a plâns că cineva i-a furat oglinda.

În timp ce inculpatul minor R.N.I. a asigurat paza, făptuitorul minor U.M. a rupt oglinda retrovizoare a unui autoturism prin smulgere şi ulterior, inculpatul minor R.N.I. a vândut-o martorului N.C.

În noaptea de 22/23 mai 2005 cei doi au luat decizia infracţională de a sustrage capace ornament de la autoturisme. În timp ce inculpatul minor R.N.I. a asigurat paza, făptuitorul a scos capacele de la cele patru roţi ale unui autoturism şi le-au ascuns apoi amândoi într-o bluză şi ulterior în nişte arbuşti.

În seara de 24 mai 2005 în jurul orelor 21,00, în timp ce inculpatul minor a asigurat paza, făptuitorul minor a scos capacele de ornament ale roţilor unui autoturism şi le-a ascuns în puloverul său apoi amândoi au părăsit locul faptei. În jurul orelor 00,20 cei doi au fost opriţi pentru legitimare de o patrulă de poliţie ocazie cu care au fost găsite şi ornamentele.

Apelul declarat de părţile responsabile civilmente R.N. şi R.E. a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.287 din 25 mai 2006 a Tribunalului Botoşani apreciindu-se că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.

Recursurile declarate de inculpat şi partea responsabilă civilmente R.E. au fost admise prin decizia penală nr.55 din 15 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a casat în totalitate decizia tribunalului şi sentinţa judecătoriei aplicându-se inculpatului minor pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g şi i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, 42 cod penal raportat la art.99 şi următoarele cod penal, măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de 1 an, supravegherea fiind în sarcina părţilor responsabile civilmente R.N. şi R.E.. S-a pus în vedere părţilor responsabile civilmente îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra inculpatului minor, în scopul îndreptării lui şi faptul că au obligaţia de a înştiinţa instanţa, de îndată, dacă acesta se sustrage de la supraveghere sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.108 cod penal privind revocarea libertăţii supravegheate.

S-a constatat că părţile vătămată nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Instanţa de recurs a reţinut că alegerea unei sancţiuni – implicit a măsurii educative în cazul inculpatului minor, trebuie să reflecte în mod corect relaţia dintre pericolul social concret al faptei comise şi scopul sancţiunii ce se impune a fi aplicată.

Din reglementările înscrise în art.100-106 cod penal rezultă că luarea unei măsuri educative, ca măsură specifică pentru minori impune condiţia existenţei stării de minoritate la data pronunţării hotărârii.

Din această perspectivă s-a apreciat că nu s-ar justifica aplicarea unei alte sancţiuni, având în vedere în primul rând vârsta inculpatului, considerată ca fiind suficient de matură pentru a aprecia consecinţele faptelor sale.

Prin urmare, la această vârstă, supravegherea părinţilor poate fi încă eficientă, cu atât mai mult cu cât aceştia dovedesc implicare şi doresc acest lucru.

(decizia penală nr.55 din 15 septembrie 2006)

Etichete: