Top

Anulare act vamal. Certificat EUR 1 eliberat „a posteriori”. Condiţii.

La data de 7 dec. 2004, reclamantul L.N.C. s-a prezentat la Biroul Vamal Suceava pentru achitarea taxelor vamale aferente importului unui autoturism marca Wolkswagen din Germania (la 30 nov. 2004), pentru care a prezentat certificatul EUR 1 nr. C305296, beneficiind de regim vamal preferenţial conform legii. Ulterior, la controlul efectuat „a posteriori” de A.V.G., aceasta a infirmat valoarea certificatului EUR 1 emis, comunicând A.V.R. că acesta nu face dovada originii bunului. De urmare, prin actul constatator nr.59/21.03.2006, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a achita suma de 12.809 lei RON taxe vamale suplimentare, dobânzi, majorări, penalităţi, accize – obligaţia de plată efectivă a taxelor vamale suplimentare rezultând din infirmarea de către Autoritatea Vamală Germană a certificatului EUR 1 iniţial emis, cu consecinţe în pierderea regimului vamal preferenţial.

Contestaţia formulată de contestatorul L.N.C. împotriva actului constatator, a fost respinsă ca nefondată de DGFP, prin decizia nr.104/18.05.2006.

Împotriva acestei decizii, reclamantul L.N.C. a formulat acţiune la instanţa de contencios administrativ, solicitând în contradictoriu cu pârâtele D.V. Iaşi şi DGFP, anularea ei, ca şi a actului constatator nr.59/21.03.2006.

În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că în mod nelegal a fost impus la plata de taxe vamale suplimentare, el neavând nici o culpă la infirmarea certificatului EUR 1 nr.C305296 emis iniţial de Autoritatea Vamală Germană. Cu privire la sumele aferente taxelor vamale, respectiv penalităţi şi dobânzi, a susţinut că acestea devin exigibile de la data întocmirii actului constatator, respectiv 21.03.2006 – în situaţia că s-ar aprecia mai întâi legalitatea sumei ce reprezintă taxe vamale şi nicidecum de la data de 7.12.2004 când s-a efectuat operaţiunea vamală conform certificatului EUR 1 emis. A precizat că a obţinut un nou certificat EUR 1 nr.C558915.

În cauză, pârâţii au solicitat prin întâmpinările formulate, respingerea acţiunii ca nefondată. Au susţinut în principal că prin infirmarea certificatului EUR 1 de către autoritatea vamală germană, reclamantului i s-a anulat regimul vamal preferenţial în baza Lg.20/1993 pentru ratificarea Acordului European de Asociere între România şi Comunitatea Europeană şi statele membre, a Lg.8/1994 privind comisionul vamal, OMF nr.1566/1995 şi OMFP nr.687/2001 privind stabilirea valorii în vamă, a art. 105 – HG nr.1114/2001 şi a art. 107 din acelaşi act normativ. Au precizat că noul certificat EUR 1 nu este valabil, el nefiind eliberat în condiţiile prevăzute limitativ de legislaţia specifică.

Prin sentinţa nr.4081/30 nov. 2006, Tribunalul Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a anulat actul constatator al autorităţii vamale şi decizia nr.104/2006 a DGFP. În principal, în motivarea soluţiei instanţa a reţinut că prin noul certificat EUR 1 nr. C558515 emis, reclamantul beneficiază de regimul vamal preferenţial iniţial acordat.

Împotriva sentinţei, intimatele DGFP şi D. R.V. Iaşi au declarat recurs. În motivare, a fost invocată nelegalitatea sentinţei pentru aceleaşi motive pe care şi-au formulat apărările la prima instanţă, respectiv: reclamantul a pierdut regimul vamal preferenţial prin infirmarea primului certificat EUR 1 de către autoritatea vamală germană, al 2-lea certificat EUR 1 nu a fost emis conform prevederilor legale.

Recursurile formulate, cu trimitere la prev. art. 304 (9) Cod proc. civ., au fost apreciate ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

Odată ce certificatul EUR 1 iniţial emis reclamantului a fost infirmat de autoritatea vamală germană, acesta a pierdut regimul vamal preferenţial acordat conform art. 105 din HG nr.1114/2001, ceea ce activează art. 107 din acelaşi act normativ, conform căruia într-o atare situaţie, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare – ceea ce s-a realizat şi în speţă. Pe de altă parte, controlul „a posteriori” în urma căruia certificatul a fost infirmat, s-a efectuat legal conform art. 61, 74 şi 75 din Lg.141/1997 privind Codul Vamal al României.

Cu referire la penalităţi, acestea sunt exigibile de la data vămuirii şi nu a actului constatator, conform prev. art. 114, 115, 120 – OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală – ultimul articol fiind modificat prin Lg.210/2005.

Cât priveşte al 2-lea certificat EUR 1 eliberat, acesta nu poate face dovada originii bunului în sensul Acordului încheiat de România cu Comunitatea Europeană şi Statele Membre, deoarece el nu a fost eliberat în nici una din situaţiile expres şi limitativ prev. la art. 17 din Protocol (Acord).

De urmare, s-au admis recursurile, s-a modificat sentinţa şi în rejudecare, s-a respins ca nefondată acţiunea.

OPINIE SEPARATĂ

În profund dezacord cu majoritatea membrilor completului, consider că recursul declarat de DGFP Suceava trebuie respins pentru următoarele motive:

Potrivit art. 16 din Protocolul ratificat prin OUG nr. 192/2001, anexa la Acordul European dintre România şi Comisia Europeană, unul dintre modurile de a beneficia de prevederile acordului ( regim vamal preferenţial ) îl constituie prezentarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1, certificat ce se poate elibera, fie în condiţiile prevăzute de art. 17 ( certificat iniţial ), fie în condiţiile prevăzute de art. 18 din Protocol (certificat eliberat „a posteriori”).

În speţa de faţă, certificatul EUR 1 iniţial emis la cererea exportatorului nu a fost acceptat la import din motive tehnice, astfel încât, la solicitarea petentului autoritatea vamală germană a eliberat un certificat EUR 1 „ a posteriori”, în temeiul art. 18 pct. 2 din Protocol, certificat ce îndeplineşte condiţia prevăzută la pct. 4 al aceluiaşi articol, în căsuţa 7 din conţinutul acesteia existând viza cu expresia „NACHTRAGLICH AUSGESTELLT”.

În aceste condiţii, certificatul EUR 1 „a posteriori”, eliberat în mod excepţional după exportul produselor la care se referă, constituie una dintre împrejurările excepţionale la care face referire art. 32 pct. 6 din Protocol, situaţie în care, regimul vamal preferenţial acordat pe baza unui certificat iniţial neacceptat la import, este confirmat ca reflectând realitatea. Altfel, care ar fi logica instituirii posibilităţii de a obţine un certificat EUR 1 ulterior, dacă acesta nu ar produce efectul juridic al menţinerii regimului preferenţial? Ar însemna că legiuitorul a prevăzut un mecanism fără utilitate practică, ceea ce în logica elaborării legilor nu poate fi acceptat.

În orice caz, argumentul majorităţii completului în sensul că, certificatul EUR 1 eliberat ulterior nu poate face dovada originii comunitare a bunului, întrucât nu a fost eliberat în situaţiile expres prevăzute de art. 17 din Protocol, nu poate fi acceptat pentru simplul motiv că acest certificat se eliberează în baza art. 18 din actul normativ menţionat, iar mai mult, aşa cum am demonstrat anterior, acesta a fost emis în conformitate cu textul citat.

În consecinţă, apreciez că soluţia primei instanţe, cu completarea motivării în sensul arătat, este legală şi temeinică astfel încât în cauză se impune respingerea recursului ca nefondat.

Etichete: