Top

Contestaţie în anulare. Neanalizarea motivelor de recurs.

Menţionarea în considerentele deciziei că susţinerile din recurs au fost just soluţionate de către instanţa de apel echivalează cu necercetarea motivelor de recurs.

Prin sentinţa civilă nr. 1218 din 13 noiembrie 2006 a Judecătoriei Gura – Humorului a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii L.V. şi L. P. împotriva pârâtului B. I.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei, a fost respins ca nefondat de Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 188 din 26 aprilie 2007.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, reiterând, pe larg, motivele din apel, privind:

– interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale aplicabile în materie şi ale dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă;

– aprecierea greşită a probelor administrate;

– lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, care nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii;

– calificarea greşită a obiectului acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 273 din 19 iunie 2007 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat recursul, cu motivarea că instanţele de fond au făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, nu sunt date în speţă condiţiile impuse de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, toate susţinerile din recurs au fost just soluţionate de instanţa de apel, iar împrejurarea că acţiunile promovate anterior de reclamanţi au fost respinse nu are relevanţă în prezenta cauză.

La 24 iulie 2007, pârâtul B.I. s-a adresat acestei instanţe, solicitând anularea deciziei pronunţate în recurs, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.

În motivarea contestaţiei a arătat, în esenţă, că instanţa a omis, din greşeală, să cerceteze parte a motivelor de recurs, a căror rezolvare ar fi condus la schimbarea soluţiei. Simpla afirmaţie din considerente că susţinerile sale au fost just soluţionate de instanţa de apel nu echivalează cu o cercetare judecătorească. Mai mult, în recurs a făcut şi alte susţineri decât cele din apel, nereţinute, nici enumerativ, în hotărâre.

Examinând decizia atacată prin prisma motivului indicat de pârât, curtea a constatat întemeiată contestaţia.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 318 (1) Cod procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Textul de lege are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate în termen de recurent, iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt totdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină. Desigur, instanţa de recurs este în drept să grupeze argumentele expuse de recurent în susţinerea unuia dintre motivele de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun; este suficient ca instanţa de recurs să arate considerentele pentru care a găsit motivul de casare neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor recurentului.

În speţă, reiterând punctual susţinerile din apel, pârâtul a înţeles să critice modul de interpretare şi aplicare a legii de către tribunal, prin decizia atacată.

Instanţa de recurs a grupat aceste susţineri în patru motive de modificare a hotărârii, fără însă a le cerceta integral şi a le răspunde, conform dispoziţiilor art. 261 (1) pct. 5 raportat la art. 316 şi art. 298 Cod procedură civilă. Simpla afirmaţie că susţinerile din recurs au fost just soluţionate de către instanţa de apel nu echivalează cu o cercetare a acestora.

Etichete: