Top

Revendicare imobiliară – lipsa incidenţei uzucapiunii reglementată de Codul civil Bucovinean

Revendicare imobiliară – lipsa incidenţei uzucapiunii reglementată de Codul civil Bucovinean – sentinţa civilă nr.1282/05.10.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă, reclamantul BA a chemat în judecată pe pârâtul CD solicitând ca acesta: să fie obligat să-i predea în posesie şi proprietate suprafaţa de 500 mp teren fânaţ, situată în vatra satului Breaza de Sus, com. Breaza, învecinat cu Şoseaua Moldova Suliţa – Breaza, BV, ZG şi restul proprietăţii sale, identic cu parcela 1165/3 din CF 787 Breaza; să fie obligat pârâtul să demoleze imobilul casă compus din 2 camere şi gang, amplasat pe parcela de teren sus arătată; să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este proprietar tabular al terenului din litigiu, înscris în CF 787 Breaza, că acesta face parte dintr-o suprafaţă mai mare cu construcţii şi teren agricol, imobile pe care le-a dobândit prin moştenire în baza certificatului de moştenitor din 10 noiembrie 1970, eliberat de Notariatul de Stat Local Câmpulung Moldovenesc şi în baza sentinţei civile 2035 din 4 decembrie 1969 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, că pârâtul profitând de absenţa lui din localitate a ocupat terenul şi fără consimţământul său a edificat pe teren o construcţie cu două camere în care intenţionează să deschidă un magazin privat.

Pârâtul CD a depus la dosar o cerere reconvenţională prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamantul să se constate că a dobândit prin uzucapiune în temeiul disp.art.1472 Cod Civil Bucovinean, dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu de 500 mp, identic cu parcela 1165/3 şi în subsidiar a solicitat să i se acorde un drept de superficie şi servitute pentru acest teren pe care confirmă că a edificat o casă şi anexe.

În motivarea cererii reconvenţionale pârâtul arată că terenul ar fi fost folosit anterior anului 1938 de numitul MI , care l-a vândut lui BI şi BA, care l-au vândut lui IA şi care i l-a vândut lui în 1965, invocând astfel joncţiunea posesiilor între el şi cei sus menţionaţi.

Pentru petitul subsidiar a susţinut că se impune acordarea unor desmembrăminte a proprietăţii pentru a asigura normala folosinţă a construcţiilor pe care le-a edificat pe teren.

Prin sentinţa civilă nr.1282/05.10.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisă acţiunea, reţinându-se că potrivit extrasului tabular depus la dosar coroborat cu concluziile expertului, reclamantul este proprietar tabular al terenului încă din 1970.

Susţinerile din declaraţiile extrajudiciare date de E (pretinsul vânzător), cum că el ar avea terenul de la BI, care la rândul său l-ar fi cumpărat de la proprietarul tabular MI, nu se confirmă de menţiunile din CF 787 Breaza conform cărora MI devine proprietar pentru ? din acest CF abia în 1942 şi în 1943 dă terenul cu un contract de rentă viageră cu cota din cartea funciară numitei DV. Cealaltă cotă de ?, care în 1942 aparţinea lui UA, conform menţiunilor din cartea funciară este transmisă în 1948 lui JŞ, pe care în 1966 îl moştenesc UE cu cota de ? şi GH cu cota de ?.

Aşa fiind, susţinerile din declaraţia lui E sunt contrazise de menţiunile din cartea funciară şi apar ca fiind fie mincinoase, fie cu referire la un alt teren decât cel din litigiu.

În aceste condiţii nu poate opera uzucapiunea bucovineană invocată de pârâţi şi intervenienţi şi care ar presupune exercitarea unei posesii în condiţiile unei posesii utile timp de peste 40 de ani şi sub nume de proprietar până în prezent, ori în 1970 reclamantul îşi intabulează dreptul de proprietate în cartea funciară, situaţie valabilă şi în prezent.

Vânzările fără acte sunt incerte în raport cu menţiunile oficiale din extrasul de carte funciară şi apar ca fiind făcute de persoane care nu aveau calitatea de proprietari şi nici nu sunt validate de instanţă. Faptul că terenul a fost folosit de pârâţi sau terţi nu are menirea de a stinge sau înlătura dreptul de proprietate al reclamantului.

Construcţia din litigiu este autorizată dar fără ca emitentul autorizaţiei să verifice calitatea de proprietar al constructorului cu privire la terenul din litigiu, fiind emisă autorizaţia doar pe baza menţiunilor din registrul agricol, care ca evidenţă administrativă nu poate valora titlu de proprietate.

Divizarea parcelei 1165/3, în planul lui RN în anul 2001, când s-a emis autorizaţia de construcţie nu apare înregistrată nicăieri, în nici o carte funciară, astfel încât a fost făcută pur formal cu scopul de a crea emitentului autorizaţiei de construcţie o aparenţă de legalitate care însă în prezenta cauză nu poate produce efectele juridice dorite de pârât şi intervenienţi.

Construcţia a fost edificată de către pârât este prin exercitarea abuzivă a unor pretinse prerogative de proprietate, nejustificate prin probe, fără acordul proprietarului, astfel încât pârâtul apare ca un constructor de rea credinţă, context în care reclamantul – proprietar al terenului, nu este obligat să-l tolereze pe pârât şi nici să-i asigure condiţiile unei normale folosinţe a construcţiei printr-un dezmembrământ al proprietăţii care din punct de vedere legal nu are vreo justificare, soluţie impusă de prevederile art.576, 616, 492 cod civil.

Aşa fiind, instanţa va admite cererea de revendicare formulată de reclamant în temeiul art.480 cod civil şi va respinge cererea reconvenţională formulată de pârât cu privire la crearea dreptului de servitute şi superficie, corelativ cu obligarea pârâtului la demolarea construcţiei edificată abuziv, care este – potrivit expertizei – un simplu chioşc din lemn fără fundaţie şi pentru a cărui edificare pârâtul şi-a asumat toate riscurile.

Etichete: