Top

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului – trimiterea cauzei procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului – trimiterea cauzei procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor – sentinţa penală nr. 178/18.05.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

Prin rezoluţia 800/P/2009 emisă de Prim Procurorul Parchetului Câmpulung Moldovenesc s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de BM, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 213 alin.1 şi 208 alin.1 cod penal, iar prin rezoluţia nr.161/II/2/2010 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a respins plângerea formulată de petentul RIN împotriva rezoluţiei 800/P/2009, ca nefondată.

Din cele două rezoluţii sus arătate rezultă că la 2 iunie 2009 RIN s-a adresat cu plângere poliţiei, solicitând efectuarea de cercetări faţă de BM sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 213 alin.1 şi 208 alin.1 cod penal.

În plângerile formulate RIN a arătat că în luna iulie 2008, în baza unei înţelegeri verbale, i-a încredinţat lui BM autoturismul pe care îl deţinea în leasing, convenind cu acesta din urmă ca BM să achite ratele aferente până la finalizarea contractului de leasing, după care urmau să perfecteze actele pentru a deveni proprietar. A mai arătat că BM nu şi-a respectat înţelegerea verbală în sensul că nu a achitat ratele de leasing, motiv pentru care contractul de leasing a fost reziliat, i s-a solicitat acestuia de către firma de leasing să restituie vehiculul, lucru pe car el-a refuzat, prejudiciindu-l astfel pe petent, care este debitor în contractul de leasing şi nici nu beneficiază de folosinţa vehiculului, totodată neputându-l nici restitui pentru că nu se află în posesia lui.

La 19 aprilie 2010, RIN a formulat plângere împotriva celor două rezoluţii pronunţate de Parchetul Câmpulung Moldovenesc şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pe care le consideră nelegale, solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de BM şi trimiterii sale în judecată după finalizarea cercetărilor.

A menţionat petentul în plângere faptul că în mod nelegal a apreciat parchetul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, pe acest considerent este total eronată.

În dosarul de cercetare penală, din referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, întocmit de Biroul de Investigaţii Criminale a Poliţiei Câmpulung Moldovenesc rezultă că potrivit cercetărilor efectuate, BM susţine că a abandonat vehiculul în litigiu în faţa parcului auto al societăţii de leasing-considerând că astfel şi-a îndeplinit obligaţia de predare a vehiculului – că vehiculul a dispărut, nemaifiind găsit nici în posesia lui BM, nici a petentului RIN , că înţelegerea dintre petent şi BM nu a fost materializată într-un înscris de vindere cumpărare sau cesiune leasing, dar că în aceeaşi zi în care susţine BM că a abandonat maşina în faţa societăţii de leasing, acelaşi vehicul a fost văzut în trafic într-o altă zonă a oraşului Câmpulung Moldovenesc.

Se mai reţine în referatul întocmit de poliţia Câmpulung Moldovenesc că în concluzie, BM nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, că deşi acesta a refuzat să fie testat cu aparatul poligraf, se concluzionează că ar fi înstrăinat maşina pentru a nu fi ridicată fie de societatea de leasing, fie de executorul judecătoresc, că abandonarea maşinii a fost o înscenare pentru a evita predarea către societatea de leasing, condiţii în care concluzionează poliţia că potrivit art. 10 lit. a cod procedură penală, fapta de furt şi abuz de încredere nu există.

Prin sentinţa penală nr. 178/18.05.2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a admis plângerea şi s-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor, reţinându-se că În cauză nu a fost începută urmărirea penală şi cercetările efectuate au fost superficiale astfel încât nici concluziile din cele două rezoluţii nu sunt convingătoare.

Se impune continuarea cercetărilor şi reanalizarea motivării că faptele pentru care s-a formulat plângerea nu există ca şi fapte penale conform art.10 lit. a cod procedură penală. Este de observat că însăşi persoana cercetată, BM, recunoaşte că „a lăsat vehiculul în litigiu în stradă, în faţa societăţii de leasing”, deci l-a abandonat.

Se impune a se analiza cu mai multă atenţie dacă această acţiune de abandon a vehiculului poate fi considerată „predare” către titular, în această manieră, dacă are relevanţă locul unde a fost abandonat vehiculul sau ar putea constitui această manieră de a acţiona „refuz de a-l restitui”.

În acest context, dacă are relevanţă locul unde a fost abandonat, respectiv dacă BM şi-a îndeplinit obligaţiile atât faţă de RIN – conform înţelegerii verbale necontestate – cât şi faţă de societatea de leasing şi implicit să se analizeze dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 cod penal, conform căruia „însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare…”

Se impune completarea investigaţiilor prin confruntarea persoanelor implicate (petent, intimat şi persoana din cadrul societăţii de leasing ca reprezentant al acesteia), verificări mai amănunţite pentru a se stabili care este situaţia actuală a vehiculului în litigiu, verificări ale susţinerilor martorului MV, referitor la faptul că maşina în cauză ar fi fost văzută în trafic în ziua în care BM consideră că „a predat-o”.

În acest context, cauza va fi restituită parchetului, respectiv procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale şi continuării cercetărilor, inclusiv sub aspectul verificării diligenţelor depuse de societatea de leasing privind recuperarea maşinii, finalizarea procedurii execuţionale, cu atât mai mult cu cât nici aspectele privind infracţiunea de furt prev. de art. 208 cod penal nu au fost verificate în nici un fel prin probatoriul existent la dosarul de urmărire penală.

Etichete: