Top

Poprire. Aplicarea O.G. nr. 22/2002 în procedura executarii silite prin poprire, act normativ care nu contine norme derogatorii de la dreptul comun în materia executarii silite în ce priveste competenta instantelor de judecata.

Domeniu asociat – Poprire. Aplicarea O.G. nr. 22/2002 în procedura executarii silite prin poprire, act normativ care nu contine norme derogatorii de la dreptul comun în materia executarii silite în ce priveste competenta instantelor de judecata.

Sectia civila. Decizia civila nr.434/RC din 28.03.2007

Prin sentinta civila nr. 4782 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt la data de 15.12.2006 în dosarul nr. 10003/2006 a fost admisa actiunea formulata de B.E.J. N.T. în contradictoriu cu creditoarea S.C. X S.R.L. Piatra Neamt, debitoarea Primaria com. Girov si tertul poprit Trezoreria municipiului Piatra Neamt ; s-a validat poprirea înfiintata de B.E.J. N.T. prin adresa nr. 224/23.10.2006 asupra disponibilitatilor pe care debitoarea Primaria com. Girov le detine la tertul poprit Trezoreria municipiului Piatra Neamt, pâna la concurenta sumei de 48.170,57 lei.

Pentru a pronunta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:

Societatea creditoare S.C. X. S.R.L. Piatra Neamt a solicitat executarea silita a debitoarei Primaria comunei Girov în temeiul sentintei civile nr. 1240/2006 a Judecatoriei Piatra Neamt, prin care debitoarea a fost obligata la plata sumei de 41.271,57 lei reprezentând contravaloarea unor lucrari de reparatii a unei constructii si 2.507 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Prin adresa emisa la data de 23.10.2006, în dosarul de executare nr.224/2006, executorul judecatoresc N.T. a înfiintat poprirea asupra disponibilitatilor pe care debitoare le detine3 la tertul poprit Trezoreria Piatra Neamt pâna la concurenta sumei de 48.170,57 lei, adresa respectiva fiind comunicata tertului poprit la data de 26.10. 2006. Tertul poprit nu s-a conformat dispozitiei de înfiintare a popririi cu motivarea ca uni9tatile teritoriale de trezorerie si contabilitate publica vor put5ea efectua, în cadrul procesului neexecutarii silite a sumelor datorate de catre institutiile publice, numai operatiunile privind platile dispuse de ordonatorii de credite, în speta, Primaria comunei Girov.

Ca urmare, în conformitate cu prevederile art. 460 aliniat 1 Cod procedura civila, B.E.J. N.T. a solicitat6 instantei validarea popririi – o faza procedurala executionala care se declanseaza la initiativa creditorului, debitorului sau organului de executare în cazurile în care tertul poprit nu îsi aduce la îndeplinire obligatiile ce îi revin potrivit art. 465 Cod procedura civila în termenele legale (15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor datorate în viitor, de la scadenta acestora).

Sustinerile tertului poprit potrivit caror5a validarea popririi nu este posibila în conditiile în care nu a primit dispozitie de la ordonatorul de credite, implicit fonduri cu aceasta destinatie, iar trezoreria statului poate efectua numai operatiunile în limita creditelor bugetare si a destinatiei, nu pot fi retinute de catre instanta ca un argument pentru respingerea cererii din urmatoarele considerente :

O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiile publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o procedura speciala pentru executarea silita a obligatiilor de plata ale institutiilor bugetare, unitatile teritoriale de trezorerie si contabilitate publica, putând efectua numai operatiuni privind plati dispuse de catre ordonatorii de credite , în limitele creditelor bugetare si a destinatiilor potrivit legii.

Însa debitorul si tertul poprit nu se pot prevala de aceasta dispozitie legala pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligatii stabilite printr-un titlu executoriu, ordonatorul de credite ( în speta Primaria comunei Girov) fiind obligat sa includa în bugetul de plati creditele necesare pentru8 achitarea sumelor datorate si stabilite prin titluri executorii. În caz contrar astfel de titluri ramân ineficiente si nu ar putea fi executate în mod silit având în vedere ca decizia privind efectuarea platii revine în exclusivitate debitorului ordonator de credite.

Dupa îndeplinirea acestei obligatii de catre debitor, trezoreria, în calitate de tert poprit, urmeaza sa faca platile catre creditor, luând nastere astfel un raport juridic prin care tertul poprit devine debitorul direct al creditorului popritor pentru suma poprita.

Validarea popririi este posibila în cauza cu atât mai mult cu cât, atât în practica judiciara, cât si în literatura de specialitate, s-a statuat ca veniturile viitoare ale debitorului pot constitui obiect al popririi. Solutia nu prejudiciaza pe tertul poprit în conditiile în care raportul juridic direct între acesta si creditor se naste în momentul în care creanta debitorului poprit în raporturile sale cu tertul poprit devine exigibila.

Pe de alta parte, solutia de admitere a cererii dedusa judecatii se fundamenteaza pe dispozitiile art. 1718 Cod civil conform carora oricine este obligat personal este tinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare si art. 452 Cod procedura civila din cuprinsul caruia reiese ca prin sume datorate de catre tertul poprit se întelege nu numai sumele exigibile în momentul înfiintarii popririi,cât si cele ce se vor datora, adica sumele care fac obiectul unei datorii existente la momentul înfiintarii popririi,dar care va deveni exigibila ulterior, precum si cele ce fac obiectul unei datorii ce se va naste dupa înfiintarea popririi, dar dintr-un raport juridic existent la data înfiintarii popririi.

Referitor la afirmatia debitoarei potrivit careia executarea silita nu putea fi declansata pâna la epuizarea tuturor cailor de atac împotriva hotarârii judecatoresti care constituie titlu executoriu, aceasta nu poate justifica respingerea cererii cu a carei solutionare a fost investita instanta, având în vedere caracterul definitiv al sentintei civile nr. 1240/2006 a Judecatoriei Piatra Neamt care da posibilitatea initierii procedurii executionale în cazul neexecutarii de buna voie a obligatiei. Promovarea recursului împotriva sentintei respective nu este de natura sa împiedice executarea silita a obligatiei întrucât aceasta cale de atac nu estre suspensiva de executare. Numai din momentul în care instanta de control judiciar dispune suspendarea executarii silite declansate împotriva debitorului la cererea uneia din parti nu se mai efectueaza nici un act de executare. Faptul ca, în cauza, s-a formulat o cerere în acest sens de catre debitoare nu are efectul suspendarii executarii silite în conditiile în care instanta nu s-a pronuntat cu privire la aceasta cerere.

Împrejurarea ca societatea creditoare nu a formulat o cerere expresa de înfiintare a popririi nu este de natura sa afecteze valabilitatea acestei modalitati de urmarire silita întrucât ne precizarea în cererea de executare silita a modalitatii de executare pentru care se opteaza trebuie interpretata în sensul ca societatea creditoare solicita satisfacerea creantei prin oricare din modurile prevazute de lege.

În ceea ce priveste termenul de 3 luni prevazut de art. 460 alin 1 Cod procedura civila, acesta este un termen procedural de decadere, în interiorul caruia creditorul, debitorul sau organul de executare pot sesiza instanta în vederea validarii popriri. Neexercitarea acestui drept în termenul legal anterior mentionat atrage sanctiunea procedurala a decaderii. În consecinta, legea nu impune solicitarea validarii popririi dupa trecerea unei perioade de 3 luni de la cererea de poprire astfel cum sustine debitoare prin întâmpinare.

Împotriva sentintei a declarat recurs Administratia Finantelor Publice Municipiului piatra neamt, solicitând modificarea în tot a acesteia si respingerea cererii de validare a popririi formulata de B.E.J. N. T., ca neîntemeiata.

În motivarea cererii de recurs, recurenta invoca urmatoarele împrejurari de fapt si de drept:

Eronat instanta de fond a admis cererea de validare a popririi, desi în continutul sentintei a mentionat sustinerile institutiei recurente potrivit carora ,,validarea popririi nu este posibila în conditiile în care nu a primit dispozitie de la ordonatorul de credite, implicit fonduri cu aceasta destinatie, iar trezoreria statului poate efectua numai operatiunile în limita creditelor bugetare si a destinatiei”,instanta a concluzionat ca aceste motive nu pot fi retinute.

Mai mult, arata recurenta, desi instanta de fond admite ca OG 22/2002 instituie o procedura speciala pentru executarea silita a obligatiilor de plata a institutiilor bugetare, totusi instanta si-a întemeiat motivarea pe dispozitiilor dreptului comun, respectiv pe Codul de procedura civila, ceea ce este netemeinic si nelegal.

Considera recurenta ca vointa legiuitorului consta în instituirea unei proceduri speciale de executare silita împotriva institutiilor bugetare, din motive care tin de aplicativitatea normelor de drept administrativ, în vederea asigurarii unui supracontrol a gestiunii banilor din bugetul de stat si, nu în ultimul rând, în ideea de a minimaliza sansele interferentei actelor de coruptie în gestionarea bugetului public.

Referitor la mentiunile instantei de fond ca si bunurile viitoare ale debitorului pot constitui obiect al popririi, considera recurenta ca acestea nu au nici o relevanta în solutionarea justa a cauzei, deoarece aceasta, în calitate de tert poprit, nu ar putea popri conturile institutiilor bugetare fara a avea o dispozitie în acest sens din partea ordonatorului principal de credite a debitorului.

Analizând recursul declarat de tertul poprit, instanta constata ca acesta este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente:

O.G. nr. 22/2002 instituie o procedura speciala în ce priveste executarea în sine a obligatiilor de plata a institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, dar nu contine norme derogatorii de la dreptul comun în materia executarii silite în ce priveste competenta instantelor de judecata.

Instanta este competenta sa dispuna executarea silita prin poprire în vederea satisfacerii creantelor, cu respectarea destinatiei creditelor bugetare, iar dispozitiile prevazute în O.G. 22/2002 nu împiedica executarea silita a obligatiilor de plata a institutiilor bugetare, ci obliga doar ordonatorii de credite sa ia masurile necesare, inclusiv virarea de credite bugetare, pentru a asigura în bugetele debitorilor creditele necesare în vederea efectuarii platii sumelor stabilite prin titluri executorii.

În aceste conditii, întemeiat a retinut prima instanta ca în speta sunt aplicabile dispozitiile de drept comun în materie, prevazute de art. 460 si urm. din Codul de procedura civila, fara a nesocoti însa dispozitiile OG 22/2002, care se refera la o serie de operatiuni administrative de alocare a debitelor supuse executarii ce tin, dupa cum s-a aratat de executarea în sine a obligatiilor.

În consecinta, pentru considerentele expuse, retinând legalitatea si temeinicia sentintei recurate, tribunalul, în tem. dispozitiilor legale analizate si a disp. art. 312 Cod procedura civila, urmeaza sa respinga, ca nefondat recursul declarat în cauza.

Etichete: