Top

Cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri forestiere. Cerintele ce trebuie îndeplinite pentru ca petentul sa beneficieze de prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212 din 24 octombrie 2008

Sectia civila. Decizia civila 84/RC din 26.01.2009.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Bicaz sub nr. 1739/188/2008 petentul CN.Gh. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Comisia judeteana Neamt si Comisia locala Borca pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, plângere împotriva Hotarârii nr. 6987/27.06.2008, emisa de prima intimata, prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 3 ha teren forestier.

În motivare a aratat ca defunctul sau bunic matern, H.G.H., figureaza înscris în tabelele cu persoanele îndreptatite a fi împroprietarite în baza Legii nr. 187/1945 pentru înfaptuirea reformei agrare ca având în proprietate 2 ha teren. Cum în acest act normativ se prevedea completarea lotului detinut de fiecare participant la razboi pâna la suprafata de 5 ha iar în tabel se specifica faptul ca urma a fi împroprietarit pe mosia Sturdza, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta de 3 ha teren forestier, ce a fost propusa pentru validare de Comisia locala Borca, însa Comisia judeteana Neamt a invalidat-o prin hotarârea contestata, pe motiv ca din coroborarea prevederilor Legii nr. 187/1945 cu cele ale art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu ar rezulta ca persoanele înscrise în tabelele de împroprietarire ar avea vocatie la reconstituirea dreptului de proprietate.

Totodata, aceasta intimata a apreciat ca cererea petentului este tardiva.

Desi legal citate, cele doua comisii de fond funciar nu au formulat întâmpinari, împrejurare din care prima instanta a conchis ca ele au achiesat tacit la plângerea petentului.

Prin sentinta civila nr. 1240 din data de 07.10.2008 Judecatoria Bicaz a admis plângerea petentului C.N.Gh., a anulat în parte hotarârea contestata si a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafata de 3 ha teren forestier pe raza comunei Borca.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca Legea nr. 187/1945 prevedea împroprietarirea participantilor la razboi cu teren în completare pâna la lotul tip de 5 ha, însa la aplicarea acesteia s-au comis inechitati si discriminari, în sensul ca în tabelele cu îndreptatitii la împroprietarire la rubrica „pamânt cuvenit” la unii dintre ei au fost trecute diverse suprafete de teren iar la altii nu; tot astfel, unii îndreptatiti au primit terenurile cuvenite în timp ce altii nu, însa toate acestea nu pot conduce la concluzia ca acestia din urma nu aveau dreptul la completarea suprafetei de teren pâna la lotului tip.

A mai retinut ca art. 36 din Legea nr. 1/2000 – care se refera la situatia persoanelor înscrise în tabelele de împroprietariti – a cunoscut modificari succesive, spiritul acestor modificari fiind în sensul ca aceste persoanele au vocatie la reconstituirea dreptului de proprietate.

În consecinta, a considerat ca petentul este îndreptatit la atribuirea suprafetei de teren solicitate deoarece autorul sau, defunctul H. G. H., figureaza înscris în tabelul persoanelor îndreptatite a fi împroprietarite în baza Legii nr. 187/1945 cu suprafata de 2 ha teren pamânt propriu si, cu toate ca în tabel nu se precizeaza cât teren urma sa primeasca, în conformitate cu dispozitiile acestui act normativ avea dreptul la atribuirea diferentei pâna la lotul tip de 5 ha. Aceasta cu atât mai mult cu cât un numar imens de persoane din comuna Borca si din comunele învecinate au beneficiat deja de atribuirea diferentei mentionate, iar a refuza petentului acest drept ar conduce la o discriminare evidenta în conditiile în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat în mod constant practicile discriminatorii.

De asemenea, în ceea ce priveste atribuirea de teren forestier, instanta de fond si-a motivat solutia prin faptul ca este de notorietate ca în zona de munte nu existau disponibile decât astfel de terenuri, si tocmai de aceea în anul 1945 o suprafata imensa a fost expropriata din mosia Sturdza, în scopul aplicarii legii reformei agrare.

Pe de alta parte, instanta de fond a retinut ca desi familiei Sturdza i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mosiei detinute anterior, printr-un protocol încheiat cu comunele din zona, ea a cedat la schimb o importanta suprafata de teren din suprafata restituita, în scopul de a fi atribuita persoanelor înscrise în tabelele de împroprietariti.

În privinta tardivitatii cererii de reconstituire invocata de intimata Comisia judeteana Neamt, prima instanta a considerat ca petentul a fost de drept repus în termenul de depunere a cererii deoarece toate legile succesive din materia fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererii, avându-se în vedere dificultatea procesului de reconstituire, listele de împroprietarire se obtin foarte greu de la Arhivele Nationale iar în materia reconstituirii dreptului de proprietate a celor înscrisi în tabelele de împroprietariti atât legislatia, cât si practica judiciara a fost neunitara, fapt ce a derutat si descurajat pe multi petenti, care s-au decis sa introduca cererile doar atunci când au fost convinsi ca vor avea câstig de cauza.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata Comisia judeteana Neamt, care a criticat-o pentru aplicarea gresita a legilor fondului funciar. A invocat faptul ca petentului i s-ar fi putut atribui în proprietate suprafata de 3 ha teren doar daca prin tabelul cu persoanele îndreptatite la împroprietarire întocmit în baza Legii nr. 187/1945 autorului sau i s-ar fi stabilit dreptul la împroprietarire cu aceasta suprafata, asa cum prevede art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile ulterioare.

În drept recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Cererea de recurs este scutita de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.

Intimatul – petent nu a depus întâmpinare si nici nu s-a prezentat la proces.

Analizând motivul de recurs invocat tribunalul apreciaza ca acesta este întemeiat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 39 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietarire cu ocazia aplicarii Legii nr. 187/1945, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau carora atribuirea le-a fost anulata, li se pot acorda terenurile respective în limita suprafetelor disponibile sau despagubiri.

Ulterior emiterii Hotarârii Comisiei judetene Neamt nr. 6987/27.06.2008 si pronuntarii sentintei recurate, art. 36 din Legea nr. 1/2000 a fost modificat din nou prin Legea nr. 212 din 24 octombrie 2008, astfel ca în prezent are urmatorul continut: „Persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfaptuirea reformei agrare, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau carora atribuirea le-a fost anulata, persoanelor îndreptatite la împroprietarire, înscrise în tabelele nominale, precum si persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front si ca îndeplineau conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarite li se vor acorda terenurile respective, agricole si forestiere, în limita suprafetelor disponibile, sau despagubiri.”

Fata de forma anterioara, recenta modificare a art. 36 din Legea nr. 1/2000 priveste includerea în sfera celor îndreptatiti la atribuirea de teren a persoanelor considerate îndreptatite la împroprietarire prin înscrierea lor în tabelele nominale întocmite în baza Legii nr. 187/1945, precum si a persoanelor care dovedesc faptul ca au luptat pe front si ca, desi îndeplineau conditiile necesare pentru a fi împroprietarite, au fost totusi omise la întocmirea tabelelor nominale.

De asemenea, modificarea amintita mai sus priveste si precizarea categoriilor de teren ce pot fi acordate acestor persoane – respectiv agricole si forestiere – desigur, în limita suprafetelor disponibile.

Tribunalul apreciaza ca modificarea adusa de Legea nr. 212 din 24 octombrie 2008 nu este de esenta deoarece, în toate cazurile, persoanele la care se refera art. 36 din Legea nr. 1/2000 trebuie sa faca dovada ca lor sau autorilor lor li s-a stabilit dreptul de a fi împroprietarite în baza Legii nr. 187/1945, prin înscrierea în tabelul întocmit de comitetul local de împroprietarire, avizat de comisia de plasa, a unei suprafete de teren.

În consecinta, simplul fapt al înscrierii autorului petentului pe tabelul persoanelor din fosta comuna Madei îndreptatite la împroprietarire, fara precizarea suprafetei de teren ce urma sa îi fie atribuita – în conditiile în care tabelul a fost avizat de comisia de plasa – nu dovedeste ca în favoarea acestuia s-a stabilit dreptului de proprietate prin împroprietarire pentru suprafata de teren solicitata.

Aceasta deoarece din prevederile Legii nr. 187/1945 si ale Regulamentului nr. 4 de aplicare a acestei legi reiese ca înfaptuirea reformei agrare nu se rezuma la o simpla operatie aritmetica de stabilire a diferentei de teren necesara pâna la lotul tip de 5 ha urmata de punerea efectiva în posesie cu aceasta suprafata, ci presupunea înainte de toate determinarea suprafetei de teren aflate la dispozitia comisiei de împroprietarire (art. 14 din lege) si stabilirea persoanelor care se încadrau în acele categorii ce aveau întâietate la împroprietarire (art. 12 din lege).

Reiese ca exista posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietaririi sa nu fie suficient pentru crearea de noi gospodarii cu suprafata de 5 ha sau pentru completarea gospodariilor existente cu suprafata necesara pâna la 5 ha si, implicit, exista posibilitatea ca unele persoane care, desi aveau vocatie la împroprietarire, sa nu poata beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.

Realitatea de dupa înfaptuirea acestei reforme agrare a dovedit ca terenul disponibil a fost cu totul insuficient pentru realizarea dezideratului ca fiecare gospodarie taraneasca sa detina suprafata minima de 5 ha teren agricol, considerata suficienta pentru ca o familie sa îsi asigure traiul din recolta obtinuta de pe terenul propriu, acesta fiind si principalul argument invocat de regimul comunist în vederea colectivizarii agriculturii.

Asa fiind, tribunalul considera ca în mod just intimata Comisia judeteana Neamt a apreciat ca prin simpla înscriere a numitului H.G.H. în tabelul persoanelor îndreptatite la împroprietarire în baza Legii nr. 187/1945 acestuia nu i s-a stabilit dreptul la împroprietarire, situatie în care emiterea Hotarârii nr. 6987/27.06.2008 s-a facut cu respectarea prevederilor legale si numai printr-o interpretare gresita a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 instanta de fond a retinut ca fiind întemeiata plângerea petentului Ciubota N. Gheorghe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 si 2 si ale art. 304 pct. 9 Cod procedura civila tribunalul a admis recursul si a modificat în totalitate sentinta recurata în sensul respingerii plângerii petentului ca nefondata.

Etichete: